Efectele hotărârii judecătoreşti de perimare a executării silite faţă de unul dintre codebitorii solidari. Mecanismul de aplicare, potrivit art. 1052 – 1053 Cod civil 1864, a raportului de solidaritate pasivă care există intre codebitorii solidari

Prejudiciul pretins a fost recunoscut creditorului in baza unor hotărâri judecătoreşti penale prin care inculpaţii (părţile din prezenta cauză) au fost obligaţi, în solidar, la plata unei sume de bani cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă.

Efectul principal al solidarităţii pasive constă în obligaţia fiecărui codebitor de a plăti datoria în întregime, iar consecinţa imediată a acestui efect este faptul că fiecare debitor în parte poate fi urmărit de creditor - pentru totalitatea datoriei (prestaţiei) care alcătuieşte obiectul obligaţiei. Aşa cum dispune art. 1.042 Cod civil 1864, creditorul are dreptul să-l urmărească pe acel debitor pe care şi l-a ales, pentru a obţine plata întregii datorii.

Aşadar, este lipsit de relevanţă faptul că executarea silită a rămas fără efect împotriva unuia dintre debitori; urmărirea unuia dintre codebitori nu împiedică urmărirea şi a celorlalţi codebitori solidari, întrucât fiecare dintre codebitorii solidari este obligat faţă de creditor ca şi cum ar fi un singur debitor, pe de o parte, iar în raporturile lor faţă de creditor ei sunt obligaţi unii pentru ceilalţi şi fiecare pentru toţi, la datoria în totalitate, pe de altă parte.

Efectele hotărârii judecătoreşti, prin care s-a constatat în mod irevocabil că executarea silită pornită împotriva unuia dintre codebitorii solidari s-a perimat, iar dreptul creditorului de a cere executarea silită împotriva acestuia a fost prescris, se produc numai intre creditor şi debitoare, însă acest lucru nu are nicio influenţă asupra raportului de solidaritate pasivă care există între codebitorii solidari.

În aplicarea art. 1.053 Cod civil 1864, subrogatul reclamant, fiind codebitor solidar care a plătit întreaga datorie, deci peste partea care îi revenea lui, este în drept să pretindă de la celălalt codebitor solidar partea acestuia.

Codul civil: art. 1042, art. 1052, art. 1053

Codul de procedură civilă: art. 488 alin. [1] pct. 8

Potrivit art. 499 din Codul de procedură civilă, „Prin derogare de la prevederile art. 425 alin. 1 lit. b, hotărârea instan?ei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate ?i analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins”.

1. Obiectul cererii, temeiul de drept.

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constan?a sub nr. .../212/2018, reclamantul [...] a formulat ac?iune în regres împotriva pârâtei [...], solicitând, în principal, obligarea acesteia la plata sumei de 106.243,6 lei, iar în subsidiar la plata sumei de 52.906 lei ?i la plata în continuare a jumătate din sumele ce le va achita lunar către creditor, până la concuren?a sumei de 106.243,6 lei, cu cheltuieli de judecată.

În drept, s-au invocat dispozi?iile art. 1039, art. 1042, art. 1052 ?i art. 1053 C. civ. 1864.

2. Soluţia primei instanţe:

Prin sentinţa civilă nr. 5873/24.05.2019 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul civil nr. .../212/2018, s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul [...] în contradictoriu cu pârâta [...], reclamantul fiind obligat să plătească pârâtei suma de 4.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

3. Apelul.

Prin decizia civilă nr. 2062/28.11.2029 Tribunalul Constanţa a admis apelul declarat de către reclamant, a schimbat în tot sentinţa civilă nr. 5873/24.05.2019 a Judecătoriei Constanţa în sensul că a admis acţiunea şi a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 106.243,6 lei reprezentând 1/2 din debitul achitat în baza sentinţei civile nr. 184/26.04.2007 pronunţată de Tribunalul Constanţa, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 30/P/20.03.2009 a Curţii de Apel Constanţa şi decizia penală nr. 4211/16.12.2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. A obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 5.372 lei cu titlu de cheltuieli de judecată aferente soluţionării cauzei în primă instanţă (3.230 lei taxă judiciară de timbru şi 2.142 lei onorariu avocat) şi la plata sumei de 3.400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată aferente soluţionării cauzei în apel (1.615 lei taxă judiciară de timbru şi 1.785 lei onorariu avocat).

Instanţa de apel a apreciat că apelul este întemeiat pentru următoarele considerente:

În mod indubitabil solidaritatea pasivă între debitorii apelantul reclamant [...] şi intimata pârâtă [...] rezultă din titlul de creanţă reprezentat de sentinţa penală nr.184/26.04.2007 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul penal nr. …/118/2005 modificată prin decizia penală nr. 30/P/20.03.2009 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa şi definitivă prin decizia penală nr. 4211/16.12.2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Prin hotărârea penală menţionată s-a statuat cu caracter definitiv, în sarcina inculpaţilor [...], [...] şi [...], obligaţia solidară de a achita părţii civile Centrul de Recuperare Neuro-Psihiatrică Techirghiol suma de 335.295,75 lei, despăgubiri civile.

Deoarece inculpatul [...] a decedat în cursul procesului penal, creditorul a divizat obligaţia solidară şi a urmărit silit în cadrul dosarului de executare silită nr.153/2012 al Biroului Executorilor Judecătoreşti Asociaţi [...], numai partea din despăgubirile stabilite definitiv, pe care o datorau solidar debitorii [...] şi [...].

Executarea silită pornită împotriva debitoarei intimate [...] a fost perimată, dreptul creditoarei de a cere executarea silită împotriva acesteia a fost prescris, aspect consacrat irevocabil prin decizia civilă nr.120/12.05.2016 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul civil nr. .../212/2015.

Urmare pronunţării acestei decizii, după cum rezultă din dosarul de executare silită nr. 153/2012 al Biroului Executorilor Judecătoreşti Asociaţi [...]. executarea silită împotriva intimatei debitoare [...], executarea silită fiind continuată numai împotriva debitorului apelant reclamant [...].

Conform notei de constatare nr. …/17.07.2018 emisă de Consiliul Judeţean Constanţa - Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Constanţa, se confirmă că apelantul reclamant debitor [...] achitase din debit (la data emiterii notei) suma de 101.351 lei, executarea silită prin poprire continuând până la îndestularea creanţei rămase de recuperat în valoare de 111.136,30 lei.

Potrivit chitanţelor ataşate în dosarul de executare silită nr.153/2012 al Biroului Executorilor Judecătoreşti Asociaţi [...]., la data de 25.02.2019 apelantul reclamant debitor solidar [...] achitase suma de 87.685 lei, rămânându-i de achitat diferenţa de 23.451,3 lei.

Intimata pârâtă debitor solidar [...] nu a contestat faptul că la momentul judecăţii cauzei în apel, apelantul achitase întreg debitul urmărit de către creditorul Consiliul Judeţean Constanţa - Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Constanţa, deşi o astfel de apărare a fost supusă cercetării judecătoreşti la judecata cauzei în fond.

De altminteri, prin adresa emisă la data de 17.04.2019 în dosarul de executare silită nr. 153/2012 al Biroului Executorilor Judecătoreşti Asociaţi [...]. se confirmă încetarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentinţa penală nr.184/26.04.2007 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul penal nr. …/118/2005, modificată prin decizia penală nr. 30/P/20.03.2009 a Curţii de Apel Constanţa şi ulterior prin decizia penală nr. 4211/16.12.2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, urmare a realizării integrale a obligaţiei conţinute în titlu.

Problema de drept disputată în cauză, soluţionată eronat de către instanţa de fond, îşi are izvorul în raportul de solidaritate dintre debitori, solidaritate care rezultă din titlul de creanţă reprezentat de hotărârea penală menţionată, soluţia acesteia fiind derivată din efectele solidarităţii pasive dintre creditori.

Doctrina relevă faptul că efectul principal al solidarităţii pasive este obligaţia fiecărui codebitor de a plăti datoria în întregime, deoarece, deşi există o pluralitate de debitori, aceştia sunt ţinuţi de o prestaţie unică (art.1042 din Codul Civil de la 1864).

Consecinţa imediată a acestui efect este faptul că fiecare debitor în parte poate fi urmărit de către creditor pentru totalitatea datoriei/prestaţiei care alcătuieşte obiectul obligaţiei solidare; creditorul are dreptul să urmărească pe acel debitor pe care şi l-a ales, deoarece toţi debitorii sunt debitori principali, iar debitorul urmărit nu poate opune beneficiul diviziunii, care l-ar obliga pe creditor să îşi dividă urmărirea.

Transpunerea acestor considerente de ordin teoretic situaţiei de fapt anterior expusă, rezultă din legalitatea actelor de executare efectuate în dosarul de executare silită nr.153/2012 al Biroului Executorilor Judecătoreşti Asociaţi [...]., în cadrul căruia urmărirea silită a întregului debit la care au fost obligaţi debitorii solidari, apelantul şi intimata, a continuat în condiţii de deplină legalitate, numai împotriva debitorului apelant reclamant şi după momentul când s-a constatat definitiv incidenţa perimării executării silite îndreptate împotriva debitoarei [...] şi a prescripţiei dreptului creditoarei de a obţine executarea silită a debitului împotriva acestei debitoare.

Cu alte cuvinte, împrejurarea care a determinat imposibilitatea creditoarei Consiliul Judeţean Constanţa - Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Constanţa de a obţine realizarea titlului de creanţă (devenit titlu executoriu) faţă de debitoarea intimată [...], nu a împiedicat-o pe aceasta să obţină plata întregului debit de la celălalt debitor solidar, apelantul reclamant [...].

Efectele deciziei civile nr.120/12.05.2016 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul civil nr. .../212/2015, prin care s-a constatat irevocabil că executarea silită pornită împotriva debitoarei intimate [...] a fost perimată, iar dreptul creditoarei de a cere executarea silită împotriva acesteia a fost prescris, se produc numai între creditoare şi această debitoare, fără a avea vreo influenţă asupra raportului de solidaritate pasivă care există între codebitorii solidari [...] şi [...], rezultând din titlul de creanţă reprezentat de hotărârea penală menţionată anterior.

Un alt efect al solidarităţii pasive este acela că plata făcută creditorului de către un singur debitor obligat solidar are drept efect liberarea tuturor creditorilor solidari de creditorul comun, iar prestaţia se împarte de plin drept între debitori şi fiecare este ţinut să îşi suporte partea din datorie care îi revine, cu alte cuvinte, după momentul efectuării plăţii, între debitorii solidari datoria este conjunctă.

Aşadar, în aplicarea art.1053 din Codul Civil, codebitorul care, obligat la plată de către creditor, plăteşte întreaga datorie, este îndreptăţit să se întoarcă împotriva celorlalţi codebitori solidari şi să le pretindă tot ceea ce a plătit peste partea lui.

După cum s-a conchis anterior, efectele deciziei civile nr.120/12.05.2016 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul civil nr. .../212/2015 se produc numai între creditoarea Consiliul Judeţean Constanţa - Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Constanţa şi debitoarea [...], neavând nici o înrâurire asupra raportului de solidaritate pasivă dintre debitorii solidari apelantul [...] şi intimata [...], care rezultă din titlul de creanţă reprezentat de hotărârea penală definitivă.

În cauză este incidentă situaţia premisă expusă în art.1053 din Codul Civil de la 1864, întrucât apelantul debitor [...], urmărit silit de către creditoarea Consiliul Judeţean Constanţa - Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Constanţa în temeiul art.1042 din Codul Civil de la 1864, a achitat integral debitul consacrat prin titlul de creanţă reprezentat de hotărârea penală, astfel încât, în mod evident, se impune aplicarea normei de drept (art.1052 din Codul Civil de la 1864), care îl îndreptăţeşte pe apelantul reclamant să obţină de la intimata pârâtă suma care depăşeşte partea acestuia din creanţa datorată solidar.

Apărarea intimatei potrivit căreia nu poate fi obligată la plată părţii din creanţa datorată în solidar cu apelantul reclamant, deoarece aceste plăţi nu erau datorate, creanţa fiind prescrisă, nu a fost valorificată în cauză tocmai datorită mecanismului de aplicare a efectelor solidarităţii pasive anterior descris, dar şi împrejurării că prin decizia civilă nr.120/12.05.2016 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul civil nr. .../212/2015 nu a fost modificat în vreun fel raportul de solidaritate dintre debitorii solidari (participanţi la prezentul proces civil), raport care a fost stabilit definitiv prin hotărârea penală menţionată anterior.

 Instanţa de apel a înlăturat opinia intimatei potrivit căreia, dacă nu mai subzistă dreptul creditorului principal Consiliul Judeţean Constanţa - Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Constanţa de a-i pretinde partea care îi incumba din totalul datoriei solidare, atunci nici codebitorul solidar, apelantul [...], ce a făcut plă?i în contul datoriei solidare, nu poate pretinde restituirea sumelor plătite cu atât mai mult cu cât efectele titlului executoriu fa?ă de intimată au fost declarate prescrise de către instan?a de judecată în cauza nr. .../212/2015, deoarece o asemenea susţinere nu îşi găseşte acoperire în normele de drept în vigoare.

4. Recursul

Împotriva deciziei civile nr. 2062/28.11.2019 a Tribunalului Constanţa, pârâta [...] a declarat recurs, solicitând admiterea lui, casarea deciziei recurate şi în rejudecare respingerea apelului formulat de reclamant, cu menţinerea sentinţei civile pronunţate de Judecătoria Constanţa, ca temeinică şi legală. De asemenea, a solicitat respingerea cererii de obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată către intimatul reclamant din fond şi apel şi obligarea intimatului reclamant la plata cheltuielilor de judecată în recurs.

Criticile sentinţei recurate vizează următoarele aspecte principale, din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod pr. civ.:

Decizia instanţei de apel s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 1052 ?i 1053 din Codul Civil de la 1864, întrucât la iniţierea cererii de chemare în judecată reclamantul susţine că a achitat integral partea sa din datoria către Consiliul Judeţean Constan?a ?i că făcea plăţi ?i în contul datoriei sale, aspect total nereal. Valoarea totala a debitului din hotărârile penale era de 212.487,3 lei, 1 din debit înseamnă 106.243,65 lei, care nu era achitat la data iniţierii acţiunii, astfel ca nu se justifica iniţierea acţiunii în regres, întrucât la data introducerii acţiunii reclamantul făcea încă plaţi în contul datoriei sale, neachitând nicio sumă în presupusul cont al datoriei sale pentru a putea pretinde vreo restituire.

Prin acţiunea introductiva de instanţă, intimatul-reclamant a solicitat obligarea sa la plata sumei de 52.906 lei, adică 1 din suma achitata de acesta in contul datoriei sale, intimatul - reclamantul solicitând pe calea acestui petit sa beneficieze de prescripţia dreptului creditorului de a mai cerere executarea silita in baza titlului executoriu constând in sentinţa penala nr. 184/2007 a Tribunalului Constan?a, modificată prin decizia penală nr. 30/P/2009 a Curţii de Apel şi, ulterior, prin decizia penală nr. 4211/16.12.2009 a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, indirect ?i in contra puterii de lucru judecat rezultată din soluţiile depuse de reclamant, obţinute de acesta in acţiunea nr. .../212/2018, acţiune in care i se respinge definitiv cererea de constatare perimării executării silite ce formează obiectul dosarului nr. 153/D/2012 al BEJA .... Acest petit demonstrează faptul ca intimatul cunoştea ca datoria lor către creditorul principal era prescrisa, astfel ca ştia ca plata efectuata nu era datorată, nu-i putea profita d-sale, astfel că, alegând să plătească, a făcut o plată benevolă, pentru o datorie prescrisă.

Susţine recurenta pârâtă că nu poate fi obligată la plata niciunei sume de bani achitată de reclamant în contul datoriei solidare rezultată din hotărârile judecătore?ti men?ionate, întrucât prin Decizia Civilă nr. 120/12.05.2016 pronunţată de Tribunalul Constanţa s-a dispus admiterea recursului, modificarea in tot a sentinţei recurate, admiterea contestaţiei la executare, constatarea perimării de drept a executării silite efectuată in dosar nr. 153/2012 al BEJA ..., constatarea prescrierii dreptului de a cere executarea silită in temeiul titlului executoriu - sentinţa penală nr. 184/2007 a Tribunalului Constanta, modificată prin decizia penală nr. 30/P/2009 a Curţii de Apel ?i ulterior prin decizia Penală nr. 4211/16.12,2009 a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, împotriva debitoarei [...].

Din considerentele deciziei Tribunalului Constanţa rezultă că, în cauză, s-a iniţiat o executare silită sub toate formele executării prevăzută de Codul de procedură civilă din 1865, in data de 16.02.2012, dată la care s-a emis somaţia de plată şi procesul-verbal de stabilire cheltuieli de judecată, acte ce i-au fost comunicate la data de 27.02.2012. Următorul act de executare, efectiv, a fost întocmit la data de 30.07.2015 in perioada cuprinsă intre 27.02.2012 si 30.07.2015. La dosar sunt înregistrate cereri ale creditorului de continuare a executării silite, dar şi cereri de solicitare informaţii de către executor de la diferite autorităţi statale, acte care, in accepţiunea doctrinei ?i practicii, nu sunt acte de executare silită care să întrerupă cursul perimării executării. Art. 389 alin. 1 din CPC statua că, intre două acte de executare nu pot trece mai mult de 6 luni, in caz contrar executarea se perimă de drept ?i partea interesată poate cere desfiinţarea ei. Art. 6 din Decretul - Lege nr. 167/1958, coroborat cu art. 16 alin. 2 din acelaşi act, prevăd că dreptul de a cere executarea silită se prescrie in termen de 3 ani, prescripţia nefiind întreruptă de încetarea unui proces, respingerea sau anularea cererii de judecată sau executare, precum şi renunţarea la acţiune. Or, cum in dosarul de executare silită nr. 153/D/2012 al BEJA ... a intervenit perimarea de drept a executării silite ?i nu a intervenit vreun caz de întrerupere a prescripţiei dreptului de a cere executarea silită, instanţa a constatat împlinit si termenul de 3 ani de a cere executarea silită, dar şi prescripţia dreptului creditorului de a cere executare silită a recurentei pârâte, [...].

Faţă de dispoziţiile definitive ale instanţelor de judecată, nu i se mai poate pretinde achitarea vreunei sume de bani in baza titlului executoriu, nici de către creditorul iniţial Consiliul Judeţean Constanta, nici de către vreo altă persoană subrogată în drepturile acestuia.

Plăţile făcute de intimatul reclamant începând cu luna august a anului 2015 pentru o creanţă prescrisă nu-l îndreptăţeşte să solicite restituirea, întrucât, dacă s-ar interpreta contrar, ar însemna să se golească de efecte dispoziţiile instanţelor de judecată emise in dosarul nr. .../212/2015 al Judecătoriei Constan?a.

Mal mult decât atât, în contestaţia la executare, prin admiterea acesteia, instanţa a desfiinţat actele de executare în contra sa, cu efect retroactiv ?i a decis că a intervenit prescripţia dreptului de a mai cere executarea silită în baza titlului executoriu încă din momentul sesizării instanţei de judecată - august 2015, astfel că orice plată făcută de reclamantul din prezenta cauză în contul datoriei solidare nu poate fi pretins a-i fi restituită.

Plăţile făcute de intimatul-reclamant in dosarul nr. 153/D/2012 al BEJA ..., după pronunţarea deciziei nr. 120/12.05.2016 de către Tribunalul Constanta in dosarul nr. .../212/2015, au fost făcute benevol, fără a exista o modalitate de constrângere a sa să plătească vreo suma de bani, în baza titlului prescris.

Mai arată recurenta pârâtă că orice sumă de bani achitată de intimatul-reclamant in contul sumei ce i-ar fi revenit de plată este una nedatorată, pentru care nu este îndreptăţit să pretindă restituirea, întrucât, nemaiexistând dreptul creditorului principal de a pretinde de la [...] partea care-i incumba din totalul datoriei solidare, nici codebitorul solidar, ce a făcut plaţi in contul datoriei solidare, nu poate pretinde restituirea sumelor plătite, cu atât mai mult cu cât efectele titlului executoriu faţă de aceasta au fost declarate prescrise de către instanţa de judecată în cauza nr. .../212/2015.

Pe cale de consecinţă, apreciază că decizia recurată este nelegală şi că se impune casarea acesteia ?i, rejudecând, instanţa de recurs să stabilească exonerarea sa de plata sumei de 106.243,6 lei reprezentând 1 din debitul in valoare de 212.487,3 lei rezultat din titlul executoriu, având în vedere si principiul divizibilităţii datoriei, care a fost încasată efectiv de creditorul principal de la intimatul-reclamant.

Consideră că aceasta este soluţia legală şi echitabilă care trebuie sa prevaleze in prezenta cauză, această soluţie fiind legiferata potrivit prev. art. 1057-1065 din vechiul Cod civil.

Intimatul reclamant a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, sus?inând în esen?ă că textele legale de la art. 1052 – 1053 C.civ. 1864 nu au fost încălcate ci, dimpotrivă, instan?a de apel a dat eficien?ă acestora atunci când a admis apelul declarat de reclamant.

5. Aprecierile Cur?ii

Potrivit dispozi?iilor imperative ale art. 486 alin. 1 lit. d) C. pr. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul ?i dezvoltarea lor sau, după caz, men?iunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar în conformitate cu prevederile art. 488 din acela?i cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Recursul reprezintă, a?adar, o cale extraordinară de atac, calificată ca atare de lege şi poate fi exercitat numai pentru motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. pr. civ., motive care se circumscriu exclusiv nelegalităţii hotărârii. Deoarece motivele de recurs vizează exclusiv nelegalitatea, dat fiind caracterul extraordinar al acestei căi de atac, instanţa de recurs nu va putea să realizeze un control complet al hotărârii atacate ca în cazul căii devolutive de atac a apelului, ci unul limitat la nelegalitate pentru motivele arătate expres de legiuitor, acesta înţelegând să excludă din atribuţiile instanţei de recurs controlul oricărei temeinicii, hotărârea pronunţându-se fără posibilitatea readministrării probelor şi fără o nouă judecată în fond ce implică reanalizarea probelor administrate în cauză

Critica recurentei privind aplicarea gre?ită a normelor de drept material incidente în spe?ă se circumscrie motivului de casare reglementat de art. 488 pct. 8 C. pr. civ., „când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea gre?ită a normelor de drept material”, motiv pentru care Curtea va proceda la analiza acestuia din perspectiva criticilor formulate în cuprinsul recursului.

Normele de drept material invocate de recurentă ?i pretins a fi fost încălcate de instan?a de apel constau în art. 1052 din Codul Civil de la 1864 potrivit căruia: „Obligaţia solidară, în privinţa creditorului, se împarte de drept între debitori; fiecare din ei nu este dator unui către altul decât numai partea sa” ?i art. 1053 din acela?i cod: „Codebitorul solidar care a plătit debitul în totalitate nu poate repeţi de la ceilalţi decât numai de la fiecare partea sa. Dacă unul dintre codebitori este nesolvabil, atunci pierderea cauzată de nesolvabilitatea acestuia se împarte cu analogie între ceilalţi codebitori solvabili şi între acela care a făcut plata”.

Potrivit situa?iei de fapt, definitiv stabilite de instan?ele devolutive, prin sentinţa penală nr. 184/26.04.2007 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul penal nr. .../118/2005, modificată prin decizia penală nr. 30/P/20.03.2009 a Curţii de Apel Constanţa şi ulterior prin decizia penală nr. 4211/16.12.2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reclamantul şi pârâta au fost obligaţi în solidar la plata sumei de 212.487,30 lei către Centrul de Recuperare şi Reabilitare Neuropsihiatrică Techirghiol.

Prin încheierea nr.1364/31.01.2012 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul civil nr. …/212/2012, a fost încuviinţată executarea silită a titlului executoriu menţionat anterior, la cererea creditorului Consiliul Judeţean Constanţa – DGASPC Constanţa, împotriva debitorilor [...] şi [...], fiind deschis dosarul de executare silită nr. 153/2012 instrumentat de BEJA ... şi ... pentru debitul men?ionat, plus 9.464,99 lei cheltuieli de executare.

Împotriva actelor de executare silită menţionate anterior, pârâta [...] a formulat contestaţie la executare, iar prin decizia civilă nr. 120/12.05.2016 pronunţată de Tribunalul Constanţa în recurs în dosarul civil nr. .../212/2015, a fost admisă contestaţia la executare, s-a constatat perimată de drept executarea silită efectuată în dosarul nr. 153/2012 instrumentat de BEJA ... şi ... ?i s-a constatat prescris dreptul creditorului de a cerere executarea silită în temeiul titlului executoriu menţionat anterior, împotriva debitoarei [...].

Ca urmare, executarea silită a fost continuată în acela?i dosar de executare numai împotriva debitorului [...], iar prin nota de constatare nr. …/17.07.2018 emisă de Consiliul Judeţean Constanţa - Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Constanţa se confirmă faptul că acesta achitase din debit, la data emiterii notei, suma de 101.351 lei, executarea silită prin poprire continuând până la îndestularea creanţei rămase de recuperat în valoare de 111.136,30 lei. Ulterior, potrivit chitanţelor ataşate în dosarul de executare silită nr.153/2012, la data de 25.02.2019 reclamantul debitor [...] achitase suma de 87.685 lei, rămânându-i de achitat diferenţa de 23.451,3 lei, iar prin adresa emisă la data de 17.04.2019 în acela?i dosar de executare silită se confirmă încetarea executării silite ca urmare a realizării integrale a obligaţiei conţinute în titlu.

A?adar, este lipsită de fundament sus?inerea recurentei în sensul că intimatul ar fi achitat benevol datoria.

De asemenea, nu are relevan?ă faptul că la data introducerii ac?iunii în regres datoria nu era în întregime achitată, din moment ce stingerea datoriei a avut loc chiar înainte de pronun?area hotărârii primei instan?e (adresa BEJ ... este emisă la data de 17.04.2019, iar hotărârea instan?ei de fond a fost pronun?ată la data de 24.05.2019), astfel că este îndeplinită condi?ia din art. 1053 C.civ. 1864. Prin urmare, subrogatul reclamant a luat locul creditorului pentru ceea ce a plătit efectiv.

De asemenea, subrogatul reclamant, fiind codebitor solidar care a plătit întreaga datorie, deci peste partea care îi revenea lui, este în drept să pretindă de la codebitoarea solidară [...] partea acesteia.

Efectul principal al solidarită?ii pasive este obliga?ia fiecărui codebitor de a plăti datoria în întregime, iar consecin?a imediată a acestui efect este faptul că fiecare debitor în parte poate fi urmărit de creditor pentru totalitatea datoriei (presta?iei) care alcătuie?te obiectul obliga?iei. A?a cum dispune art. 1042 C.civ. 1864, creditorul are dreptul să îl urmărească pe acel debitor pe care ?i l-a ales, pentru a ob?ine plata întregii datorii. A?adar, este lipsit de relevan?ă faptul că executarea silită a rămas fără efect împotriva unuia dintre debitori; urmărirea unuia dintre codebitori nu împiedică urmărirea ?i a celorlal?i codebitori solidari, întrucât fiecare dintre codebitorii solidari este obligat fa?ă de creditor ca ?i cum ar fi un singur debitor, pe de o parte, iar în raporturile lor fa?ă de creditor ei sunt obliga?i unii pentru ceilal?i ?i fiecare pentru to?i, la datoria în totalitate, pe de altă parte.

A?adar, în mod judicios instan?a de apel a re?inut că efectele deciziei civile nr.120/12.05.2016 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul civil nr. .../212/2015 (prin care s-a constatat în mod irevocabil că executarea silită pornită împotriva debitoarei intimate [...] a fost perimată, iar dreptul creditorului de a cere executarea silită împotriva acesteia a fost prescris), se produc numai între creditor şi această debitoare, cu alte cuvinte creditorul nu a mai putut să o urmărească direct pe debitoarea [...]. Însă, acest lucru nu are nicio influenţă asupra raportului de solidaritate pasivă care există între codebitorii solidari [...] şi [...].

Aceasta înseamnă că nimic nu a împiedicat creditorul să ob?ină plata întregii datorii de la un alt codebitor solidar, reclamantul din cauza de fa?ă, dar ?i că, după efectuarea plă?ii, între codebitorii solidari datoria este conjunctă, adică prestaţia se împarte de plin drept între ei şi fiecare este ţinut să îşi suporte partea din datorie care îi revine. Aşadar, în aplicarea art. 1053 C.civ., codebitorul care, obligat la plată de către creditor, plăteşte întreaga datorie, este îndreptăţit să se întoarcă împotriva celorlalţi codebitori solidari şi să le pretindă tot ceea ce a plătit peste partea lui.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. 1 C.pr.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat, iar în aplicarea art. 453 alin. 1 din acela?i cod va obliga recurenta către intimat la plata sumei de 1.785 lei, reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariul de avocat.

Domenii speta

Spete similare