COMERCIAL.Natura comercială(şi nu administrativă)a contractului încheiat între c.n.a.d.n.r. s.a. şi o societate comercială în baza căruia aceasta din urmă a achiziţionat roviniete cu plata preţului eşalonat în rate( art. 4 din o.g. nr. 15/2002)

Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Buzău sub nr. 1113/200/2008 din  15.02.2008, reclamanta C.N.A.D.N.R. S.A., prin D.R.D.P. Bucureşti a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa în contradictoriu cu pârâta SC „I” S.A. Buzău, să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 7.545,57 lei, la cursul valabil la data formulării cererii, echivalentul a 2.066,09 euro, reprezentând contravaloare rate restante rovinietă – turdn (856,89 euro) şi penalităţi de întârziere (1.209,20 euro), cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut:

Conform contractului nr. 1072/17.08.2004 încheiat în aplicarea art. 4 alin.1 şi 2 din OG nr. 15/2002, deşi pârâta s-a obligat să achite eşalonat contravaloarea rovinietei (turdn :tariful de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România), a plătit doar prima şi a doua rată, neîndeplinindu-şi obligaţia de plată pentru a treia şi a patra rată, la termenele de scadenţă prevăzute în anexa nr.1 B) la contract, astfel că pe lângă debitul în sumă de 856,89 euro datorează şi penalităţi de 0,15 % pe zi de întârziere, în sumă totală de 1.209,20 euro.

Pârâta a formulat întâmpinare în temeiul art. 115-118 din Codul de procedură civilă, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, invocând natura administrativă a contractului nr. 1072/2004 încheiat între părţi (filele 25-26).

Prin sentinţa nr. 2152 din 11.04.2008 s-a admis în parte acţiunea, pârâta fiind obligată să plătească reclamantei : suma de 856,89 euro- contravaloare rate restante turdn (roviniete) sau echivalentul în lei al acesteia la data plăţii şi suma de 856,89 euro –penalităţi sau echivalentul în lei la data plăţii, precum şi suma de  430,11 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanţa fondului a reţinut în fapt şi în drept :

Conform dispoziţiilor art. 3 alin.7 din OUG nr. 84/2003 şi ale art. 4 din Normele metodologice aprobate prin Ordinul MLPTL nr. 1433/2002, în raporturile privind încasarea şi utilizarea contravalorii rovinietei (tarif de utilizare a reţelei de drumuri naţionale), reclamanta are calitatea de comerciant.

În aplicarea art. 4 din OG nr. 15/2002 şi a art. 10 din Normele metodologice aprobate prin Ordinul MLPTL nr. 1433/2002, între reclamantă şi Compania Naţională Poşta Română s-a încheiat convenţia nr. 100/275/20.06.2003 privind distribuirea de către aceasta din urmă, prin intermediul oficiilor poştale, a rovinietelor şi încasarea în numele reclamantei a tarifelor pentru utilizarea reţelei de drumuri.

La rândul său, pârâta a încheiat cu reclamanta, reprezentată de Compania Naţională Poşta Română contractul de  nr. 1072/17.08.2004 având ca obiect eliberarea rovinietelor pentru autovehiculele specificate în anexa A, cu plata tarifului în 4 rate trimestriale, contravaloarea acestora şi termenele de scadenţă fiind prevăzute la anexa C.

Pârâta nu contestă faptul că nu a plătit decât primele două rate, susţinând însă că raporturilor juridice izvorâte din contractul menţionat nu le sunt aplicabile dispoziţiile dreptului comun: art. 969 Cod civil, acestea fiind de natură administrativă, astfel că singurele sancţiuni susceptibile de a-i fi aplicate sunt cele prevăzute de OG nr. 15/2002 referitoare la răspunderea contravenţională.

Contrar apărărilor formulate de pârâtă, instanţa a reţinut că natură administrativă cu consecinţa instituirii răspunderii contravenţionale, are numai obligaţia pârâtei de a utiliza reţeaua de drumuri publice în baza unei roviniete valabile, contractul încheiat între aceasta şi reclamantă în scopul eşalonării la plata contravalorii rovinietei fiind unul comercial.

Cum pârâta nu a efectuat plata la scadenţă a contravalorii ratelor a III-a şi a IV-a din contract, reclamanta este îndreptăţită, conform art. 1073 Cod civil să obţină condamnarea ei la îndeplinirea întocmai a obligaţiei asumate.

Instanţa fondului a înlăturat punctual apărările formulate de pârâtă sub aspectul neemiterii facturii şi nefolosirii drumurilor publice, reţinând că scadenţa plăţii îşi are izvorul în contractul încheiat între părţi  şi că utilizarea sau nu a drumurilor publice avea relevanţă doar cu privire la hotărârea pârâtei de a achiziţiona sau nu rovinieta, hotărâre care, odată luată şi materializată într-un contract, o obligă la achitarea preţului integral.

Referitor la penalităţi, instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 4 alin.3 din Legea nr. 469/2002 privind  disciplina contractuală, reţinând că părţile nu au stipulat o clauză contractuală în sensul posibilităţii depăşirii debitului.

Împotriva sentinţei a declarat recurs  reclamanta în termen legal conform art. 301 din Codul de procedură civilă, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie potrivit motivelor de recurs depuse la dosar în baza art. 303 din acelaşi cod.

În expunerea motivelor de recurs , pârâta a invocat aceleaşi critici formulate prin întâmpinarea depusă la fond, referitoare la natura administrativă a contractului nr. 1072/2004 încheiat între părţi, neemiterea facturii de către reclamantă pentru datoria pretinsă, neutilizarea drumurilor naţionale în condiţiile în care autovehiculele au fost dezmembrate şi radiate din circulaţie şi depăşirea cuantumului debitului de penalităţile pretinse prin acţiunea introductivă.

Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, răspunzând punctual motivelor de critică invocate de pârâtă.

Prin decizia civilă nr. 81 din 30.01.2009 pronunţată de Tribunalul Buzău – Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ şi Fiscal s-a respins ca neîntemeiat recursul declarat de petentă împotriva sentinţei nr. 2152 din 11.04.2008 pronunţată de Judecătoria Buzău.

Hotărând astfel, tribunalul a reţinut în fapt şi în drept :

1)- În baza probatoriului administrat şi în raport de dispoziţiile art. 1 şi 3 alin.7 din OUG nr. 84/2003 şi ale art. 4 din Normele metodologice aprobate prin Ordinul MLPTL nr. 1433/2002, instanţa fondului a  reţinut în mod corect şi motivat natura comercială a contractului nr. 1072 din 17.08.2004 încheiat între părţile în proces, în baza căruia pârâta a achiziţionat de la reclamantă roviniete pentru trei autovehicule cu plata eşalonată în 4 rate, conform art. 4 alin.1 şi 2 din OG nr. 15/2002 privind introducerea taxei de utilizare a reţelei de drumuri naţionale.

Astfel, potrivit art. 1 din OUG nr. 84/2003, Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. este societate comercială pe acţiuni, prin  art. 5 din anexa 1 a actului normativ menţionat prevăzându-se că scopul acesteia îl constituie gestionarea, dezvoltarea, administrarea şi exploatarea pe principii comerciale a elementelor infrastructurii rutiere de autostrăzi şi drumuri naţionale.

Prin urmare, contractele prin care se facilitează plata în rate a contravalorii rovinietelor conform prevederilor OG nr. 15/2002 sunt de natură comercială, sumele încasate constituindu-se în venituri proprii ale CNADNR , astfel cum se dispune prin art. 3 alin.7 din OUG nr. 84/2003, dar şi prin art. 4 din Normele metodologice aprobate prin Ordinul MLPTL nr. 1433/2002.

Rezultă, aşadar, că reclamanta nu este o autoritate publică, iar tariful instituit prin OG nr. 15/2002 nu poate fi calificat drept taxă sau impozit, astfel încât, raporturile juridice izvorâte din încasarea acestor sume să aibă natură administrativă, în înţelesul prevederilor Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

2)- Tribunalul nu primeşte nici motivul de critică formulat de pârâtă în sensul că ar fi absolvită de plată, întrucât reclamanta nu a emis anterior o factură în acest scop, avându-se în vedere faptul că scadenţa datoriei îşi are izvorul în contractul încheiat între părţi sub nr. 1072 din 17.08.2004 (anexa B).

3)- Neutilizarea efectivă a reţelei de drumuri naţionale datorită unor motive de ordin tehnic : dezmembrarea şi radierea celor 3 autovehicule din circulaţie, conform certificatului nr. 49 din 19.12.2007, nu este de natură să atragă înlăturarea răspunderii.

Conform art. 6 din OG nr. 15/2002, în cazul radierii din circulaţie a autovehiculului beneficiarul se va prezenta la oficiul poştal care a încheiat contractul, cu copie legalizată a certificatului de radiere emis de politie, urmând ca părţile să încheie act adiţional la contractul de reziliere.

Or, în cauza dedusă judecăţii, deşi, pârâta a dezmembrat şi a radiat cele 3 autovehicule din circulaţie nu s-a conformat prevederilor legale menţionate anterior, neîntreprinzând demersuri în vederea rezilierii contractului.

4)- Neîntemeiat compară şi ultimul motiv de critică invocat de pârâtă în referire la penalităţi, în condiţiile în care instanţa a admis în parte capătul de cerere accesoriu, cu respectarea întocmai a prevederilor art. 4 alin.3 din Legea nr. 469/2002 privind disciplina contractuală, pe fondul nestipulării în contract a vreunei clauze contrarii.

Domenii speta

Spete similare