Recalculare pensie luând în considerare sumele primite cu titlu de acord global.

Sumele primite cu titlu de acord global trebuie luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie, potrivit celor statuate de ÎCCJ prin decizia nr. 19 din data de 17.10.2011 potrivit cu care fondurile de retribuire obținute în acord global prevăzut de art. 12 alineat 1 din legea nr. 57/1974 vor fi luate în considerare la stabilirea si recalcularea pensiilor din sistemul public daca au fost incluse în salariul brut şi pentru aceasta s-a plătit contribuție de asigurări sociale în sistemul public de pensii. Cât priveşte sporurile menţionate ca elemente ale venitului brut realizat de către reclamant, acestea sunt echivalentul activităţii prestate şi nu fac parte din categoria celor exceptate de la calculul punctajului mediu anual, regăsite în Menţiunea din Anexa nr. 15 a Hg nr. 257/2011.

Art. 12 alin. 1 din legea nr. 57/1974

Decizia ÎCCJ nr. 19 din data de 17.10.2011

Împrejurările faptice ale speţei;

Prin sentinţa civilă nr. 3186 din data de 17 decembrie 2019 Tribunalul Constanţa a admis în parte cererea modificată formulată de reclamantul [...] în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa. A anulat Decizia nr. 368812/10.07.2019 privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă emisă de Casa Judeţeană de Pensii Constanţa. A obligat pârâta să recalculeze pensia reclamantului prin valorificarea veniturilor brute atestate prin adeverinţa nr. [...]/07.05.2019 emisă de [...] înlocuind salariul şi sporurile deja valorificate pe aceste perioade, cu începere din data de 01.06.2019. A obligat pârâta către reclamant la plata diferenţelor de drepturi de pensie rezultate din recalculare, începând cu data de 01.06.2019, până la data emiterii deciziei de recalculare. A respins restul pretenţiilor ca nefondate. A obligat pârâta către reclamant la plata sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu avocat.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că drepturile de pensie ale reclamantului au fost stabilite iniţial începând cu data de 06.04.2016. La data de 24.05.2019 reclamantul a formulat cerere de recalculare a drepturilor de pensie, solicitând valorificarea datelor privitoare la venituri brute atestate prin adeverinţa nr. [...]/07.05.2019 emisă de [...], sporul de vechime din adeverinţa nr. 411/16.08.2017 eliberată de [...] 

Astfel cum rezultă din decizia contestată, pârâta a respins cererea de recalculare a drepturilor de pensie, motivând că sumele reprezentând venituri brute nu se pot fructifica întrucât nu fac parte din baza de calcul a pensiei conform legislaţiei în vigoare anterior datei de 1.04.2001. Sporurile cu caracter permanent atestate prin adeverinţa nr.411/16.08.2017 au fost valorificate la înscrierea la pensie Contestaţia reclamantului a fost respinsă prin adresa nr. 41587/P3518/25.07.2019.

Adeverinţa nr. [...]/07.05.2019 emisă de [...] cuprinde veniturile brute obţinute de reclamant anterior datei de 01.04.2001, cu indicarea perioadelor în care acesta a avut calitate de salariat în cadrul acestei unităţi. De asemenea, în cuprinsul acestor înscrisuri doveditoare, emitentul a menţionat expres că, aceste venituri brute au intrat în baza de calcul a C.A.S., în condiţiile şi reglementările Decretului nr. 389/1972, în perioada menţionată.

Conform art. 96 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, punctajul lunar se calculează prin raportarea câştigului salarial brut/solda brută sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale, la câştigul salarial mediu brut din luna respectivă, comunicat de Institutul Naţional de Statistică. Instanţa a făcut trimitere la prevederile art.2 lit.c) din Legea nr.263/2010 privind principiul contributivităţii şi considerentele Deciziei nr. 19/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În cauză, s-a constatat că în cuprinsul adeverinței analizată mai sus este menţionat expres că unitatea a plătit CAS, conform prevederilor legale la datele respective, pentru veniturile brute prezentate în adeverinţă, prin urmare, se impune valorificarea sumelor menţionate în procesul de stabilire a drepturilor de pensie.

De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în mod constant în jurisprudenţa sa că drepturile de asigurări sociale cuvenite în baza contribuţiilor de asigurări sociale plătite constituie un bun patrimonial în sensul art.1 din Protocolul nr.1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.

Evident, pârâta nu va fi obligată să valorifice veniturile brute din adeverința in litigiu cumulat cu ceea ce deja a valorificat pentru aceleași perioade, pentru că s-ar ajunge la o dublă valorificare a acelorași sume, ci calculul pensiei reclamantului se va realiza prin valorificarea veniturilor brute atestate de aceste adeverințe, înlocuind astfel veniturile luate deja în considerare de Casa Judeţeană de Pensii, cu începere din 01.06.2019, luna următoare celei în care a fost înregistrată solicitarea de recalculare, anume 01.06.2019.

Întrucât prin neluarea in considerare a tuturor veniturilor contributive, pârâta a calculat si plătit reclamantului drepturi de pensie mai mici decât cele care i s-ar fi cuvenit, producând in  patrimoniul acestuia un prejudiciu care se impune a fi reparat, instanţa apreciază întemeiată si cererea privind recalcularea justă a pensiei  şi acordarea sumelor de bani ce i se cuvin în mod legal, astfel cum prevede art. 107 alin. 5 din Legea nr. 263/2010, cu începere luna următoare celei în care a fost înregistrată solicitarea de recalculare a pensiei şi până la emiterea deciziei de recalculare.

S-a respins cererea de valorificare a sporului de vechime de 15% aferent perioadei 21.04.1993 – 05.01.1994 atestat prin adeverinţa nr.411/16.08.2017 eliberată de [...] întrucât acelaşi angajator  a eliberat  şi adeverinţa nr. 3447/21.03.2014  prin care s-a atestat un spor de vechime de 12% aferent perioadei  în discuţie, ce a fost valorificat de către pârâtă. Nu s-a susţinut şi nici dovedit de către reclamant existenţa unui motiv  temeinic  care să determine eliberarea unei alte adeverinţe, în privinţa sporului de vechime, cu un cuantum diferit/mărit. Nu au fost invocate motive de nelegalitate/ netemeinicie a adeverinţei 3447/21.03.2014.

In temeiul art. 453 alin. 1 C.pr.civ. coroborat cu art. 451 alin. 1 C.pr. civ., constatând că exista o cerere a reclamantului in acest sens, precum si dovada cheltuielilor efectuate conform art. 452 C.proc.civ., instanţa a obligat pârâta la plata către reclamant a cheltuielilor de judecata in cuantum  de 1000 lei,  reprezentând onorariu de avocat.

Susţinerea părţilor din calea de atac;

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, criticând soluţia primei instanţe din perspectiva motivelor pe care le vom expune în continuare.

Făcând trimitere la dispoziţiile art.165 din Legea nr.263/2010 şi ale art.127 din Normele de aplicare aprobate prin HG nr. 257/2011, apelanta susţine că sumele primite cu titlul de “salarii realizate brute, venit brut realizat“ nu pot fi valorificate in determinarea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislaţiei anterioare datei de 01.04.2001, acestea fiind fructificate sub forma salariilor tarifare de încadrare si a sporurilor cu caracter permanent acordate. Simpla informaţie ca salariatul a beneficiat de plata unui anume venit nu este suficient pentru a se putea considera ca acest venit a constituit in întregime baza de calcul a contribuţiei de asigurări  sociale, chiar daca această contribuţie se plătea de către angajator asupra fondului de salarii.

Pentru a se asigura respectarea principiului contributivităţii, este necesar ca fostul angajator, emitentul adeverinţei, sa indice fie ca asupra tuturor sumelor menţionate in cuprinsul ei s-au calculat si s-au plătit contribuţii de asigurări sociale, fie pentru care dintre aceste sume s-au calculat si s-au virat aceste contribuţii. Adeverinţa valorificată este neclară in sensul că nu reiese la ce sume s-au oprit CAS si la ce sume s-au virat, pentru a putea legal sa aplicam principiul contributivitatii.

Veniturile totale, brute sau nete, nu se pot valorifica la stabilirea pensiei daca nu se cunoaşte componenta lor ori daca in componenta lor intra elemente excluse din baza de calcul a pensiei, potrivit legislaţiei anterioare datei de 01.04.2001, ori elemente pentru care angajatorul nu a plătit contribuţii de asigurări sociale de stat. Alături de salariul tarifar si de toate elementele salariale prevăzute expres in Anexa 15 din HG 257/2011, se iau in calcul la stabilirea pensiilor si «alte sporuri cu caracter permanent prevăzut de legislaţia specifica fiecărui domeniu de activitate sau prevăzute in contractele colective si individuale de munca».

Instanţa trebuia să analizeze, de la caz la caz, dacă sporurile menţionate au caracter permanent rezultat din caracterul de regularitate al muncii pentru plata căreia a fost încasat. Astfel, sumele reprezentând prime, alte drepturi, ore suplimentare nu pot fi calificate drept sporuri cu caracter permanent nici daca ar fi intrat în fapt în fondul total de salarii asupra căruia angajatorul a plătit contribuţiile de asigurări sociale.

In condiţiile in care adeverinţa ce se solicita a fi valorificata atesta veniturile salariale defalcate pe categorii, precum si suma lunara totala a acestora la rubrica “total brut”, iar o parte dintre aceste categorii de venituri nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor potrivit legislaţiei anterioare datei de 01.04.2001, nu pot fi valorificate nici sumele menţionate in adeverinţa la rubrica “total brut”.

In ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, arată că instanţa de apel nu trebuie sa acorde aceste cheltuieli de judecată cu încălcarea dispoziţiilor legale si sa se raporteze la valoarea pricinii si la munca întreprinsa. Onorariul avocatului este vădit disproporţionat in raport cu valoarea, complexitatea sau cu activitatea desfăşurata de acesta, astfel ca valoarea menţionata in chitanţa este exagerata pentru un  singur termen de judecata.

Apelul este nefondat şi va fi respins ca atare pentru considerentele pe care le vom expune în continuare.

Reclamantul a solicitat pârâtei recalcularea drepturilor sale de pensie cu luarea în considerare a adeverinţei nr. [...]/07.05.2019 emisă de [...] Brăila. Prin decizia nr. 368812/10.07.2019, pârâta a respins cererea de recalculare în temeiul înscrisului menţionat. Casa de pensii a motivat  că veniturile menţionate în adeverinţă nu fac parte din baza de calcul conform legislaţiei anterioare datei de referință 1.04.2001.

Din adeverinţa menţionată rezultă pentru perioada septembrie 1982 - ianuarie 1993, veniturile brute de care reclamantul a beneficiat, compuse dintr-un salariu tarifar fix de încadrare la care s-au adăugat venituri obținute în acord global şi sporuri pentru condiţii grele, spor de periculozitate, spor de noapte. Totodată adeverinţa atestă că  societatea a calculat şi  virat CAS-ul la fondul de salarii brute realizate.

Potrivit dispoziţiilor art. 107 alin. 3-5 din Legea nr. 263/2010 pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor şi/sau a stagiilor de cotizare, perioadelor asimilate stagiilor de cotizare prevăzute de lege şi prin valorificarea altor documente de natură să conducă la modificarea drepturilor de pensie, nevalorificate la stabilirea acesteia;  pensionarii pentru limită de vârstă care, după data înscrierii la pensie, realizează stagiu de cotizare, pot solicita recalcularea pensiei, în condiţiile legii; sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (3) şi (4) se acordă începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată solicitarea.

Totodată, prevederile art. 165 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 263/2010 stabilesc că  la determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel: a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977; b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991;c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991; la determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere şi sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverinţe eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare.

Mai departe, Curtea reaminteşte că prin decizia nr. 19/2012, pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 2 lit. e) şi art. 164 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi pct. V din anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, a statuat că sporurile şi alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislaţiei anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverinţele eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare, şi pentru acestea s-a plătit contribuţia de asigurări sociale.

În considerentele ce susţin această interpretarea, instanţa supremă a arătat că elementul principal, cu caracter obiectiv, capabil să conducă la o justă şi legală stabilire şi reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat îl reprezintă contribuţiile de asigurări sociale plătite. Prin urmare, la stabilirea şi reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul toate sporurile şi alte venituri de natură salarială pentru care angajatorul/angajatul a plătit contribuţia pentru asigurările sociale de stat. Instanţa supremă a arătat că revine instanţelor judecătoreşti atributul exclusiv al verificării împrejurării dacă, potrivit legislaţiei anterioare, s-au încasat sau nu contribuţii de asigurări sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului mediu anual şi dacă aceste venituri au făcut parte sau nu din baza de calcul al pensiilor, acestea constituind probleme de fapt şi de aplicare a legii în cazuri concrete individuale, iar o problemă de interpretare a legii.

În plus, prin decizia nr. 84/2017,  Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a stabilit, în interpretarea dispoziţiilor art. 165 alin. 1-3 din Legea nr. 263/2010 că rațiunile care au stat la baza interpretării dispozițiilor art. 164 alin. (1) - (3) din Legea nr. 19/2000, prin deciziile sale pronunţate în interesul legii nr. 5 din 20 septembrie 2010, nr. 19 din 17 octombrie 2011 și nr. 19 din 10 decembrie 2012, dispoziții legale anterioare cu conținut similar celor cuprinse, de lege lata, în art. 165 alin. 1 – 3 din Legea nr. 263/2010, se transpun egal în interpretarea şi aplicarea acestor din urmă dispoziții legale; soluţiile pronunțate în interesul legii în interpretarea dispoziţiilor legale din reglementarea anterioară – art. 164 alin. 1 – 3 din Legea nr. 19/2000 – fiind deopotrivă aplicabile şi în privinţa interpretării prevederilor legale corespondente din reglementarea actuală – art. 165 alin. 1-3 din Legea nr. 263/2010.

În consecinţă, instanţa de apel reţine că, pentru respectarea principiului contributivităţii, sumele care se iau în calcul la stabilirea pensiilor sunt cele care au reprezentat baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale şi pentru care a fost reţinută şi virată la bugetul de stat contribuţia de asigurări sociale.

Pentru perioada anterioară datei de 01.04.2001, dovada veniturilor care au constituit baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale, calculată global asupra fondului de salarii al angajatorului, se face cu carnetul de muncă ori cu adeverinţe eliberate de foştii angajatori sau de către deţinătorii arhivelor acestora, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 165 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, la care am făcut referire anterior.

Cât priveşte plata contribuţiei de asigurări sociale, aceasta poate rezulta dintr-o menţiune a angajatorului în sensul că veniturile avute în vedere au constituit baza de calcul a acestei contribuţii, însă se şi poate prezuma în cazul veniturilor expres prevăzute în Anexa nr. 15 a Normelor de aplicare a Legii nr. 263/2010, aprobate prin H.G. nr. 257/2011 ca intrând în baza de calcul a punctajelor lunare.

În speţă, instanţa reţine că toate elementele componente ale venitului brut atestat prin adeverinţa nr. [...]/07.05.2019 emisă de [...] Brăila intră în baza de calcul a pensiei şi au intrat în fondul total de salarii pentru care angajatorul a calculat, reţinut şi virat contribuţia de asigurări sociale datorată bugetului de stat.

Astfel, sumele primite cu titlu de acord global trebuie luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie, potrivit celor statuate de ÎCCJ prin decizia nr. 19 din data de 17.10.2011 potrivit cu care fondurile de retribuire obținute în acord global prevăzut de art. 12 alineat 1 din legea nr. 57/1974 vor fi luate în considerare la stabilirea si recalcularea pensiilor din sistemul public daca au fost incluse în salariul brut şi pentru aceasta s-a plătit contribuție de asigurări sociale în sistemul public de pensii. Cât priveşte sporurile menţionate ca elemente ale venitului brut realizat de către reclamant, acestea sunt echivalentul activităţii prestate şi nu fac parte din categoria celor exceptate de la calculul punctajului mediu anual, regăsite în Menţiunea din Anexa nr. 15 a Hg nr. 257/2011. Prin urmare, în mod corect instanţa de fond le-a reţinut ca elemente în raport de care se va efectua recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantului, motivele apelantei fiind neîntemeiate sub acest aspect.

Referitor la motivul de apel privind caracterul disproporționat al cheltuielilor de judecată stabilite în sarcina pârâtei prin hotărârea de fond, respectiv de 1000lei reprezentând onorariu de avocat, Curtea va reţine că şi acest motiv de critică este neîntemeiat.

Pârâta apelantă invocă aplicarea prevederilor  art.451alin.2 C.pr.civ.

Prevederile art.451 alin.2 C.pr.civ. reprezintă o restrângere a dreptului părţii care a câştigat procesul de a i se restitui cheltuielile de judecată. O astfel de restrângere nu trebuie să opereze decât având în vedere cele două criterii legale menţionate de text, respectiv valoarea sau complexitatea cauzei şi munca prestată de avocat. Mai trebuie reţinut şi faptul că atât jurisprudența Curții Constituționale (spre exemplu decizia nr.401/14.07.2005 de respingere a excepției de neconstituționalitate a prevederilor art.274al.3C.pr.civ.) cat si cea a Curții Europene a Drepturilor Omului(cu titlu de exemplificare: hotărârea din 24 mai 2006 in cauza Weissman si alții v. României,  hotărârea din 5 aprilie 2005 din cauza Monory v. României, hotărârea din 24 mai 2005 cauza Buzescu v. României etc) a statuat ca acordarea cheltuielilor de judecata se poate dispune numai in măsura in care acestea constituie cheltuieli necesare care au fost in mod real făcute, in limita unui cuantum rezonabil.

Criteriile menționate anterior, trebuie analizate în contextul circumstanțelor cauzei. Astfel, se reține că în cauză reclamantul a avut nevoie de expertiza unui specialist avocat, dat fiind faptul că soluționarea cererii sale a presupus inclusiv parcurgerea unei proceduri administrative. Onorariul a fost justificat de către reprezentantul pârâtei prin consultația acordată, investigarea, documentarea și elaborarea rezultatului serviciului profesional.

Curtea mai reține și că reprezentantul reclamantului a obținut în final o soluție favorabilă clientului pe care l-a reprezentat. Pe de altă parte, nici miza dosarului, apreciată la momentul angajării apărătorului, nu poate fi apreciată minoră pentru reclamant, soluţia instanţei putând să aibă ca repercusiune asupra patrimoniul său, prin creşterea nivelului veniturilor din pensie.

În plus, instanţa de apel constată că deşi este vorba despre un litigiu cu caracter repetitiv pe rolul instanţelor de judecată şi care are o anumită previzibilitate a soluţiei, Casa de Pensii Constanţa refuză în continuare să adopte soluţii de rezolvare a cererilor cu care este investită în sensul celor arătate în mod constant de jurisprudenţa instanţelor de judecată, provocând astfel grevarea propriului buget cu plata cheltuielilor de judecată. Prin urmare, suportarea acestor cheltuieli constituie şi o sancţiune a comportamentului procesual al pârâtei.

Prin urmare, în raport de aceste împrejurări, Curtea apreciază că în mod corect instanța de fond a dispus obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în mod integral și, în consecință, a făcut aplicarea corectă a legii, astfel că soluție este temeinică și legală, apelul urmând a fi respins ca nefondat şi sub acest aspect.

Domenii speta

Spete similare