Contestaţia la executare. Excepţia necompetenţei materiale a curţii de apel, ca instanţă învestită cu recunoaşterea hotărârilor penale străine în baza Legii nr.302/2004, privind cooperarea judiciară internatională în materie penală de a soluţ. contestatia

Rezumat

Desi mandatul de executare al pedepsei închisorii emis fa?ă de condamnatul S.C. prive?te o pedeapsă aplicată de o instan?ă de judecată străină ?i recunoscută de Curtea de Apel Constan?a prin sentin?a penală nr.131 /29.09.2020 a Cur?ii de Apel Constan?a, rămasă definitivă prin decizia penală nr.222 /A din 22.09.2021 a Înaltei Cur?i de Casa?ie ?i Justi?ie, în temeiul art.166 alin.4 ?i alin.6 lit. a raportat la art.167 din Legea nr.302/2004, republicată, cu modificările ?i completările ulterioare, această unică împrejurare nu transformă instan?a română de recunoastere în instan?ă de executare, în în?elesul art.553 Cod procedură penală.

Competen?a specială recunoscută în favoarea cur?ii de apel, potrivit art.154 din Legea nr.302/2004, este una limitată ?i se circumscrie recunoa?terii hotărârii judecătore?ti străine, atunci când România este stat de executare, iar persoana condamnată este de?inută într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau se află pe teritoriul României. Prin urmare, această competentă nu poate fi extinsă asupra altui tip de cereri, cum sunt ?i contesta?iile la executare formulate după rămânerea definitivă a hotărârii judecătore?ti de recunoa?tere.

Codul de procedură penală - art.50; art.598

Legea nr.302/2004, privind cooperarea judiciară internatională în materie penală, republicată – art.153 si următoarele

Prin sentin?a penală nr.186/06.04.2022 pronun?ată de Judecătoria Slobozia în dosarul penal nr. .../312/2022 a fost admisă excep?ia de necompeten?ă materială a instan?ei, invocată din oficiu, iar în baza art.47 ?i art.50 din Codul de procedură penală s-a declinat competen?a de solu?ionare a cererii formulate de către petentul condamnat ... în favoarea Cur?ii de Apel Constan?a.

Pentru a se pronunta astfel, prima instan?ă a re?inut că prin cererea formulată petentul a solicitat deducerea din mandatul emis în dosarul nr.103/36/2020 a perioadei executate în Belgia, precum ?i contopirea pedepsei aplicate prin hotărârea străină recunoscută cu pedepsele aplicate pentru diferite infrac?iuni concurente prin alte hotărâri penale de condamnare.

Prima instan?ă a apreciat că petentul solicită lămurirea sentin?ei în executarea căreia se află ?i întrucât cererea sa a fost calificată ca o contesta?ie la executare, întemeiată pe dispozi?iile art.598 alin.1 lit. c Cod procedură penală, competen?a de solu?ionare a cererii revine Cur?ii de Apel Constan?a ca instan?ă care a pronun?at hotărârea a cărei lămurire se solicită, potrivit art.585 alin.1 ?i art.598 alin.2 Cod procedură penală, a cărei rază teritorială se află locul de de?inere.

La termenul de judecată din 02.05.2022, Curtea de Apel Constan?a a pus în discu?ia păr?ilor corecta calificare a cererii, apreciind că temeiul juridic al contesta?iei la executare este cel prevăzut de art.598 alin.1 lit. d Cod procedură penală.

În acest sens, Curtea are în vedere că în cauză se invocă, în principal, o cauză de reducere a pedepsei, întemeiată pe executarea în Belgia a unei perioade ce s-ar impune a fi dedusă din pedeapsa de 4380 zile închisoare aplicată prin sentin?a penală recunoscută.

Existen?a unei perioade executate suplimentare care, în opinia petentului, s-ar fi impune a fi dedusă din pedeapsa închisorii aplicată de autorită?ile judiciare belgiene, nu reprezintă un impediment la executare, deoarece aplicarea acestor dispozi?ii legale nu influen?ează executarea hotărârii ?i nu se constituie nici într-un obstacol la executare, care să poată fi înlăturat printr-o lămurire a hotărârii ce se execută.

De asemenea, în situa?ia dedusă judecă?ii, hotărârea ce se execută nu este deficitară sub aspectul dispozitivul său ?i nici nu ridică probleme de interpretare generate de o contradic?ie între considerente ?i dispozitiv, astfel încât pe calea contesta?iei la executare să se ajungă la o lămurire a solu?iei.

Dimpotrivă, hotărârea de recunoa?tere este explicită în privin?a condamnatului, atât cu privire la pedeapsa pe care acesta urmează să o execute, cât ?i cu privire la perioada dedusă prin re?inere, arest preventiv ?i starea de de?inere executată în penitenciar.

La termenul de judecată din 02.05.2022, reprezentantul Ministerului Public a invocat excep?ia de necompeten?ă materială a Cur?ii de Apel Constan?a în solu?ionarea prezentei cereri, excep?ie pe care instan?a o consideră întemeiată pentru următoarele considerente:

Prin sentin?a penală nr.131/P/29.09.2020 pronun?ată de Curtea de Apel Constan?a în dosarul penal nr. .../36/2020*, în baza 166 alin.1-4 din Legea nr.302/2004, privind cooperarea judiciară interna?ională în materie penală, republicată, a fost admisă sesizarea formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constan?a.

În temeiul art.166 alin.6 lit. a din Legea nr.302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, a fost recunoscută Hotărârea nr.2017/839 din 09.03.2017 (rămasă definitivă la 14.04.2017), pronunţată de Curtea de Apel Bruxelles – Regatul Belgiei în dosarul penal nr.852 VJII 2016, prin care condamnatului ... i-a fost aplicată pedeapsa de 4380 zile (12 ani) închisoare, pentru săvâr?irea infrac?iunilor de participare la un grup criminal organizat, furt organizat sau armat, fraudă informatică ?i viol, prevăzute de art. 51, 52, 66, 322, 323, 324, 325, 326, 434, 461, 462, 463, 464, 465, 466, 468, 469, 470 ?i 471 din Codul penal belgian ?i incriminate de legea română ca infrac?iuni de constituire de grup infracţional organizat, prevăzută de art.367 alin.1,3,6 Cod penal, tâlhărie calificată, prevăzută de art.234 alin.1 lit. d Cod penal, tentativă la tâlhărie calificată, prevăzută de art.32 alin.1 Cod penal, raportat la art.234 alin. 1 lit. d Cod penal, efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art.250 alin.1 Cod penal, acces ilegal la un sistem informatic, prevăzută de art. 360 alin.1 Cod penal ?i viol, prevăzută de art.218 alin.1 şi alin. 3 lit. f Cod penal.

S-a dispus executarea pedepsei de 4380 zile (12 ani închisoare) aplicată condamnatului S.C. prin hotărârea astfel recunoscută într-un penitenciar din România.

În baza art.156 alin.1 din Legea nr.302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, s-a dedus din pedeapsa de 4380 zile (12 ani) perioada considerată ca fiind executată, de la data de 17.10.2015 la zi.

În baza art.166 alin.12 teza I din Legea nr.302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii pe numele persoanei condamnate ... la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.

De?i în cuprinsul cererii formulate condamnatul ... nu ?i-a indicat temeiul juridic al contesta?iei la executare, acesta nu poate fi decât cel prevăzut de dispozi?iile art.598 alin.1 lit.d Cod procedură penală, petentul solicitând a-i fi dedusă perioada executată în Belgia, unde ar fi executat 4 luni la an.

În acest caz, competen?a de solu?ionare a contesta?iei la executare apar?ine instan?ei de executare sau instan?ei corespunzătoare în a cărei rază teritorială se află locul de de?inere al persoanei condamnate, conform art.598 alin.2 raportat la art.597 alin.1,6 Cod procedură penală.

De?i mandatul de executare al pedepsei închisorii emis fa?ă de condamnatul ... prive?te o pedeapsă aplicată de o instan?ă de judecată străină ?i recunoscută de Curtea de Apel Constan?a prin sentin?a penală nr. 131/29.09.2020 a Cur?ii de Apel Constan?a, rămasă definitivă prin decizia penală nr.222/A din 22.09.2021 a Înaltei Cur?i de Casa?ie ?i Justi?ie, în temeiul art.166 alin.4 ?i alin.6 lit. a raportat la art.167 din Legea nr.302/2004, republicată, cu modificările ?i completările ulterioare, această unică împrejurare nu transformă instan?a română de recunoa?tere în instan?ă de executare, în în?elesul art.553 Cod procedură penală.

Competen?a specială recunoscută în favoarea cur?ii de apel, potrivit art.154 din Legea nr. 302/2004, este una limitată ?i se circumscrie recunoa?terii hotărârii judecătore?ti străine, atunci când România este stat de executare, iar persoana condamnată este de?inută într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau se află pe teritoriul României. Prin urmare, această competen?ă nu poate fi extinsă asupra altui tip de cereri, cum sunt ?i contesta?iile la executare formulate după rămânerea definitivă a hotărârii judecătore?ti de recunoa?tere.

În acest sens, în practica judiciară s-a decis că, în cazul în care curtea de apel a dispus recunoa?terea unor hotărâri penale străine, transferarea condamnatului în vederea continuării executării pedepsei într-un penitenciar din România, precum ?i conversiunea condamnării ?i a emis mandatul de executare a pedepsei, curtea de apel nu constituie instan?ă de executare, în sensul art.418 ?i art.461 alin.2 din Codul de procedură penală 1968, ci o instan?ă specială care este desemnată ca autoritate judiciară competentă în unele dintre procedurile reglementate prin legea privind cooperarea judiciară interna?ională în materie penală. Într-un atare caz, instan?a competentă material potrivit legii române să judece în primă instan?ă infrac?iunile pentru care contestatorul a fost condamnat în străinătate, în a cărei circumscrip?ie se află locul de de?inere a condamnatului (I.C.C.J, sec?ia penală, încheierea nr.2912 din 08.05.2006, www.scj.ro). Tot astfel, sub imperiul vechiului Cod de procedură penală 1968, s-a decis că în cazul în care, după transferarea persoanei condamnate în vederea executării pedepsei închisorii în România, acesta invocă, pe calea contesta?iei la executare, o cauză de mic?orare a pedepsei, în temeiul art.461 alin.1 lit. d Cod procedură penală 1968, instan?a competentă se stabile?te potrivit art.460 din acela?i Cod de procedură penală 1968 (I.C.C.J, sec?ia penală, încheierea nr.728 din 13.05.2011, www.scj.ro).

În acela?i sens este ?i practica judiciară recentă, consacrată sub imperiul Noului Cod de procedură penală, fiind relevante încheierile penale nr. 441/08.09.2021 ?i nr. 255/03.07.2020 ale Înaltei Cur?i de Casa?ie ?i Justi?ie, sentin?a penală nr. 477/11.12.2019 a Înaltei Cur?i de Casa?ie ?i Justi?ie, sentin?a penală nr. 31/04.06.2020 a Cur?ii de Apel Craiova ?i sentin?a penală nr. 86/P/24.08.2021 a Cur?ii de Apel Constan?a, ata?ate la dosar.

Înalta Curte de Casa?ie ?i Justi?ie, în jurispruden?a sa, a re?inut că în cazul în care, în temeiul prevederilor Legii nr.302/2004, curtea de apel a dispus recunoa?terea unor hotărâri penale străine, transferarea condamnatului în vederea continuării executării pedepsei într-un penitenciar din România ?i a emis mandatul de executare, curtea nu este instan?ă de executare în sensul art.553 ?i art.598 alin.2 din Codul de procedură penală. Legea instituie o competen?ă specială în cazuri determinate ce nu se prorogă asupra unor proceduri subsecvente cum sunt cele ivite în timpul executării, deoarece potrivit art.156 alin.1 din Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciară interna?ională în materie penală, executarea unei pedepse aplicate printr-o hotărâre penală străină recunoscută de instan?a română este guvernată de legea română ?i, prin urmare, în cazul contesta?iei la executare privind o astfel de hotărâre sunt aplicabile dispozi?iile art.598 – 599 din Codul de procedură penală. 

În cazul de fa?ă, competen?a de judecare în primă instan?ă a infrac?iunilor care au generat condamnarea petentului de către instan?a de judecată din Belgia ?i incriminate prin legea penală română la art. 367 alin.1,3,6, art.234 alin.1 lit. d, art.250 alin.1, art.360 alin.1 ?i art.218 alin.1 ?i alin.3 lit. f Cod penal revine tribunalului, potrivit art.36 alin.1 lit. a Cod de procedură penală, ca instan?ă competentă să judece infrac?iunea prevăzută de art.367 Cod penal ?i, întrucât la data formulării contesta?iei la executare condamnatul se afla încarcerat în Penitenciarul Slobozia, competen?a de solu?ionare a cererii revine Tribunalului Ialomi?a, potrivit art.598 alin.2 raportat la art.597 alin.6 Cod procedură penală, în referire la art.597 alin.1 ?i art.553 alin.1 din acela?i Cod.

Precum a re?inut ?i instan?a ini?ial sesizată, prin Decizia în interesul legii nr.15/2018 a Înaltei Cur?i de Casa?ie ?i Justi?ie, instan?a competentă să solu?ioneze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instan?a în a cărei circumscrip?ie se află locul de de?inere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de de?inere este reprezentat de penitenciarul stabilit ini?ial sau de penitenciarul stabilit în urma transferării definitive ori temporare a persoanei condamnate.

Comentariu

Cu titlu de practică judiciară recentă, într-o speţă similară, identificăm şi decizia penală nr. 86/P din data de 24.08.2021, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul penal nr. .../256/2021.

Însă, în acest caz, s-a constatat ivit un conflict negativ de competenţă între Judecătoria Medgidia ?i Curtea de Apel Constan?a, astfel că, în baza art.51 alin.2 Cod de procedură penală, s-a dispus sesizarea Înaltei Cur?i de Casa?ie ?i Justi?ie, în vederea solu?ionării conflictului negativ de competen?ă.

Astfel, iniţial, prin sentin?a penală nr.1573/14.07.2021 pronun?ată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr. .../256/2021, în temeiul art.50 Cod procedură penală, a fost admisă excepţia de necompetenţă materială, invocată din oficiu, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei având a obiect contestaţia la executare - formulată de condamnatul ..., deţinut în Penitenciarul Constanţa-Poarta Albă, în favoarea Curţii de Apel Constanţa.

Pentru a se pronun?a astfel, Judecătoria Medgidia a re?inut că prin cererea înregistrată pe rolul instan?ei sub nr. .../256/2021 din 11.06.2021 petentul-condamnat ... a formulat o contestaţie la executare întemeiată pe dispozi?iile art.598 alin.1 lit. d Cod procedură penală, prin care a solicitat deducerea unei perioade executate prin arest preventiv din pedeapsa ce o execută.

La termenul de judecată din data de 14.07.2021, instanţa a invocat, din oficiu, excepţia necompeten?ei materiale a Judecătoriei Medgidia, având în vedere că mandatul pe care îl execută în prezent petentul-condamnat a fost emis de o instanţă superioară în grad Judecătoriei Medgidia, iar la momentul formulării cererii petentul se afla încarcerat la Penitenciarul Poarta Albă.

Pentru a se pronun?a astfel, instan?a a re?inut că, potrivit art.598 alin.2 Cod procedură penală, în cazurile prevăzute la alin.1 lit. a), b) şi d), contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin.1 sau 6, iar în cazul prevăzut la alin.1 lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.

În cazul în care nelămurirea priveşte o dispoziţie dintr-o hotărâre pronunţată în apel sau în recurs în casaţie, competenţa revine, după caz, instanţei de apel sau Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Având în vedere prevederile Deciziei în interesul legii nr. 15/2018 a Înaltei Cur?i de Casa?ie ?i Justi?ie, conform căreia instan?a competentă să solu?ioneze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instan?a în a cărei circumscrip?ie se află locul de de?inere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de de?inere este reprezentat de penitenciarul stabilit ini?ial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate, Judecătoria Medgidia ?i-a declinat competen?a în favoarea Cur?ii de Apel Constan?a.

În acest sens, s-a re?inut că, potrivit evidenţelor referitoare la mutările condamnatului la data de 11.06.2021, acesta se afla încarcerat la Penitenciarul Constanţa-Poarta Albă.

Mai mult, mandatul pe care îl execută condamnatul a fost emis de către Curtea de Apel Suceava (mandat nr.14/2021 din data de 08.03.2021).

Având în vedere că petentul-condamnat execută un mandat emis de Curtea de Apel Suceava, ţinând cont de fapta reţinută, respectiv Legea nr.140/2000, se constată că Judecătoria Medgidia nu este competentă material, motiv pentru care a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Medgidia, sens în care, fa?ă de locul de de?inere în care era încarcerat condamnatul în momentul formulării cererii, a fost declinată cauza spre competenta soluţionare Curţii de Apel Constanţa.

Pe rolul Cur?ii de Apel Constan?a, cauza a fost înregistrată sub acela?i număr de dosar, iar la termenul de judecată din 24.08.2021 reprezentantul Ministerului Public a invocat excep?ia de necompeten?ă materială a instan?ei, motivat de împrejurarea că aceasta nu este o veritabilă instan?ă de executare, în în?elesul art.598 alin.2 Cod procedură penală, curtea de apel având numai o competen?ă specială circumscrisă recunoa?terii hotărârii penale străine, potrivit art.154 alin.1 ?i 2 din Legea nr.302/2004, privind cooperarea judiciară interna?ională în materie penală, republicată.

Analizând actele ?i lucrările dosarului, Curtea de Apel Constanţa a constatat întemeiată excep?ia formulată.

De?i în cuprinsul cererii formulate condamnatul ... nu ?i-a indicat temeiul juridic al contesta?iei la executare, acesta nu poate fi decât cel prevăzut de dispozi?iile art.598 alin.1 lit. d Cod procedură penală, petentul solicitând a-i fi dedusă perioada executată în Danemarca până la predarea efectivă către autorită?ile judiciare din România, ca urmare a recunoa?terii sentin?ei penale nr.9-1949/2020 din 05.05.2020 pronun?ată de către Tribunalul din Roskilde ?i executării în România a unei pedepse de 639 zile închisoare. În acest sens, petentul solicită a-i fi dedusă perioada executată prin arest preventiv între 15.02.2020-02.06.2020, dar ?i perioada petrecută în executarea pedepsei ulterior rămânerii definitive a sentin?ei penale de recunoa?tere a instan?ei române, începând cu data de 08.03.2021 până la data de 21.04.2021, când a avut loc predarea sa în România. 

În acest caz, competen?a de solu?ionare a contesta?iei la executare apar?ine instan?ei de executare sau instan?ei corespunzătoare în a cărei rază teritorială se află locul de de?inere al persoanei condamnate, conform art.598 alin.2 raportat la art.597 alin.1,6 Cod procedură penală.

De?i mandatul de executare al pedepsei închisorii emis fa?ă de condamnatul M.E.G. prive?te o pedeapsă aplicată de o instan?ă de judecată străină ?i recunoscută de Curtea de Apel Suceava prin sentin?a penală nr.14/17.02.2021, în temeiul art.166 alin.4 ?i alin.6 lit. a raportat la art.167 din Legea nr.302/2004, această unică împrejurare nu transformă instan?a română de recunoa?tere în instan?ă de executare, în în?elesul art.553 Cod procedură penală.

Competen?a stabilită în favoarea cur?ii de apel, potrivit art.154 din Legea nr.302/2004, este limitată ?i se circumscrie recunoa?terii hotărârii judecătore?ti străine, atunci când România este stat de executare, iar persoana condamnată este de?inută într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau se află pe teritoriul României, neputând fi extinsă asupra altui tip de cereri, cum sunt ?i contesta?iile la executare formulate după rămânerea definitivă a hotărârii judecătore?ti de recunoa?tere.

În acest sens, în practica judiciară s-a decis ca în cazul în care curtea de apel a dispus recunoa?terea unor hotărâri penale străine, transferarea condamnatului în vederea continuării executării pedepsei într-un penitenciar din România, precum ?i conversiunea condamnării ?i a emis mandatul de executare a pedepsei, curtea de apel nu constituie instan?ă de executare, în sensul art.418 ?i art.461 alin.2 din Codul de procedură penală 1968, ci o instan?ă specială care este desemnată ca autoritate judiciară competentă în unele dintre procedurile reglementate prin legea privind cooperarea judiciară interna?ională în materie penală. Într-un atare caz, instan?a competentă material potrivit legii române să judece în primă instan?ă infrac?iunile pentru care contestatorul a fost condamnat în străinătate, în a cărei circumscrip?ie se află locul de de?inere a condamnatului (I.C.C.J, sec?ia penală, încheierea nr.2912 din 08.05.2006, www.scj.ro). Tot astfel, sub imperiul vechiului Cod de procedură penală 1968, s-a decis că în cazul în care, după transferarea persoanei condamnate în vederea executării pedepsei închisorii în România, acesta invocă, pe calea contesta?iei la executare, o cauză de mic?orare a pedepsei, în temeiul art.461 alin.1 lit. d Cod procedură penală 1968, instan?a competentă se stabile?te potrivit art.460 din acela?i Cod de procedură penală 1968 (I.C.C.J, sec?ia penală, încheierea nr.728 din 13.05.2011, www.scj.ro).

În cazul de fa?ă, competen?a de judecare în primă instan?ă a infrac?iunilor care au generat condamnarea petentului de către instan?a de judecată daneză ?i incriminate prin legea penală română la art.228, art.229 ?i art.288 Cod penal revine judecătoriei, potrivit art.35 Cod procedură penală ?i, întrucât la data formulării contesta?iei la executare condamnatul se afla încarcerat în Penitenciarul Poarta Albă, competen?a de solu?ionare a cererii revine Judecătoriei Medgidia, potrivit art.598 alin.2 raportat la art.597 alin.6 Cod procedură penală.

Precum a re?inut ?i instan?a ini?ial sesizată, prin Decizia în interesul legii nr.15/2018 a Înaltei Cur?i de Casa?ie ?i Justi?ie, instan?a competentă să solu?ioneze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instan?a în a cărei circumscrip?ie se află locul de de?inere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de de?inere este reprezentat de penitenciarul stabilit ini?ial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate.

Prin încheierea nr.441/08.09.2021, fiind învestită cu solu?ionarea conflictului negativ de competen?ă, în temeiul art. 51 din Codul de procedură penală, Înalta Curte de Casa?ie ?i Justi?ie a constatat că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Medgidia, pentru aceleaşi considerente reţinute de Curtea de Apel Constanţa.

Înalta Curte de Casa?ie ?i Justi?ie a re?inut că, potrivit art.598 alin.2 Cod procedură penală, în cazurile prevăzute la alin.1 lit. a, b ?i d, contesta?ia se face, după caz, la instan?a de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul în care persoana condamnată se află în stare de de?inere, instan?a corespunzătoare în a cărei circumscrip?ie se află locul de de?inere.

De asemenea, prin Decizia nr.15/2018 pronun?ată de Înalta Curte de Casa?ie ?i Justi?ie – Completul pentru solu?ionarea recursului în interesul legii, s-a stabilit că instan?a competentă să solu?ioneze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instan?a în a cărei circumscrip?ie se află locul de de?inere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de de?inere este reprezentat de penitenciarul stabilit ini?ial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate.

În cauză, la data formulării cererii, respectiv 11.06.2021, petentul se afla încarcerat la Penitenciarul Constan?a – Poarta Albă.

În rezolvarea conflictului negativ de competen?ă, Înalta Curte de Casa?ie ?i Justi?ie a constatat că, în cazul în care, în temeiul prevederilor Legii nr.302/2004, curtea de apel a dispus recunoa?terea unor hotărâri penale străine, transferarea condamantului pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România ?i a emis mandatul de executare, curtea nu este instan?ă de executare în sensul dispozi?iilor art.553 ?i art.598 alin.2 din Codul de procedură penală.

Legea instituie o competen?ă specială în cazuri determinate ce nu se prorogă asupra unor proceduri subsecvente cum sunt cele ivite în timpul executării.

Astfel, de?i petentul a făcut obiectul unei proceduri de recunoa?tere a hotărârii străine de condamnare pronun?ate împotriva sa de către autorită?ile judiciare din Danemarca, Curtea de Apel Suceava nu este instan?ă de executare, în sensul art.553 ?i art.598 alin.2 Cod procedură penală, deoarece acesta nu a judecat fondul cauzei, ci a procedat, în baza unei competen?e speciale, stabilite prin Legea nr.302/2004, privind cooperarea judiciară interna?ională în materie penală, la recunoa?terea hotărârii pronun?ate în străinătate.

Potrivit dispozi?iilor art.156 alin.1 din Legea nr.302/2004, privind cooperarea judiciară interna?ională în materie penală, executarea unei pedepse aplicate printr-o hotărâre penală străină recunoscută de instan?a română este guvernată de legea română.

Prin urmare, în cazul contesta?iei la executare privind o astfel de hotărâre sunt aplicabile dispozi?iile art.558 – art.599 din Codul de procedură penală.

În acest sens, este ?i practica instan?ei supreme care a stabilit că odată recunoscută sentin?a penală de condamnare de către autorită?ile judiciare din România, instan?a competentă să judece contesta?ia la executare este instan?a competentă material potrivit legii române să judece în primă instan?ă infrac?iunile pentru care acesta a fost condamnat în străinătate (ICCJ, Sec?ia penală, încheierea nr.255 din 03 iulie 2020, dosar nr. .../554/2020; ICCJ, sentin?a penală nr.477 din 11 decembrie 2019, dosar nr..../54/2019).

Astfel, văzând si dispozi?iile art.35 alin.1 din Codul de procedură penală, conform cărora competen?a de judecare în primă instan?ă a infrac?iunilor incriminate prin legea penală română la art.228, art.229 ?i art.288 Cod penal revine judecătoriei, infrac?iuni pentru care Curtea de Apel Suceava a dispus recunoa?terea ?i transferarea condamnatului în vederea executării pedepsei de 639 zile închisoare într-un penitenciar din România, Înalta Curte a constatat că instan?a competentă este instan?a competentă material să judece infrac?iunile pentru care contestatorul a fost condamnat în străinătate în a cărei circumscrip?ie se află locul de de?inere al condamnatului la momentul formulării cererii, respectiv Judecătoria Medgidia.

Domenii speta

Spete similare