Contestaţie la executare - Întreruperea cursului prescripţiei executării pedepsei

Sentinţa penală numărul 3 din data de 18.01.2011 pronunţată în dosarul numărul 3088/332/2010

Prin cererea având ca obiect „contestaţie la executare”,adresată acestei instanţe la data de 02.12.2010, M.A.I., I.G.P.şi I.P.J.Călăraşi , a solicitat să se constate intervenită prescripţia executării pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată condamnatului G.R.I., prin S.P nr. 341/19.04.2002  a Judecătoriei Vînju Mare, precum şi anularea mandatelor de executare a pedepsei închisorii, european de arestare şi de urmărire internaţională.

În motivarea contestaţiei, s-a susţinut faptul că la această unitate de poliţie a fost primit pentru punere în executare Mandatul de Executare a Pedepsei Închisorii nr.562/08.05.2002 privind pe numitul G.R.I., care a fost condamnat la pedeapsa închisorii, având de executat 3 ani şi 6 luni pentru comiterea a două infracţiuni de furt calificat şi una de violare de domiciliu cu aplicarea art.37 lit.b C.pen., potrivit S.P.nr.341/19.04.2002, rămasă definitivă la 08.05.2002, în dosarul 349/2002.

În perioada comiterii infracţiunilor, susnumitul a locuit cu viză de reşedinţă de un an începând cu data de 14.01.2000 pe raza comunei Pristol, judeţul Mehedinţi. Întrucât susnumitul s-a sustras de la executarea pedepsei, potrivit normelor interne privind punerea în executare a mandatelor penale prevăzute de Ord.M.I.nr.1060/2000, la data de 31.07.2002, a fost pus în urmărire naţională, până la această dată, fiind în urmărire locală.

Pentru prinderea şi încarcerarea acestuia au fost desfăşurate următoarele activităţi:

- verificări în bazele de date privind evidenţa populaţiei

existând indicii că s-a căsătorit în zona municipiului Oradea, aspect care nu s-a confirmat.

- verificări pe raza comunei Pristol judeţul Mehedinţi având în

vedere că părinţii acestuia locuiesc efectiv din anul 2000 pe raza localităţii, ocazie cu care nu a fost găsit şi nici nu au fost obţinute date certe care să conducă la localizarea şi prinderea acestuia.

- verificări pe raza municipiului Călăraşi, la adresa de

domiciliu şi zona limitrofă acesteia prin prezentarea fotografiei, rezultând că persoana căutată nu a mai fost văzută şi nici alt membru al familiei, apartamentul fiind vândut.

- mediatizarea cazului, pe site-ul public cu persoane căutate al

Poliţiei Române.

În cursul anului 2010, au fost obţinute unele date despre faptul că acesta ar fi în Republica Ungaria, aspect faţă de care a fost solicitat mandat de urmărire internaţională şi mandat european de arestare.

Din datele B.N.INTERPOL, rezultă că acesta nu a fost localizat şi reţinut în vederea extrădării pe teritoriul altui stat.

De la data primirii spre executare, cu toate activităţile desfăşurate, nu s-a reuşit prinderea şi încarcerarea lui G.R.I..

La dosarul cauzei a fost anexat şi dosarul penal nr.349/2002 în care a fost pronunţată S.P nr.341/19.04.2002 de către Judecătoria Vînju Mare.

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată şi reţine în fapt şi în drept următoarele :

 Prin S.P.nr.341/19.04.2002 pronunţată de Judecătoria Vînju Mare, rămasă definitivă la 08.05.2002, în dosarul 349/2002 inculpatul G.R.I. a fost condamnat  la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni pentru comiterea a două infracţiuni de furt calificat şi una de violare de domiciliu cu aplicarea art.37 lit.b C.pen.,.

În baza acestei sentinţe a fost emis Mandatul de Executare a Pedepsei Închisorii nr.562/08.05.2002 care nu a fost pus în executare .

În vederea aducerii la îndeplinire a mandatului de executare menţionat , s-a dispus darea în urmărire internaţională a condamnatului prin mandatul de Urmărire Internaţională în vederea Extrădării emis la data de 23.03.2010 de Judecătoria Vînju Mare. La aceeaşi dată a fost emis pe numele condamnatului Mandat European de Arestare .

Potrivit dispoziţiilor art. 461 alin 1 lit d) C.pr. penală, se poate formula contestaţie la executare în cazul în care se invocă prescripţia sau orice altă cauză de stingere sau de micşorare a pedepsei, precum şi orice alt incident intervenit în cursul executării, iar în temeiul art. 460 alin 1 C.pr.penală, instanţa competentă să se pronunţe asupra contestaţiei la executare invocate este instanţa de executare în sensul stabilit de art. 481 alin 1) c.pr.penală.

În prezenta cauză, contestaţia la executare formulată vizează sentinţa penală 341/19.04.2002 Judecătoria Vînju Mare,iar contestatorul a invocat intervenirea prescripţiei pedepsei de 3 ani şi 6 luni stabilită prin hotărârea judecătorească respectivă.

În consecinţă, instanţa constată îndeplinirea în cauză a condiţiilor de admisibilitate a contestaţiei la executare formulată.

Potrivit dispoziţiilor art. 125 alin 1 lit b şi alin 3 C.pen, prescripţia înlătură executarea pedepsei principale, în eventualitatea în care executarea pedepsei nu a avut loc în intervalul de timp stabilit de lege, iar în cazul în care pedeapsa care urmează a fi executată este închisoarea de cel mult 15 ani sau mai mică, prevederile art. 126 alin 1 lit b şi alin 3 Cod penal instituie un termen de prescripţie a executării pedepsei de 5 ani, plus durata pedepsei ce urmează a fi executată, dar nu mai mult de 15 ani, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

În cauză, prin raportare la cuantumul pedepsei stabilite prin sentinţa penală nr. 341/19.04.2002 a Judecătoria Vînju Mare , termenul de prescripţie a executării pedepsei este de 5 ani, plus durata de 3 ani şi 6 luni a pedepsei aplicate, în total 8 ani şi 6 luni, calculat de la data rămânerii definitive a sentinţei penale, respectiv de la data de 08.05.2002.

Potrivit art. 154 cod penal, termenele substanţiale de timp stabilite pe ani se socotesc împlinite cu o zi înainte de ziua corespunzătoare de la care au început să curgă.

În consecinţă, în cauză, termenul de , 8 ani şi 6 luni care a început să curgă la data de 08.05.2002, s-a împlinit la data de 07.11.2010, astfel încât la data sesizării instanţei cu prezenta contestaţie la executare , termenul de prescripţie a executării pedepsei era împlinit.

Potrivit art. 127 alin 1 cod pr. Penală, prescripţia executării pedepsei se întrerupe prin începerea executării pedepsei sau prin săvârşirea unei noi infracţiuni.

Din materialul probator administrat în cauză instanţa nu a constatat însă intervenirea, în cursul termenului de prescripţie a executării pedepsei a nici unei cauze de întrerupere a acestuia, condamnatul neâncepând executarea pedepsei care i-a fost aplicată şi neexistând date cu privire la săvârşirea de către acesta a unei noi infracţiuni. 

Art. 128 alin 2 cod penal stabileşte posibilitatea suspendării prescripţiei executării pedepsei în cazurile şi în condiţiile stabilite de dispoziţiile Codului de procedură penală, respectiv în ipoteza exercitării căilor extraordinare de atac, în cea a amânării sau cea a întreruperii executării pedepsei. Aceste cazuri de suspendare a prescripţiei executării pedepsei nu sunt însă incidente în prezenta cauză.

Instanţa constată că în cauză a fost emis un mandat de urmărire internaţională şi apoi un mandat european de arestare pe numele condamnatului, mandat care nu a fost pus în executare până în prezent în condiţiile în care persoana condamnată nu a fost localizată.

Iniţierea procedurilor de dare în urmărire generală şi internaţională, precum şi emiterea unui Mandat European de Arestare nu sunt enumerate însă printre cauzele limitative de întrerupere sau de suspendare a prescripţiei executării pedepsei, prevăzute de art. 127 alin 1 şi art. 128 alin 2 C.penal.

Art. 35 alin 2 din Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală stabileşte că depunerea cererii de extrădare întrerupe prescripţia, inclusiv  prescripţia executării pedepsei, neâmplinită anterior, instituindu-se astfel o cauză specială de întrerupere a cursului prescripţiei executării pedepsei. Dispoziţia face însă menţiunea doar despre o cerere de extrădare, ipoteza emiterii unui Mandat European de Arestare nefiind inclusă în sfera textului legal şi nu poate fi astfel considerată un caz de întrerupere a prescripţiei executării pedepsei, în materie penală aplicarea analogiei fiind exclusă.

Instanţa a admis contestaţia la executare formulată de M.A.I., I.G.P.şi I.P.J.Călăraşi, privind pe condamnatul G.R.I.,

În baza art.461 alin.1 lit.d C.pr.penală raportat la art.125 şi următ. C. penal.

Constată prescrisă executarea pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare cu aplicarea art.64 în condiţiile art.91 C.pen., aplicată inculpatului G.R.I., prin sentinţa penală nr.341 din 19.04.2002, pronunţată de Judecătoria Vînju Mare, în dosarul nr.349/2002.

Anulează mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.652 din 8 Mai 2002 emis de Judecătoria Vînju Mare.

Anulează mandatul european de arestare nr.1 din 23 martie 2010, emis de Judecătoria Vînju Mare.

Anulează mandatul de urmărire internaţională în vederea extrădării nr.1 din 23.03.2010 emis de Judecătoria Vînju Mare.

Domenii speta

Spete similare