Cerere de intervenție accesorie. Interesul în formularea cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava – Secția de contencios administrativ și ficsal reclamantul L.I., în contradictoriu cu pârâții Comuna X prin primar, Consiliul Local al Comunei X şi Instituţia primarului Comunei X, a solicitat a se dispune:

- obligarea pârâţilor la soluţionarea cererii și emiterea actului administrativ în sensul aprobării Planului urbanistic de Detaliu în vederea construirii unei vulcanizări cu spălătorie auto şi covoare, uscător cu birou şi vestiar, reamenajare împrejmuire teren;

- eliberarea autorizaţiei de construcţie pentru vulcanizare cu spălătorie auto şi covoare, uscător cu birou şi vestiar, reamenajare împrejmuire teren, conform documentaţiei tehnice anexate.

La data de 09.11.2020 numiții O.C.V. și S.V. au formulat cerere privind intervenția accesorie în prezenta cauză, cerere în sprijinul apărărilor pârâților solicitând a se dispune:

1. respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamant, ca nefondată și

2. obligarea reclamantului la acoperirea tuturor cheltuielilor ocazionate cu procedura.

La data de 14.01.2021 reclamantul depune la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea, în principal ca inadmisibilă şi în subsidiar ca nefondată, a cererii de intervenţie accesorie formulată de numiţii O.C.V. şi S.V., cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea de şedinţă din data de 28.01.2021, Tribunalul Suceava – Secţia de contencios administrativ şi fisca a respins cererea de intervenţie accesorie formulată de către numiții O.C.V. şi S.V.

Prin sentinţa nr. 59 din data de 4.02.2021 Tribunalul Suceava – Secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul L.I., în contradictoriu cu pârâţii Comuna X – prin primar, Instituţia Primarului Comunei X şi Consiliul Local al Comunei X; a obligat pârâţii să dispună spre aprobare Planul urbanistic de detaliu în vederea construirii unei vulcanizări cu spălătorie auto şi covoare, uscător cu birou şi vestiar, reamenajarea împrejmuire teren la adresa imobilului situat în sat X, comuna X, judeţul Suceava, strada Aviatorului, nr. 97, C.F. 47671; a obligat Primarul comunei X, judeţul Suceava să dispună eliberarea pe numele reclamantului a autorizaţiei de construcţie pentru imobilul de mai sus; a obligat pârâţii să plătească reclamantului cheltuieli de judecată de 100 lei.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs numiţii O.C.V. şi S.V., apreciind că raţionamentul instanţei de fond este eronat întrucât aceasta nu a analizat în concret înscrisurile depuse la dosar precum şi susţinerile părţilor, soluţia dată cu privire la respingerea în pricipiu a cererii de intervenţie accesorie ca inadmisibilă fiind nelegală raportat la prevederile art. 488 alin. 1 punctul 5 din Cod procedură civilă, raportat la art. 61 şi 63 din Cod procedură civilă.

În cauza de faţă cererea de intervenţie formulată este o cerere accesorie sprijinind apărările formulate de către pârâţii care au retras de pe ordinea de zi proiectul de hotărâre privind aprobarea planului urbanistic de detaliu cu motivarea că în urma informării populaţiei cu privire la elaborarea sau revizuirea planurilor de amenajare a teritoriului şi urbanism a fost înregistrată contestaţia intervenienţilor cât şi a altor vecini a căror locuinţe se află vis-a-vis de DN 17 şi de obiectivul propus pentru obţinerea autorizaţiei de construcţie aparţinând reclamantului.

Cum prin art. 61 alin. 1 Cod procedură civilă legiuitorul specifică foarte clar că oricine are interes poate interveni în procesul care se judecă între părţile originare, şi cum principalul motiv al demersului juridic efectuat de către reclamant este tocmai contestaţia depusă de către  intervenienţi (şi de către alte persoane, vecini afectaţi direct de desfăşurarea activităţii reclamantului), soluţia instanţei de respingere în principiu ca inadmisibilă a cererii de intervenţie pe motiv că nu justifică un interes personal dincolo de cel manifestat în susţinerea apărărilor pârâtelor, este nelegală, fiind dată cu încălcarea prevederilor art. 488 alin. 1 pct. 5 şi 6 Cod procedură civilă.

Astfel, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, întrucât aceasta a respins în principiu o cerere de intervenţie pentru care interesul era mai mult decât evident, derivând din însăşi cererea de chemare în judecată, fiind cauza introducerii prezentei acţiuni.

Instanţa de judecată investită cu soluţionarea unei cereri de intervenţie în interes accesoriu analizează de principiu admisibilitatea acesteia în raport de interesul pe care îl poate avea intervenientul într-o acţiune promovată în instanţă.

Este clar că instanţa de fond nu a observat sau nu a ţinut cont de planul de situaţie de la dosar, care reprezintă documentaţia depusă la C.N.A.I.R., respectiv planul de situaţie trafic, vizat spre neschimbare, depus abia la data de 12.09.2019, cu puţin timp inainte de a depune documentaţia la Primărie in vederea obţinerii autorizaţiei de construcţie.

Autorizaţia nr. 348 din 21.11.2019 emisă pe numele lui L.D. şi L.V. fost obţinută în perioada în care se derulau etapele PUD-ului reclamantului, scopul obţinerii acesteia fiind acela de a înlătură ca şi vecini limitrofi cu activitatea ce urmează a fi desfăşurată în cadrul spălătoriei, bazându-se pe faptul că nu se va observa că parcela 47602 este implicată în ambele proiecte, odată ca şi cale de acees, iar altă dată ca şi cale de ieşire.

Pe fond, în susţinerea motivelor de recurs ale pârâtelor a invocat şi încălcarea disp. art. 488 alin. 1 pct. 4 Cod procedură civilă, întrucât instanţa şi-a depăşir atribuţiile judecătoreşti, prin faptul că nefăcând o analiză a documentelor din dosarul depus la Primăria comunei X a obligat primarul la eliberarea autorzaţiei de construcţie. Pe de alta parte, consideră că în mod greşit a fost admis capătul doi de cerere ca urmare a admiterii primului capăt de cerere, întrucât acesta nu era accesoriu primului capăt de cerere. Instanţa putea, ca urmare a admiterii capătului unu de cerere, să oblige pârâţii la emiterea actului administrativ ce rezultă din supunere spre aprobare a proiectului de Hotărâre a PUD-ului şi nicidecum să oblige Primarul la emiterea autorizaţiei de construcţie.

Pe de alta parte, instanţa de fond a dat o hotărâre cu încălcarea disp. art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, întrucât aceasta a interpretat greşit normele de drept material. Analizând cerinţele Legii 554/2004 nesoluţionarea unei cereri sau emiterea unui act administrative nelegal trebuie să aibă ca temei încălcarea unor dispoziţii legale, ori în speţa de faţă, pârâtele au procedat cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale neînregistrându-se nicio încălcarea a vreunei legi sau dispoziţii interne.

Pentru aceste motive, se impune admierea recursului, admiterea în principiu a cererii de intervenţie accesorie, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare, sau prin reţinerea cauzei de către instanţe de recurs respingerea acţiunii formulate de către reclamant.

În drept, a invocat dispziţiile art. 488 pct. 4, 5 6 şi 8 Cod procedură civilă, raportat la art. 61 şi urm. Cod procedură civilă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Primăria Comunei X, prin care a arătat următoarele:

Sentinţa atacată duce în derizoriu noţiunea de consultare a populaţiei prevăzută de art. 42 alin. (1) lit. a din Ordinul 2701/2010, pentru aprobarea Metodologiei de informare şi consultare a publicului cu privire la elaborarea sau revizuirea planurilor de amenajare a teritoriului şi urbanism.

Solicitarea acordului vecinilor nu este o condiţie care duce la imposibilitatea realizării investiţiei, deoarece Ordinul nr. 839/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, prevede la art. 27 alin. (6) că Refuzul nejustificat de a-şi da acordul se constată de către instanţa de judecata competentă, hotărârea acesteia urmând să fie acceptată de către emitenţii autorizaţiei de construire/desfiinţare în locul acordului vecinilor.

Subliniază că Primăria Comunei X nu i-a solicitat domnului L.I. întocmiria planului urbanistic zonal, ci a planului urbanistic de detaliu, mai mult decât atât nu i s-a solicitat aviz de oportunitate, constatându-se astfel că instanţa se află într-o eroare.

Primăria Comunei X a eliberat pentru reclamant la data de 08.07.2020 autorizaţia de construire nr. 162 pentru obiectivul „Construire foişor Sc-16 mp; Sd-16 mp şi împrejmuire”, astfel încât avizele obţinute pentru obiectivul „Obţinere A.C. pentru construire spălătorie auto şi vulcanizare (P), contruire foişor (P), modificare amplasament spălătorie auto existent autorizat cu A.C. 189/2011, extindere şi schimbare de destinaţie din anexa în spălători covoare” nu mai sunt valabile, situaţia din teren schimbându-se ca urmare a edificării foişorului (conform soluţionare reclamaţie nr. 3109/22.02.2021 înaintată de doamna V., personalul din cadrul compartimentului urbanism şi amenajare a Primăriei Comunei X s-a deplasat la faţa locului şi a constatat edificarea foişorului în proporţie de 90%).

Având în vedere cele prezentate mai sus, Primăria Comunei X nu poate elibera autorizaţia de construire pentru reclamant pentru obiectivul menţionat în baza avizelor pe care le deţine la momentul actual, fără acordul vecinilor, fără a parcurge o nouă procedură a PUD-ului.

În drept, a invocat dispoziţiile: art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Legea 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, Ordin Nr. 119 din 4 februarie 2014 pentru aprobarea Normelor de igienă şi sănătate publică privind mediul de viaţă al populaţiei, Ordinului nr. 2701/2010, pentru aprobarea Metodologiei de informare şi consultare a publicului cu privire la elaborarea sau revizuirea planurilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism.

Intimatul reclamant L.I. a depus la dosar întâmpinare la data de 23.04.2021, prin care a invocat lipsa calităţii procesuale active a Primăriei X, în acord cu prevederile art. 458 Cod procedură civilă.

Primăria X nu a avut nic o calitate în prezenta cauză, nu a fost chemată în judecată, astfel încât nu face parte din categoria persoanelor ce pot exercita o cale de atac împotriva sentinţei nr. 59/ 04.02.2021.

Mai mult, Primăria X nu este o autoritate a administraţiei publice locale căreia să i se atribuie de Legea 554/2005 calitatea de parte în proces şi nici nu este emitentul autorizaţiei de construire pe care a solicitat-o.

În sensul celor menţionate a făcut trimitere la definiţia prevăzută de art. 5 pct. 36 lit. h) din OUG nr. 57/2019.

Totodată, a invocat şi excepţia nulităţii cererii de recurs, motivat de faptul că potrivit dispoziţiilor art. 489 alin. 2 Cod procedură civilă în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 recursul este nul.

În cauză, deşi se face trimitere în mod formal la dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 6 Cod procedură civilă, motivele invocate privesc doar situaţia de fapt şi modalitatea în care instituţia recurentă şi-ar fi îndeplinit atribuţiile, nefiind adusă nici o critică legată de modalitatea de motivare a sentinţei atacate sau orice altă situaţie care să atragă incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 488 alin. 1 pct. 6 Cod procedură civilă.

Pe fondul cauzei a solicitat respingerea recursului ca nefondat, având în vedere următoarele motive:

Conform art. 136 alin. 8 din OUG nr. 57/2019 avizarea favorabilă de către comisiile de specialitate nu se afla printre condiţiile impuse de legiuitor în vederea aprobării proiectului de hotărâre cum în mod greşit argumentează recurenta prin motivele de recurs.

Mai mult decât atât, potrivit art. 136 alin. 8 lit. c) avizele au caracter consultativ.

În atare condiţii, solicitarea de scoatere de pe ordinea de zi a proiectului de HCL privind aprobarea Planului Urbanistic de Detaliu în vederea construirii unei vulcanizări cu spălătorie auto şi covoare, uscător cu birou şi vestiar, reamenajare împrejmuire teren, datorită faptului că nu a primit aviz favorabil de la comisia de specialitate, trebuia respinsă.

Dintr-o analiză obiectivă a întregii documentaţii depuse se poate observa că îndeplineşte toate condiţiile pentru a fi aprobată, fiind eliberate toate avizele necesare, fiind făcute inclusiv măsurători pentru determinarea nivelului de zgomot produs ca urmare a activităţii de spălătorie auto, iar toate concluziile mi-au fost favorabile, astfel încât susţinerile contestatorilor sunt nefondate, aceştia în realitate nici măcar nu au studiat documentaţia pusă la dispoziţie, cum de altfel au şi recunoscut în cadrul şedinţei din 19.11.2019.

Niciunul dintre cei care au făcut opoziţie nu au calitatea de vecin direct cu proprietatea mea, astfel încât, în mod evident că nu sunt nici afectaţi în mod direct de solicitarea depusă. A subliniat că acordul vecinilor nu este necesar nici în faza emiterii autorizaţiei de construire, cu precizare că reclamantul a obţinut şi a depus la dosarul de aprobare al PUD acordul vecinilor, îndeplinind astfel cerinţele Legii nr. 50/1991 şi a Normelor metodologice de aplicare a acestei legi. Deşi conform prevederilor legale, în speţă, nu ar fi fost necesară solicitarea de către autoritatea emitentă a certificatului de urbanism a acordului vecinilor, reclamantul cu bună-credinţă a îndeplinit şi această formalitate obţinând acordul vecinilor de parcelă în forma înscrisului notarial autentificat sub nr. 710/07.05.2019.  A mai arătat că prevederile Ordinului nr.119/2014 nu sunt incidente în cauză, iar condiţia de valabilitate a avizelor necesare emiterii autorizaţiei de construire trebuie să fie îndeplinită, conform principiilor generale de drept, la momentul emiterii autorizaţiei sau la momentul refuzului nejustificat. Aşadar, a precizat că la data 28.01.2020 când Consiliul Local X a scos de pe ordinea de zi proiectul de aprobare a PUD toate avizele necesare atât aprobării PUD cât şi emiterii autorizaţiei de construire erau valabile.

Intimatul reclamant L.I., a depus la dosar întâmpinare la data de 23.04.2021, prin care a reiterat susţinerile din întâmpinarea anterioară.

La data de 19.05.2021 Comuna X – prin primar, Instituţia Primarului Comunei X şi Consiliul Local al Comunei X, au depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepţiilor procesuale (de procedură şi de fond) invocate de intimat prin întâmpinare şi apărările pe fondul cauzei invocate de acesta, ca neîntemeiate.

Cu privire la lipsa capacităţii procesuale active a Primăriei X, a precizat că este o eroare materială de tehnoredactare în cererea de recurs. În precizările la recurs depuse la data de 09 martie 2021 pe adresa de e-mail [email protected] s-au menţionat toate cele trei instituţii, respectiv Comuna X, prin primar, Instituţia Primarului comunei X, Consiliul local al comunei X.

Cu privire la nulitatea cererii de recurs a precizat că motivele de recurs invocate sunt cele prevăzute de art. 488 alin. 1, pct. 4, 5, 6 şi 8 din Noul Cod de Procedura civilă conform precizărilor depuse la data 09.03.2021 pe e-mailul Tribunalului Suceava.

Examinând legalitatea sentinţei recurate, prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului, Curtea a reţinut următoarele:

 Recurenta Comuna X prin primar a criticat sentința Tribunalului Suceava, arătând că instanța de fond a soluționat cauza cu aplicarea eronată a dispozițiilor de drept material, respectiv prima instanţă în mod greşit a reţinut existenţa unui refuz nejustificat de soluţionare a cererii de eliberare PUD şi emitere autorizaţie de construcţie, cât timp nu există avizele necesare şi nu există acordul proprietarilor vecini, respectiv familia V., faţă de care primăria avea obligaţia de a proceda la consultare, în conformitate cu Ordinul nr. 2701/2010 privind Metodologia de informare şi consultare a publicului cu privire la elaborarea sau revizuirea planurilor de amenjare a teritoriului şi de urbanism. A arătat că noţiunea de vecinătate priveşte toţi proprietarii parcelelor vecine, iar acordul proprietarului vecin al unei parcele dezmembrate ce a aparţinut reclamantului, rudă a sa, nu poate fi suficient. De altfel, pentru lipsa acestui acord, reclamantul ar fi avut la dispoziţie o cale distinctă în instanţă, în vederea suplinirii lui, în condiţiile în care un atare refuz ar apărea ca nejustificat. De asemenea, recurenta a invocat lipsa de valabitate a avizelor deja emise.

 Recurenţii O.V. şi O.S. criticat sentinţa Tribunalului Suceava, arătând că soluţia pronunţată de prima instanţă este dată cu încălcarea dispoziţiilor de drept procesual, respectiv prima instanţă în mod greşit a respins în principiu cererea de intervenţie accesorie în interesul pârâţilor, aceştia având interes în calitate de vecini limitrofi ai proprietăţii reclamanţilor.

 Analizând criticile formulate, curtea apreciază că acestea sunt întemeiate relativ la judecarea cauzei cu încălcarea dispozițiilor de drept procesual relativ la soluţionarea cererii de intervenţie accesorie, şi soluţionarea cauzei în mod superficial şi incomplet, faţă de cererile şi apărările părţilor.

 Astfel, prima instanţă a respins cererea de intervenţie accesorie încă din faza dezbaterii ei  relativ la admisibilitatea în principiu, în şedinţa de judecată în care au avut loc dezbaterile în fond, din 28.01.2021, fără o motivare corespunzătoare în încheierea de şedinţă, unele considerente relativ la această respingere fiind inserate în cuprinsul hotărârii, considerente nepertinente şi insuficiente. A reţinut prima instanţă că intervenienţii, în formularea cererii de intervenţie accesorie trebuie să justifice un interes personal, însă că nefiind vecini direcţi, gard în gard cu reclamantul, un atare interes nu există.

 Or, o atare soluţionare a cererii de intervenţie în sensul respingerii încă din faza admisibilităţii în principiu a acesteia, instanţa de recurs o apreciază ca greşită.

 A reţinut curtea că potrivit art. 61 Cpc, oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părţile originare. Intervenţia este principală, când intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, dreptul dedus judecăţii sau un drept strâns legat de acesta. Intervenţia este accesorie, când sprijină numai apărarea uneia dintre părţi. Rezultă aşadar că intervenţia voluntară poate fi de două feluri, după cum terţul invocă un drept propriu sau apără drepturile uneia dintre părţi, şi, de asemenea, rezultă totodată că terţul trebuie să justifice întotdeauna un interes propriu, indiferent de felul intervenţiei, interesul fiind de altfel o condiţie ce trebuie îndeplinită pentru exercitarea oricărei forme concrete de manifestare a acţiunii civile. Potrivit art. 33 Cpc, interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. În literatura de specialitate, interesul a fost definit ca folosul practic urmărit de cel ce a pus în mişcare acţiunea civilă, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conţinutul acesteia.

Or, un atare interes există prin excelenţă pentru o cerere precum cea de intervenţie accesorie formulată în cauză de recurenţii – intervenienţi: fiind concetăţeni cu reclamantul şi având proprietatea lor în imediata proximitate a terenului cu privire la care se solicită eliberarea planului urbanistic şi eliberarea autorizaţiei de construcţie, şi avansând în cererea formulată considerente legate de afectarea traiului lor direct, prin construcţia ce se urmăreşte a se efectua şi activitatea ce se urmăreşte a se desfăşura în acel imobil, recurenţii justifică prin excelenţă interesul formulării cererii de intervenţie în sprijinul pârâţilor.

Nu este pertinent argumentul primei instanţe că recurenţii nu au un interes în formularea cererii de intervenţie prin aceea că nu ar fi vecini direcţi, gard în gard cu reclamantul. În primul rând, o atare împrejurare nu este suficientă pentru reţinerea lipsei interesului: atâta timp cât recurenţii afirmă afectarea lor prin tocmai demersul ce se supune analizei în cauză, o atare împrejurare este suficientă prin ea însăşi pentru legitimitatea lor de a formula o cerere de intervenţie accesorie.

În al doilea rând, tratarea chestiunii vecinătăţii recurenţilor faţă de proprietatea reclamantului s-a făcut de către instanţă într-o manieră deosebit de superficială, cu ignorarea apărărilor avansate de aceştia şi de către pârâţi, aceasta în condiţiile în care chestiunea nu este una care prezintă relevanţă doar în ce priveşte cererea de intervenţie, ci este una de esenţă în ce priveşte chiar fondul cauzei: recurenţii - intervenţii nu sunt orice terţi, dar sunt terţii cu privire la care primăria constatând lipsind acordul lor în calitate de vecini proximi ai imobilului, nu au procedat la eliberarea documentelor solicitate. Or, o atare împrejurare de esenţă a fost tratată de către prima instanţă într-o manieră complet superficială, nici măcar în conţinutul analizei de fond, ci prin simpla respingere automată şi incorectă a cererii de intervenţie, şi aceasta deşi părţile au avansat apărări deosebit de importante relativ la o atare împrejurare (precum calitatea de vecin direct iniţial şi apoi existenţa unei dezmembrări formale a terenului de reclamant şi înstrăinarea terenului către o rudă, tocmai pentru înlăturarea calităţii de vecin şi necesitatea acordului acestora). Nu au fost analizate textele legale care impun atari condiţii privind acordul vecinilor, nu au fost analizate apărările intervenienţilor relativ la interpunerea unor persoane, nu au fost analizate probele avansate de aceştia în sprijinul celor afirmate.

 Mai mult, relativ la fondul cauzei, nu au fost analizate condiţiile impuse de lege în vederea emiterii celor două acte administrative vizate, nu au fost identificate şi analizate motivele pentru care nu s-a procedat la emiterea lor de către pârâţi, nu au fost analizate probatoriile părţilor.

Ca urmare, curtea a apreciat că hotărârea pronunţată în cauză este nelegală, că există motive de nelegalitate care atrag casarea acesteia, în condiţiile art. 488 alin. 5 Cpc, urmând ca, în temeiul art. 496 alin. 2, să admită recursul şi să dispună casarea în tot a sentinţei recurate (din al cărei conţinut face parte încheierea de şedinţă prin care a fost respinsă cererea de intervenţie) și, rejudecând cererea de intervenţie accesorie în etapa admisibilităţii în principiu, să o admită ca atare.

Pe cale de consecinţă, în acord cu dispoziţiile art. 64 alin. 4 Cpc, potrivit cărora în cazul admiterii căii de atac exercitate împotriva încheierii prin care instanţa a respins ca inadmisibilă cererea de intervenţie, hotărârea pronunţată este desfiinţată de drept, iar cauza se va rejudeca de instanţa în faţa căreia s-a formulat cererea de intervenţie de la momentul discutării admisibilităţii în principiu a acesteia, curtea a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe. În rejudecare prima instanţă va analiza în mod complet cauza, relativ la cele două cereri formulate de către reclamant - eliberare PUD şi eliberare autorizaţie de construcţie, cu analiza completă a tuturor argumentelor şi apărărilor prin actele procesuale avansate în primul ciclu procesual, astfel cum s-a arătat mai sus.

Domenii speta

Spete similare