Civil - contestaţie la executare - + susp. exec. sil.

Deliberând asupra cauzei civile, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tîrgu-Mureş, sub nr. 13366/320/2010, la data de 28.09.2010, şi precizată ulterior la data de 14.01.2011, contestatorii SM şi SM au chemat în judecată pe intimata GM, şi au solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să se suspende executarea silită din dosarul execuţional nr. 103/E/2010 al BEJ Romulus Puia, până la soluţionarea irevocabilă a contestaţiei la executare, să admită contestaţia la executare, precum şi să anuleze formele de executare silită în ceea ce priveşte sumele pornite cu titlu de cheltuieli de executare-onorariu executor judecătoresc şi cheltuieli de executare-ridicare gard, ca nelegale şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea contestaţiei la executare contestatorii au arătat că executarea silită a demarat în baza Sentinţei civile nr. 249 pronunţată la data de 14.01.2009 de Judecătoria Tîrgu-Mureş în dosarul nr. 8452/320/2007 şi că prin această sentinţă instanţa a admis în parte atât cererea introductivă cât şi cererea reconvenţională şi a dispus ieşirea din indiviziune cu privire la suprafaţa de 826 mp identificând cele două parcele noi formate, a dispus rămânerea în indiviziune cu privire la suprafaţa de 63 mp, a stabilit linia de hotar dintre proprietăţi, a dispus rectificarea înscrierilor în CF 1084, nr. top 1968, 1969, a respins cererea reclamantei de obligare a pârâţilor la demolarea construcţiei edificată în curtea comună fără consimţământul reclamantei, a respins cererea de evacuare a reclamantei din pivniţa folosită de aceasta, i-a obligat la ridicarea unui gard despărţitor între fondurile vecine pe linia de hotar pe cheltuiala comună a părţilor, iar în caz de refuz hotărârea ţine loc de accept pentru ridicarea unui gard şi i-a obligat să plătească reclamantei suma de 1.119,26 lei cu cheltuieli de judecată. De asemenea, contestatorii au mai arătat că aşa cum a fost stabilită linia de hotar şi unde urma să ridice gardul despărţitor, accesul la pivniţă este absolut imposibil şi că intimata a demarat procedura executării silite. În continuare, contestatorii au învederat că la data de 27.09.2010 au achitat sumele reprezentând cheltuieli de judecată dispuse prin Sentinţa civilă nr. 249/2009, că la aceeaşi dată au  achitat şi suma de 1.190 lei reprezentând cheltuieli de executare şi că celelalte sume sunt ilegale, deoarece prin adresele de înfiinţare a popririi se solicită Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Mureş şi SC Farmacoridis SRL să procedeze la poprirea veniturilor sale, până la realizarea creanţei de câte 4.879,26 lei de la fiecare loc de muncă al acestora şi că nu pot fi obligaţi şi la plata ridicării a două porţi în valoare de 737,80 lei.

În aceste condiţii, având în vedere că ridicarea gardului şi a porţilor este ilegală, au solicitat demolarea lor, şi apreciază că în mod ilegal se popresc sumele de bani aferente ridicării lor.

În drept, contestatorii au invocat dispoziţiile art. 403 alin.1, art. 399 şi următoarele şi art. 274 Cod procedură civilă.

În dovedirea afirmaţiilor sale, contestatorii au solicitat încuviinţarea administrării probei cu înscrisuri, fiind depuse la dosar poprire venituri salariale (f.5,7,9), Sentinţa civilă nr. 249/14.01.2009 (f.10-12), proces verbal (f.13,15, factură fiscală (f.14,17), chitanţă (f.16), şi a fost ataşat dosarul execuţional nr. 103/E/2010 al BEJ Puia Romulus.

În apărare, intimata, deşi legal citat la judecată, nu s-a înfăţişat şi nu a depus la dosar întâmpinare.

În cauză, instanţa a încuviinţat, atât pentru contestatori, cât şi pentru intimată administrarea probei cu înscrisuri.

Analizând ansamblul probelor administrate în cauză, instanţa reţine următoarele:

Contestatorii, prin contestaţia la executare formulată, au invocat mai multe motive de anulare a actelor de executare silită în ce priveşte sumele poprite cu titlu de cheltuieli de executare silită şi onorariu executor judecătoresc, ca fiind nelegale.

În ce priveşte prima categorie de motive de nulitate a actelor de executare, instanţa reţine că înşişi contestatorii recunosc faptul că nu au executat hotărârea judecătorească de bună-voie. Contestatorii au arătat că motivul pentru care nu au executat-o este cel legat de imposibilitatea de a accesa pivniţa dacă gardul se construieşte pe linia despărţitoare fixată prin hotărârea judecătorească - aspect care este, în realitate, un motiv de apel sau de recurs împotriva hotărârii, iar nu motiv de contestaţie la executare; în contestaţia la executare nu sunt admisibile motive legate de valabilitatea titlului executoriu însuşi, dacă acesta este o hotărâre judecătorească.

Astfel fiind situaţia, intimata în mod legal şi temeinic intimata s-a adresat unui executor judecătoresc în vederea punerii în executare a hotărârii judecătoreşti ce reprezintă titlu executoriu, prin începerea executării silite.

Instanţa reţine că, în ce priveşte cea de-a doua categorie a motivelor de nulitate a actelor de executare, respectiv motivul legat de poprirea asupra întregii sume în raport cu fiecare dintre codebitorii solidari, acesta este neîntemeiat, deoarece executarea silită poate fi începută împotriva oricăruia dintre codebitorii solidari, pentru întreaga sumă, însă, suma datorată nu poate fi obţinută de la fiecare codebitor solidar, în întregime, deoarece s-ar realiza o îmbogăţire fără justă cauză. Instanţa observă că în mod legal şi temeinic executorul judecătoresc a consemnat în somaţii şi adresele de înfiinţare a popririi suma întreagă urmărită silit, aşa încât, în caz de abuz, contestatorii au posibilitatea să solicite restrângerea sau încetarea executării silite, după caz.

În ce priveşte motivul legat de realizarea gardului, nu şi a celor două porţi, instanţa reţine că este neîntemeiat, deoarece, pe de o parte, chiar contestatorii au afirmat că ridicarea gardului ar fi dus la imposibilitatea acestora de a accesa pivniţa, aşa încât porţile au menirea de a asigura posibilitatea accesului, iar, pe de altă parte, raportat la împrejurări, orice gard este prevăzut, în mod firesc, şi cu locuri de tranzit şi de acces bidirecţional - porţi - aşa încât nu se poate reţine că ridicarea gardului a depăşit amplitudinea dispoziţiilor instanţei; de altfel, construirea gardului a respectat parametri tehnici şi coordonatele stabilite în titlul executoriu şi în raportul de expertiză tehnică judiciară aferent.

În ce priveşte motivul legat de necesitatea autorizaţiei de construire pentru ridicarea gardului, instanţa reţine că, potrivit unei jurisprudenţe constante şi îndelungate, atunci când construirea unui obiectiv se face în temeiul unui titlu executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească, nu este necesar ca partea să solicite şi să obţină autorizaţie de construire pentru acel obiectiv. A accepta altă soluţie ar însemna, pe de o parte, că autoritatea administrativă competentă este forţată să elibereze autorizaţie de construire ori de câte ori există o dispoziţie a unei instanţe judecătoreşti în acest sens (ceea ce face ca procedura administrativă să rămână o formalitate lipsită de conţinut şi care ar lungi nejustificat termenul de executare a hotărârii), iar, pe de altă parte, că în cazul în care autoritatea administrativă ar utiliza de prerogativa de refuz la eliberarea autorizaţiei de construire, o hotărâre judecătorească ce este titlu executoriu să poată fi lipsită de efecte printr-o decizie administrativă, ceea ce este inacceptabil.

În continuare, ca o consecinţă a respingerii contestaţiei la executare, instanţa va respinge cererea de suspendare a executării silite, ca fiind rămasă fără obiect.

În consecinţă, pentru toate aceste considerente, instanţa va respinge contestaţia la executare ca fiind neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare