Pensii militare de stat. Perioada în care o persoană a beneficiat de pensie militară de invaliditate constituie stagiu de cotizare în sistemul public, ca perioadă asimilată, ea constituind şi vechime în sistemul pensiilor militare de stat.

Întrucât perioada în care o persoană a beneficiat de pensie militară de invaliditate constituie stagiu de cotizare în sistemul public, ca perioadă asimilată, ea constituie şi vechime în sistemul pensiilor militare de stat, potrivit art. 25 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 coroborat cu art. 192 alin. (1) din Legea nr. 263/2010.

Potrivit art. 101 din Legea nr. 223/2015 „litigiile privind stabilirea şi plata drepturilor de pensii se soluţionează în primă instanţă de către tribunale”, iar art. 103 din aceeaşi lege prevede că „hotărârea tribunalului poate fi atacată cu apel.”

Sentinţa apelată este executorie potrivit art. 448 alin. (1) pct. 4 teza finală C. proc. civ., care prevede că „hotărârile primei instanţe sunt executorii de drept când au ca obiect [...] pensii acordate în cadrul asigurărilor sociale”. Legea nu distinge în acest context între pensiile acordate în cadrul sistemului public şi pensiile acordate în „sistemele proprii de asigurări sociale neintegrate” acestuia, expresie prin care art. 192 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 evocă inclusiv sistemul pensiilor militare de stat.

Art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 263/2010

Art. 25 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 coroborat cu art. 192 alin. (1) din Legea nr. 263/2010

Art. 448 alin. (1) pct. 4 teza finală Cod procedură civilă

I. Sentinţa apelată:

1. Prin sentinţa civilă nr. 782/29.04.2021, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă, a admis cererea formulată la 17.08.2020 de reclamantul [...] în contradictoriu cu pârâtele Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne şi Comisia de contestaţii din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, a dispus anularea Hotărârii nr. 21182/14.07.2020 emisă de Comisia de Contestaţii din cadrul Ministerului Afacerilor Interne şi a Deciziei nr. 146131/07.04.2020 emisă de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne şi a obligat această din urmă pârâtă la emiterea unei noi decizii de acordare a pensiei pentru limită de vârstă cu valorificarea perioadelor 01.07.2007 - 01.01.2011 şi 01.01.2016 - 24.03.2020 ca perioadă de vechime, precum şi la plata către contestator a diferenţelor dintre pensia cuvenită şi cea încasată, actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală, începând cu data de 24.03.2020. Totodată, Tribunalul a luat act de renunţarea la capetele de cerere privind fructificarea perioadei 20.10.1974 - 05.01.1976 ca perioadă de vechime, precum şi la utilizarea la stabilirea drepturilor de pensie conform art. 28 din Legea nr. 223/2015 a cuantumului salariului de funcţie în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 153/2017, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive  a Comisiei de Contestaţii din cadrul Ministerului Afacerilor Interne şi a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu intimat Comisia de Contestaţii din cadrul Ministerului Afacerilor Interne ca fiind promovată împotriva unei persoane lipsită de capacitate procesuală pasivă.

2. În motivarea sentinţei, Tribunalul a reţinut următoarele:

Relativ la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Comisiei de Contestaţii din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, Tribunalul a reţinut că, prin decizia nr. 146131/07.04.2020 emisă de Casa de Pensii Sectorială a M.A.I., pensia de invaliditate a contestatorului a fost transformată în pensie de serviciu pentru limită de vârstă, în baza Legii nr. 223/2015.

Împotriva deciziei nr. 146131/07.04.2020 contestatorul a formulat contestaţie, iar Comisia Centrală de Contestaţii din cadrul  M.A.I. a respins contestaţia prin Hotărârea nr. 21182/14.07.2020.

 Potrivit prevederilor art. 61 alin. (6) din Legea nr. 223/2015 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, stabilirea şi plata drepturilor de pensie reprezintă atributul exclusiv al caselor de pensii sectoriale.

De asemenea, art. 85 din acelaşi act normativ, reglementează următoarele: „(1) Casele de pensii sectoriale se înfiinţează în subordinea Ministerului Apărării Naţionale, M.AJ. şi Serviciului Român de Informaţii, după caz, ca structuri cu personalitate juridică şi cu sediul în municipiul Bucureşti. (2) Casele de pensii sectoriale prevăzute la alin. (1) sunt succesoare de drept ale structurilor organizatorice responsabile cu pensiile din instituţiile menţionate la alin. (1). (3) Activitatea caselor de pensii sectoriale prevăzute la alin. (1) este coordonată metodologic de C.N.P.P.

Potrivit prevederilor art. 88 lit. g) din Legea nr. 223/2015, cu modificările şi completările ulterioare, Casa de Pensii Sectorială a M.A.I. „asigură reprezentarea în faţa instanţelor judecătoreşti în litigiile în care sunt parte ca urmare a aplicării dispoziţiilor prezentei legi”.

Conform  art. 222 din Codul civil, „Persoana juridică având în subordine o altă persoană juridică nu răspunde pentru neexecutarea obligaţiilor acesteia din urmă şi nici persoana juridică subordonată nu răspunde pentru persoana juridică faţă de care este subordonată, dacă prin lege nu se dispune altfel”.

Pe cale de consecinţă, Tribunalul a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Comisiei de Contestaţii din cadrul Ministerului Afacerilor Interne şi să respingă acţiunea contestatorului formulată în contradictoriu cu pârâta Comisia de Contestaţii din cadrul Ministerului Afacerilor Interne ca fiind promovată împotriva unei persoane lipsită de capacitate procesuală pasivă.

Referitor  la  renunţarea contestatorului la capetele de cerere privind fructificarea perioadei 20.10.1974 - 05.01.1976 ca perioadă de vechime, precum şi la utilizarea la stabilirea drepturilor de pensie conform art.28 din Legea nr. 223/2015 a cuantumului salariului de funcţie în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 153/2017, Tribunalul a re?inut că renun?area la judecată, ca act procesual de dispozi?ie, este reglementată de art. 406 Cod procedură civilă, potrivit căruia reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă [...]. Dacă reclamantul renun?ă la judecată la primul termen la care păr?ile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renun?area nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte păr?i. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renun?ă la judecată, instan?a va acorda pârâtului un termen până la care să î?i exprime pozi?ia fa?ă de cererea de renun?are. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renun?are.

Procesul civil porneşte la iniţiativa reclamantului care fixează prin actul de sesizare obiectul şi limitele procesului, iar asupra acestuia, în condi?iile legii, are un drept de dispoziţie, drept reglementat prin art. 9 Cod procedură civilă, manifestat inclusiv prin posibilitatea reclamantului ca, potrivit art. 406 alin. 1 Cod procedură civilă să renun?e la judecarea cauzei oricând, în tot sau în parte, verbal în ?edin?a de judecată, ori prin cerere scrisă.

La data de 27.10.2020 s-a înregistrat la dosarul cauzei cererea prin care contestatorul renunţă la judecata capetelor de cerere mai sus indicate. Cererea s-a comunicat intimatelor conform art. 406 alin.4 Cod procedură civilă.

În atare condiţii, Tribunalul a luat act de renunţarea contestatorului la capetele de cerere privind fructificarea perioadei 20.10.1974 - 05.01.1976 ca perioadă de vechime, precum şi la utilizarea la stabilirea drepturilor de pensie conform art.28 din Legea nr. 223/2015 a cuantumului salariului de funcţie în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 153/2017.

Pe fondul cauzei, Tribunalul a reţinut că, prin cererea înregistrată la Casa Sectorială de Pensii a MAI cu nr.4216917/24.03.2020, contestatorul solicită transformarea pensiei de invaliditate, grad 1, în pensie de serviciu, motivat de faptul că îndeplineşte condiţiile de vârstă. 

Prin decizia nr.146131/07.04.2020 emisă de Casa de Pensii Sectorială a MAI,  pensia de invaliditate a contestatorului  a  fost transformată în pensie de serviciu pentru limită de vârstă, în baza Legii nr.223/2015,  cu acordarea drepturilor începând cu data de 24.03.2020.

În ceea ce priveşte critica contestatorului vizând nevalorificarea, la momentul acordării pensiei militare pentru limită de vârstă (prin transformarea pensiei militare de invaliditate) a perioadelor 01.07.2007 - 01.01.2011 şi 01.01.2016 - 24.03.2020, în care a beneficiat de pensie militară de invaliditate, sub imperiul Legii nr. 164/2001, respectiv al Legii nr. 223/2015, Tribunalul  porneşte în analiza sa de la situaţia-premisă a recunoaşterii de către intimate a îndreptăţirii contestatorului şi, consecutiv, a valorificării, în temeiul art. 49 alin. 1 lit. a din Legea nr. 263/2010, la stabilirea pensiei militare pentru limită de vârstă, a perioadei în care acesta a beneficiat de pensie de invaliditate în sistemul public de pensii, respectiv 01.01.2011 - 01.01.2016, pârâtele apreciind, practic, că dispoziţia legală antereferită, în vigoare la momentul transformării pensiei de invaliditate în pensie pentru limită de vârstă – 24.03.2020 -, nu este aplicabilă şi pentru valorificarea perioadelor litigioase de pensie militară de invaliditate.

În această privinţă, Tribunalul a reţinut că, potrivit art. 25 alin. 1 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, constituie vechime pentru stabilirea pensiei militare de stat în condiţiile art. 16 - 18 şi 32 (care reglementează inclusiv pensia militară (de serviciu) pentru limită de vârstă) şi perioadele recunoscute ca vechime în serviciu, vechime în muncă, stagiu de cotizare sau perioade asimilate în condiţiile legii, până la data intrării în vigoare a prezentei legi. Conform art. 3 lit. f din acelaşi act normativ, în înţelesul acestei legi, noţiunea de vechime cumulată vizează perioadele de timp recunoscute ca vechime în serviciu, vechime în muncă, stagiu de cotizare sau perioade asimilate în vederea obţinerii unei pensii în condiţiile legii.

Noţiunea de perioadă asimilată în vederea obţinerii unei pensii nu este definită în cuprinsul acestui act normativ, însă aceasta este definită în cuprinsul art. 3 alin. 1 lit. j) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice – legea-cadru (generală) în materia pensiilor plătite din fonduri publice – potrivit acestui text de lege, prin perioade asimilate înţelegându-se perioadele pentru care nu s-au datorat sau plătit contribuţii de asigurări sociale şi care sunt asimilate stagiului de cotizare în sistemul public de pensii.

Potrivit art. 49 alin. 1 lit. a din acelaşi act normativ, în sistemul public de pensii se asimilează stagiului de cotizare şi perioadele necontributive, denumite în continuare perioade asimilate, în care asiguratul a beneficiat de pensie de invaliditate.

Art. 37, având denumirea marginală - Unitatea terminologică -, din cuprinsul Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative prevede următoarele: (1) În limbajul normativ aceleaşi noţiuni se exprimă numai prin aceiaşi termeni. (2) Dacă o noţiune sau un termen nu este consacrat sau poate avea înţelesuri diferite, semnificaţia acestuia în context se stabileşte prin actul normativ ce le instituie, în cadrul dispoziţiilor generale sau într-o anexă destinată lexicului respectiv, şi devine obligatoriu pentru actele normative din aceeaşi materie.

Cum prin Legea nr. 223/2015 – act normativ în domeniul asigurărilor sociale - nu este definită noţiunea de perioadă asimilată în vederea obţinerii unei pensii, aceasta are, în temeiul art. 37 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, înţelesul stabilit prin actul normativ prin care a fost instituită, respectiv Legea nr. 263/2010 (dreptul comun în materia pensiilor plătite din fonduri publice) - art. 3 alin. 1 lit. j, perioadele asimilate fiind, potrivit acestui act normativ, acele perioade pentru care nu s-au datorat sau plătit contribuţii de asigurări sociale şi care sunt asimilate stagiului de cotizare în sistemul public de pensii, acestea fiind enumerate în cuprinsul art. 49 alin. 1 din acelaşi act normativ, precitat.

Nici dispoziţiile art. 3 lit. f din Legea nr. 223/2015, nici prevederile art. 3 alin. 1 lit. j din Legea nr. 263/2010, nu condiţionează (restricţionează) recunoaşterea pensiei de invaliditate, ca perioadă asimilată în vederea obţinerii unei pensii, de acordarea acesteia în perioada de activitate a Legii nr. 263/2010, astfel că acestea vizează atât perioada de pensie de invaliditate anterioară, cât şi pe cea ivită ulterior intrării în vigoare a acestor dispoziţii legale.

În speţă, statuarea anterioară fundamentează concluzia potrivit căreia perioadele în care contestatorul a beneficiat de pensie de invaliditate atât anterior intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010, respectiv 01.02.2007 - 01.01.2011 (când a fost în vigoare Legea nr. 19/2000 – care conţinea, în art. 38 alin. 1 lit. a, interpretat per a contrario, cu referire la art. 40 lit. d – o soluţie legislativă similară, în sensul că şi sub imperiul Legii nr. 19/2000 pensia de invaliditate a constituit stagiu asimilat stagiului de cotizare la momentul determinării pensiei pentru limită de vârstă), cât şi ulterior, respectiv 01.01.2016 - 24.03.2020, trebuie valorificate ca perioade de vechime, conform art. 25 alin. 1 coroborat cu art. 3 lit. f din Legea nr. 223/2015 cu referire la art. 3 alin. 1 lit. j coroborat cu art. 49 alin. 1 lit. a din Legea nr. 263/2010, la stabilirea, începând cu 24.03.2020, a pensiei militare (de serviciu) pentru limită de vârstă a contestatorului.

În fundamentarea acestei concluzii, Tribunalul a reţinut că nu prezintă relevanţă dispoziţiile art. 39 alin. 3 din Legea nr. 223/2015, întrucât acele dispoziţii legale vizează acordarea stagiului potenţial – până la atingerea vechimii de 25 de ani - la stabilirea pensiei de invaliditate, or, în cauză, litigiul poartă asupra vechimii stabilite la momentul acordării pensiei militare pentru limită de vârstă, în privinţa căreia stagiul potenţial este irelevant, întrucât regimul juridic al pensiei militare pentru limită de vârstă este diferit de cel al pensiei militare de invaliditate, legiuitorul neoperând, în cazul pensiei pentru limită de vârstă, cu noţiunea stagiu potenţial.

În consecinţă, Tribunalul a admis cererea contestatorului şi a dispus anularea Hotărârii nr. 21182/14.07.2020 emisă de Comisia de Contestaţii din cadrul Ministerului Afacerilor Interne. De asemenea, a dispus anularea Deciziei nr. 146131/07.04.2020 emisă de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne.

Totodată, a obligat intimata Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne la emiterea unei noi decizii de acordare a pensiei pentru limită de vârstă cu valorificarea perioadelor 01.07.2007 - 01.01.2011 şi 01.01.2016 - 24.03.2020 ca perioadă de vechime, precum şi la plata către contestator a diferenţelor dintre pensia cuvenită şi cea încasată, actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală, începând cu data de 24.03.2020.

II. Apelul:

3. Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, solicitând schimbarea acesteia în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată.

4. În motivarea cererii de apel, pârâta a arătat că perioada în care intimatul a beneficiat de pensie de invaliditate, respectiv ianuarie 2011 - decembrie 2015, pentru care s-au aplicat prevederile Legii nr. 263/2010, a fost adăugată în mod legal la vechimea cumulată, generând procentul vechimii de 62,4%. La stabilirea vechimii cumulate, în raport de care s-a calculat pensia pentru limită de vârstă, nu s-a putut adăuga legal decât perioada asimilată ianuarie 2011-decembrie 2015, în care acesta a beneficiat de pensie de invaliditate, doar acest interval fiind sub incidenţa prevederilor art. 49 lit. a)  din Legea nr. 263/2010. Începând cu data de 01.01.2016, reclamantul a beneficiat de pensie de invaliditate recalculată în sistemul pensiilor militare de stat. Legea nr. 223/2015 nu conţine o prevedere aşa cum este cea din art. 49 din Legea nr. 263/2010, neexistând astfel temei legal care să permită adăugarea perioadei ulterioare, începând cu luna ianuarie 2016, pe care o solicita pensionarul, la vechimea cumulată, în raport de care s-a acordat pensia de serviciu pentru limită de vârstă. Cu ocazia transformării tipului de pensie nu se poate produce automat şi recalcularea pensiei pentru limită de vârstă prin adăugarea unor alte noi perioade, invocate, în baza altor acte, aşa cum este perioada lucrată de pensionar în sistemul public sau perioada în care a satisfăcut stagiul militar. Prevederile art. 27 din Legea nr. 223/2015 impun ca perioadele solicitate să fie luate în calcul doar în unul dintre sisteme, pe baza opţiunii pensionarului. Pensia de serviciu pentru limită de vârstă pe care intimatul a dobândit-o din luna martie 2020, în baza prevederilor art. 45 alin. 2 din Legea nr. 223/2015, modificată şi completată prin O.U.G. nr. 57/2015, este legal cuvenită de la momentul la care pensionarul şi-a exercitat dreptul de opţiune pentru acest tip de pensie în sistemul de pensii militare, respectiv 24.03.2020. În continuare, apelanta a prezentat apărări cu privire la capătul de cerere referitor la actualizarea elementelor din compunerea bazei de calcul a pensiei, capăt de cerere în raport cu care prima instanţă a luat însă act de renunţarea la judecată. Cu privire la actualizarea diferenţelor cu indicele de inflaţie şi dobânda legală, apelanta a susţinut că nu se poate raporta la dispoziţiile generale fără a avea în vedere dispoziţiile legii speciale, care nu prevăd plata de dobânzi actualizate cu indicele de inflaţie în situaţia în care se constată diferenţe de plată sau de restituit, referindu-se în acest sens la art. 65 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 223/2015. Angajarea cheltuielilor din bugetul aprobat apelantei se face numai în limita creditelor bugetare aprobate. Faţă de art. 1539, art. 11 şi art. 1235 C. civ., nu există temei legal care să permită achitarea de către apelantă a dobânzii legale. Aplicarea cumulată a dobânzii legale cu actualizarea cu indicele de inflaţie este contrară dispoziţiilor Legii nr. 223/2015, în acest mod eludându-se dispoziţiile legale incidente şi producându-se o îmbogăţire fără just temei a intimatului. Conform art. 20 din Legea nr. 554/2004, calea de atac corectă este recursul, iar hotărârile primei instanţe nu sunt susceptibile de executare provizorie de drept (art. 448 C. proc. civ.). Prima instanţă a indicat care temei privind puterea executorie a hotărârii art. 673 C. proc. civ., care nu are aplicabilitate în cauză.

5. Prin concluzii scrise, intimatul reclamant a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

6. În cadrul judecăţii în apel a fost ataşat dosarul de fond şi nu au fost administrate probe noi.

III. Analiza apelului:

7. Art. 3 lit. f) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat defineşte vechimea cumulată ca fiind „perioadele de timp recunoscute ca vechime în serviciu, vechime în muncă, stagiu de cotizare sau perioade asimilate în vederea obţinerii unei pensii în condiţiile legii”. Potrivit art. 25 alin. (1) din aceeaşi lege, „constituie vechime pentru stabilirea pensiei militare de stat în condiţiile art. 16 - 18 şi 32 şi perioadele recunoscute ca vechime în serviciu, vechime în muncă, stagiu de cotizare sau perioade asimilate în condiţiile legii, până la data intrării în vigoare a prezentei legi”.

8. Legea nr. 223/2015 nu defineşte perioadele asimilate. Această noţiune este definită de art. 3 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, ca desemnând „perioadele pentru care nu s-au datorat sau plătit contribuţii de asigurări sociale şi care sunt asimilate stagiului de cotizare în sistemul public de pensii”.

9. Între pensiile din sistemul public reglementate prin Legea nr. 263/2010 şi pensiile militare de stat reglementate prin Legea nr. 263/2010 există un raport de la general la special, întrucât toţi cetăţenii sunt beneficiari ai sistemului public de pensii, acumulând un stagiu de cotizare recunoscut în acest sistem, însă doar aceia dintre ei care îndeplinesc condiţiile acordării unei pensii militare de stat pot opta pentru a beneficia de o astfel de pensie, dacă îndeplinesc cerinţele Legii nr. 223/2015. Pensiile din sistemul public sunt reglementate de norme generale de asigurări sociale, în raport cu pensiile militare de stat, care sunt reglementate de norme speciale, motiv pentru care aceste din urmă pensii sunt numite în limbajul comun „pensii speciale”.

10. Astfel, o persoană care îndeplineşte condiţiile acordării unei pensii militare de stat poate alege, în loc să solicite acordarea acesteia, să ceară acordarea unei pensii în sistemul public, întrucât, potrivit art. 192 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, „între sistemul public de pensii şi sistemele proprii de asigurări sociale neintegrate acestuia se recunosc reciproc stagiile de cotizare, respectiv vechimea în muncă sau vechimea în serviciu, în vederea deschiderii drepturilor la pensie pentru limită de vârstă, de invaliditate şi de urmaş”. Aşa fiind, destinatarii ambelor legi acumulează simultan, pentru aceleaşi perioade, stagiu de cotizare în sistemul public de pensii şi vechime în sistemul pensiilor militare de stat. Toţi cetăţenii sunt astfel destinatari ai Legii nr. 263/2010, însă numai o parte dintre aceştia, anume militarii, poliţiştii şi poliţiştii de penitenciare sunt destinatari ai Legii nr. 223/2015. În consecinţă, Legea nr. 263/2010 este lege generală în raport cu Legea nr. 223/2015, întrucât pensiile militare de stat prevăzute de aceasta din urmă sunt instituite prin norme derogatorii de la dreptul comun reprezentat de Legea nr. 263/2010.

11. De aceea, atunci când Legea nr. 223/2015 utilizează o noţiune pe care nu o defineşte, precum cea de „perioade asimilate”, trebuie să se apeleze la sensul dat acesteia prin Legea nr. 263/2010.

12. Potrivit art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 263/2010, „în sistemul public de pensii se asimilează stagiului de cotizare şi perioadele necontributive, denumite în continuare perioade asimilate, în care asiguratul: a) a beneficiat de pensie de invaliditate”.

13. Apelanta acceptă că intimatul este îndreptăţit să beneficieze de luarea în calculul vechimii avute în vedere la calcularea pensiei militare de stat a perioadei în care acesta a beneficiat de pensie de invaliditate potrivit Legii nr. 263/2010, când pensiile militare de stat au fost integrate în sistemul public, dar nu acceptă că aceeaşi soluţie trebuie adoptată şi în ceea ce prive?te perioadele în care intimatul a beneficiat de pensie militară de invaliditate.

14. Nu există însă niciun temei pentru a se face o astfel de distincţie, întrucât ea nu poate fi dedusă din nicio prevedere legală şi nici nu poate fi înţeleasă logic.

15. Art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 263/2010 recunoaşte, drept perioadă asimilată, aceea în care asiguratul a beneficiat de pensie de invaliditate, fără a face deosebire între pensia de invaliditate acordată în cadrul sistemului public şi pensia militară de invaliditate. O astfel de distincţie nu ar putea fi dedusă nici pe cale de interpretare, întrucât în ambele cazuri perioada este la fel de necontributivă, iar faptul invalidităţii este acelaşi. Împrejurarea că o persoană, care este în acelaşi timp destinatar al Legii nr. 263/2010 şi al Legii nr. 223/2015, respectiv al Legii nr. 164/2001, a beneficiat de pensie de invaliditate are exact aceeaşi semnificaţie şi aceleaşi implicaţii, din punctul de vedere al considerării perioadei respective ca stagiu de cotizare, respectiv ca vechime, indiferent de natura juridică a pensiei de invaliditate şi de autoritatea publică plătitoare.

16. În plus, potrivit art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 263/2010, perioada în care o persoană a beneficiat de pensie militară de invaliditate constituie stagiu de cotizare în sistemul public, iar art. 192 alin. (1) din aceeaşi lege instituie, inclusiv sub acest aspect, un principiu de reciprocitate între sistemul public de pensii şi sistemul pensiilor militare de stat, neintegrat celui public. Atâta vreme cât Legea nr. 223/2015 nu defineşte perioadele asimilate, dar prevede la art. 25 alin. (1) că acestea se iau în calcul la stabilirea vechimii necesare pentru stabilirea pensiei militare de stat, principiul de reciprocitate prevăzut de art. 192 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, care se adresează în egală măsură şi sistemului de pensii militare de stat şi celui public de pensii, presupune inclusiv că perioada care constituie stagiu de cotizare în sistemul public, circumscrisă noţiunii de „perioadă asimilată”, astfel cum aceasta a fost definită numai de Legea nr. 263/2010, este recunoscută ca vechime în sistemul pensiilor militare de stat.

17. Aşadar, întrucât perioada în care o persoană a beneficiat de pensie militară de invaliditate constituie stagiu de cotizare în sistemul public, ca perioadă asimilată, ea constituie şi vechime în sistemul pensiilor militare de stat, potrivit art. 25 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 coroborat cu art. 192 alin. (1) din Legea nr. 263/2010.

18. Prin urmare, în mod legal prima instanţă a anulat decizia şi hotărârea contestate şi a obligat apelanta să emită o nouă decizie cu valorificarea, ca vechime, a perioadelor în care intimatul a beneficiat de pensie militară de invaliditate.

19. Apărările apelantei cu privire la capătul de cerere referitor la actualizarea elementelor din compunerea bazei de calcul a pensiei sunt lipsite de obiect, întrucât prima instanţă a luat cuno?tin?ă de renunţarea intimatului la judecata acestui capăt de cerere.

20. În ceea ce prive?te actualizarea diferenţelor de pensie rezultate în urma emiterii noii decizii cu rata inflaţiei, Curtea constată că această operaţiune se impune în virtutea principiului reparării integrale a prejudiciului, potrivit art. 1531 Cod civil. Astfel, devalorizarea monedei de plată nu trebuie să profite debitorului, ci creditorul, adică intimatul în speţa de faţă, este îndreptăţit să beneficieze de aceeaşi valoare a diferenţelor de pensie cuvenite pe care sumele respective de bani o aveau la data scadenţei. Infla?ia exprimă devalorizarea monedei de plată, în sensul că o sumă de bani are în prezent are o valoare mai mică decât în prezent, valoare exprimată prin puterea de cumpărare raportată la preţurile fluctuante ale bunurilor de consum. În măsura în care moneda de plată s-a devalorizat, prin inflaţie, între data scadenţei şi data plăţii, echivalentul acestei devalorizări trebuie suportat de debitor, care este obligat să predea creditorului o sumă de bani având aceeaşi valoare, în sens de putere de cumpărare, ca şi la data scadenţei.

21. Actualizarea în funcţie de rata inflaţiei se cumulează cu dobânda legală, întrucât aceasta este destinată reparării unui prejudiciu distinct de cel reparat potrivit art. 1531 C. civ. Dobânda legală se datorează pentru prejudiciul cauzat prin întârzierea plăţii, întrucât creditorul, deşi era îndreptăţit să primească sumele de bani datorate la scadenţă, le va primi cu întârziere, ceea ce înseamnă că în perioada dintre cele două momente nu a avut folosinţa banilor respectivi.

22. Potrivit art. 1535 alin. (1) C. civ., dobânda legală este datorată şi în lipsa unei relaţii contractuale între părţi, fără ca creditorul să fie ţinut să dovedească producerea unui prejudiciu. 

23. Faptul că art. 65 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 223/2015 nu prevede actualizarea diferenţelor de pensie şi nici actualizarea lor cu rata inflaţiei nu exclude, ci chiar presupune, aplicarea în această privinţă a dispoziţiilor generale ale art. 1531 şi art. 1535 C. civ.

24. Faptul invocat de apelantă că angajarea cheltuielilor din bugetul aprobat acesteia se face numai în limita creditelor bugetare aprobate nu exclude plata diferenţelor de pensie cuvenite unui pensionar şi nici actualizarea acestora cu rata inflaţiei, după cum nu exclude nici obligaţia plăţii dobânzii legale penalizatoare pentru sumele achitate cu întârziere.

25. Art. 1539 C. civ. reglementează imposibilitatea cumulului penalităţii convenţionale cu executarea în natură a obligaţiei, cu excepţia cazului în care „penalitatea a fost stipulată pentru neexecutarea la timp sau în locul stabilit”. Prin urmare, interdicţia cumulului nu vizează şi prejudiciul cauzat prin întârzierea plăţii, caz în care se aplică art. 1535 C. civ.

26. Art. 11 Cod civil, potrivit căruia „nu se poate deroga prin convenţii sau acte juridice unilaterale de la legile care interesează ordinea publică şi bunele moravuri”, nu are nicio legătură cu cauza, în care nu s-a pus problema niciunei astfel de convenţii şi niciunui astfel de act unilateral.

27. De asemenea, nu are legătură cu litigiul de faţă nici art. 1235 Cod civil, care defineşte cauza actului juridic.

28. În ceea ce prive?te indica?ia cu rol de informare ale primei instanţe cu privire la calea de atac aplicabilă, Curtea reţine că art. 101 din Legea nr. 223/2015 prevede că „litigiile privind stabilirea şi plata drepturilor de pensii se soluţionează în primă instanţă de către tribunale”, iar art. 103 din aceeaşi lege prevede că „hotărârea tribunalului poate fi atacată cu apel.”

29. Prin urmare, indicarea de către prima instanţă a căii de atac a apelului a fost corectă.

30. De asemenea, a fost corectă şi precizarea de către prima instanţă a caracterului executoriu al sentinţei apelate, chiar dacă s-a indicat un temei legal greşit. Într-adevăr, sentinţa apelată nu este executorie potrivit art. 673 Cod procedură civilă, ci potrivit art. 448 alin. (1) pct. 4 teza finală Cod procedură civilă, care prevede că „hotărârile primei instanţe sunt executorii de drept când au ca obiect [...] pensii acordate în cadrul asigurărilor sociale”. Legea nu distinge în acest context între pensiile acordate în cadrul sistemului public şi pensiile acordate în „sistemele proprii de asigurări sociale neintegrate” acestuia, expresie prin care art. 192 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 evocă inclusiv sistemul pensiilor militare de stat.

31. Oricum, menţiunea referitoare la caracterul executoriu al sentinţei apelate are exclusiv un rol de informare, astfel încât indicarea eronată a temeiului juridic al executorialităţii nu poate constitui motiv de anulare a hotărârii.

32. Constatând astfel, în limitele învestirii prin cererea de apel, că prima instanţă a stabilit corect situaţia de fapt şi a făcut o corectă aplicare a legii, pronunţând o hotărâre legală şi temeinică, astfel cum a rezultat din considerentele de mai sus, în baza art. 480 alin. (1) C. proc. civ., Curtea va respinge apelul formulat în cauză ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare