Cerere de suspendare a executării. contestaţie la executare. competenţa materială.

Decizie 372/R-C din 16.04.2005


CERERE DE SUSPENDARE A EXECUTĂRII.

CONTESTAŢIE LA EXECUTARE. COMPETENŢA

MATERIALĂ.

Art.373 alin.2, art.400 alin.1, art.403 şi art.17

din Codul de procedură civilă

Cererea de suspendare a executării silite, până la

soluţionarea contestaţiei la executare, este de competenţa

judecătoriei.

(Decizia nr.372/R-C/16 aprilie 2005)

La 12 mai 2003 S.C. „S.G. ACO” S.R.L. a solicitat, în temeiul

art.403 alin.1 Cod pr.civilă, suspendarea executării silite pornită împotriva sa

de S.C. „S” S.R.L., susţinând că a formulat contestaţie la executare.

Secţia comercială şi de contencios administrativ a Tribunalului

Argeş a admis, la 22 septembrie 2003, cererea şi a dispus suspendarea

executării silite până la soluţionarea contestaţiei.

Prima instanţă a reţinut că pe rolul instanţelor se află o contestaţie

la executare, iar contestatoarea ar fi prejudiciată dacă, până la soluţionarea

acesteia, ar continua executarea fiind, deci, îndeplinite cerinţele art.403 Cod

pr.civilă.

Recursul formulat de intimată a fost admis de Curtea de Apel

Piteşti prin decizia nr.372/R-C/2005, hotărârea a fost casată şi pricina a fost

trimisă spre competentă soluţionare Judecătoriei Piteşti.

Verificând, cu prioritate, în condiţiile art.137 din Codul de

procedură civilă, excepţia de ordine publică pusă în discuţie de instanţă din

oficiu în condiţiile art.306 alin.2 din acelaşi act normativ, curtea a apreciat că

este incidentă în cauză.

S-a reţinut astfel că, potrivit art.403 din Legea de procedură,

cererea de suspendare a executării silite se judecă de instanţa competentă, iar

aceasta este reprezentată de organul judecătoresc în a cărei competenţă revine

soluţionarea contestaţiei la executare, având în vedere că judecătorul cererii

principale are căderea să soluţioneze şi cererile accesorii şi incidentale (art.17).

În conformitate cu prevederile art.400 alin.1 Cod pr.civilă,

contestaţia la executare este de competenţa instanţei de executare, iar aceasta

este, în conformitate cu dispoziţiile art.373 alin.2 din acelaşi act normativ,

judecătoria în circumscripţia căreia se face executarea.

Pentru aceste considerente şi reţinând că executarea silită are - cu

excepţii ce nu se regăsesc în cauză - natură civilă, s-a apreciat că judecata

cererii s-a făcut cu încălcarea normelor de competenţă absolută, competenţă

pe care instanţa este datoare să şi-o verifice din oficiu.