Contestatie la executare

Prin decizia civilă nr. 501/02.06.2016, tribunalul a admis apelul declarat; a anulat sentinţa atacată şi rejudecând, a admis contestaţia la executare.

A anulat toate actele de executare întocmite împotriva debitoarei.

A respins celelalte capete de cerere.

A dispus întoarcerea executării silite în  sensul că a obligat  CNADNR la restituirea sumei de 466,05 lei şi 425,48 lei către contestator.

A obligat CNADNR  către  contestator la plata sumei de 71,92 lei cheltuieli de judecată- costuri fotocopiere dosar executare.

A dispus restituirea către apelanta-contestatoare a taxelor judiciare în cuantum de 20 lei (apel) şi 67,41 lei (fond).

Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că, prin Sentința Civilă nr. 4143 din 09.12.2015 Judecătoria A a admis excepţia netimbrãrii contestaţiei la executare, excepţie invocatã din oficiu de cãtre instanţã.

A anulat contestaţia ca netimbratã formulată de contestatoarea RT SRL, în contradictoriu cu  intimata CNADNR, împotriva  actelor de executare, dosar de executare nr. 3110/2015 al BEJ ACV şi MAD. 

A obligat contestatoarea la plată către BEJ ACV şi MAD,  a sumei de 71.92 lei reprezentând costuri de fotocopiere dosar de executare.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele: 

„Potrivit art. 10 alin.2 din OUG nr.80 din 26 iunie 2013 privind taxele judiciare de timbru ºi în raport de valoarea contestatã, contestaţia  la  executare  silitã  se  timbreazã cu suma de 67,41 lei, sumã calculatã la debitul contestat.

Cu toate cã a fost citatã pentru termenul din 09.12.2015 cu menţiunea timbrãrii contestaþiei la executare, contestatoarea nu şi-a îndeplinit obligaţia de a plãti taxa de timbru, motiv pentru care instanţa urmeazã a admite excepţia netimbrãrii contestaţiei la executare, excepţie invocatã din oficiu.

La data de 09.12.2015, BEJ ACV şi MAD, a înaintat dosarul de  executare nr. 3110/2015, precum şi cheltuielile în cuantum de 71,92 lei, reprezentând costuri de fotocopiere dosar de executare. 

În conformitate cu disp. art. 717 Cod procedură civilă va obliga contestatorul la plată către BEJ ACV şi MAD, a sumei de 71,92 lei reprezentând costuri de fotocopiere dosar de executare.”

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel contestatoarea SC RT SRL. 

În motivarea apelului  apelanta a arătat că nu a primit citaţia despre care se vorbeşte în hotărâre şi nu a ştiut data procesului şi valoarea de timbrare iar acţiunile executorului judecătoresc sunt abuzive.

Cererea nu a fost întemeiată în drept.

La data de 05.04.2016 intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat motivând că în mod corect instanţa de fond dispus anularea contestaţiei la executare iar taxa judiciară a fost achitată ulterior de către apelantă.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 206-208 NCPC.

Verificând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, prin prisma motivelor invocate, instanța reține că apelul este întemeiat pentru următoarele considerente:

Tribunalul reţine că procedura de citare pentru termenul din data de 09.12.2015 în faţa instanţei de fond a fost nelegal îndeplinită, fiind încălcate dispoziţiile art. 162 C.pr.civ.

Potrivit procesului verbal de înmânare de la fila 47 dosar fond, citaţia a fost înmânată d-lui P (P) I care avea calitatea de portar.

Din adresa nr. 276 din 27.04.2016 eliberată de SC NF SRL, societate care asigură paza societăţii apelante, reiese că în perioada octombrie-decembrie 2015 SC NF SRL nu a avut nici un agent de securitate angajat cu numele PI sau PI care să execute serviciul de portar  la societatea apelantă.

În aceste condiţii, având în vedere că citaţia conţinea menţiunea adresată apelantei de a achita taxa judiciară, tribunalul apreciază că în mod justificat contestatoare nu a depus dovada achitării taxei judiciare până la termenul din data de 09.12.2015.

În aceste condiţii, tribunalul apreciază că potrivit art. 480 alin. 3 C.pr.civ. se impune anularea sentinţei atacate şi judecarea contestaţiei la executare.

Titlul executoriu în baza căruia s-a desfăşurat executarea silită este reprezentat de procesul-verbal de contravenţie seria R12 nr. 0264724 din 02.05.2012, care a fost comunicat contravenientului prin afişare la data de 17.02.2012 potrivit procesului-verbal de comunicare prin afişare de la fila 97.

Conform art. 27 alin 1 din OG 2/2001 comunicarea procesului-verbal şi a înştiinţării de plată de face prin poştă, cu aviz de primire, sau prin afişare la domiciliul sau la sediul contravenientului.

Prin Decizia RIL nr. 10 din 10.10.2013 a ICCJ, s-a stabilit că interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) şi art. 31 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, va fi în sensul că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenţie şi a înştiinţării de plată, prin afişare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poştă, cu aviz de primire.

Aşadar, în acord cu dispoziţiile art. 27 teza I din OG 2/2001 şi având în vedere şi Decizia RIL nr. 10 din 10.10.2013 a ICCJ, instanţa reţine că apelanta avea obligaţia de efectua procedura de comunicare a procesului verbal de contravenţie prin poştă, cu aviz de primire, iar numai ulterior, în cazul în care această primă modalitate de comunicare nu era eficientă, putea recurge la procedura de comunicare prin afişare.

Potrivit art. 37 din OG 2/2001 procesul-verbal neatacat cu plângere contravenţională în termenul de 15 zile de la data înmânării sau comunicării, precum şi hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluţionat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.

Având în vedere că procesul-verbal de contravenţie nu a fost comunicat în mod legal, termenul de 15 zile pentru formularea plângerii contravenţionale nu a început să curgă, astfel încât procesul-verbal de contravenţie nu reprezintă titlu executoriu.

Întrucât potrivit art. 632 alin. 1 Cod procedură civilă, executarea silită se poate efectua numai în baza unui titlu executoriu, tribunalul consideră ca întemeiată contestaţia la executare.

Având în vedere considerentele prezentate, deși ar părea de prisos prezentarea altor argumente în favoarea admiterii contestaţiei, totuși  tribunalul apreciază că sunt aplicabile şi cele referitoare la  aplicarea retroactivă al legii mai favorabile.

Tribunalul apreciază că Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care a abrogat articolul 8 alin. 3 şi 31 din OG 15/2002, este o lege în materie contravenţională care conţine dispoziţii mai favorabile contravenientului debitor, astfel încât ea se va aplica retroactiv şi contravenţiei săvârşite de debitor.

În acord cu statuările Curții Constituționale din Decizia nr. 112/06.03.2014, dând eficienţă principiului cu valoare constituţională al retroactivităţii legii contravenţionale, instanţa apreciază că debitorul nu mai poate fi tras la răspundere contravenţională sau la o altă răspundere juridică derivată din săvârşirea contravenţiei respective.

Rămâne numai de stabilit în ce măsură aceste dispoziții mai favorabile se aplică tuturor debitorilor ori numai celor care au contestat în instanță procesul-verbal până la data intrării în vigoare a Legii nr. nr. 144 din 23 iulie 2012.

Fără a intra în contradicție cu statuările Curții Constituționale referitoare la natura discriminatorie a art. II din Legii nr. nr. 144 din 23 iulie 2012, în acord cu dispozițiile art. 20 alin. 1 și 2 din Constituție și conform jurisprudenței CEDO - Dumitru Popescu contra României (paragraful 103), tribunalul apreciază că trebuie să facă o analiză a caracterului discriminatoriu, nu din perspectiva prevederilor Constituționale, Curtea pronunțându-se deja, ci  prin raportare  dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului, mai cu seamă că, considerentele deciziei instanței de contencios constituțional permit posibilitatea interpretului să se raporteze la prevederile Convenției.

Într-adevăr, potrivit paragrafului nr. 103 din hotărârea CEDO Dumitru Popescu contra României, statutul conferit Convenţiei în dreptul intern permite instanţelor naţionale să înlăture - din oficiu sau la cererea părţilor - prevederile dreptului intern pe care le consideră incompatibile cu Convenţia şi protocoalele sale adiţionale.

 Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, prevede că „exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nicio discriminare bazată, în special, pe  sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice  alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţa la o minoritate naţională, avere, naştere sau oricare altă situaţie.”

În aceste condiţii, instanţa apreciază că art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012,  care distinge intervenţia anulării obligaţiilor de plată a despăgubirilor în funcţie contestarea sau necontestarea în instanţă a proceselor-verbale până la intrarea în vigoare a respectivei legi, introduce un tratament diferit în situaţii comparabile bazat exclusiv pe criteriul contestării sau necontestării proceselor verbal într-un anumită perioadă, o astfel de măsură nefiind justificată în nici un fel de motive obiective.

Împrejurarea contestării sau necontestării în instanță a proceselor-verbale nu ar trebui să aibă nicio influență asupra aplicării principiului retroactivității legii mai favorabile întrucât, în cauză, Legea nr.144/2012 nu era în vigoare la data când s-a născut dreptul debitorului de a ataca procesul-verbal, astfel încât eventuala plângerea formulată nu putea determina înlăturarea obligației de plată a sumei în litigiu. Astfel, nu se poate reține o lipsă de diligență sau pasivitate din partea debitorului, care să justifice o aplicare diferită a dispozițiilor Legii nr. 144/2012.

Totodată, caracterul discriminatoriu din perspectiva CEDO a art. II din Legea nr. 144/2012 , poate fi relevat şi de ipostaze în care contravenientul nu a contestat până la intrarea în vigoare a legii procesul-verbal emis anterior acestui moment din motive care nu îi sunt imputabile ci, spre exemplu, vizează aspecte de comunicare. Astfel, contravenientul care a primit după intrarea în vigoare a Legii nr. 144/2012 un proces-verbal emis legal anterior acestei date, nu va putea beneficia de dispozițiile favorabile ale Legii nr. 144/2012, întrucât art. II din această lege se referă exclusiv  la procesele verbale contestate până la data intrării în vigoare a legii în discuție.

În aceste condiţii, în acord cu jurisprudenţa CEDO menţionată,  care constituie izvor de drept, şi având în vedere dispoziţiile art. 20 alin. 2 din Constituţie,  instanţa constată că contestatoare beneficiază de dispozițiile mai favorabile ale  Legii nr. 144 din 23 iulie 2012 prin care se înlătură tariful de despăgubire.

Pentru aceste considerente, tribunalul a admis contestaţia la executare şi a anulat toate actele de executare întocmite împotriva debitoarei.

Având în vedere că, contestatoarea a solicitat întoarcerea executării silite, în temeiul art. 723 C.pr.civ. instanţa a obligat intimata la restituirea către contestatoare a sumei de 466,05 lei achitată prin OP nr. 133 din 11.09.2015 – cheltuieli de executare şi a sumei de 425,48 lei achitată prin OP 134 din 11.09.2015.

Cu privire la cererea referitoare la despăgubirile solicitate în cuantum de 30.000 de euro reprezentând prejudiciu de imagine, tribunalul apreciază că această solicitare este neîntemeiată întrucât nu au fost respectate dispoziţiile art. 249 C.pr.civ. şi contestatoarea nu a dovedit în nici un fel de către contestatoare presupusul prejudiciu şi în ce constă acest prejudiciu. 

Întrucât contestatoarea a achitat suma de 71,92 lei reprezentând costuri copiere a dosarului de executare, în temeiul art. 453 C.pr.civ., intimata a fost obligată către contestatoare la plata acestei sume de 71,92 lei.

În temeiul art. 45 alin. 1 lit. f din OUG 80/2013, tribunalul a dispus restituirea către apelanta-contestatoare a taxelor judiciare în cuantum de 20 lei – apel  şi 67,41 lei – fond.

Domenii speta

Spete similare