Cerere de lămurire dispozitiv. Respingere cerere de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate de intimatul reclamant în acord cu soluţia de respingere a apelului incident formulat de această parte.

În speţă, din cuprinsul cererilor formulate de apelantul-intimat-reclamant şi a înscrisurilor depuse nu rezultă care este partea din onorariu cuvenită exclusiv pentru formularea întâmpinării şi ce cuantum a fost datorat pentru formularea cererii de apel incident. În lipsa unei astfel de diferenţieri, care era la dispoziţia părţii litigante, prin emiterea unor chitanţe distincte sau prin defalcarea în cuprinsul contractului de asistenţă juridică a elementelor componente ale onorariului final stabilit, s-a reţinut că aceste cheltuieli de judecată au fost efectuate pentru susţinerea propriei căi de atac. Or, în cadrul acestei cereri, apelantul reclamant este partea care a căzut în pretenţii, motiv pentru care cererea de acordare a cheltuielilor de judecată a fost găsită neîntemeiată.

Art.443 Cod procedură civilă

Prin decizia civilă nr. 18/AS/20.01.2020, pronunţată în dosarul nr. .../88/2019, Curtea de Apel Constanţa a respins apelul principal declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, împotriva sentinţei civile nr. 562/16.04.2019, pronunţate de Tribunalul Tulcea în dosarul nr. .../88/2019, în contradictoriu cu intimatul reclamant …, ca nefondat.

 A respins apelul incident formulat de reclamantul …, ca lipsit de interes.

 A respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată ca nefondată.

 Prin cererea formulată la data de 17.02.2020, petentul … a solicitat lămurirea deciziei civile nr.18/AS/20.01.2020 cu privire la cheltuielile de judecată în apelul principal.

În motivarea cererii, petentul arată că se impunea obligarea Casei Judeţene de Pensii Tulcea la plata cheltuielilor de judecată, fa?ă de solu?ia de respingere a apelului principal. Instanţa a constatat că nu se poate reţine ce sume au fost destinate apărărilor din apelul principal. Însă, ca apărător pentru activităţile desfăşurate şi actele de procedură întocmite, avocatul percepe un singur onorariu, eliberează o singură chitanţă conform legii contabilităţii, astfel că revine instanţei, potrivit art. 451 alin.1 Cod procedură civilă, să reducă onorariul în funcţie de complexitatea cauzei şi munca avocatului. În atare situaţie, reprezentantul convenţional nu poate elibera chitanţă pentru fiecare act de procedură întocmit, în împuternicirea avocaţială fiind menţionate activităţile desfăşurate de avocat pentru onorariul solicitat şi încasat.

 Pentru aceste motive, petentul solicită admiterea cererii, cu consecinţa înlăturării menţiunii privind compensarea cheltuielilor de judecată şi obligării casei judeţene de pensii la plata cheltuielilor constând în onorariul apărătorului ales în cuantum redus potrivit art.451 al.2 C.pr.civ.

 Analizând cererea formulată, prin prisma dispoziţiilor normative, Curtea constată că este neîntemeiată, pentru considerentele ce succed:

 Dispoziţiile art.443 Cod procedură civilă prevăd „În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori dacă acesta cuprinde dispoziţii contradictorii, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau că înlăture dispoziţiile potrivnice.”

Pentru a fi incidente prevederile mai sus citate se impune ca dispozitivul hotărârii să fie neclar sau să cuprinsă dispoziţii contradictorii. În cazul de faţă, prin decizia instanţei de apel au fost respinse ambele apeluri formulate în cauză de către reclamant şi pârât. Decizia în discuţie nu comportă lămuriri suplimentare ca înţeles, întindere şi aplicare şi deopotrivă nu conţine dispoziţii contradictorii, câtă vreme au fost respinse ambele cereri de apel, principal şi incident.

Prin urmare, soluţia instanţei de apel de respingere a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate de apelantul-intimat-reclamant, fiind definitivă potrivit legii, nu poate fi verificată şi supusă cenzurii instanţei în cadrul procedurii speciale instituite de dispoziţiile art.443 C.proc.civ., astfel cum se tinde prin cererea de lămurire formulată.

În plus, Curtea reaminteşte că, potrivit dispoziţiilor art.453 C.proc.civ., partea care cade în pretenţii (pierde procesul) este obligată să plătească părţii care a câştigat cheltuielile de judecată efectuate de aceasta. Jurisprudenţa a consacrat că, pentru a fi acordate, aceste cheltuieli trebuie să aibă legătură cu procesul, să fie reale şi să prezinte caracter rezonabil.

În cauza de faţă, atât reclamantul, cât şi pârâtul au formulat cereri de apel, ambele cereri fiind respinse. Prin urmare, în propria cerere de apel apelantul reclamant este partea care a căzut în pretenţii, astfel încât nu sunt incidente prevederile art.453 mai sus menţionat, acesta fiind obligat să îşi suporte singur cheltuielile de judecată efectuate.

Instanţa de apel a reţinut că aceste cheltuieli de judecată au fost efectuate de către reclamant pentru susţinerea propriei căi de atac, în lipsa unor dovezi contrare. În acest sens, s-a avut în vedere că onorariul de avocat se stabileşte în raport de circumstanţele concrete ale cauzei, între care se numără şi munca depusă de avocat şi complexitatea cauzei. Astfel, rezultă cu evidenţă că pentru formularea unei întâmpinări cuantumul onorariului este mai mic decât în ipoteza în care, pe lângă întâmpinare, partea formulează şi o cerere de apel. Prin urmare, în raport de apărările formulate în concret şi de actele procesuale pentru care a primit mandat avocatul, în mod corelativ şi remuneraţia cuvenită acestuia este diferenţiată.

În speţă, din cuprinsul cererilor formulate de apelantul-intimat-reclamant şi a înscrisurilor depuse nu rezultă care este partea din onorariu cuvenită exclusiv pentru formularea întâmpinării şi ce cuantum a fost datorat pentru formularea cererii de apel incident. În lipsa unei astfel de diferenţieri, care era la dispoziţia părţii litigante, prin emiterea unor chitanţe distincte sau prin defalcarea în cuprinsul contractului de asistenţă juridică a elementelor componente ale onorariului final stabilit, Curtea a reţinut că aceste cheltuieli de judecată au fost efectuate pentru susţinerea propriei căi de atac. Or, în cadrul acestei cereri apelantul reclamant este partea care a căzut în pretenţii, motiv pentru care cererea de acordare a cheltuielilor de judecată a fost găsită neîntemeiată.

În concluzie, în acord cu soluţia de respingere a apelului incident formulat de reclamant a fost respinsă şi cererea de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate de această parte, dispoziţiile art.443 C.proc.civ. nefiind aplicabile în raport de decizia pronunţată.

Domenii speta

Spete similare