Legea nr. 10/2001. Notificare formulata dupa împlinirea termenului de 1 an reglementat de art. 22 din Legea nr. 10/2001. Natura acestui termen.

Decizie 149/C/ din 06.05.2007


Termenul de 6 luni – prelungit la 1 an – reglementat de art. 22 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 este un termen de decadere. Legea nr. 10/2001 are un caracter de complinire în raport cu alte acte normative de reparatiune adoptate anterior anului 2001, inclusiv in raport cu Legea nr. 18/1991 si Legea nr. 1/2000, în sensul ca, în masura în care prejudiciile cauzate fostilor proprietari prin preluarea abuziva a proprietatilor lor în perioada 1945 – 1989 nu au fost reparate pe baza acestor legi, persoana îndreptatita va putea sa solicite repararea în natura sau prin echivalent a prejudiciului suferit, conform Legii nr. 10/2001, dar numai respectând procedura si termenele reglementate de aceasta lege. Demersurile efectuate anterior conform Legii nr. 18/1991 nu pot fi asimilate unei notificari în sensul art. 22 alin. 1 din Legea nr. 10/2001.

Prin contestatia înregistrata pe rolul Tribunalului Constanta sub nr. 1191/118/2006, contestatoarele C.G.E., B.G.C. si O.G.M., au solicitat anularea dispozitiei nr. 350 din 28.08.2006 emisa de Primarul Comunei Nicolae Balcescu prin care s-a respins ca tardiva notificarea formulata în temeiul Legii 10/2001 înregistrata sub nr. 173 din 7.11.2005 prin care se solicita restituirea în natura a imobilului situat în comuna Nicolae Balcescu, expropriat din patrimoniul autorilor lor, decedati în anul 1992 respectiv 1994.

La 6.12.2006 aceleasi contestatoare au investit instanta cu solutionarea unei noi contestatii prin care au solicitat anularea dispozitiei nr. 530 din 15.11.2006 emisa de Primarul Comunei N.Balcescu prin care s-a  solicitat retrocedarea în natura a aceluiasi imobil.

În motivarea celor doua contestatii se sustine ca masura dispusa prin cele doua decizii este nelegala întrucât anterior intrarii în vigoare a Legii 10/2001 referitor la acelasi imobil au solicitat retrocedarea si în anul 1996 respectiv  1998, aspect care nu afost avut în vedere, fiind analizate doar cele douî notificari formulate în temeiul Legii 10/2001 la 7.01.2005.

Se sustine de asemenea ca asupra cererilor formulate în anul 1996 si respectiv 1998 Primaria Comunei N.Balcescu a raspuns prin adresa nr. 110 din 4.04.2002 în sensul respingerii acestora.

Prin sentinta civila nr. 487/26.02.2007 Tribunalul Constanta a respins cererea principala si cererea conexa ca nefondate.

Pentru a pronunta aceasta solutie prima instanta a retinut, în esenta ca termenul reglementat de art. 22 alin. 5 din Legea 10/2001 este un termen de decadere, iar nerespectarea lui atrage pierderea dreptului de a solicita în justitie masuri reparatorii în natura sau prin echivalent. S-a mai retinut ca acest termen s-a împlinit la data de 14.02.2002, iar notificarile formulate de reclamante la 7.11.2005 si înregistrate la unitatea detinatoare – comuna Nicolae Balcescu – sub nr. 173/2005 si 174/2005 sunt tardive, situatie fata de care deciziile contestate sunt legale.

Împotriva acestei sentinte, în termen legal au declarat apel reclamantele C.G.E., B.G.C. si O.G.M. care au criticat-o pentru nelegalitate pentru urmatoarele  motive:

1. În mod gresit s-a apreciat de Tribunalul Constanta ca notificarile reclamantelor pentru acordarea de masuri reparatorii pentru imobilul proprietatea lor situat în localitatea Nicolae Balcescu jud. Constanta compus din 6400 mp si casa de locuit cu anexe gospodaresti – în prezent demolata – au fost formulate dupa împlinirea termenului reglementat de art. 22 din Legea 10/2001.

 În realitate, anterior aparitiei Legii nr. 10/2001 respectiv în anii 1996 si 1998, prin cererile înregistrate sub nr. 19/s/26.06.1996 si nr. 110/14.01.1998 au solicitat Primariei Nicolae Balcescu restituirea terenului liber, iar raspunsul negativ la aceste cereri le-a fost înaintat cu adresa nr. 110/4.04.2002.

Împotriva acestui raspuns au formulat contestatie înregistrata sub nr. 1283/22.04.2002, iar dupa 3 ani de asteptare au revenit cu notificarile nr. 173 si 174 din 7.11.2005 formulate în temeiul Legii 10/2001.

Analizând legalitatea hotarârii apelate în raport cu criticile reclamantelor, se constata ca apelul este nefundat pentru urmatoarele considerente:

 Conceptia legiuitorului în adoptarea Legii nr. 10/2001 a fost aceea de a institui o procedura prealabila prin care persoana îndreptatita sa se adreseze direct unitatii detinatoare, urmând ca decizia sa dispozitia emisa de aceasta sa fie supusa controlului judecatoresc; faza judiciara a acestor proceduri începe în situatia în care persoana îndreptatita este nemultumita de actul prin care se finalizeaza faza administrativa.

Declansarea fazei administrative este marcata de formularea unei notificari adresata unitatii detinatoare, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a legii nr. 10/2001, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 279/4.04.2005, conform art. 21 alin. (1) (devenit art. 22 alin. (1) dupa republicarea Legii 10/2001).

Termenul de 6 luni a fost prelungit succesiv prin OUG nr. 109/2001 si OUG 145/2001 cu câte 3 luni, astfel încât data finala pentru depunerea notificarilor a fost 14 februarie 2002.

Conform dispozitiilor art, 21 alin.(5) din Legea 10/2001 (art. 22 alin. 5 dupa republicare), „Nerespectarea termenului de 6 luni ( 1 an – dupa prelungire) prevazut pentru trimiterea notificarii, atrage pierderea dreptului de a solicita în justitie masuri reparatorii în natura sau prin echivalent”.

Termenul de 6 luni, prelungit - 1 an, constituie un termen de decadere.

Recunoasterea sine die a posibilitatii persoanei îndreptatite de a declansa procedura de recuperare a imobilelor preluate abuziv de catre stat ar fi fost de natura sa genereze un climat de insecuritate juridica în domeniul proprietatii imobiliare, admisibil pe termen scurt, în considerarea finalitatii reparatorii urmarite, dar intolerabil într-un stat de drept, o perioada îndelungata sau nelimitata.

Curtea Constitutionala investita cu solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a acestor dispozitii legale a retinut ca instituirea unui termen de decadere, nu este de natura a împiedica liberul acces la justitie, acesta presupunând accesul la mijloacele procedurale prin care se înfaptuieste actul de justitie.

S-a considerat ca legiuitorul are competenta exclusiva de a stabili regulile de desfasurare a  procesului în fata instantelor judecatoresti, solutie ce rezulta din dispozitiile constitutionale ale art. 125 alin.(3), potrivit carora ”Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege”. Exercitarea unui drept de catre titularul sau nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor cu respectarea anumitor exigente, între care si stabilirea unor termene dupa a caror expirare, valorificarea respectivului drept nu mai este posibila (Decizia nr. 21/27.01.2004 si Decizia nr. 755/31.10.2006 pronuntate de Curtea Constitutionala).

În cauza, se retine ca termenul în interiorul caruia trebuia formulata notificarea stabilit initial la 6 luni si prelungit de doua ori cu câte 3 luni, s-a împlinit la data de 14 februarie 2002, iar reclamantii nu au adresat unitatii detinatoare o notificare în interiorul acestui termen.

Cele doua notificari invocate de apelantii reclamanti – notificarea nr. 173/7.11.2005 si notificarea nr. 174/7.11.2005 au fost formulate peste termenul de 1 an reglementat de art. 22 alin.(1) din Legea 10/2001 republicata, prelungit prin OUG nr. 109/2001 si OUG 145/2001.

Prima instanta a retinut judicios ca, dupa intrarea în vigoare a Legii 247/2005 nu a intervenit o noua prelungire a termenului de formulare a notificarii, art. 22 din Legea 10/2001 republicata, reia continutul art. 21 alin. (1) din Legea 10/2001, cu precizarea ca termenul de 6 luni a fost prelungit prin actele normative mai sus invocate, cu câte 3 luni.

De altfel, acolo unde legiuitorul a dorit sa prelungeasca termenul de depunere a cererilor de restituire, a prevazut în mod expres acest lucru, în acest sens fiind prevederile art. 33 alin.(1) din Legea 247/2005 de modificare si completare a Legii 1/2000 prin care s-a stabilit un nou termen pentru depunerea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate, termen ce a fost prelungit expres prin OUG nr. 127/2005, pâna la 30.11.2005.

Este real faptul ca prevederile Legii nr. 10/2001 au un caracter de complinire în raport cu alte acte normative de reparatiune adoptate anterior anului 2001, inclusiv în raport cu Legea 18/1991 si Legea nr. 1/2000 si în cazul în care acestea din urma contin alte masuri, prevederile legii se aplica cu prioritate în raport cu respectivele masuri, conform art. 1 lit. f din HG nr. 250/2007.

Altfel spus, în masura în care prejudiciile cauzate fostilor proprietari prin masurile abuzive de preluare a proprietatilor lor în perioada 1945-1989 nu au fost reparate în baza acestor legi, persoana îndreptatita  va putea sa solicite repararea în natura sau prin echivalent a prejudiciului suferit, conform Legii 10/2001, dar numai urmând procedura si termenele reglementate de aceasta lege.

În cauza se retine ca reclamantele au facut demersuri pentru redobândirea dreptului lor de proprietate asupra terenului în suprafata de 6400 mp situat în localitatea Nicolae Balcescu conform Legii 18/1991, cererile înregistrate sub nr. 19/s din 26.06.1996 si nr. 110/14.01.1998 fiind adresate Comisiei Locale Nicolae Balcescu de aplicare a Legii 18/1991 si solutionate prin respingerea lor, conform adresei nr. 110/4.04.2002 ( fila 9 dosar 1191/118/2006 al Tribunalului Constanta).

Aceste cereri nu pot fi însa asimilate procedurii administrative reglementata de Legea 10/2001 apelantele reclamante confirmând faptul ca dupa aparitia Legii 10/2001 nu au adresa nici o notificare unitatii detinatoare, pâna în anul 2005.

Fata de aceasta situatie, în mod judicios prima instanta a respins contestatiile formulate de reclamante, retinând ca dupa împlinirea termenului legal de 1 an reglementat de art. 22 alin. 5 din Legea 10/2001 astfel cum a fost prelungit succesiv, persoanele îndreptatite pierd dreptul de a solicita în justitie masuri reparatorii în natura sau prin echivalent.

Pentru considerente expuse, în baza art, 296 C.proc.civ. respinge apelul reclamantelor ca nefondat.