Drepturi salariale. Spor de doctorat. Obligarea pârâtului de a emite ordinul de salarizare privind acordarea indemniza?iei lunare pentru titul stiintific de doctor. Respingerea cererii de acordare a dobânzii legale.

Tema de cercetare aleasă de reclamant cu ocazia studiilor universitare de doctorat urmate este una aflată la confluenţa domeniilor de studii „Drept” şi „Ordine publică şi siguranţă naţională”, chestiunile abordate cu ocazia cercetării ştiinţifice desfăşurate de reclamantul-procuror având în mod evident legătura cu atribuţiile sale de serviciu, care se exercită, cu precădere, în sfera urmăririi penale, ce oferă şi cadrul necesar în vederea luării măsurilor preventive privative de libertate, printre care se regăseşte şi cea a arestului la domiciliu.

Cât timp tema de cercetare ştiinţifică abordată de reclamant cu ocazia studiilor de doctorat finalizate cu redactarea şi susţinerea tezei este una cu relevanţă şi cu incidenţă importantă în activitatea profesională a acestuia în funcţia de procuror, fiind poziţionată la întrepătrunderea dintre cele două domenii de studii universitare evocate în precedent, se constată că, şi în situaţia reclamantului, raţiunea pentru care legiuitorul a hotărât acordarea indemnizaţiei litigioase se verifică, putând fi prezumat că, în urma parcurgerii şi finalizării studiilor universitare de doctorat cu tema antereferită, acesta va avea o contribuţie deosebită în activitatea profesională curentă, desfăşurată, cu precădere, în sfera procesului penal, astfel că şi reclamantului trebuie să i recunoască îndreptăţirea la acordarea indemnizaţiei litigioase.

Art. 70 alin. 4 din Legea nr. 304/2004

Art. 14 alin. 1 din Legea nr. 153/2017

Decizia CCR  nr. 689/31.10.2019

Deliberând asupra apelului formulat de pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constată următoarele:

I.Sentinţa apelată:

1. Prin sentinţa civilă nr. 1.371 din data de 02.04.2021, Tribunalul Constanţa - Secţia I civilă a admis cererea formulată la 17.10.2019 de reclamantul [...] în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casa?ie ?i Justi?ie şi a obligat pârâtul la plata, către reclamant, a drepturilor salariale reprezentând indemnizaţia lunară pentru titlul ştiinţific de doctor, începând cu data de 21.06.2019, precum şi la plata dobânzii legale aferente debitului principal, calculată până la data plăţii efective.

2. În motivarea sentinţei, Tribunalul a reţinut următoarele:

Reclamantul a obţinut, la data de 25.09.2019, diploma de doctor emisă de MEN- Universitatea „Academia de Poliţie Alexandru Ioan Cuza” din Bucureşti, în baza Ordinului MEN nr. 4193/29.05.2019.

Titlul ştiinţific de doctor a fost conferit în domeniul „Ordine publică şi siguranţă naţională”, ca urmare a susţinerii tezei de doctorat cu titlul: „Rolul procurorului în luarea măsurii preventive a arestului la domiciliu".

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a soluţionat solicitarea reclamantului, de a i se acorda indemnizaţia lunară pentru titlul ştiinţific menţionat, prin adresa nr. 2169/10.07.2019, în sensul că se refuză plata acestei indemnizaţii cu motivarea că titlul de doctor a fost emis într-un domeniu în care acesta nu îşi desfăşoară activitatea.

Această dispoziţie a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 14 alin. 1 din Legea 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, apreciindu-se că cerinţa esenţială este aceea de a deţine titlul de doctor în domeniul "Drept" şi pe dispoziţiile HG nr. 493/2013 privind aprobarea Nomenclatorului domeniilor şi al specializărilor/programelor de studii universitare, a structurii instituţiilor de învăţământ superior, a domeniilor şi programelor de studii universitare acreditate sau autorizate să funcţioneze provizoriu.

Instituţia pârâtă a menţionat că unităţile de parchet nu fac parte din sistemul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi faptul că nu are relevanţă tema abordată în cuprinsul tezei de doctorat sau titlul acesteia.

Conform dispoziţiilor art. 14 alin 1 din legea nr. 153/2017: „ (1) Personalul care deţine titlul ştiinţific de doctor beneficiază de o indemnizaţie lunară pentru titlul ştiinţific de doctor în cuantum de 50% din nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, dacă îşi desfăşoară activitatea în domeniul pentru care deţine titlul. Cuantumul salarial al acestei indemnizaţii nu se ia în calcul la determinarea limitei sporurilor, compensaţiilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor prevăzută la art. 25.”

În prezent este adoptată Hotărârea Guvernului nr. 326/2019 privind aprobarea Nomenclatorului domeniilor şi al specializărilor/programelor de studii universitare şi a structurii instituţiilor de învăţământ superior pentru anul universitar 2019-2020, cu modificările aduse prin Hotărârea Guvernului nr. 640/2019.

Instanţa de judecată constată că problema de drept ce se cere a fi dezlegată îşi are originea în divergenţa care există între cele două părţi, cu privire la înţelesul sintagmei "în domeniul în care îşi desfăşoară activitatea".

În referire la această problemă de drept, ÎCCJ a pronunţat  decizia nr. 26/02.03.2020, prin care a respins (ca urmare a constatării că în cauză nu este respectată cerinţa noutăţii chestiunii de drept), ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept:

"În interpretarea dispoziţiilor art. 14 alin. (1) teza întâi din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, conform cărora «Personalul care deţine titlul ştiinţific de doctor beneficiază de o indemnizaţie lunară pentru titlul ştiinţific de doctor în cuantum de 50% din nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, dacă îşi desfăşoară activitatea în domeniul pentru care deţine titlul», sintagma «în domeniul pentru care deţine titlul» se impune să fie raportată la Nomenclatorul domeniilor şi al specializărilor/programelor de studii universitare sau la sfera atribuţiilor de serviciu, astfel cum aceasta rezultă din fişa postului?"

În considerentele acestei decizii s-a reţinut că în practica instanţelor s-a conturat şi opinia conform căreia sintagma "domeniul în care îşi desfăşoară activitatea" implică necesitatea legăturii efective între studiile doctorale şi activitatea desfăşurată; raţiunea acordării sporului de doctorat fiind aceea a valorii superioare pe care o poate aduce în activitatea desfăşurată efectuarea acestor studii, precum şi faptul că există hotărâri judecătoreşti pronunţate în materie care au raportat sintagma "în domeniul pentru care deţine titlul" la sfera atribuţiilor de serviciu.

Prin Decizia nr. 689 din 31 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 26 februarie 2010, Curtea Constituţională a reţinut, la paragraful 18, următoarele: "În ceea ce priveşte însă cerinţa legală care condiţionează acordarea indemnizaţiei pentru titlul ştiinţific de doctor de desfăşurarea activităţii funcţiei de bază într-un domeniu pentru care înalta calificare profesională dobândită prin obţinerea acestui titlu prezintă relevanţă, Curtea apreciază că aceasta se sprijină pe evidente raţiuni obiective, ce vizează înseşi temeiurile pentru care acest drept este acordat. Astfel, Curtea observă că, prin reglementarea indemnizaţiei pentru titlul ştiinţific de doctor, legiuitorul recunoaşte şi recompensează contribuţia profesională deosebită pe care o persoană care a obţinut titlul de doctor se presupune că o are în domeniul în care îşi desfăşoară activitatea profesională. În concepţia legiuitorului, simpla calificare a unei persoane în diverse domenii de activitate, chiar dacă se face la un nivel superior, nu justifică acordarea acestei indemnizaţii dacă nu este valorificată în activitatea profesională de bază. Prin urmare, instituirea unui tratament juridic diferit între persoanele care deţin titlul de doctor în domeniul în care îşi desfăşoară activitatea profesională de bază şi cele care deţin acest titlu în alte domenii, nerelevante pentru această activitate, este justificată în mod obiectiv şi rezonabil."

În consecinţă, raportând cererea de chemare în judecată la dispoziţiile legale incidente, citate anterior, precum şi din perspectiva analizelor juridice expuse, tribunalul constată că sintagma "în domeniul pentru care deţine titlul" trebuie raportată la sfera atribuţiilor de serviciu pe care le desfăşoară în concret reclamantul, având în vedere că raţiunea acordării sporului de doctorat este aceea a valorii superioare pe care o poate aduce efectuarea acestor studii superioare, în activitatea desfăşurată.

În prezenta cauză, s-a constatat că reclamantul deţine calitatea de procuror, iar din analiza în concret a sferei atribuţiilor sale de serviciu rezultă cu evidenţă că lucrarea ştiinţifică pe care a realizat-o, în cuprinsul căreia este analizat rolul procurorului în luarea măsurii preventive a arestului la domiciliu, vizează exclusiv domeniul în care îşi desfăşoară activitatea profesională.

În ceea ce priveşte cererea privind plata dobânzii legale, instanţa a admis-o având în vedere, în raport cu dispoziţiile art. 1535 din Noul Cod civil şi ale art. 166 alin. 4 din Codul muncii, că prin achitarea cu întârziere a unor drepturi salariale s-a produs în patrimoniul beneficiarului un prejudiciu, care trebuie acoperit integral.

II.Apelul:

3. Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casa?ie ?i Justi?ie, solicitând schimbarea în tot a acesteia şi respingerea acţiunii, în principal, pentru lipsa calităţii sale procesuale pasive, iar, în subsidiar, ca nefondată.

4. În motivarea cererii de apel, pârâtul a arătat că invocă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, în fundamentarea căreia a afirmat că ar fi incidente, mutatis mutandis, considerentele deciziei în interesul Legii nr. 13/2016. Deci, calitatea de ordonator principal de credite a conducătorului unei autorităţi publice nu-i conferă automat acestea şi calitatea de pârâtă. Pe fondul cauzei, invocând dispoziţiile art. 14 alin. (1) şi art. 35 alin. (5) din Legea nr. 153/2017, apelantul a arătat că, întrucât intimatul deţine titlul ştiinţific de doctor într-un alt domeniu decât în cel în care îşi desfăşoară activitatea, nu poate beneficia de indemnizaţia prevăzută de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 153/2017. Invocând deciziile nr. 818 - 821/2008 ale Curţii Constituţionale, apelantul a arătat că prima instanţă a înlăturat nelegal de la aplicare art. 14 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, depăşind astfel atribuţiile puterii judecătoreşti. Totodată, a citat considerente ale deciziilor Curţii Constituţionale nr. 289/2005 şi nr. 693/2006, precum şi din hotărârile CEDO din cauzele Kechko c. Ucrainei şi Wieczorek c. Poloniei, în sensul că legiuitorul este în drept să modifice sistemul de salarizare existent sau să îl înlocuiască cu altul nou, sporurile nu reprezintă drepturi fundamentale şi este la latitudinea statului să determine ce sume să fie plătite angajaţilor săi, bucurându-se de o largă marjă de apreciere în domeniu – susţinând că acestea se aplică, mutatis mutandis, şi în prezenta cauză.

5. Prin concluzii orale, intimatul a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

6. În cadrul judecăţii în apel a fost ataşat dosarul primei instanţe şi nu au fost încuviinţate şi administrate probe noi, intimatul depunând, cu titlu de practică judiciară, decizia civilă nr. 367/A/22.06.2021 a Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia I civilă.

7. Curtea a invocat din oficiu excepţia nulităţii sentinţei apelate, având în vedere că instanţa a fost sesizată în baza art. 7 din Anexa nr. V a Legii nr. 153/2017, în principal cu o plângere împotriva refuzului de acordare a indemnizaţiei lunare pentru titlul ştiinţific de doctor, însă prima instanţă s-a pronunţat în sensul obligării pârâtului la plata acestui spor, deşi intimatul nu lucrează în cadrul parchetului apelant.

8. Prin decizia civilă nr. 377 din data de 02.11.2021 a Curţii de Apel Constanţa – Secţia I civilă, pronunţată în acest dosar, apelul a fost admis, sentinţa fiind anulată, iar cauza a fost reţinută spre rejudecare de către instanţa de apel, etapă procesuală în care nu au fost încuviinţate şi administrate probe noi.

III.În rejudecare:

1. Procedând la rejudecarea cauzei, Curtea constată că se impune, în temeiul art. 482 cu referire la art. 248 din Codul de procedură civilă, soluţionarea cu prioritate a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, chestiune în privinţa căreia reţine că prezintă relevanţă împrejurarea că reclamantul [...], potrivit susţinerilor necontestate ale acestuia din cadrul şedinţei publice de judecată din data de 02.11.2021, este încadrat, prin numire, începând cu data de 13.05.2019 - anterioară datei de început a intervalului litigios din prezenta cauză, anume 21.06.2019 – în funcţia de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă …, unitate de parchet fără personalitate juridică, aflată în circumscripţia Parchetului de pe lângă …, cel din urmă având personalitate juridică în acord cu prevederile art. 89 alin. 3 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, iar conducătorul său având calitatea de ordonator terţiar de credite, conform art. 93 din acelaşi act normativ.

2. În exercitarea atribuţiilor ce i-au fost conferite prin art. 8 alin. 2 din anexa nr. V, capitolul VIII - Reglementări specifice personalului din sistemul justiţiei, secţiunea a 2-a - Salarizarea judecătorilor, procurorilor, a personalului de specialitate juridică asimilat acestora şi a magistraţilor-asistenţi, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în considerarea calităţii sale de ordonator principal de credite al bugetului Ministerului Public, conferită prin art. 70 alin. 4 din Legea nr. 304/2004, emite ordine de salarizare prin care stabileşte indemnizaţiile de încadrare şi celelalte drepturi, inclusiv indemnizaţia lunară pentru titlul ştiinţific de doctor, cuvenite procurorilor încadraţi în toate structurile Ministerului Public, cu excepţia situaţiei în care legea prevede în mod expres astfel, deci şi pentru procurorii numiţi în cadrul parchetelor de pe lângă judecătorii, precum reclamantul din prezenta cauză.

3. Pe de altă parte, plata drepturilor salariale, cuprinzând, spre exemplu, indemnizaţia de încadrare, indemnizaţia pentru titlul ştiinţific de doctor, sporurile, în cuantumul stabilit prin ordinul de salarizare emis de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, se realizează de către instituţia publică cu personalitate juridică al cărei conducător are calitatea de ordonator de credite (terţiar, secundar sau, după caz, principal) şi în cadrul căreia procurorul îşi desfăşoară efectiv activitatea, această din urmă instituţie publică având, din perspectiva raportului juridic de muncă specific al magistratului, calitatea de angajator al procurorului şi, în considerarea acestei calităţi, cu observarea, mutatis-mutandis, a celor statuate prin decizia în interesul legii nr. 13/2016 şi a dispoziţiilor art. 222 din Codul civil, fiind ţinută la plata către procuror a drepturilor salariale cuvenite acestuia, iar, în cazul întârzierii nejustificate în plata drepturilor salariale, aceasta fiind ţinută, conform art. 166 alin. 4 din Codul muncii, şi la plata accesoriilor aferente drepturilor plătite cu întârziere, printre care şi dobânda legală penalizatoare.

4. Prin decizia intermediară de admitere a apelului şi de anulare a sentinţei cu reţinerea cauzei spre rejudecare de către instanţa de apel, Curtea a stabilit, cât priveşte limitele învestirii primei instanţe, că petitul principal al cererii introductive de instanţa l-a constituit solicitarea reclamantului de obligare a pârâtului Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la emiterea ordinului de salarizare prin care să îi acorde reclamantului, începând cu data de 21.06.2019, indemnizaţia lunară pentru titlul ştiinţific de doctor, petitul accesoriu având ca obiect obligarea aceluiaşi pârât la acordarea dobânzii legale aferente indemnizaţiei litigioase, solicitată în cadrul capătului principal de cerere, accesorii calculate de la scadenţa debitului principal şi până la data plăţii acestora.

5. Cum, potrivit art. 36 din Codul de procedură civilă, calitatea procesuală constituie transpunerea în plan procesual a subiectelor raportului juridic litigios, legitimarea procesuală rezultând din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii, Curtea reţine că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului în soluţionarea petitului principal este nefondată, urmând a fi respinsă în consecinţă, pârâtului şi, cu precădere, conducătorului său revenindu-le, în exercitarea atribuţiilor de ordonator principal de credite ale celui din urmă, obligaţia litigioasă, de emitere a ordinului de salarizare prin care reclamantului să-i fie acordată, în sensul recunoaşterii îndreptăţirii la plată, indemnizaţia lunară pentru titlul ştiinţific de doctor, plata efectivă a indemnizaţiei, consecutiv emiterii ordinului de acordare a acesteia de către ordonatorul principal de credite, fiind, însă, în căderea angajatorului reclamantului din perioada aflată în litigiu în prezenta cauză, anume Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa.

6. Cât priveşte legitimarea procesuală a pârâtului în privinţa petitului accesoriu având ca obiect dobânzile legale (penalizatoare) aferente indemnizaţiei litigioase, Curtea constată că aceasta nu există, excepţia fiind fondată, întrucât plata dobânzilor legale penalizatoare, ca accesorii ale creanţei principale, derivă din plata cu întârziere a acesteia din urmă, or, la plata creanţei principale nu este ţinut pârâtul din prezenta cauză, ci angajatorul reclamantului din perioada vizată prin cererea de chemare în judecată, situaţie în care excepţia va fi admisă în privinţa acestui petit şi, în consecinţă, cererea de acordare a dobânzii legale urmează a fi respinsă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

7. Pe fondul cauzei, Curtea reţine, în fapt, că reclamantul [...] a obţinut, la data de 29.05.2019, prin Ordinul Ministrului Educaţiei Naţionale nr. 4.193/29.05.2019, titlul ştiinţific de doctor în domeniul de studii „Ordine publică şi siguranţă naţională”, ca urmare a susţinerii tezei de doctorat cu titlul: „Rolul procurorului în luarea măsurii preventive a arestului la domiciliu", ulterior obţinerii acestui titlu ştiinţific, reclamantul solicitându-i pârâtului, prin cererea din data de 21.06.2019, acordarea indemnizaţiei aferente acestui titlu ştiinţific, conform art. 14 alin. 1 din Legea nr. 153/2017, prin emiterea ordinului de salarizare corespunzător.

8. Cererea astfel formulată de reclamant a fost respinsă de către pârât, cu motivarea că activitatea pe care o desfăşoară reclamantul, în funcţia de procuror, nu se circumscrie domeniului de studii Ordine publică şi siguranţă naţională, în care acesta a dobândit titlul ştiinţific de doctor, ci domeniului Drept, sub acest aspect, din perspectiva art. 14 alin. 1 din Legea nr. 153/2017, fiind lipsite de relevanţă tema abordată în cuprinsul tezei de doctorat sau titlul acesteia.

9. În drept, instanţa de apel reţine că, potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 153/2017:

(1) Personalul care deţine titlul ştiinţific de doctor beneficiază de o indemnizaţie lunară pentru titlul ştiinţific de doctor în cuantum de 50% din nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, dacă îşi desfăşoară activitatea în domeniul pentru care deţine titlul. Cuantumul salarial al acestei indemnizaţii nu se ia în calcul la determinarea limitei sporurilor, compensaţiilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor prevăzută la art. 25.

10. Prin raportare la norma precitată, Curtea constată că legiuitorul a condiţionat acordarea acestui drept salarial suplimentar de faptul desfăşurării activităţii de către deţinătorul titlului ştiinţific de doctor în domeniul pentru care acesta deţine titlul, fiind astfel indispensabilă stabilirea sferei de cuprindere a noţiunii de domeniu de desfăşurare a activităţii.

11. Procedând, în continuare, la stabilirea sferei de cuprindere a acestei noţiuni legale, Curtea apreciază că se impune decelarea raţiunii avute în vedere de legiuitor cu ocazia acordării acestui drept salarial suplimentar, sub acest aspect fiind relevante cele statuate de instanţa de contencios constituţional în cuprinsul deciziei nr. 689/31.10.2019:

„18. În ceea ce priveşte însă cerinţa legală care condiţionează acordarea indemnizaţiei pentru titlul ştiinţific de doctor de desfăşurare a activităţii funcţiei de bază într-un domeniu pentru care înalta calificare profesională dobândită prin obţinerea acestui titlu prezintă relevanţă, Curtea apreciază că aceasta se sprijină pe evidente raţiuni obiective, ce vizează înseşi temeiurile pentru care acest drept este acordat. Astfel, Curtea observă că, prin reglementarea indemnizaţiei pentru titlul ştiinţific de doctor, legiuitorul recunoaşte şi recompensează contribuţia profesională deosebită pe care o persoană care a obţinut titlul de doctor se presupune că o are în domeniul în care îşi desfăşoară activitatea profesională. În concepţia legiuitorului, simpla calificare a unei persoane în diverse domenii de activitate, chiar dacă se face la un nivel superior, nu justifică per se acordarea acestei indemnizaţii dacă nu este valorificată în activitatea profesională de bază. Prin urmare, instituirea unui tratament juridic diferit între persoanele care deţin titlul de doctor în domeniul în care îşi desfăşoară activitatea profesională de bază şi cele care deţin acest titlu în alte domenii, nerelevante pentru această activitate, este justificată în mod obiectiv şi rezonabil.”

12. În raport cu cele reţinute şi de instanţa de contencios constituţional în jurisprudenţa sa, Curtea constată că legiuitorul, prin reglementarea indemnizaţiei aferente deţinerii titlului ştiinţific de doctor, a prezumat în mod absolut că salariatul care a absolvit studii universitare de doctorat, ca al III-lea ciclu de studii universitare, în domeniul în care îşi desfăşoară activitatea, are, în mod necesar, consecutiv absolvirii acestor studii şi obţinerii titlului ştiinţific de doctor, o contribuţie profesională deosebită în domeniul în care îşi desfăşoară activitatea profesională.

13. În raport cu împrejurarea că unele funcţii din sectorul bugetar presupun desfăşurarea de activităţi în două sau chiar mai multe domenii pentru care se organizează studii universitare de doctorat, dintre cele reglementate în Nomenclatorul domeniilor şi al specializărilor/programelor de studii universitare, fapt recunoscut prin chiar cerinţele de studii impuse la angajare, anume deţinerea unei diplome de licenţă în domenii diferite de studii de licenţă, deci în raport cu diversitatea situaţiilor ce se pot ivi în practică din această perspectivă, Curtea constată că se impune, în procesul de evaluare a îndeplinirii condiţiei legale evocate în precedent, stabilirea existenţei unei corespondenţe între atribuţiile de serviciu ale salariatului şi tema abordată de acesta cu ocazia studiilor de doctorat finalizate cu susţinerea tezei de doctorat, deci o evaluare realizată după un criteriu material, iar nu după unul exclusiv formal.

14. În speţă, Curtea constată că tema de cercetare aleasă de reclamant, anume „Rolul procurorului în luarea măsurii preventive a arestului la domiciliu", chiar dacă face parte din domeniul de studii „Ordine publică şi siguranţă naţională”, are, în mod evident, legătură cu atribuţiile de serviciu exercitate de reclamantul [...] în funcţia de procuror în cadrul unei unităţi de parchet componente a Ministerului Public.

15. În fundamentarea acestei concluzii, instanţa de apel reţine că reclamantul a abordat, în cadrul tezei sale de doctorat, o serie de chestiuni privitoare la regimul juridic general al măsurilor preventive privative de libertate în procesul penal, o atenţie specială fiind acordată măsurii preventive a arestului la domiciliu şi aspectelor privitoare la rolul procurorului în luarea acestei măsuri, precum şi conlucrării acestuia cu organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare în procesul de luare a măsurii preventive antereferite.

16. Faţă de cele arătate în precedent, Curtea constată că tema de cercetare aleasă de reclamant cu ocazia studiilor universitare de doctorat urmate este una aflată la confluenţa domeniilor de studii „Drept” şi „Ordine publică şi siguranţă naţională”, chestiunile abordate cu ocazia cercetării ştiinţifice desfăşurate de reclamantul-procuror având în mod evident legătura cu atribuţiile sale de serviciu, care se exercită, cu precădere, în sfera urmăririi penale, ce oferă şi cadrul necesar în vederea luării măsurilor preventive privative de libertate, printre care se regăseşte şi cea a arestului la domiciliu.

17. În fundamentarea acestei concluzii, Curtea reţine că, deşi măsura procesuală a arestării la domiciliu, pentru ipoteza în care se dispune de către instanţă, la propunerea procurorului, în urma activităţilor de urmărire penală realizate de organele de cercetare ale poliţiei judiciare ori de cele speciale, în vederea înlăturării unui pericol concret la adresa ordinii publice, se încadrează, din perspectiva actelor de urmărire penală efectuate de organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare, într-o activitate de apărare a ordinii publice, subsumându-se, astfel, domeniului de cercetare ştiinţifică „Ordine publică şi siguranţă naţională”, cu toate acestea, concluzia anterioară nu aduce atingere calificării acestei măsuri preventive privative de libertate drept măsură procesual-penală, categorie a dreptului procesual penal, a cărei reglementare generală se regăşeşte în cuprinsul Codului de procedură penală, şi care, în aceste condiţii, constituie obiect de cercetare al ştiinţei Dreptului procesual penal şi, în consecinţă, obiect de cercetare al domeniului de studii universitare, inclusiv doctorale, „Drept”.

18. În aceste condiţii, cât timp tema de cercetare ştiinţifică abordată de reclamant cu ocazia studiilor de doctorat finalizate cu redactarea şi susţinerea antemenţionatei teze este una cu relevanţă şi cu incidenţă importantă în activitatea profesională a acestuia în funcţia de procuror, fiind poziţionată la întrepătrunderea dintre cele două domenii de studii universitare evocate în precedent, se constată că şi în situaţia reclamantului raţiunea pentru care legiuitorul a hotărât acordarea indemnizaţiei litigioase se verifică, şi acesta putând fi prezumat că, în urma parcurgerii şi finalizării studiilor universitare de doctorat cu tema antereferită, va avea o contribuţie deosebită în activitatea profesională curentă, desfăşurată, cu precădere, în sfera procesului penal, astfel că şi reclamantului trebuie să i recunoască îndreptăţirea la acordarea indemnizaţiei litigioase.

19. Cât priveşte susţinerea pârâtului din apel - care se analizează cu ocazia rejudecării cauzei, ca apărare faţă de cererea de chemare în judecată - vizând pretinsa depăşire de către instanţă, prin recunoaşterea îndreptăţirii reclamantului la acordarea indemnizaţiei litigioase, a limitelor atribuţiilor puterii judecătoreşti şi situarea acesteia în ipoteza prohibită prin deciziile instanţei de contencios constituţional nr. 818 - 821/03.07.2008, Curtea constată că aceasta este nefondată. Astfel, în fundamentarea soluţiei de admitere a petitului principal al cererii introductive de instanţă adoptate prin prezenta, Curtea nu a anulat vreo dispoziţie dintr-un act de reglementare primară, nu a refuzat aplicarea acesteia şi nici nu a creat norme juridice cu aplicabilitate generală pe motiv că o anumită normă juridică este discriminatorie, pentru a se afla în ipoteza prohibită prin deciziile instanţei de contencios constituţional nr. 818 - 820/03.07.2008, ci, dimpotrivă, acţionând în limitele competenţei sale constituţionale, adică în realizarea justiţiei, prin aplicarea legii la cazuri concrete, în urma unei interpretări cazuale a art. 14 alin. 1 din Legea nr. 153/2017, în vederea determinării domeniului de aplicare a acestei dispoziţii legale, instanţa de apel a constatat că reclamantul, în raport cu particularităţile situaţiei sale juridice, se încadrează în sfera de cuprindere a normei juridice pe care şi-a fundamentat pretenţia, or, interpretarea şi aplicarea legii la cazuri concrete, în acord cu dispoziţiile art. 21 şi art. 126 din Constituţia României, revizuită, constituie atribuţia constituţională principală a instanţelor judecătoreşti, în acest fel, instanţa de apel situându-se în cadrul stabilit de Legea fundamentală pentru exercitarea atribuţiilor sale.

20. Pentru considerentele expuse în precedent, în rejudecarea fondului, după anularea cu reţinere a sentinţei apelate, Curtea urmează a dispune:

-admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului cu privire la cererea de acordare a dobânzii legale;

-respingerea în rest, ca nefondată, a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului;

-admiterea în parte a cererii de chemare în judecată, în sensul obligării pârâtului să emită ordinul de salarizare prin care să îi acorde reclamantului, începând cu data de 21.06.2019, indemnizaţia lunară pentru titlul ştiinţific de doctor;

-şi respingerea cererii de acordare a dobânzii legale ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Domenii speta

Spete similare