Contestaţia împotriva dispoziţiei primarului emisă in baza Legii nr. 10/2021. Calificarea greşită a obiectului cererii de acordare a unor terenuri in compensare ca fiind o modificare a acţiunii. Inaplicabilitatea evaluării conform modificărilor succesive

Modalitatea în care unitatea deţinătoare dă curs obligaţiei ce Îi revine, de întocmire ţi afişare, la sfârşitul fiecărei luni, a situaţiei bunurilor care pot fi acordate in compensare în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv, este supusă cenzurii instanţei învestite cu plângerea persoanei nemulţumite de felul în care i-a fost rezolvată cererea. Instanţa de judecată este cea care, în virtutea plenitudinii de competenţă, poate sancţiona, deopotrivă, neîntocmirea listei sau Întocmirea ei formală, cu menţiunea că nu sunt bunuri disponibile, precum şi caracterul lacunar al acesteia, incomplet, conţinând doar bunuri neatractive ori disproporţionate valoric. Indicarea de către reclamantă a două loturi de teren din patrimoniul unităţii administrativ-teritoriale ce ar putea fi atribuite în compensare, după depunerea mai multor liste succesive actualizate de către pârât, din care rezulta că nu au fost identificate bunuri care ar putea face obiectul atribuirii în compensare, nu constituie o modificare a obiectului cererii. Instanţa trebuia să procedeze Ia analiza pe fond a solicitării de atribuire în compensare a loturilor de teren, indicarea acestora de către reclamantă la momentul procesual respectiv fiind determinată de apărarea pârâtului în sensul că nu deţine bunuri ce pot fi acordate în compensare.

Notificarea aflându-se în etapa de soluţionare potrivit Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv, este fără relevanţă în cauza de faţă, modificările succesive ale art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a Imobilelor preluate în mod abuziv (n perioada regimului comunist în România sau declararea ca neconstituţională a textului de lege prin dec. CC nr. 189/2021, text în forma modificată prin Legea nr. 219/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, care privesc etapa emiterii deciziei de compensare potrivit art. 16 şi urm. din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, echivalenţa valorica urmând a se realiza în cauză conform grilei notariale la data intrării în vigoare a Legii menţionate anterior, potrivit dispoziţiilor art. 221 alin. (3} din Normele de aplicare a Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, aşa cum au fost completate prin H.G. nr. 89/2014.

Legea nr. 10/2001

Legea nr. 165/2013

Art. 466 şi urm. Din Codul de procedură civilă

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia I civilă, sub nr. …/118/2017, reclamanta [...] a formulat contestaţie împotriva Dispoziţiei Primarului Municipiului Constanţa nr. 3472/18.06.2008, prin care a solicitat anularea acestei dispoziţii ?i restituirea imobilului situat în Constanţa, ..., compus din construcţie şi teren, în natură.

În măsura în care restituirea în natură nu este posibilă, reclamanta a solicitat compensarea în natură cu un alt teren situat pe raza Municipiului Constanţa, de valoare egală, cu cheltuieli de judecată.

În fapt, reclamanta a arătat că prin sentinţa civilă nr. 1330/20.06.2006 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. …/2006, s-a dispus anularea în parte a Dispoziţiei Primarului nr. 4225/23.12.2005 şi obligarea Primarului Municipiului Constanţa la emiterea Dispoziţiei de restituire în echivalent pentru întreg imobilul situat în Constanţa, …, compus din teren în suprafaţă de 334 m2 şi construcţii demolate.

În baza acestei sentinţe, pârâtul a emis o nouă dispoziţie, cu nr. 3472/18.06.2008, prin care a stabilit acordarea de măsuri compensatorii, în completare.

Astfel, s-au acordat reclamantei două suprafeţe de teren situate în zona Palazu Mare, în suprafaţă de 255 m2, cu destinaţia de spaţiu de locuire, iar pentru restul de valoare de 156.376 euro s-a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei.

S-a învederat că prin sentinţa civilă nr. 1330/20.06.2006 au fost stabilite atât problema calităţii de persoană îndreptăţită, cât şi a dreptului de proprietate al autorului asupra imobilului revendicat, chestiunea litigioasă fiind legată de despăgubirea injustă propusă de pârât, ţinând seama de amplasamentul imobilelor şi de preţul stabilit pe metru pătrat.

Raportul de evaluare întocmit în cauză de către [...] a stabilit pentru terenurile propuse o valoare de 154 euro/m2, deşi acestea sunt aflate în zone lipsite de utilităţi, fără drumuri de acces sau de şosele care să deservească zona.

Reclamanta mai susţine că nu se regăseşte în cuprinsul Dispoziţiei contestate, motiv pentru care terenul revendicat nu poate fi restituit în natură, deşi este liber de orice fel de construcţii.

În drept, s-a invocat art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001.

În probaţiune, s-a solicitat administrarea probelor cu înscrisuri şi expertiză.

Au fost anexate acţiunii adresa Primăriei Municipiului Constanţa nr. R 146670/24.11.2016, dispoziţia contestată, referat, copie carte de identitate, sentinţa civilă nr. 1330/20.06.2016.

Pârâtul Primarul Municipiului Constanţa a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.

În fapt, pârâtul a învederat că prin Dispoziţia nr. 3472/18.06.2008 s-a dispus completarea art. 2 din dispoziţia nr. 4225/23.12.2005, în sensul că s-au acordat măsuri compensatorii constând în acordarea a două terenuri în zona Palazu Mare, fiecare în suprafaţă a câte 255 m2, iar pentru restul de valoare de 156.376 euro s-a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Suprafaţa de teren de 334 m2 a fost evaluată de către [...] la suma de 128.256 euro, rezultând o valoare de 384 euro/m2, iar construcţia demolată a fost evaluată la suma de 49.500 euro, în total 177.756 euro.

S-a argumentat că, potrivit raportului nr. 147106/08.04.2008 întocmit în baza sentinţei civile nr. 1330/20.06.2006, se constată că a mai rămas de atribuit o valoare de 234.916 euro, propunându-se atribuirea în compensare a unor terenuri în valoare totală de 78.540 euro, iar pentru restul de valoare de 156.376 euro s-a propus atribuirea de acţiuni la Fondul Proprietatea, respectiv acordarea de despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Pârâtul apreciază că şi-a îndeplinit obligaţia de a face prin emiterea dispoziţiei contestate, respectând întocmai dispozitivul sentinţei civile nr. 1330/20.06.2006 pronunţată de către Tribunalul Constanţa în dosarul nr. 496/2006.

În drept, s-au invocat art. 205-208 C. pr. civilă.

În probaţiune, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Pârâtul a anexat dosarul administrativ.

La termenul de judecată din data de 08.05.2017 instanţa a încuviinţat pentru reclamantă proba cu expertiză tehnică judiciară topografică, având ca obiective: identificarea imobilului teren, stabilirea vecinătăţilor şi a deschiderii pe laturi, precum şi stabilirea gradului de ocupare a acestuia.

Prin sentinţa civilă nr. 3193/21.12.2018 Tribunalul Constanţa a respins acţiunea formulată de reclamanta [...] în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Constanţa, ca nefondată.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin Dispoziţia emisă de pârâtul Municipiului Constanţa sub nr. 3472/18.06.2008, s-a dispus completarea art. 2 din Dispoziţia nr. 4225/23.12.2005, în sensul că au fost acordate măsuri reparatorii în completare către [...], pentru imobilul care nu mai poate fi restituit în natură, constând în compensarea cu bunuri de acelaşi fel, respectiv două terenuri în zona Palazu Mare, fiecare în suprafaţă a câte 255 m2, iar pentru restul de valoare de 156.376 euro s-a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

La baza dispoziţiei contestate a stat sentinţa civilă nr. 1330/20.06.2006 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia civilă, prin care s-a dispus anularea dispoziţiei nr. 4225/23.12.2005 şi a fost obligat pârâtul Primarul Municipiul Constanţa să emită dispoziţie de restituire în echivalent pentru întregul imobil, compus din 334 m2 teren şi construcţii demolate, situate în Constanţa, B-dul …, colţ cu Bd. ….

Instanţa a reţinut în considerente că reclamanta [...] este îndreptăţită la restituirea întregului imobil şi că pârâtul trebuie obligat să emită dispoziţie de restituire în echivalent, urmând a se analiza posibilitatea de atribuire de teren în compensare şi pentru cealaltă jumătate din valoarea imobilului sau alte modalităţi de restituire în echivalent.

Sentinţa civilă nr. 1330/20.06.2006 a Tribunalului Constanţa tranşează anumite chestiuni litigioase care rămân câştigate cauzei, între care calitatea reclamantei de persoană îndreptăţită conform Legii nr. 10/2001, îndrituirea acesteia la măsuri reparatorii constând în atribuire de teren în compensare şi pentru cealaltă jumătate din valoarea imobilului sau alte modalităţi de restituire în echivalent.

Prin acţiunea care formează obiectul prezentei cauze reclamanta critică dispoziţia pârâtului nr. 3472/18.06.2008, în principal sub două aspecte: caracterul injust al despăgubirii determinat de supraevaluarea loturilor propuse pentru acordarea în compensare, respectiv ignorarea posibilităţii restituirii în natură a terenului notificat, pe vechiul amplasament.

Terenul în litigiu a fost identificat prin raportul de expertiză tehnică judiciară topografică (răspuns la obiecţiuni) întocmit de expert tehnic inginer [...], ca fiind situat în Mun. Constanţa, fostă strada ..., colţ cu ..., actual ... colţ cu ..., fiind în întregime ocupat de următoarele obiective de utilitate publică: spaţiu verde şi parapet (30 m2), trotuar (102 m2), parcare (202 m2).

Conform adresei nr. R 162967/08.10.2018 emisă de Primăria Municipiului Constanţa, imobilul solicitat reprezintă domeniul public al Mun. Constanţa, conform H.G. nr. 904/2012 şi este menţionat în Anexa 2, Cap. 24 - Spaţii verzi aflate în întreţinerea municipiului Constanţa, subcapitolul Spaţiu verde în ansamblu de locuinţe, pag. 92, nr. crt. 8.

Dispoziţiile Legii nr.10/2001 se aplică prin coroborare cu dispoziţiile Legii nr.213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia.

Această lege consacră caracterul inalienabil, insesizabil şi imprescriptibil al bunurilor din domeniul public, iar prin art.1 din Legea 10/2001 se prevede posibilitatea acordării de măsuri reparatorii în echivalent persoanelor îndreptăţite pentru imobilele preluate abuziv, în cazul în care nu este posibilă restituirea în natură.

Conform art. 3 alin. 4 din Legea nr. 213/1998, domeniul public al comunelor, al oraşelor şi al municipiilor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. III din anexă şi din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local, dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public naţional ori judeţean.

Trebuie avută în vedere şi adresa emisă de Primăria Municipiului Constanţa sub nr. R 28709/26.02.2018, din cuprinsul căreia reiese că latura imobilului materializată în raportul de expertiză prin punctele 1-12 este afectată de trotuarul de gardă al blocului ..., care reprezintă cota indiviză de teren aferentă unităţilor locative ale blocului de locuinţe.

Pentru aceste considerente, instanţa a reţinut că este exclusă posibilitatea restituirii imobilului notificat pe vechiul amplasament, urmând să se analizeze în continuare dacă măsurile reparatorii prin echivalent stabilite de pârât sunt legal stabilite.

A reţinut sub un prim aspect că valoarea pe m2 a terenurilor oferite în compensare nu a fost stabilită de pârât arbitrar, ci în baza raportului de evaluare întocmit de [...], iar reclamanta nu a probat susţinerile conform cărora terenurile oferite sunt aflate în zone lipsite de utilităţi, fără drumuri de acces sau de şosele care să deservească zona.

De asemenea, conform adreselor primite la solicitarea instanţei, nu au fost identificate terenuri care ar putea face obiectul atribuirii în compensare pentru luna noiembrie 2018. Reclamanta a optat prin notele scrise depuse la dosar pentru acordarea în compensare a două imobile situate în zona … - Lac …, fiecare în suprafaţă de 1.347,44 m2.

Conform adresei nr. 183288/09.11.2018 emise de Primăria Municipiului Constanţa, este vorba despre două loturi cu suprafe?e de 1.137,75 m2 şi 1.347,44 m2, care constituie domeniul privat al Municipiului Constanţa conform H.C.L. nr. 566/23.12.2004.

Legea nr. 368/2013 pentru modificarea ?i completarea Legii nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.819 din 21 decembrie 2013, prevede la art. I modificarea alin.(2) al art.1 în sensul că, „În situa?ia în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu solu?ionarea cererii formulate în baza Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările ?i completările ulterioare, măsurile prevăzute de Legea fondului funciar nr.18/1991, republicată, cu modificările ?i completările ulterioare, ?i Legea nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole ?i celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 ?i ale Legii nr.169/1997, cu modificările ?i completările ulterioare, precum ?i măsura compensării prin puncte, prevăzută în cap. III”.

Din această perspectivă, se reţine că măsura reparatorie a compensării cu alte bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu solu?ionarea notificării, pentru imobilele solicitate potrivit Legii nr.10/2001, republicată, cu modificările ?i completările ulterioare ?i care nu mai pot fi restituite în natură, este posibilă ?i după intrarea în vigoare a Legii nr.165/2013, deoarece această formă de repara?ie este prevăzută în mod expres de art.1 alin.2 din Legea nr.165/2013, astfel cum a fost modificată ?i completată prin Legea nr. 368/2013, iar forma ini?ială a legii, care excludea această măsură, a fost declarată neconstitu?ională prin Decizia nr. 210 din 8 aprilie 2014 a Curţii Constitu?ionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.418 din 5 iunie 2014.

În considerentele acestei decizii, s-a re?inut că modificările legislative survenite generează discriminări sub aspectul tratamentului juridic aplicabil unor persoane aflate în situa?ii juridice identice. Astfel, simpla împrejurare de fapt - solu?ionarea cu întârziere a notificărilor de către entită?ile învestite de lege sau solu?ionarea definitivă a cauzelor aflate pe rolul instan?elor judecătore?ti în intervalul de activitate a dispozi?iilor art.1 alin.2 din Legea nr.165/2013, în forma ini?ială – nu se poate constitui în argument care să justifice în mod obiectiv ?i rezonabil aplicarea unui tratament juridic diferit persoanelor îndreptă?ite la măsura reparatorie prin compensarea cu un alt bun oferit în echivalent, generând încălcarea prevederilor art.16 alin.1 din Constitu?ia României.

Prin H.G. nr. 89/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 17 februarie 2014, au fost completate ?i Normele de aplicare a Legii nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.401/2013.

Prin articolul unic al H.G. nr.89/2014 a fost introdus capitolul III intitulat „Mecanismul ?i condi?iile privind compensarea cu bunuri oferite în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist”, capitol cuprinzând 3 articole, după cum urmează:

„Art.221. – (1) Măsura reparatorie a compensării cu bunuri oferite în echivalent, prevăzută de art. 1 alin. (2) din Legea nr.165/2013, cu modificările ?i completările ulterioare, se aplică de către entitatea învestită cu solu?ionarea cererii formulate în baza Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările ?i completările ulterioare, ?i constă în acordarea de bunuri, libere de orice sarcini, în echivalent valoric.

(2) Bunurile care pot face obiectul compensării, în condi?iile legii, sunt terenurile, cu sau fără construc?ii, ?i construc?iile finalizate sau nefinalizate.

(3) Echivalen?a valorică între bunurile care au făcut obiectul cererii formulate în baza Legii nr.10/2001, republicată, cu modificările ?i completările ulterioare, ?i bunurile care se acordă în compensare se stabile?te prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr.165/2013, cu modificările ?i completările ulterioare.

(4) În cazul construc?iilor nefinalizate, valoarea se stabile?te propor?ional cu stadiul de execu?ie, stabilit prin raport de expertiză tehnică, întocmit de un expert autorizat, în condi?iile legii.

(5) Situa?ia bunurilor care pot fi acordate în compensare se afi?ează la sfâr?itul fiecărei luni atât pe site-ul entită?ii învestite cu solu?ionarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările ?i completările ulterioare, cât ?i la sediul acesteia.

Art.222. – Măsura compensării se aplică numai cu acordul persoanei îndreptă?ite.

Art.223. – Măsura compensării se dispune prin dispozi?ia, decizia sau, după caz, ordinul conducătorului entită?ii învestite cu solu?ionarea cererii formulate în baza Legii nr.10/2001, republicată, cu modificările ?i completările ulterioare”.

Instanţa de fond a constatat însă că reclamanta nu a precizat clar metodologia de calcul pe baza căreia a ajuns la concluzia echivalenţei valorice la care legea specială de reparaţie face expres referire.

Totodată, a reţinut sub aspect procedural că reclamanta nu a solicitat în termen legal modificarea obiectului cererii, în sensul indicării unei variante subsidiare de reparaţie, cu referire directă la aceste loturi, pentru a fi administrate probe din care să reiasă regimul juridic actual al acestora, cu atât mai mult cu cât nu se cunoaşte nici dacă aceste terenuri au fost acordate în compensare în cadrul altor dosare, prin hotărâri judecătoreşti definitive sau nu.

Reclamanta a solicitat în principal restituirea în natură pe vechiul amplasament şi în subsidiar recalibrarea valorii terenurilor oferite în compensare, în funcţie de anumiţi indici de corecţie care în viziunea acesteia diminuează valoarea/m2 a loturilor propuse de pârât.

Tribunalul a constatat şi că varianta propusă de reclamantă pentru asigurarea echivalenţei valorice pleacă de la premisa eronată că parcarea în suprafaţă de 134 m2 poate fi restituită în natură, aplicând pentru echivalare grila notarială în privinţa restului terenului în suprafaţă de 200 m2, cu luarea în considerare şi a valorii construcţiilor demolate.

După cum s-a arătat anterior, parcarea la care face referire reclamanta este parte componentă a domeniului public al unităţii administrativ-teritoriale, ceea ce reprezintă impediment la restituirea în natură.

În consecin?ă, reţinând legalitatea şi temeinicia dispoziţiei contestate, instanţa de fond a respins acţiunea ca nefondată.

Împotriva acestei sentinţe reclamanta [...] a declarat apel, considerând-o netemeinică şi nelegală.

Un prim aspect al nelegalităţii Dispoziţiei contestate îl constituie injusta despăgubire propusă de Primarul Municipiului Constanţa raportat la valoarea imobilului de care a fost deposedată, atât prin raportare la amplasamentul propus, cât ?i al preţului stabilit pe metru pătrat. Astfel, potrivit raportului de evaluare întocmit in cauza de către SC … SRL, a rezultat o valoare de 384 euro/mp teren situat in centrul municipiului Constanta, respectiv b-dul …. Preţul pentru un mp teren in localitatea Palazu Mare, jud. Constanta, unde i-a fost atribuit teren in compensare, a fost evaluat la 154 euro. Or, in zona respectivă nu există utilită?ii, nu există drumuri de acces, ?osele care să deservească zona. Prin urmare, nu există niciun fel de echivalare a imobilului său cu terenurile acordate in compensare.

În acest sens a depus înscrisuri reprezentând imagini cu localizarea celor două loturi din Palazu, din care reiese cu certitudine că sunt in câmp şi nu beneficiază de nicio utilitate.

Arată apelanta reclamantă că scopul Legii nr.368/2013 este acela de a se da valoare dreptului de proprietate în integralitatea sa, nu doar formal, motiv pentru care o compensare valorică trebuie făcută la justa valoare a imobilelor preluate şi nicidecum constituirea unor noi dosare prin puncte, atâta timp cât este dovedit că există bunuri apte pentru compensare.

Prin sentinţa civilă contestată instanţa de fond retine faptul că nu s-a făcut dovada faptului că terenurile oferite in compensare se afla in zone lipsite de utilită?i, fără drumuri de acces sau de ?osele care să deservească zona, astfel încât simpla evaluare efectuată la solicitarea Primarului mun. Constanta este suficientă pentru a stabili echivalenţa valorică a imobilului naţionalizat cu cele două loturi de teren acordate în compensare.

Cu referire la valoarea apreciată de către pârât ca fiind cea reală, invocă, în acord cu prevederile Legii nr. 165/2013, evaluarea dată de grilele notariale, conform "Studiu de piaţă privind valorile proprietăţilor imobiliare consemnate în anul 2016", pentru judeţele Constanţa şi Tulcea, Actualizare a Ghidului - decembrie 2016. Astfel, preţul unui metru pătrat teren neconstruit situat in Constanta, b-dul …, este de aproximativ 342 euro (pag. 105 din Studiu ), iar un metru pătrat teren in Palazu - zona de vile, este de 32 euro. Deci acest preţ reflectă valoarea pe metru pătrat într-o zonă reziden?ială, de vile. Însă zona in care sunt situate terenurile acordate in compensare nu este dezvoltată din niciun punct de vedere (drumuri, utilită?i etc.), putând fi asimilate unor terenuri agricole.

Un alt aspect de nelegalitate al sentinţei civile apelate constă in modalitatea in care instanţa de fond a în?eles să califice cererea sa de acordare in compensare a unor terenuri care au fost identificate de către d-sa ca făcând parte din domeniul privat al Municipiului Constanta, ca fiind o cerere modificatoare a obiectului cererii de chemare in judecată.

Or, a?a cum rezulta din petitul cererii introductive de instan?ă, prin contestaţia formulată s-a solicitat restituirea in natură a imobilului situat in Constanta, bd. … nr. …; in măsura în care restituirea in natură nu mai este posibilă, a solicitat compensarea cu alt teren situat pe raza municipiului Constanta, de valoare egală. In aceste condiţii, cererea sa de a cere acordarea in compensare a loturilor 1 si 2 Lac … - … nu poate fi calificată ca o cerere modificatoare. Legat de aceasta problemă, ceea ce poate fi pus in discuţie este modalitatea prin care a fost propusă acordarea in compensare a celor doua terenuri, respectiv faptul că identificarea in inventarul municipiului Constanta a celor două loturi nu a venit din partea pârâtului Primarul Municipiului Constanta, ci din partea sa.

Apelanta reclamantă apreciază această solicitare pertinentă prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. 1 teza 1 din Legea nr. 165/2013, art. II din Legea nr. 368/2013. Din analiza art. 13 şi 14 din Legea nr. 10/2001 urmează să se observe că, deşi aceste terenuri au fost excluse din inventarul întocmit de autorităţi in baza Legii nr. 165/2013, prin adresa nr. 183288/9.11.2018 emisă de Direcţia Patrimoniu din cadrul Primăriei Constanta pârâtul recunoaşte că acestea fac parte din domeniul privat al municipiului Constanta, astfel încât pot fi acordate in compensare. Este adevărat că identificarea şi întocmirea listei cu bunuri disponibile pentru a fi atribuite în compensare este atribuţia persoanei juridice deţinătoare şi presupune o procedură administrativă conform HG 250/2007, însă, conform Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie instanţa de judecată este competentă să soluţioneze pe fond nu numai contestaţia împotriva dispoziţiei de soluţionare a notificării, ci şi acţiunea persoanei îndreptăţite în cazul refuzului nejustificat al entităţii deţinătoare de a răspunde la notificare.

Astfel, având in vedere faptul că imobilul revendicat nu mai poate fi restituit in natură, având in vedere că propunerea Primarului municipiului Constanta este vădit lipsită de orice fel de echivalenţă valorică, având in vedere că valoarea terenului revendicat plus construcţii demolate au fost evaluate de pârâtă la suma de circa 270.000 euro, solicită să se dispună acordarea in compensare a terenului in suprafa?ă de 1347,44 mp, lot 2 - zona … - Lac …, la o echivalare valorică potrivit dispoziţiilor Legii nr. 165/2013, precum si a terenului in suprafa?ă de 1137,75 mp, lot 1 zona … - Lac …, de asemenea la o echivalare conform grilelor notariale (pag. 105) egală cu suma de 236.973 euro.

În ceea ce priveşte susţinerea instanţei de fond, în sensul ca ar fi trebuit să precizeze clar metodologia de calcul pe baza căreia a ajuns la concluzia echivalenţei valorice la care legea specială de reparaţie face expres referire, înţelege să indice prevederile art.221 (3) al H.G. nr. 89/2014, potrivit cu care: "Echivalenţa valorică între bunurile care au făcut obiectul cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi bunurile care se acordă în compensare se stabileşte prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare”.

Potrivit grilei notariale la care a făcut referire şi pe care o depune în susţinerea celor afirmate, terenul din zona … are o valoare de 86 euro/mp. Însumând cele două loturi de cate 1377 mp, rezultă clar echivalenţa valorică intre ceea ce a avut înainte de deposedare şi loturile propuse spre compensare.

Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, compensarea imobilului care a făcut obiectul Dispoziţiei Primarului Municipiului nr.3472/18.06.2008 la justa sa valoare de 234.916 euro, cu imobilele situate în zona … - Lac …, loturile I si II, astfel cum acestea au rezultat ca urmare a cercetării judecătoreşti a se încadra în prevederile legale ca fiind apte pentru compensare, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, s-au invocat disp. art. 466 ?i urm. C.pr.civ.

Intimatul pârât a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat şi obligarea apelantei reclamante la plata cheltuielilor de judecacă ocazionate de solu?ionarea cererii.

Arată intimatul pârât că prin hotărârea pronunţată prima instanţă a reţinut că prin Dispoziţia emisă de pârâtul Municipiului Constanţa sub nr. 3472/18.06.2008, s-a dispus completarea art. 2 din Dispoziţia nr. 4225/23.12.2005, în sensul că au fost acordate măsuri reparatorii în completare către [...], pentru imobilul care nu mai poate fi restituit în natură, constând în compensarea cu bunuri de acelaşi fel, respectiv două terenuri în zona Palazu Mare, fiecare în suprafaţă a câte 255 mp, iar pentru restul de valoare de 156.376 euro s-a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

La baza dispoziţiei contestate a stat sentinţa civilă nr. 1330/20.06.2006 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia civilă, prin care s-a dispus anularea dispoziţiei nr. 4225/23.12.2005 şi a fost obligat pârâtul Primarul Municipiul Constanţa să emită dispoziţie de restituire în echivalent pentru întregul imobil, compus din 334 m2 teren şi construcţii demolate, situate în Constanţa, B-dul …, colţ cu Bd. ….

Instanţa a reţinut în considerente că reclamanta [...] este îndreptăţită la restituirea întregului imobil şi că pârâtul trebuie obligat să emită dispoziţie de restituire în echivalent, urmând a se analiza posibilitatea de atribuire de teren în compensare şi pentru cealaltă jumătate din valoarea imobilului sau alte modalităţi de restituire în echivalent.

Terenul în litigiu a fost identificat prin raportul de expertiză tehnică judiciară topografică (răspuns la obiecţiuni) întocmit de expert tehnic inginer [...], ca fiind situat în Mun. Constanţa, fostă strada …, colţ cu B-dul …, actual B-dul … colţ cu B-dul …, fiind în întregime ocupat de următoarele obiective de utilitate publică: spaţiu verde şi parapet (30 m2), trotuar (102 m2), parcare (202 m2).

Conform adresei nr. R 162967/08.10.2018 emisă de Primăria Municipiului Constanţa, imobilul solicitat reprezintă domeniul public al Mun. Constanţa, conform H.G. nr. 904/2012 şi este menţionat în Anexa 2, Cap. 24 - Spaţii verzi aflate în întreţinerea municipiului Constanţa, subcapitolul Spaţiu verde în ansamblu de locuinţe, pag. 92, nr. crt. 8.

Dispoziţiile Legii nr. 10/2001 se aplică prin coroborare cu dispoziţiile Legii 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia.

Această lege consacră caracterul inalienabil, insesizabil şi imprescriptibil al bunurilor din domeniul public, iar prin art. 1 din Legea 10/2001 se prevede posibilitatea acordării de măsuri reparatorii în echivalent persoanelor îndreptăţite pentru imobilele preluate abuziv, în cazul în care nu este posibilă restituirea în natură.

Conform art. 3 alin. 4 din Legea nr. 213/1998, domeniul public al comunelor, al oraşelor şi al municipiilor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct, III din anexă şi din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local, dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public naţional ori judeţean.

Trebuie avută în vedere şi adresa emisă de Primăria Municipiului Constanţa sub nr. R 28709/26.02.2018, din cuprinsul căreia reiese că latura imobilului materializată în raportul de expertiză prin punctele 1-12 este afectată de trotuarul de gardă al blocului …, care reprezintă cota indiviză de teren aferentă unităţilor locative ale blocului de locuinţe.

Pentru aceste considerente, instanţa reţine că este exclusă posibilitatea restituirii imobilului notificat pe vechiul amplasament, urmând să se analizeze în continuare dacă măsurile reparatorii prin echivalent stabilite de pârât sunt legal stabilite.

Se reţine sub un prim aspect că valoarea pe mp a terenurilor oferite în compensare nu a fost stabilită de pârât arbitrar, ci în baza raportului de evaluare întocmit de [...], iar reclamanta nu a probat susţinerile conform cărora terenurile oferite sunt aflate în zone lipsite de utilităţi, fără drumuri de acces sau de şosele care să deservească zona.

Reclamanta a optat prin notele scrise depuse la dosar pentru acordarea în compensare a două imobile situate în zona … - Lac …, fiecare în suprafaţă de 1.347,44 m2.

Conform adresei nr. 183288/09,11.2018 emise de Primăria Municipiului Constanţa, este vorba despre două loturi cu suprafeţe de 1,137,75 m2 şi 1,347.44 m2 care constituie domeniul privat al Municipiului Constanţa conform H.C.L. nr. 566/23.12.2004.

Instanţa constată însă că reclamanta nu a precizat clar metodologia de calcul pe baza căreia a aiuns la concluzia echivalentei valorice la care legea specială de reparaţie face expres referire.

Totodată, se reţine sub aspect procedural că reclamanta nu a solicitat în termen legal modificarea obiectului cererii, în sensul indicării unei variante subsidiare de reparaţie, cu referire directă la aceste loturi, pentru a fi administrate probe din care să reiasă regimul juridic actual al acestora, cu atât mai mult cu cât nu se cunoaşte nici dacă aceste terenuri au fost acordate în compensare în cadrul altor dosare, prin hotărâri judecătoreşti definitive sau nu.

Reclamanta a solicitat în principal restituirea în natură pe vechiul amplasament şi în subsidiar recalibrarea valorii terenurilor oferite în compensare, în funcţie de anumiţi indici de corecţie care în viziunea acesteia diminuează valoarea/mp a loturilor propuse de pârât.

Tribunalul constată şi că varianta propusă de reclamantă pentru asigurarea echivalenţei valorice pleacă de la premisa eronată că parcarea în suprafaţă de 134 mp poate fi restituită în natură, aplicând pentru echivalare grila notarială în privinţa restului terenului în suprafaţă de 200 mp, cu luarea în considerare şi a valorii construcţiilor demolate.

După cum s-a arătat anterior, parcarea la care face referire reclamanta este parte componentă a domeniului public al unităţii administrativ-teritoriale, ceea ce reprezintă impediment la restituirea în natură. Suplimentar, reiterează aspectele reţinute în întâmpinarea depusă pe fondul cauzei:

Dispoziţia de Primar nr. 3472/18.06.2008, a avut in vedere atât actele dosarului intern nr. ... (dosarul notificării), cât şi Referatul Comisiei Locale de Aplicare a Legii 10/2001 nr. 69892/08.05.2008, precum şi dispozitivul Sentinţei Civile nr. 1330/20.06.2006, pronunţată de către Tribunalul Constanţa în dosarul civil nr. .../2006, prin care s-a şi motivat Dispoziţia.

Dispoziţia de Primar nr. 3472/18.06.2008 prin care a fost completată Dispoziţia de Primar nr. 4225/23.12.2005 este legală şi temeinică, fată de următoarele împrejurări:

Anterior emiterii Dispoziţiei de Primar nr. 3472/18.06.2008, potrivit Raportului de evaluare întocmit în 2005 de către SC … SRL, suprafaţa de teren de 334 mp este evaluată la suma de 128.256 euro, rezultând o valoare de 384 euro/mp, iar construcţia demolată a fost evaluată la suma de 49.500 euro rezultând o valoare totală de 177.756 euro. Prin Dispoziţia nr. 4225/23.12.2005 a fost soluţionată notificarea depusă, în sensul că a fost respinsă cererea de restituire în natură formulată de către [...] şi s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul ce nu mai poate fi restituit în natură, constând în compensarea cu bunuri de acelaşi fel. In referatul care a stat la baza dispoziţiei menţionate, s-a reţinut faptul că numai d-na [...] a formulat notificare în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001.

Conform Sentinţei Civile nr. 1330/20.06.2006, pronunţată de către Tribunalul Constanţa în dosarul civil nr. 496/2006, s-a admis contestaţia formulată de reclamantele [...] şi [...], prin mandatar [...], in contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Constanta, dispune anularea in parte a dispoziţiei nr. 4225/23.12.2005 şi obliga paratul Primarul municipiului Constanta sa emită dispoziţie de restituire in echivalent pentru întregul imobil compus din 334 mp teren si construcţii demolate, situate in Constanta, bd. … colt cu bd. …. De asemenea, prin sentinţa civila menţionata se respinge ca nefondata contestaţia formulata de reclamantul … prin procurist [...],

Potrivit Raportului 147106/08.04.2008 întocmit în baza sentinţei civile nr. 1330/20.06.2006, se constată că a mai rămas de atribuit o valoare de 234.916 Euro, propunându-se atribuirea în compensare a unor terenuri în valoare totală de 78.540 Euro, iar pentru restul de valoare de 156.376 Euro propunându-se atribuirea de acţiuni la Fondul Proprietatea, respectiv acordarea de despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Astfel, apelantul pârât consideră că şi-a îndeplinit obligaţia de a face prin emiterea Dispoziţiei de Primar nr. 3472/18.06.2008, având în vedere totodată dispozitivul Sentinţei Civile nr. 1330/20.06.2006 pronunţată de către Tribunalul Constanţa în dosarul civil nr. 496/2006.

La baza propunerii formulate prin referatul Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 nr. 69892/08.05.2008, precum si la baza emiterii Dispoziţiei de Primar nr.3472/18.06.2008, s-au avut în vedere în mod legal disp. art. 1 ?i art. 26 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.

Conform Titlului VII :Regimul stabilirii ?i plă?ii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, din Legea nr. 247 din 19 iulie 2005 privind reforma în domeniile proprietăţii si justiţiei, precum ?i unele măsuri adiacente, s-a propus acordarea de despăgubiri pentru restul de valoare de 156.376 euro.

În aceste condiţii, întrucât, în conformitate cu prevederile legale incidente în materia imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, din analiza documentelor depuse de petentă, precum si a dispozitivului sentinţei civile nr. 1330/20.06.2006, pronunţată de Tribunalul Constanta în dosarul civil …/2006, consideră că cererea reclamantei având ca obiect obligarea pârâtului la anularea Dispoziţiei nr. 3472/18.06.2008 emise de Primarul Municipiului Constanţa şi restituirea în natură a imobilului notificat în baza Legii 10/2001, situat în Constanţa, bd. Tomis nr.140, în măsura în care aceasta nu este posibilă, solicită restituirea prin compensare în natură cu un alt teren, de valoare egală, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, având în vedere cele anterior menţionate.

Astfel intimatul pârât consideră că şi-a îndeplinit obligaţia de a face prin emiterea Dispoziţiei de Primar nr. 3472/18.06.2008, având în vedere dispozitivul sentinţei civile nr. 1330/20.06.2006 pronunţate de către Tribunalul Constanţa în dosarul civil nr. …/2006.

Analizând sentin?a apelată în raport de criticile formulate, Curtea re?ine următoarele:

Criticile exhibate de apelanta reclamantă vizează două aspecte esen?iale: gre?ita calificare a cererii reclamantei de a-i fi acordate în compensare două terenuri identificate de ea în cursul procesului ca fiind o cerere modificatoare ?i, de aici, neacordarea acestor terenuri ?i injusta despăgubire stabilită prin raportare la supraevaluarea terenurilor acordate în compensare din loc. Palazu Mare.

Cu privire la prima critică, Curtea re?ine că prin decizia ÎCCJ nr. 12/2018 pronun?ată în recurs în interesul legii, s-a statuat că: „În interpretarea ?i aplicarea unitară a dispozi?iilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările ?i completările ulterioare, coroborate cu art. 22^1-22^3 din Normele de aplicare a Legii nr. 165/2013, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 401/2013, astfel cum au fost completate prin Hotărârea Guvernului nr. 89/2014, pot fi acordate în compensare ?i alte bunuri decât cele men?ionate în lista întocmită de entitatea învestită cu solu?ionarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările ?i completările ulterioare, dacă persoana îndreptă?ită face dovada caracterului disponibil al acestora”.

În ceea ce prive?te ordinea instituirii măsurilor reparatorii, dispozi?iile Legii reparatorii nr. 10/2001 statuează asupra prevalen?ei principiului restituirii în natură ?i, în subsidiar, asupra acordării unor repara?ii prin echivalent.

În privin?a măsurilor reparatorii prin echivalent, ordinea acordării acestora rezultă din modalitatea în care ele sunt enumerate de textul legal, fiind una graduală, în sensul că prioritate are acordarea de bunuri ori servicii în compensare, iar dacă această modalitate de repara?ie nu este posibilă, acordarea de despăgubiri în condi?iile legii speciale [în vechea reglementare, dată de art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001], respectiv compensarea prin puncte [art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 368/2013].

Că este a?a rezultă o dată în plus ?i din expunerea de motive a Legii nr. 368/2013, potrivit căreia „finalitatea de atins va fi inclusiv aceea de scădere a presiunii asupra bugetului de stat, prin diminuarea sumei despăgubirilor acordate în numerar persoanelor îndreptă?ite“. De asemenea, solu?ia se impune printr-o interpretare gramaticală a textului, care plasează repara?ia prin compensare cu alte bunuri înaintea celei referitoare la compensarea prin puncte, dar ?i prin interpretarea teleologică, din punctul de vedere al scopului ?i finalită?ii legii, de a se asigura o formă de repara?ie cât mai apropiată de cea a restituirii în natură (prin acordarea de bunuri).

În acest context legislativ, al existen?ei unei ordini de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent, în situa?ia în care persoana îndreptă?ită optează pentru compensarea cu bunuri ?i face dovada disponibilită?ii lor, are voca?ie la ob?inerea acestora, indiferent de faptul că ele au fost omise de pe lista entită?ii notificate sau, a fortiori, dacă unitatea de?inătoare, nesocotindu-?i obliga?ia care îi revenea, nu a întocmit lista bunurilor ce pot fi acordate în compensare.

Modalitatea în care unitatea de?inătoare dă curs obliga?iei ce îi revine, de întocmire ?i afi?are, la sfâr?itul fiecărei luni, a situa?iei bunurilor care pot fi acordate în compensare, este supusă cenzurii instan?ei învestite cu plângerea persoanei nemul?umite de felul în care i-a fost rezolvată cererea. Instan?a de judecată este cea care, în virtutea plenitudinii de competen?ă, poate sanc?iona, deopotrivă, neîntocmirea listei sau întocmirea ei formală, cu men?iunea că nu sunt bunuri disponibile, precum ?i caracterul lacunar al acesteia, incomplet, con?inând doar bunuri neatractive ori dispropor?ionate valoric.

Prin sentin?a civilă nr. 1330/20.06.2006 pronun?ată de Tribunalul Constan?a în dosarul nr. …/2006 a fost obligat Primarul municipiului Constan?a să emită dispozi?ie de restituire în echivalent pentru întregul imobil notificat, prin urmare cererea reclamantei de restituire în natură nu mai poate fi analizată, opunându-se autoritatea de lucru judecat.

În cauza de fa?ă, se constată că după depunerea mai multor liste succesive actualizate de către pârât, din care rezulta că nu au fost identificate terenuri care ar putea face obiectul atribuirii în compensare, la termenul de judecată din 15.10.2018 reclamanta prin apărător a precizat că i s-a făcut o ofertă de atribuire a două loturi în compensare, însă nu cunoa?te situa?ia juridică a acestora. Instan?a a solicitat pârâtului să indice situa?ia acestora, iar la termenul următor s-au înaintat la dosar două hotărâri de consiliu local ?i liste anexe din care rezulta suprafa?a acestor loturi, localizarea lor ?i apartenen?a la domeniul privat al municipiului.

În raport de considerentele expuse, rezultă că în mod eronat prima instan?ă a apreciat că este vorba de o modificare a obiectului cererii, în loc să procedeze la analiza pe fond a solicitării de atribuire în compensare a acestor loturi, indicarea acestora de către reclamantă la momentul procesual respectiv fiind determinată de apărarea pârâtului în sensul că nu de?ine bunuri ce pot fi acordate în compensare.

În lipsă de alte detalieri în cuprinsul legii speciale şi plecând de la premisa că legiuitorul a intenţionat reglementarea unei forme de măsuri reparatorii cât mai apropiate de restituirea în natură, prin care persoana îndreptăţită să dobândească dreptul de proprietate asupra bunului acordat în compensare şi pe care să îl poată exercita pe deplin, apreciem că prin noţiunea de "bun liber de sarcini" urmează a se înţelege un bun care nu este afectat de garanţii sau de alte limitări care să fie apte să golească de conţinut dreptul de proprietate astfel recunoscut.

Apelanta reclamantă a indicat două loturi de teren, de 1138 mp, respectiv 1347 mp, ca fiind libere ?i care i-ar putea fi atribuite în compensare, acestea fiind identificate prin expertiza topografică [...] efectuată în apel, ca fiind situate în zona lacului … - …, pe aleea Universită?ii.

Intimatul pârât a formulat obiec?iuni sus?inând că loturile identificate de expert nu respectă forma ?i dimensiunile loturilor din planul anexă la HCLM 566/2004, iar lotul 1 din planul anexă la raport nu are acces la calea publică, expertul ne?inând cont că între acesta ?i proprietatea … rămâne o por?iune de teren fără a mai putea fi folosită de către Primăria municipiului Constan?a.

Răspunzând la obiec?iuni, expertul  a arătat că aceste loturi au suprafe?e diferite fa?ă de documenta?iile cadastrale întocmite cu ocazia emiterii HCL 566/2004 ?i nu mai corespund cu realitatea din teren.

Ca urmare a solicitării de avizare de către OCPI Constan?a a raportului de expertiză topografică, a rezultat faptul că lotul 1 care face obiectul expertizei are alte dimensiuni, altă suprafa?ă (1187 mp fa?ă de 1138 mp) ?i alte coordonate fa?ă de imobilul înscris în cartea funciară, existând suprapunere a lotului 1 cu imobilul IE 207169 (lotul 2); în mod similar, ?i lotul 2 are alte dimensiuni, altă suprafa?ă (1364 mp fa?ă de 1347 mp) ?i alte coordonate fa?ă de imobilul înscris în cartea funciară.

Având în vedere aceste aspecte, cele două loturi nu pot face obiectul acordării în compensare, existând neclarită?i cu privire la cuantumul suprafe?elor ?i ie?irea la calea publică, cu consecin?e atât asupra stabilirii diferen?ei de măsuri compensatorii (dacă ar fi atribuite loturile pretinse), dar ?i asupra na?terii unor viitoare litigii.

În ceea ce prive?te motivul de apel referitor la contestarea evaluării realizate de intimatul pârât prin dispozi?ia nr. 3472/18.06.2008 emisă în baza Legii nr. 10/2001, Curtea re?ine că prin art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013 s-a abrogat orice dispoziţie referitoare la evaluarea imobilelor potrivit standardelor internaţionale de evaluare.

Prin HG nr. 89/2014 au fost completate Normele de aplicare a Legii nr. 165/2013, introducându-se capitolul III^1 referitor la mecanismul ?i condi?iile privind compensarea cu bunuri oferite în echivalent, cu 3 articole, după cum urmează:

,Art. 221 — (1) Măsura reparatorie a compensării cu bunuri oferite în echivalent, prevăzută de art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică de către entitatea învestită cu soluţionarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945— 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi constă în acordarea de bunuri, libere de orice sarcini, în echivalent valoric.

(2) Bunurile care pot face obiectul compensării, în condiţiile legii, sunt terenurile, cu sau fără construcţii, şi construcţiile finalizate sau nefinalizate.

(3) Echivalenţa valorică între bunurile care au făcut obiectul cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi bunurile care se acordă în compensare se stabileşte prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare.

(4) în cazul construcţiilor ne finalizate, valoarea se stabileşte proporţional cu stadiul de execuţie, stabilit prin raport de expertiză tehnică, întocmit de un expert autorizat, în condiţiile legii.

(5) Situaţia bunurilor care pot fi acordate în compensare se afişează la sfârşitul fiecărei luni atât pe site-ul entităţii învestite cu soluţionarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cât şi la sediul acesteia.

Art. 222 — Măsura compensării se aplică numai cu acordul persoanei îndreptăţite.

Art. 223 — Măsura compensării se dispune prin dispoziţia, decizia sau, după caz, ordinul conducătorului entităţii învestite cu soluţionarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare”.

A?adar, în cauză se aplică aceste dispozi?ii legale, care fac trimitere expresă la etapa de solu?ionare a notificării reglementată de Legea nr. 10/2001, când e posibilă acordarea, chiar ?i par?ial, de bunuri în echivalent (adică tot o atribuire în natură) ?i s-a emis dispozi?ie în acest sens de către entitatea investită cu solu?ionarea notificării, ?i nu la stabilirea ulterioară de măsuri compensatorii prin puncte în temeiul Legii nr. 165/2013, când s-a constatat în mod definitiv că nu există bunuri ce pot fi acordate în compensare. Potrivit art. 16 din Legea nr. 165/2013, „Cererile de restituire care nu pot fi soluţionate prin restituire în natură la nivelul entităţilor învestite de lege se soluţionează prin acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, care se determină potrivit art. 21 alin. (6) şi (7)”. A?adar, este fără relevan?ă în cauza de fa?ă modificările succesive ale art. 21 alin. 6 din Legea nr. 10/2001 sau declararea ca neconstitu?ională a textului de lege prin decizia Cur?ii Constitu?ionale nr. 189/2021, text în forma modificată prin Legea nr. 219/2020, care privesc etapa emiterii deciziei de compensare potrivit art. 16 ?i urm. din Legea nr. 165/2013.

Prin dispozi?ia nr.3472/18.06.2008 emisă de Primarul municipiului Constan?a, în executarea sentin?ei civile nr. 1330/20.06.2006 pronun?ată de Tribunalul Constan?a în dosarul nr. …/2006, s-au acordat măsuri reparatorii în completare, pentru imobilul ce nu mai poate fi restituit în natură, constând în compensarea cu două terenuri situate în zona Palazu Mare, careu I, lot … ?i lot …, fiecare lot având suprafa?a de câte 255 mp ?i valoarea de 39.270 euro, iar pentru restul de valoare de 156.376 euro s-a propus acordarea de despăgubiri.

Întrucât apelantul reclamant a contestat evaluarea realizată în procedura administrativă, Curtea a dispus efectuarea unei expertize de evaluare a acestor terenuri ?i a imobilului notificat (situat în Constan?a, …, compus din 334 mp teren ?i construc?ie P+1, cu spa?ii comerciale la parter ?i locuin?e la etaj) ce nu mai poate fi restituit în natură, conform grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013.

Potrivit raportului de expertiză imobiliară [...], imobilul notificat a fost evaluat la valoarea de 337.160 euro, iar fiecare dintre loturile propuse a fi atribuite în compensare a fost evaluat la valoarea de 5.100 euro, conform grilei notariale din anul 2013. Această evaluare nu a fost contestată de niciuna dintre păr?i, nici cu privire la modul de încadrare în zonă ?i nici cu privire la valorile utilizate în calcule. Pe cale de consecin?ă, în temeiul art. 1 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 ?i art. 221 din Normele de aplicare urmează ca diferen?a valorică de restituit să îmbrace forma măsurilor compensatorii prin puncte reglementate de Legea nr. 165/2013.

Pentru considerentele de fapt ?i de drept expuse, în temeiul art. 480 alin. 2 C.pr.civ., Curtea va admite apelul ?i va schimba în tot sentinţa civilă apelată, în sensul că va admite în parte acţiunea, va dispune anularea în parte a dispoziţiei nr. 3472/18.06.2008 emisă de Primarul Municipiului Constanţa, în sensul că valoarea terenurilor acordate în compensare este de 10.200 euro, iar pentru diferenţa de valoare de 326.960 euro urmează a se acorda măsuri compensatorii prin puncte în condiţiile Cap. III din Legea nr. 165/2013, urmând a fi respinse celelalte cereri ca nefondate.

Totodată, în temeiul art. 453 alin. 1 ?i 2 C.pr.civ. se va dispune obligarea intimatului pârât către apelanta reclamantă la plata sumei de 7.800 lei reprezentând cheltuieli de judecată parţiale (800 lei onorariu expert fond, 2.000 lei onorariu expert apel, 5.000 lei onorariu avocat). În acest sens, au fost avute în vedere cheltuielile efectuate cu onorariul de avocat ?i cu administrarea probelor care au servit solu?ionării cauzei în modalitatea expusă prin dispozitiv, respectiv onorariul pentru expertiza topografică [...] pentru identificarea imobilului notificat ?i onorariul pentru expertiza evaluatorie [...], prin care au fost evaluate imobilul notificat si terenurile acordate în compensare prin dispozitia contestată.

Domenii speta

Spete similare