Posibilitatea reducerii cuantumului pensiei ca urmare a formulării unei cereri de recalculare.

Odată pronunţată o hotărâre judecătorească definitivă, executarea acesteia nu mai poate fi pusă sub condiţie, oricare ar fi aceasta (respectarea interesului părţii reclamante, salvgardarea drepturilor câştigate ş.a.). Această condiţie de exerciţiu a acţiunii civile (interesul) a fost analizată de instanţa care a emis titlul executoriu, şi, prin urmare, executarea trebuie să se circumscrie exclusiv dispoziţiilor titlului executoriu, fără a impune alte condiţii extrinseci acestui act, lăsate la dispoziţia debitorului obligaţiei, de natură să aducă o gravă atingere autorităţii lucrului judecat.

Pe de altă parte, obligaţia de a menţine cuantumul mai mare al pensiei aflate în plată nu poate deriva decât din lege. În acest sens au fost edictate astfel de dispoziţii legale, în cazul art.111 din Legea 223/2015 sau art.169 alin.5 şi art.1691 alin.4 din Legea 263/2010. Prin urmare, ori de câte ori legiuitorul a avut intenţia de a acorda astfel de facilităţi în cazul recalculărilor dispuse în baza legii s-au adoptat prevederi exprese. Per a contrario, pentru celelalte situaţii nu mai există obligaţia de a păstra valoarea mai mare aflată în plată.

În acest din urmă caz ne regăsim şi în situaţia de faţă, în care reclamantul a solicitat recalcularea pensiei în temeiul dispoziţiilor art.107 din Legea 263/2010, în baza unei adeverinţe noi care conţin salariile brute realizate. Cererea a fost admisă astfel cum a fost formulată, iar prin hotărâre definitivă pârâta a fost obligată să emită decizia de recalculare în baza acestor venituri. Ca urmare a recalculării, cu venituri care aparent au avut o valoare mai mare decât cele deja valorificate la calculul pensiei, punctajul a scăzut şi în mod corelativ şi cuantumul pensiei. Este cert în aceste condiţii că în realitate veniturile valorificate anterior (aparent inferioare) au fost reţinute greşit şi au condus la stabilirea unei pensii într-un cuantum necuvenit. Aceasta putea fi urmarea menţionării unor sume eronate în carnetul de muncă/ adeverinţe anterioare, a aplicării unor procente greşite de sporuri la salariile tarifare, a valorificării unor adeverinţe contradictorii, a suprapunerii sau dublei valorificări a unor elemente salariale, diversitatea de situaţii putând fi nemărginită. Rezultă astfel fără echivoc că a existat o eroare anterioară de calcul a pensiei acordate, care a fost relevată la momentul la care în sistem au fost introduse valorile salariale brute lunare (valoarea maximă ce a fost realizată). Desigur că această eroare ar fi putut fi îndreptată şi în cadrul unei proceduri de revizuire din oficiu, permise de lege, însă nimic nu împiedică pârâta să refacă aceste calcule cu prilejul prezentei recalculări, generate de punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti.

Un argument suplimentar rezidă chiar în respectarea principiului contributivităţii invocat de către apelantul reclamant, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribu?iilor datorate de persoanele fizice ?i juridice participante la sistem. Aceasta înseamnă că pensionarul trebuie să beneficieze numai în măsura contributivităţii, prin valorificarea efectivă a tuturor veniturilor care au intrat în baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale, conform documentelor emise potrivit legii (carnet de muncă sau adeverinţe) de către foştii angajatori. Or, dacă pensionarul a contribuit doar pentru veniturile brute realizate, în baza plăţilor efectuate de angajator potrivit legii, este echitabil ca acesta să încaseze pensia legal cuvenită, nu una majorată ca urmare a unor erori de calcul, de orice natură ar fi acestea.

Prin urmare, în lipsa unor dispoziţii legale exprese, care să îi protejeze pe pensionarii titulari ai pensiilor recalculate de eventualele consecin?e ale scăderii cuantumului pensiei aflate în plată ca urmare a propriilor cereri de recalculare, instanţa nu poate acorda drepturi în afara legii, rolul acesteia fiind de interpretare şi aplicare a legii, nu de creare a unor norme juridice noi.

Art.107 din Legea 263/2010

Asupra apelului civil de faţă:

 Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa la data de 3.08.2020 sub număr de dosar nr. …/118/2020, reclamantul [...] a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa anularea deciziei nr. 249345/29.06.2020 şi a deciziei privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestaţii de asigurări sociale, restituirea sumei de 2880 lei, actualizată cu rata inflaţiei, precum şi plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentin?a civilă nr.2259/28.09.2020, Tribunalul Constan?a a respins cererea, ca neîntemeiată.

 Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 601/20.03.2020 pronunţată în dosarul nr. …/118/2019 al Tribunalului Constanţa, s-a admis cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constan?a, s-a anulat decizia nr.  249345/28.11.2019 emisă de pârâtă, pârâta fiind obligată la emiterea unei noi decizii de recalcularea prin valorificarea veniturilor brute atestate de adeverinţa nr. 150/4.11.2019 emisă de [...]. În aceste condiţii, pârâta a emis decizia nr. 249345/29.06.2020.

În ceea ce priveşte contestaţia împotriva deciziei nr. 249345/29.06.2020 privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă, s-a constatat că aceasta a fost emisă în baza sentinţei civile nr. 601/20.03.2020 pronunţată în dosarul nr. …/118/2019 al Tribunalului Constanţa, hotărâre executorie. Aşa cum s-a arătat mai sus, prin sentinţa civilă menţionată, pârâta a fost obligată să emită în favoarea reclamantului o decizie de recalculare a pensiei cu luarea în considerare a veniturilor brute atestate de adeverinţa nr. 150/4.11.2019 emisă de …. S-a precizat faptul că, întrucât această decizie a fost emisă în baza sentinţei civile nr.  601/20.03.2020 a Tribunalului Constanţa, şi viza doar emiterea unei decizii de recalculare cu valorificarea veniturilor brute atestate de adeverinţă, contestaţia putea viza numai aceste aspecte iar nu şi alte chestiuni referitoare la valorificarea altor date ce rezultă din dosarul de pensie, acestea putând fi analizate numai într-o contestaţie privind decizia de pensie sau, eventual, într-o cerere de revizuire a pensiei. Or, comparând datele privind activitatea în muncă aferente deciziei contestate cu cele menţionate în adeverinţa nr. 150/4.11.2019 emisă de [...], a rezultat că acestea au fost preluate corect din cuprinsul ei şi constituie baza de calcul a pensiei reclamantului.

În consecinţă, s-a constatat neîntemeiată contestaţia formulată de către reclamant împotriva deciziei nr. 249345/29.06.2020 privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă.

Referitor la decizia nr. 249345/29.06.2020 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestaţii de asigurări sociale,  s-a observat că plata necuvenită a drepturilor a fost generată de punerea în executare a sentinţei civile nr. 601/20.03.2020 pronunţată în dosarul nr. …/118/2019 al Tribunalului Constanţa, prin diminuarea punctajului mediu anual de la 2.30862 la 1.99250. Astfel, urmare a modificării punctajului mediu anual, pârâta a constatat, potrivit buletinului de calcul, că reclamatul a încasat necuvenit, în perioada 01.12.2019 - 01.07.2020, drepturi în sumă totală de 2880 lei.

Pe cale de consecinţă, câtă vreme decizia de recalculare a pensiei a fost corect emisă, respectiv în temeiul unei hotărâri judecătoreşti executorii, nu a existat nici un temei pentru a se considera că diferenţele de recuperat în urma recalculării pensiei nu ar fi cuvenite pârâtei.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamantul Vitriescu Petru, invocând următoarele:

 Soluţia instanţei de fond este netemeinică, fiind rezultatul unei aprecieri eronate atât a situaţiei de fapt, cât ?i a cadrului normativ incident. Prin emiterea de către Casa Judeţeană de Pensii Constan?a a Deciziei 249345/29.06.2020 nu s-a realizat o punere în executare a sentinţei civile nr. 601/20.03.2020 a Tribunalului Constan?a care obliga instituţia administrativă să emită o noua decizie prin care să fie valorificate contribuţiile atestate de adeverinţa 150/04.11.2019. Deşi declarativ intimata pârâtă a susţinut ?i chiar a consemnat în decizia atacată că astfel a fost pusă în executare hotărârea instanţei (după ce o atacase cu apel; ulterior respins de Curtea de Apel Constan?a), acest fapt, în realitate nu a avut loc, pentru că prin decizia 249345/29.06.2020 sub nici o formă nu s-a realizat o „valorificare" a veniturilor brute ce nu fuseseră anterior luate în calcul la stabilirea pensiei în plata. Iar rezultatul este relevant în acest sens: după „valorificarea" veniturilor brute pentru care se plătiseră de către angajator contribuţiile de asigurări sociale, dar care anterior nu fuseseră luate în calcul, pensia rezultata a fost mai mica decât pensia în plata la momentul formulării cererii de recalculare.

Prin sentinţa civilă 601/20.03.2020 Tribunalul Constan?a a obligat Casa Judeţeană de Pensii Constan?a să emită o noua decizie de recalculare a drepturilor de pensie prin valorificarea veniturilor brute atestate de adeverinţa nr. 150/04.11.2019. Casa Judeţeană de Pensii Constan?a, prin decizia 249345/29.06.2020, a recalculat pensia apelantului exclusiv în baza acestei adeverinţe, ignorând toate celelalte documente din dosarul de pensionare ce stăteau la baza calculului pensiei în plata la momentul respectiv, deşi era evident că informaţiile din adeverinţa 150, pentru anumite perioade nu erau complete, de altfel acesta fiind ?i motivul pentru care legea 263 reglementează această procedură, iar apelantul a fost pus în situaţia de a solicita recalcularea pensiei: pentru că nu exista un document unic care să ateste toate veniturile obţinute în cursul activită?ii sale, pentru care s-au plătit contribuţii de asigurări sociale, ce urmau să fie avute în vedere ca bază de calcul a pensiei. Or, în aceste condiţii în mod evident nu se mai poate aprecia că s-a realizat o „valorificare" a veniturilor brute atestate de acest document, ce nu fuseseră luate anterior în calcul la stabilirea pensiei, ce ar fi impus în mod logic exclusiv o soluţie care să-i fie favorabilă ?i nicidecum una de reducere a pensiei în plata la momentul respectiv. A?a-zisa punere în executare în mod complet eronat a hotărârii judecătoreşti a dus la ignorarea tuturor celorlalte documente din dosarul de pensionare ce în egală măsură ar fi trebuit apreciate de către funcţionarii GPC. Dar, probabil, prezumând că nu a existat rea-credinţă, volumul de muncă mult mai mare pe care l-ar fi presupus punerea în executare în mod corect a hotărârii judecătoreşti ce ar fi dus la valorificarea datelor din adeverinţa nr. 150 doar acolo unde este cazul, i-a făcut pe funcţionari să aleagă varianta mai facilă ?i să recalculeze pensia exclusiv în baza acestui document, ignorând toate celelalte în baza cărora era calculată pensia în plată la data respectivă (sau baza de contribuţie ce era avută în vedere la stabilirea pensiei în plata la momentul respectiv).

În mod complet eronat instanţa de fond a reţinut că prin cererea de chemare în judecata apelantul ar fi solicitat valorificarea altor contribuţii decât cele reliefate în adeverinţa nr. 150, în baza căreia a fost formulată cererea de recalculare a pensiei. Ceea ce a solicitat a fost ca valorificarea contribuţiilor la sistemul de asigurări sociale atestate de adeverinţa nr. 150/2019 să se facă doar acolo unde este cazul; doar pentru perioadele în care contribuţiile în baza cărora este calculată pensia în plata sunt mai mici. Pentru că doar în aceste condiţii se poate vorbi de o „valorificare” a contribuţiilor atestate, astfel cum instanţa a dispus.

A?a cum a menţionat ?i în cererea de chemare în judecată, în emiterea deciziei pentru acordarea pensiei contestată, Casa Judeţeană de pensii Constan?a a avut în vedere recalcularea pensiei exclusiv în baza veniturilor atestate în adeverinţa 150/04.11.2019, înlăturând toate celelalte înscrisuri doveditoare ce atestă vechimea în muncă ?i veniturile pe care le-a obţinut în cursul activităţii sale, pentru care s-au plătit contribuţii de asigurări sociale, ce se găsesc în dosarul de pensionare ?i care au fost avute în vedere până la momentul respectiv, ignorând astfel prevederile art. 165 din legea nr. 263/2010 ?i ale art. 76 din HG nr. 257/2011, ce impun ca document de bază în culegerea datelor ce sunt avute în vedere în calculul pensiei carnetul de munca, fără să se excludă posibilitatea completării datelor cu informaţii din alte documente dintre cele enumerate în lege. Aşadar, normele indicate sub nicio formă nu impun utilizarea exclusivă a unuia dintre documentele indicate pentru culegerea datelor necesare în calculul pensiei, ci dimpotrivă, consacră utilizarea coroborata a tuturor documentelor indicate si chiar a altora nenumite, tocmai pentru a-i garanta asiguratului că în calcularea pensiei de care va beneficia îi vor fi valorificate toate contribuţiile la fondul de asigurări sociale.

Pentru valorificarea contribuţiilor suplimentare neoperate din adeverinţa 150/04.11.2019, Casa de Pensii Constan?a ar fi trebuit să coroboreze aceste date cu cele cuprinse în toate celelalte documente ce atesta vechimea în munca ?i veniturile pe care le-a avut în toată perioada în care a fost angajat, pentru care s-au plătit CAS, în baza cărora era calculata pensia în plată până la acea data. ?i aceasta, pentru că doar astfel era posibilă punerea în executare în mod corect a sentinţei civile 601/20.03.2020, ?i nu pentru că s-ar fi cerut prin actul de sesizare al instanţei emiterea unei decizii de recalculare cu luarea în considerare a altor documente doveditoare, decât adeverinţa 150, privind contribuţiile plătite de/?i pentru apelant. Altfel spus, în recalculare ar fi trebuit să se plece de la nivelul contributivită?ii avut în vedere la calcularea pensiei în plata la momentul respectiv. Datorita vechimii documentelor primare (statele de plata) în baza cărora aceasta adeverinţă a fost emisă, datele menţionate sunt pentru unele perioade incomplete, sau chiar lipsesc în totalitate. Este cunoscut că, spre exemplu, anumite venituri suplimentare erau plătite pe state de plată separate, în lunile respective fiind astfel întocmite mai multe state de plată: unul separat pentru salariu, altul separat pentru prime, altul separat pentru concediu, altul separat pentru ore suplimentare, dacă era cazul. Aceasta situaţie cvasi-generală când vine vorba despre evidente ce au o vechime mare, în ce priveşte adeverinţa 150/04.11.2019. Dovada în acest sens constă în compararea datelor din acest document cu cele din situaţia „Date privitoare la activitatea în muncă", întocmită în anul 2014 de Casa teritoriala de pensii Constan?a, În baza documentelor din dosarul de pensie existente la acel moment, în principal în baza informaţiilor din carnetul de muncă. Documentul ce se constituie în anexa la Buletinul de calcul al pensiei i-a fost comunicat de Casa teritorială de pensii în dosarul …/118/2019. Se observă astfel nu numai de unde provine diferenţa de stagiu total de cotizare realizat, dar ?i cum autoritatea administrativă a diminuat punctajul mediu anual, la nivelul de 1,99250, de la 2,30862 cât era anterior, prin luarea ca bază de calcul exclusiv a veniturilor ?i perioadelor din adeverinţa 150/04.11.2019 ?i înlăturarea completă a tuturor celorlalte date cuprinse în carnetul de muncă ?i în celelalte documente din dosarul de pensionare, deşi este evident că toate datele trebuiau luate în considerare.

De asemenea, din compararea celor două buletine de calcul (a anexelor ce cuprind date privitoare la activitatea în munca) se constată de unde provine ?i diminuarea stagiului total de cotizare realizat: de la 44 de ani 9 luni st 25 de zile, la 44 de ani 6 luni ?i 25 de zile. Astfel, în buletinul de calcul întocmit exclusiv în baza datelor din adeverinţa 150/2019, din motive cunoscute doar de reprezentanţii CJPC - deoarece în adeverinţa nu există informaţii în acest sens, perioada de timp lucrată în grupa a II-a este redusa cu aproape 2 ani, considerându-se că apelantul ar fi fost încadrat în această grupă începând cu 01.01.1971 a?a cum s-a consemnat în Buletinul de calcul 2019, ?i nu începând cu 18.03.1969, a?a cum era consemnat în Buletinul de calcul 2014.

Astfel, soluţia instanţei de fond reprezintă o înfrângere a principiului contributivită?ii, astfel cum acesta este consacrat de art. 2 lit. c din legea 263/2010.

Conform definiţiei din Legea nr.263/2010, principiul contributivităţii constă în constituirea fondurilor de asigurări sociale pe baza contribuţiilor datorate de persoanele fizice şi juridice participante la sistemul public de pensii, şi în acordarea drepturilor de asigurări sociale din contribuţiile de asigurări sociale plătite.

Altfel spus, pensia fiecăruia se stabileşte numai în funcţie de contribuţiile achitate, asigurându-se o corelaţie deplina între contribuţiile achitate pe parcursul anilor de muncă, şi veniturile de care beneficiază sub formă de pensie.

Evident, în speţa de fa?ă, prin punere în executare a sentinţei civile 601/20.03.2020 în mod defectuos de către CJP Constan?a, prin decizia de recalculare 249345/29.06.2019, nu s-a realizat astfel cum instanţa a dispus, o valorificare a veniturilor brute atestate de adeverinţa 150/04.11.2019, tocmai pentru că prin decizia de recalculare, ce era menită să reinstituie respectarea contributivită?ii, în fapt s-a produs o încălcare a principiului fundamental pe care este construit sistemul de asigurări sociale din România, iar instanţa de fond nu a sesizat acest aspect. A apreciat că decizia de recalculare 249345/29.06.2019 este emisă în condiţii de legalitate, ce nu sunt de natura să atragă anularea acesteia. S-a girat astfel, în mod nepermis, emiterea cu rea-credinţa a unei decizii de recalculare a pensiei, care la nivel declarativ, a fost necesară pentru punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti. Iar reaua credin?ă este dovedită de maniera în care intimata pârâtă a acţionat, urmărind diminuarea nejustificată, contrar legii, a punctajului de pensie tocmai în scopul sancţionării, pentru că a avut curajul să conteste în instanţa decizia de respingere a cererii de recalculare a pensiei, fiind dispusă în acest sens să se preteze inclusiv la emiterea unor decizii care să înfrângă în fapt dispoziţiile hotărârii judecătoreşti ce o obliga la recalcularea pensiei. În acest sens are în vedere că prin aceasta nouă decizie de recalculare, în situaţiile în care perioadele nu erau acoperite de date menţionate în adeverinţa 150/2019, CJP Constan?a  nu a avut nici o problemă să coroboreze în întocmirea buletinului de calcul, datele din adeverinţă cu date cuprinse în celelalte documente din dosarul său de asigurări sociale ce îi atestau vechimea în muncă, reprezentanţii instituţiei fiind conştienţi că aceasta este maniera corecta de aplicare a legii. Astfel, are în vedere, spre exemplu datele din perioada 01.10.1960-01.07.1962, sau cele din luna aprilie 1999, ce nu apar în adeverinţa 150, ?i care au fost preluate în buletinul de calcul 2019, din celelalte documente ce atesta vechimea în muncă.

Soluţia instanţei de fond ignora autoritatea de lucru judecat a altor hotărâri judecătoreşti definitive prin care intimata pârâtă a fost anterior obligată să-i recalculeze pensia în baza altor adeverinţe/acte constatatoare ce confirmau contribuţii plătite de apelant ?i angajator în cursul activită?ii ca salariat. Pensia în plată anterior emiterii deciziei atacate este ?i rezultatul punerii în executare a mai multor hotărâri judecătoreşti prin care instanţele de judecată competente au obligat CJP Constan?a să emită decizii de recalculare a pensiei pentru valorificarea contribuţiilor plătite la bugetul de asigurări sociale, atestate de diferite adeverinţe emise de angajator.

În acest sens, exemplificativ, se face trimitere la sentinţa civila nr. 1187/14.05.2014 pronuntată de Tribunatul Constan?a în dosarul …/118/2014, prin care s-a dispus emiterea unei decizii de recalculare a pensiei, cu luarea în considerare a adeverinţei nr. 481/11.07,2013 emisa de …, începând cu data de 01.09.2013. Or, prin emiterea deciziei de recalculare a pensiei 249345/29.06.2020, sub pretextul punerii în executare a sentinţei civile nr.601/20.03.2020, intimata pârâtă stabilind drepturile de pensie exclusiv în baza adeverinţei 150/2019 (mai puţin pentru perioadele neacoperite: 01.10.1960 - 01.07.1962 ?i luna aprilie 1999), a înlăturat din calculul pensiei toate datele atestate de alte documente doveditoare, inclusiv cele menţionate în adeverinţa 481/2013, încălcând astfel dispoziţiile sentinţei civile nr. 1187/14.05.2014. La rândul său, instanţa de fond menţinând ca legală decizia de recalculare 249345/29.06.2020, a încălcat autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătoreşti anterioare, prin care CJP Constan?a fusese obligată să ia în calcul la stabilirea pensiei datele din adeverinţa 481/2013.

În ceea ce priveşte cea de-a doua decizie contestata, emisa pentru recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestaţii de asigurări sociale, este evidenta legătură de cauzalitate cu prima decizie, urmând ca în măsură în care instanţa de apel va dispune modificarea hotărârii în sensul anularii primei decizii, aceasta soluţie să duca ?i la anularea acesteia din urma, cu consecinţa restituirii sumelor ilegal reţinute în baza acesteia.

Pentru aceste motive, se solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei civile apelate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.

Intimata pârâtă nu a formulat întâmpinare.

În probaţiune în apel nu s-au administrat alte probe.

Analizând apelul declarat în cauză de către apelantul reclamant, potrivit art.476-482 C.proc.civ., Curtea apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce succed:

Reclamantul apreciază că în mod greşit prima instanţă a reţinut punctajul inferior în noua decizie de recalculare pensie, chiar dacă acesta a rezultat în urma executării dispoziţiilor cuprinse într-o hotărâre judecătorească definitivă. În acest sens, s-a arătat că şi în lipsa unei menţiuni exprese în acest sens în titlul executoriu, veniturile brute evidenţiate în adeverinţa nr.150/2019 se impuneau a fi valorificate efectiv numai în măsura în care erau de natură să conducă la o majorare a punctajului mediu anual, respectiv dacă erau mai mari decât cele avute în vedere în baza înscrisurilor existente la dosarul administrativ.

Cu privire la acest aspect, Curtea reţine că prima instanţa stabileşte în sarcina pârâtei o obligaţie pe care legea nu o prevede, respectiv obligaţia de a impune anumite limite în executarea unui titlu, peste ceea ce respectivul titlu hotărăşte. Or, cu privire la această obligaţie, se constată că nu se poate obstrucţiona procedura de executare a unei hotărâri judecătoreşti fără a fi săvârşită infracţiunea prevăzută de art. 287 C.pen - Nerespectarea hotărârilor judecătoreşti :

„(1) Nerespectarea unei hotărâri judecătoreşti săvârşită prin: (…)

 f) nerespectarea hotărârilor judecătoreşti privind stabilirea, plata, actualizarea şi recalcularea pensiilor; (…)

se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.”

Odată pronunţată o hotărâre judecătorească definitivă, executarea acesteia nu mai poate fi pusă sub condiţie, oricare ar fi aceasta (respectarea interesului părţii reclamante, salvgardarea drepturilor câştigate ş.a.). Această condiţie de exerciţiu a acţiunii civile (interesul) a fost analizată de instanţa care a emis titlul executoriu, şi, prin urmare, executarea trebuie să se circumscrie exclusiv dispoziţiilor titlului executoriu, fără a impune alte condiţii extrinseci acestui act, lăsate la dispoziţia debitorului obligaţiei, de natură să aducă o gravă atingere autorităţii lucrului judecat.

Pe de altă parte, obligaţia de a menţine cuantumul mai mare al pensiei aflate în plată nu poate deriva decât din lege. În acest sens au fost edictate astfel de dispoziţii legale, în cazul art.111 din Legea nr. 223/2015 sau art.169 alin.5 şi art.1691 alin.4 din Legea 263/2010. Prin urmare, ori de câte ori legiuitorul a avut intenţia de a acorda astfel de facilităţi în cazul recalculărilor dispuse în baza legii s-au adoptat prevederi exprese. Per a contrario, pentru celelalte situaţii nu mai există obligaţia de a păstra valoarea mai mare aflată în plată.

În acest din urmă caz ne regăsim şi în situaţia de faţă, în care reclamantul a solicitat recalcularea pensiei în temeiul dispoziţiilor art.107 din Legea 263/2010, în baza unei adeverinţe noi care conţin salariile brute realizate. Cererea a fost admisă astfel cum a fost formulată, iar prin hotărâre definitivă pârâta a fost obligată să emită decizia de recalculare în baza acestor venituri. Ca urmare a recalculării, cu venituri care aparent au avut o valoare mai mare decât cele deja valorificate la calculul pensiei, punctajul a scăzut şi în mod corelativ şi cuantumul pensiei. Este cert în aceste condiţii că în realitate veniturile valorificate anterior (aparent inferioare) au fost reţinute greşit şi au condus la stabilirea unei pensii într-un cuantum necuvenit. Aceasta putea fi urmarea menţionării unor sume eronate în carnetul de muncă/ adeverinţe anterioare, a aplicării unor procente greşite de sporuri la salariile tarifare, a valorificării unor adeverinţe contradictorii, a suprapunerii sau dublei valorificări a unor elemente salariale, diversitatea de situaţii putând fi nemărginită. Rezultă astfel fără echivoc că a existat o eroare anterioară de calcul a pensiei acordate, care a fost relevată la momentul la care în sistem au fost introduse valorile salariale brute lunare (valoarea maximă ce a fost realizată). Desigur că această eroare ar fi putut fi îndreptată şi în cadrul unei proceduri de revizuire din oficiu, permise de lege, însă nimic nu împiedică pârâta să refacă aceste calcule cu prilejul prezentei recalculări, generate de punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti.

Pentru identitate de raţiune, dacă pârâta are posibilitatea de a stabili cuantumul corect al pensiei în raport de înscrisurile depuse la dosarul de pensionare într-o revizuire din oficiu, inclusiv de a recupera sumele achitate necuvenit pentru ultimii 3 ani, cu atât mai mult există posibilitatea de a modifica în mod cuvenit cuantumul pensiei, în sensul stabilirii sale corecte, în baza aceloraşi înscrisuri, exclusiv pentru viitor, conform dispoziţiei de recalculare date de instanţă.

Un argument suplimentar rezidă chiar în respectarea principiului contributivităţii invocat de către apelantul reclamant, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribu?iilor datorate de persoanele fizice ?i juridice participante la sistem. Aceasta înseamnă că pensionarul trebuie să beneficieze numai în măsura contributivităţii, prin valorificarea efectivă a tuturor veniturilor care au intrat în baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale, conform documentelor emise potrivit legii (carnet de muncă sau adeverinţe) de către foştii angajatori. Or, dacă pensionarul a contribuit doar pentru veniturile brute realizate, în baza plăţilor efectuate de angajator potrivit legii, este echitabil ca acesta să încaseze pensia legal cuvenită, nu una majorată ca urmare a unor erori de calcul, de orice natură ar fi acestea.

Prin urmare, în lipsa unor dispoziţii legale exprese, care să îi protejeze pe pensionarii titulari ai pensiilor recalculate de eventualele consecin?e ale scăderii cuantumului pensiei aflate în plată ca urmare a propriilor cereri de recalculare, instanţa nu poate acorda drepturi în afara legii, rolul acesteia fiind de interpretare şi aplicare a legii, nu de creare a unor norme juridice noi.

Pe de altă parte, trebuie re?inut că alte critici referitoare la stagiul de cotizare, activitatea în grupa superioară de muncă, mod de stabilire p.m.a. trebuie invocate în mod distinct, în situa?ia în care există astfel de erori, în procedura prevăzută de art.107 alin.1 din lege, având în vedere că în contesta?ia la decizia emisă în procedura de executare a unei hotărâri judecătore?ti obiectul de cercetare este subsumat exclusiv problemei dezlegate pe cale jurisdic?ională, ?i anume veniturile brute atestate de adeverin?a nr.150/2019.

În referire la încălcarea unor hotărâri judecătore?ti anterioare prin care se atestau alte venituri pentru aceea?i perioadă (spre exemplu hotărârea nr.1187/2014 pronun?ată de Tribunalul Constan?a privind adeverin?a nr.481/2013), Curtea are în vedere că aceste aspecte se impuneau a fi invocate în cadrul celui de-al doilea proces, ultima instan?ă învestită fiind singura competentă să dispună cu privire la încălcarea autorită?ii de lucru judecat. De asemenea mai există la îndemâna păr?ii ?i formularea unei căi extraordinare de atac în ipoteza existen?ei unor hotărâri judecătore?ti contradictorii, însă în nicio situa?ie nu se poate statua asupra acestui aspect în faza de executare a titlului executoriu. În egală măsură trebuie subliniat că cel care a promovat noua ac?iune de valorificare a adeverin?ei nr.150/2019 este însu?i reclamantul, acesta fiind singurul care prin conduita procesuală determinată a cauzat eventual pronun?area unor hotărâri judecătore?ti contradictorii. Nu trebuie uitat deopotrivă că în materia asigurărilor sociale este frecvent întâlnită situa?ia în care se eliberează adeverin?e în mod repetat de către angajatori, unele cu con?inut contradictoriu, fiecare dintre acestea fiind analizată în raport de probatoriul administrat de la caz la caz, fără a se încălca autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri anterioare prin valorificarea unei adeverin?e noi, distincte, cu con?inut diferit, emisă ulterior.

Prin urmare, Curtea re?ine că prin decizia contestată s-a realizat punerea în executare a sentin?ei civile nr. 601/2020, conform dispozi?iilor acestui titlu executoriu, cu respectarea prevederilor legale în vigoare. Pe cale de consecin?ă, în mod întemeiat a fost emisă ?i decizia de recuperare a sumelor încasate necuvenit.

În raport de argumentele arătate, Curtea apreciază toate criticile formulate în apel ca nefondate, respingând apelul în consecinţă.

Domenii speta

Spete similare