Contestaţie decizie de pensionare. Ipoteză specială, derogatorie de la norma generală, în care unitatea administrativ-teritorială locală în care se află sediul societăţii desfiinţate a preluat arhiva creată de această entitate înf. printr-o lege speciala

Potrivit dispoziţiilor legale, deținătorul de arhivă, conform competențelor și prerogativelor avute, se subrogă în obligația fostului angajator desființat și radiat din evidențele societăților comerciale, în ceea ce privește obligația acestuia, ca la cererea persoanei interesate, să realizeze obligațiile legale cuprinse expres și limitativ în cuprinsul art. 34 alin. (5), art. 40 alin. (2) lit. h) din Legea nr.53/2003 modificată, art. 21 și urm. din Legea nr. 16/1996 actualizată, pct. 1-5 anexa 1 din Ordinul nr. 590/2008 - Cererile prin care persoanele interesate solicită eliberarea adeverințelor se depun la angajatori sau la deținătorii arhivelor acestora, adeverințele se întocmesc și se eliberează, numai pe baza documentelor, verificabile, aflate în evidențele angajatorilor sau ale deținătorilor de arhive.

Prin urmare, suntem într-o ipoteză specială, derogatorie de la norma generală, în care unitatea administrativ-teritorială locală (care administrează bunurile din domeniul public) în care se află sediul societăţii desfiinţate a preluat arhiva creată de această entitate, înfiinţată  printr-o lege specială - Hotărârea nr.1733/1971 privind reorganizarea unităților agricole de stat.

În privinţa lipsei temeiului legal pentru valorificarea sporului de vechime, se are în vedere că acest spor se acordă inclusiv potrivit dispoziţiilor Anexei 15 pct. I la HG 257/2011 privind Normele de aplicare a prevederilor Legii 263/2010, astfel încât nu se mai impun verificări suplimentare în acest sens sau în privinţa stabilirii caracterului permanent al sporului.

Art. 34 alin. (5), art. 40 alin. (2) lit. h) din Legea nr.53/2003 modificată,

Art. 21 și urm. din Legea nr. 16/1996 actualizată,

Pct. 1-5 anexa 1 din Ordinul nr. 590/2008

Anexa 15 pct. I la HG nr. 257/2011

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa sub nr. …/118/2019, reclamanta [...] a chemat în judecată pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună: anularea deciziei de recalculare a pensiei nr. 364289/19.07.2019; obligarea pârâtei să emită o nouă decizie de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă prin care să valorifice sporul de vechime de care a beneficiat reclamanta în perioada 1.01.1992 – 15.03.1999 atestat de adeverinţa nr. 4905/14.05.2019 eliberată de Primăria Comunei Agigea; obligarea pârâtei la plata diferenţelor de drepturi de pensie dintre pensia cuvenită şi cea efectiv încasată; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr.34 din data de 13 ianuarie 2020, pronunţată în dosarul civil nr. …/118/2019, Tribunalul Constanţa a  admis în parte contestaţia formulată de reclamanta [...], în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa.

A dispus anularea deciziei nr. 364289/19.07.2019. A obligat  pârâta la emiterea unei noi decizii de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă, cu valorificarea sporului de vechime din adeverinţa nr. 4905/14.05.2019 eliberată de Comuna Agigea, jud. Constanţa, pentru perioadele 1.01.1992 - 31.03.1996 şi 1.03.1997 – 15.03.1999.

A obligat pârâta către reclamantă la plata sumei de 600 lei reprezentând  cheltuieli de judecată constând în onorariul de avocat, proporţional pretenţiilor admise.

Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată la Casa Judeţeană de Pensii Constanţa sub nr. 28745/16.05.2019, reclamanta a solicitat recalcularea pensiei pe baza adeverinţei nr.  4905/14.05.2019 eliberată de Primăria Comunei Agigea.

Prin decizia nr. 364289/19.07.2019 Casa Judeţeană de Pensii Constanţa a respins cererea de recalculare, cu motivarea că sporul de vechime din adeverinţa nr.  4905/14.05.2019 nu s-a valorificat, întrucât nu se depun documente în completare din care să rezulte temeiul legal de păstrare şi utilizare a documentelor cu valoare practică aparţinând [...], deşi nu este creatorul acestora.

Împotriva deciziei nr.364289/19.07.2019, în baza art.139 alin.3 din Legea nr.127/2019, reclamanta a formulat prezenta contestaţie.

Procedând la analiza legalităţii şi temeiniciei cererii, instanţa este ţinută a verifica dacă adeverinţa învederată de reclamantă conţine date ce au relevanţă din perspectiva calculării punctajului mediu anual.

Din examinarea înscrisurilor aflate la dosar, rezultă că prin adeverinţa nr. 4905/14.05.2019 eliberată de Primăria Comunei Agigea, fostul angajator al reclamantei a confirmat sporul de vechime (9% pentru perioada 01.01.1992 – 30.04.1992, 15% pentru perioada 01.05.1992 – 30.06.1996 şi 20% pentru perioada 01.07.1996 – 15.03.1999) încasat de aceasta, menţionând în mod expres că unitatea a reţinut şi a virat la bugetul de stat contribuţiile la asigurările sociale.

Instanţa în vederea lămuririi aspectelor ce ţin de componenţa sumelor înscrise la rubrica din carnetul de muncă intitulată „ retribuţie tarifară lunară”, în sensul dacă acestea includ şi sporul de vechime, pentru perioadele menţionate în adeverinţa nr. 4905/14.05.2019 eliberată de Primăria Comunei Agigea, a solicitat lămuriri Primăriei Com. Agigea. 

Primăria Comunei Agigea cu adresa înregistrată sub nr.20942/13.11.2019, răspunde  solicitărilor instanţei, arătând că: în perioada 01.01.1992 – 31.03.1996 nu este inclus sporul de vechime, în perioada 01.04.1996 – 28.02.1997 este inclus sporul de vechime, iar în perioada 01.03.1997 – 15.03.1999 nu este inclus sporul de vechime. 

Potrivit art.107 alin.3 din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor şi/sau a stagiilor de cotizare, prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia.

 Conform art.96 alin.2 din Legea nr.263/2010, punctajul lunar se calculează prin raportarea câştigului salarial brut/solda brută sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale, la câştigul salarial mediu brut din luna respectivă, comunicat de Institutul Naţional de Statistică.

Potrivit art. 165 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 263/2010, la determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de munca.

Prin Decizia în interesul legii nr. 19/2012 s-a stabilit că în interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 2 lit. e) şi art. 164 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi pct. V din Anexa la Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sporurile şi alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislaţiei anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverinţele eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare, şi pentru acestea s-a plătit contribuţia de asigurări sociale.”

Pentru a dispune în acest sens, instanţa supremă a reţinut că principalul element obiectiv apt să conducă la o justă şi legală stabilire şi reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem de asigurări sociale de stat îl reprezintă contribuţiile de asigurări sociale plătite, astfel că la stabilirea şi reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul toate sporurile şi alte venituri de natură salarială pentru care angajatorul/angajatul a plătit contribuţia pentru asigurările sociale de stat.

Prin urmare, instanţa supremă a statuat asupra prevalenţei ce trebuie acordată principiului contributivităţii, în detrimentul caracterului de spor permanent al veniturilor pentru care se face dovada achitării contribuţiei de asigurări sociale.

Or, prin adeverinţa nr. 4905/14.05.2019 eliberată de Primăria Comunei Agigea a fost menţionat sporul de vechime realizat de reclamantă în perioada lucrată în cadrul acestei unităţi, menţionând în mod expres că unitatea a reţinut şi a virat la bugetul de stat contribuţiile la asigurările sociale.

De asemenea, prin adresa nr. 20942/13.11.2019, Primăria Comunei Agigea răspunde  solicitărilor instanţei, arătând că: în perioada 01.01.1992 – 31.03.1996 nu este inclus sporul de vechime, în perioada 01.04.1996 – 28.02.1997 este inclus sporul de vechime, iar în perioada 01.03.1997 – 15.03.1999 nu este inclus sporul de vechime. 

Prin decizia pentru dezlegarea unei chestiuni de drept nr. 6/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a semnalat necesitatea examinării distincte a condiţiei ca veniturile, a căror valorificare la stabilirea pensiei se solicită, să fi făcut parte din baza de calcul a pensiilor potrivit legislaţiei anterioare datei de 1.04.2001, în aplicarea art. 165 alin. 2 din Legea nr. 263/2010.

În acest context, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut, prin decizia nr. 6/2019, că în dezacord cu dezlegările din Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii nr. 19 din 10 decembrie 2012, unele instanţe au considerat că, în respectarea principiului contributivităţii, procedura de recalculare a pensiilor poate avea loc prin simpla dovedire a salariilor brute, care includ orice fel de sporuri sau adaosuri salariale pentru care angajatorul declară, pe propria răspundere, că s-au plătit contribuţii de asigurări sociale.

De asemenea, instanţa supremă a constatat că în concordanţă cu Decizia nr. 19 din 10 decembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, printre condiţiile necesare ca sporurile şi alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 să poată fi luate în considerare la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public, se regăseşte şi aceea referitoare la includerea acestora în baza de calcul, conform legislaţiei anterioare, limitând o astfel de posibilitate pentru orice sporuri sau venituri suplimentare.

Examinarea distinctă a condiţiei includerii unor venituri în baza de calcul a pensiilor, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1.04.2001, presupune să se cunoască elementele care compun veniturile totale a căror valorificare la stabilirea pensiei se solicită.

În acelaşi sens, prin decizia în interesul legii nr.19/2012 s-a stabilit că „includerea sau neincluderea acestor venituri în baza de calcul şi încasarea sau neîncasarea contribuţiei de asigurări sociale pentru veniturile prevăzute de textele legale care au generat o practică neunitară constituie o problemă de fapt, specifică fiecărui caz.”

 În speţă, instanţa are în vedere că salariul realizat, sporul de vechime, constituie modalităţi de remunerare aplicate cu regularitate, care intră, având caracter permanent, în baza de calcul a pensiilor potrivit legislaţiei anterioare datei de 1.04.2001.

Prin urmare, în temeiul art. 2 lit. c din Legea 263/2010, reclamanta este îndreptăţită să beneficieze de calcularea punctajului mediu anual în concordanţă cu veniturile avute şi în special în concordanţă cu contribuţiile realizate.

Fiind deci vorba despre venituri pentru care s-a achitat contribuţia legală la bugetul asigurărilor sociale, faţă de considerentele anterior expuse şi cu respectarea caracterului obligatoriu al Deciziilor în interesul legii nr. 19/2011 şi nr. 19/2012, se impune ca la calcularea drepturilor de pensie ale reclamantei să fie avut în vedere şi sporul de vechime  atestat prin adeverinţa nr. 4905/14.05.2019 eliberată de Primăria Comunei Agigea, pentru perioadele 1.01.1992 – 31.03.1996 şi 1.03.1997 – 15.03.1999.

 Pentru perioada 01.04.1996 – 28.02.1997 sporul de vechime a fost deja inclus în retribuţia tarifară lunară.

În consecinţă, s-a dispus  anularea deciziei nr. 364289/19.07.2019 şi obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă, cu valorificarea valorificarea sporului de vechime din adeverinţa nr.4905/14.05.2019 eliberată de Comuna Agigea, jud. Constanţa, pentru perioadele 1.01.1992 - 31.03.1996 şi 1.03.1997 – 15.03.1999.

De asemenea, s-a dispus  obligarea pârâtei la plata către reclamantă a diferenţelor de drepturi de pensie,  începând de la data de 01.06.2019.

În temeiul art. 453 alin. 2  NCPC, constatând că pârâta a căzut în pretenţii, instanţa a obligat la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 600 lei, proporţional pretenţiilor admise, constând în contravaloarea onorariului de avocat achitat de reclamantă.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, invocând următoarele:

Pârâta critică  soluţia instanţei de fond, în sensul că nu a analizat în mod corect şi legal înscrisurile de la dosarul cauzei, în sensul că, în mod corect pârâta Casa Judeţeană de Pensii a respins valorificarea adeverinţelor, pentru următoarele motive.

Conform prevederilor art. 41 alin. (1) din Legea nr.31/1990 privind societăţile, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, societatea este persoana juridică de la data înmatriculării în registrul comerţului, dobândind astfel atât calitatea de subiect de drept, cât şt capacitate de exerciţiu şi capacitate de folosinţă.

Potrivit dispoziţiilor Codului Civil, art.251 alin.1, radierea din registrul comerţului conduce la pierderea calităţii de persoană juridică şi, în acelaşi timp, de subiect de drept şi, pe cale de consecinţă, aceasta nu mai are capacitatea de a elibera adeverinţe cu privire la stagii de cotizare/sume contributive realizate de angajaţi, în condiţii de legalitate şi oportunitate.

Având în vedere prevederile art. 180 din Legea nr.85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, modificată şi completată, potrivit cărora prin închiderea procedurii, lichidatorul judiciar este descărcat de orice îndatoriri şi responsabilităţi cu privire la procedură, debitor şi averea lui, creditori, titulari de drepturi de preferinţă, acţionari sau asociaţi, astfel nici acesta nu poate elibera adeverinţe privind stagiile de cotizare.

Potrivit art. 18 alin.(1) din Legea nr. 16/1996, republicată, în cazul declarării falimentului, în condiţiile legii, a unui creator de documente, fără ca activitatea acestuia să fie continuată de altul, documentele cu valoare istorică, în sensul prevederilor art. 2, se preiau de Arhivele Naţionale sau de serviciile judeţene/serviciul municipiului Bucureşti ale/al Arhivelor Naţionale, iar documentele cu valoare practică, în baza cărora se eliberează copii, certificate şi extrase privind drepturile referitoare la stagiile de cotizare la asigurările sociale ale cetăţenilor, se predau pe bază de contract, operatorilor economici autorizaţi în prestarea de servicii arhivistice (punct de vedere înscris în nota CNPP nr. .../26.03.2018 şi menţinut în adresa CNPP nr. .../10.01.2019).

Potrivit art. 25 alin.(1) din Legea nr. 16/1996 privind arhivele naţionale: „Arhivele Naţionale asigura evidenţa generală a operatorilor economici autorizaţi să presteze servicii arhivistice, prin Registrul operatorilor economici prestatori de servicii arhivistice".

Conform menţiunilor Ministerului de Finanţe, [...] a fost radiată. La data de 11 martie 2010, iar ulterior acestei date lichidatorul judiciar putea preda documentele cu valoare practică unui operator economic prestator de servicii arhivistice autorizat.

Procesul verbal nr.15256/27.07.2016 nu constituie un temei legal de păstrare şi utilizare a documentelor, primăria având doar calitate de deţinător de fapt, în baza unui act de predare - primire a acestora.

Având în vedere cele de mai sus, menţiunile din adeverinţa nr. 4905/14.05.2019 eliberată de Primăria Comunei Agigea nu pot fi valorificate întrucât emitentul nu are calitatea de operator economic autorizat să presteze servicii arhivistice şi nu prezintă bază legală pentru preluarea, păstrarea şi utilizarea documentelor cu valoare practică aparţinând [...], deci nu este creatorul acestora.

Potrivit art. 165 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, sporul de vechime pentru perioada anterioară datei de 01.04.1992 se calculează automat şi, pe cale de consecinţă, nu este necesară dovedirea acestuia prin adeverinţe. Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin HG nr. 257/2011 la art.127 ce sporuri pot fi valorificate. Or, în adeverinţa nr. 4905/14.05.2019 lipseşte temeiul legal în baza căruia a fost acordat sporul de vechime.

Din analiza carnetului de muncă reiese că începând cu data de 01.04.1992 salariile au fost negociate (aceasta rezultă atât din menţiunea "negociat salariu”, cât si din creşterea considerabilă a sumelor înscrise în carnetul de muncă de la o lună ta alta), angajatorul înregistrând suma globală rezultată din însumarea atât a salariului de bază, cât si a sporurilor cu caracter permanent.

Mai mult, Primăria Comunei Agigea nu precizează salariile tarifare de încadrare la care se aplică sporul de vechime pentru perioada 01.04.1992 - 15.03.1999, pentru a se putea aprecia dacă acesta a fost sau nu indus de angajator în suma globală înscrisă în carnetul de muncă.

Din analiza documentelor primare anexate la adeverinţa nr. 4905/14.05.2019 (state retribuţii) rezultă fără echivoc că salariile negociate, înscrise în carnetul de muncă cuprind şi sporul de vechime.

În motivarea sentinţei atacate, instanţa de fond, în mod greşit reţine faptul că decizia contestată nu respectă liniile directoare trasate de instanţa supremă în privinţa aplicării principiului contributivităţii, având în vedere aspectele menţionate anterior, aspecte din care rezultă fără putinţă de tăgadă că, raportat la înscrisurile solicitate a fi valorificate în determinarea drepturilor de pensie ale reclamantului a fost respectat întocmai principiul contributivităţii şi se raportează la precizările Primăriei Comunei Agigea, cu toate că, aşa cum am arătat anterior, aceasta nu are calitatea de operator economic autorizat să presteze servicii arhivistice şi nu prezintă bază legală pentru preluarea, păstrarea şi utilizarea documentelor cu valoare practică aparţinând [...].

Pentru aceste considerente, solicită admiterea apelului şi să se constate că hotărârea pronunţată de prima instanţă este netemeinică şi nelegală.

În probaţiune în apel nu s-au administrate alte probe.

Analizând apelul declarat în cauză prin prisma motivelor invocate, potrivit art.476-482 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce succed:

În ceea ce priveşte prima critică formulată în cererea de apel în sensul că, ulterior desfiinţării societăţii angajatoare [...], adeverinţele care atestă veniturile realizate se eliberează exclusiv de deţinătorii de arhivă, care sunt operatori economici prestatori de servicii arhivistice autorizate, Curtea are în vedere că situaţia de faţă este una specială, derogatorie de la dreptul comun în materie.

Astfel potrivit dispoziţiilor legale, deținătorul de arhivă, conform competențelor și prerogativelor avute, se subrogă în obligația fostului angajator desființat și radiat din evidențele societăților comerciale, în cea ce privește obligația acestuia, ca la cererea persoanei interesate, să realizeze obligațiile legale cuprinse expres și limitativ în cuprinsul art. 34 alin. (5), art. 40 alin. (2) lit. h) din Legea nr.53/2003 modificată, art. 21 și urm. din Legea nr. 16/1996 actualizată, pct. 1-5 anexa 1 din Ordinul nr. 590/2008 - Cererile prin care persoanele interesate solicită eliberarea adeverințelor se depun la angajatori sau la deținătorii arhivelor acestora, adeverințele se întocmesc și se eliberează, numai pe baza documentelor, verificabile, aflate în evidențele angajatorilor sau ale deținătorilor de arhive.

În ipoteza de faţă este în discuţie declararea falimentului unei societăţi cu capital mixt, majoritar de stat, în care au deţinut calitatea de asociaţi Agenţia Domeniilor Statului şi Fondul Proprietăţii Private III Transilvania.

Conform prevederilor art.18 alin.(2) din Legea 16/1996 „În cazul încetării, în condiţiile legii, a activităţii unei persoane fizice autorizate sau a activităţii unui profesionist care îşi desfăşoară activitatea în baza unei legi speciale, care sunt creatori de documente, sau în cazul în care aceştia solicită, în mod expres, preluarea arhivei deja create, documentele care alcătuiesc arhiva se pot prelua de către persoana fizică asociată, de către profesionistul asociat sau de către organizaţia profesională din care aceştia fac parte, la solicitarea expresă a acestora.”

În concret societatea desfiinţată fiind fostul I.A.S. Agigea (întreprindere agricolă de stat), au devenit aplicabile prevederile mai sus citate şi arhiva acestei unităţi a fost preluată de Comuna Agigea, astfel cum s-a hotărât prin HCL nr.83/2016, predarea în fapt fiind efectuată prin procesul verbal nr.15256/27.07.2016.

Prin urmare, suntem într-o ipoteză specială, derogatorie de la norma generală, în care unitatea administrativ-teritorială locală (care administrează bunurile din domeniul public) în care se află sediul societăţii desfiinţate a preluat arhiva creată de această entitate, înfiinţată  printr-o lege specială - Hotărârea nr.1733/1971 privind reorganizarea unităților agricole de stat.

Starea de fapt privind existenţa fondului arhivistic în păstrarea Primăriei Agigea este o realitate, iar singura persoana care ar fi în măsură să emită la momentul actual adeverinţe prin care să ateste informaţiile ce rezultă din documentele primare deţinute este aceasta din urmă, în lipsa unor raporturi contractuale cu operatori economici autorizaţi în prestarea de servicii arhivistice, în caz contrar fiind adusă atingere substanţei drepturilor consacrate în favoarea reclamantului de art.34 alin.5 din Codul muncii şi art.161 din Legea 263/2010.

Cu privire la sporurile atestate de adeverinţa în discuţie, Curtea reţine ca relevantă adresa comunicată sub nr. 20942/13.11.2019 de către Comuna Agigea, prin care se arată că în perioada 01.01.1992 - 31.03.1996 şi 01.03.1997- 15.03.1999 sporul de vechime nu a fost inclus în retribuţia tarifară lunară înscrisă în carnetul de muncă.

Sub acest aspect, instanţa de apel va înlătura ca nefondată critica formulată de pârâtă în calea de atac referitoare la includerea sporurilor cu caracter permanent în noţiunea de „salariu negociat”, această eventualitate fiind infirmată în concret de deţinătorul de arhivă în baza înscrisurilor verificabile.

În privinţa lipsei temeiului legal pentru valorificarea sporului de vechime, Curtea are în vedere că acest spor se acordă inclusiv potrivit dispoziţiilor Anexei 15 pct. I la HG 257/2011 privind Normele de aplicare a prevederilor Legii 263/2010, astfel încât nu se mai impun verificări suplimentare în acest sens sau în privinţa stabilirii caracterului permanent al sporului.

Pentru considerentele expuse în precedent, în temeiul art. 480 alin.1 din Codul de procedură civilă, constatând că sentinţa apelată este temeinică şi nelegală, Curtea urmează a respinge apelul formulat de pârâtă împotriva acesteia.

Având în vedere dispoziţiile art.453 alin.1 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite cererea formulată de către intimatul reclamant de acordare a cheltuielilor de judecată în apel, constând în onorariu de avocat pentru această fază procesuală.

Domenii speta

Spete similare