Condiţii şi cauze în raport de care se instituie măsurile de protecţie prevăzute de art.60 legea 272/2004.

Protecţia specială reprezentând măsurile, prestaţiile şi serviciile îndeplinite cu scopul prevăzut de art.54 legea 272/2004 se asigură pentru minorul lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea părinţilor săi.

Cauzele în raport de care se instituie măsurile de protecţie sunt prevăzute de art.60 legea 272/204.

Decesul părintelui în grija căruia se afla copilul nu poate să constituie o cauză de instituire a măsurii de protecţie în lipsa dovezilor că celălalt părinte îl neglijează sau îl supune unor acte de violenţ , de exploatare sau abuz.

Prin cererea înregistrată 16.09.2020, petenta D.G.A.S.P.C. a solicitat instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună înlocuirea măsurii de plasament în regim de urgenţă de la unchiul matern X cu măsura plasamentului la același unchi matern, pentru minorul A, născut la data ....2015, în P, fiul lui C și al lui  D- decedată.

 Prin  sentinţa civilă nr. 533/15.10.2020, pronunţată de Tribunalul Dolj s-a admis în parte acţiunea.

În temeiul art.70 alin.3 din Legea nr.272/2004, s-a dispus încetarea plasamentului în regim de urgență la unchiul matern, X, privind pe minorul A, fiul lui fiul lui C și al lui  D- decedată  și reintegrarea minorului în familia tatălui C.

S-a dispus ca drepturile și obligațiile părintești cu privire la persoana și bunurile minorului să fie exercitate și respectiv, îndeplinite de către tatăl acestuia, pârâtul C.

Pentru a se pronunţa astfel,  instanţa a reţinut :

Minorul  A s-a născut la data de .....2015 din relația de concubinaj a mamei  D. cu pârâtul C, la data nașterii copilul neavând paternitatea recunoscută. La data de 07.10.2019 a decedat mama copilului,  D , iar unchiul matern,  X, a solicitat, la data de 18.10.2019 instituirea tutelei asupra minorului , cererea sa făcând obiectul dosarului nr. ...2019 al Judecătoriei Craiova.

 Prin sentința civilă nr.956/11.02.2020 pronunțată de Judecătoria Craiova a fost admisă acțiunea formulată de unchiul matern X, a fost admisă cererea de intervenție accesorie formulată în favoarea acestuia de către DGASPC D, s-a dispus instituirea tutelei  asupra minorului A și a fost numit ca  tutore unchiul matern, X.

La data de 27.11.2019, prin declarația de recunoaștere autentificată tatăl  C a recunoscut copilul, așa cum reiese din extrasul din registrul de naștere privind pe minorul A., fiind făcută mențiunea recunoașterii pe actul de naștere.

Împotriva sentinței civile nr.956/11.02.2020 pronunțată de Judecătoria Craiova a formulat apel tatăl C și prin decizia civilă 1113/2020  din data de 04.09.2020 a fost admis apelul și a fost schimbată sentința în sensul că a fost respinsă cererea formulată de reclamantul X , precum și cererea de intervenție accesorie formulată de DGASPC.

Prin cererea adresată la DGASPC Dolj la data de 30.06.2020 unchiul matern, X a solicitat plasamentul minorului A., arătând că el se ocupă de creșterea minorului iar tatăl nu s-a interesat de situația copilului, vizitându-l doar de două ori de la naștere.

Prin Dispoziția nr. ..08.09.2020 emisă de Directorul general al  DGASPC Dolj s-a dispus, începând cu data de 08.09.2020, plasamentul în regim de urgență al minorului A. la unchiul matern, dispunând totodată ca pe perioada plasamentului în regim de urgență drepturile și obligațiile părintești privitoare la persoana copilului să fie exercitate și respectiv, îndeplinite de către unchiul matern, iar cele privitoare la bunurile copilului de către Directorul general al DGASPC Dolj.

Prin cererea iniţială, DGASPC Dolj a solicitat înlocuirea măsurii plasamentului în regim de urgență de la unchiul matern X cu măsura plasamentul la aceeași persoană pentru minorul A.

Potrivit art.69 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, republicată, ”Măsura plasamentului în regim de urgenţă se stabileşte de către directorul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului din unitatea administrativ-teritorială în care se găseşte copilul aflat în situaţiile prevăzute la art. 68 alin. (1), dacă nu se întâmpină opoziţie din partea reprezentanţilor persoanelor juridice, precum şi a persoanelor fizice care au în îngrijire sau asigură protecţia copilului respectiv. Pentru copilul aflat în situaţiile prevăzute la art. 68 alin. (2), măsura plasamentului în regim de urgenţă se stabileşte de către directorul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului”.

Art. 68 alin. 2 din Legea nr. 272/2004 prevede că ”Plasamentul în regim de urgenţă se poate dispune şi în cazul copilului al cărui unic ocrotitor legal sau ambii au fost reţinuţi, arestaţi, internaţi sau în situaţia în care, din orice alt motiv, aceştia nu-şi pot exercita drepturile şi obligaţiile părinteşti cu privire la copil.

Potrivit art. 70 alin. 1 din Legea nr. 274/2002 ”În  situaţia plasamentului în regim de urgenţă dispus de către directorul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, aceasta este obligată să sesizeze instanţa judecătorească în termen de 5 zile de la data la care a dispus această măsură”, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol ” Instanţa judecătorească va analiza motivele care au stat la baza măsurii adoptate de către direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului şi va dispune încetarea plasamentului în regim de urgenţă şi, după caz, reintegrarea copilului în familia sa, înlocuirea plasamentului în regim de urgenţă cu tutela sau cu măsura plasamentului. Instanţa se va pronunţa, totodată, cu privire la exercitarea drepturilor părinteşti.”

Din analiza motivelor care au stat la baza măsurii plasamentului în regim de urgență instituită prin  Dispoziția nr. ..08.09.2020 emisă de Directorul general al  DGASPC Dolj privind pe minorul A. Tribunalul constată că măsura a fost justificată.

Astfel, deși copilul a fost recunoscut de tată la data de 27.11.2019, copilul era lipsit ocrotirea părintească întrucât mama decedase la data de 07.10.2019, iar tatăl era în imposibilitatea de exercita drepturile părintești, aflându-se în Qatar, de unde nu a putut reveni din cauza restricțiilor impuse de pandemia de coronavirus.

Prin corespondența purtată cu DGASPC Dolj tatăl a informat instituția cu privire la motivele pentru care nu poate reveni în țară și și-a exprimat dezacordul ca fiul său să rămână în îngrijirea unchiului matern, X. De asemenea, alte rude ale minorului au informat DGASPC Dolj că unchiul matern nu este persoana corespunzătoare pentru îngrijirea minorului.

Cu toate acestea nicio altă persoană nu a solicitat plasamentului minorului, iar urma verificărilor efectuate de DGASPC Dolj a reieșit că acesta îndeplinește condițiile materiale și  garanțiile morale pentru asignarea creșterii și îngrijirii copilului, în acest sens fiind rapoartele de evaluare nr. ...10.08.2020 și nr. ..10.09.2020

De asemenea, din Raportul nr....10.09.2020 de evaluare a situației copilului A.,  a reieşit că la data de 07.09.2020 unchiul matern a contactat telefonic managerul de caz, spunând că nepotul său prezintă sângerări rectale, mergând la medic specialist chirurgie pediatrică. Potrivit informării nr. ..08.09.2020, venită din partea medicului, copilul s-a prezentat în data de 07.08.2020, la serviciul ambulator împreună cu unchiul său, pentru rectoragii. Pentru a pune un diagnostic de certitudine, medicul informeaza că este nevoie de o pregatire adecvata a cadrului colo-rectal cu internarea copilului în Clinica Chirurgie-Pediatrică, pentru a se efectua investigații ce necesită anestezie generală. Pentru efectuarea acestei proceduri este nevoie de acordul scris al părinților copilului sau al unui reprezentant legal al acestuia.

Rezultă așadar, din cele expuse că măsura plasamentului în regim de urgență a fost corect dispusă, în temeiul art. 69 alin. 1 coroborat cu art. 68 alin. 2 din Legea nr. 272/2004, republicată.

Fiind însă o măsură provizorie, instanța este chemată, în temeiul art. 70 din Legea nr. 272/2004 să verifice dacă mai subzistă motivele care au determinat luarea unei măsuri de protecție în regim de urgență  față de copil și să dispună în continuare, fie o altă măsură de protecție pentru o perioadă mai îndelungată, fie încetarea plasamentului în regim de urgență și reintegrarea copilului în familia sa.

În cauza, întrucât tatăl a revenit în țară și  înțelege să își asume obligațiile părintești față de copil, Tribunalul a apreciat că nu s-a mai impus niciun fel de măsură de protecție specială pentru minor, având în vedere că la acest moment copilul are un reprezentant legal, în persoana tatălui său și este în interesul superior al copilului de a crescut de părintele său.

Demersurile făcute de pârâtul C. pentru recunoașterea paternității copilului și pentru a relua legătura cu copilul constituie motive suficiente pentru a aprecia că este interesat de situația copilului și că este în măsură să își asume drepturile și obligațiile părintești față de copil.

Ca atare, instanța a admis în parte acțiunea reclamantei și în temeiul art.70 alin. 3 din Legea nr. 272/2004, a dispus încetarea plasamentului în regim de urgență la unchiul matern, X, privind pe minorul A. și reintegrarea minorului în familia tatălui C.

De asemenea, a dispus ca drepturile și obligațiile părintești cu privire la persoana și bunurile minorului să fie exercitate și respectiv, îndeplinite de către tatăl acestuia.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal şi motivat a declarat apel reclamanta DGASPC. În motivele de apel, după prezentarea situaţiei de fapt,  se arată că minorul nu îl cunoaşte pe tatăl său, acesta vizitând copilul doar în data de 07.10.2020, la grădiniţă, potrivit declaraţiei unchiului matern din data de 30.10.2020. Unchiul matern a fost informat despre vizita domnului C.la grădiniţă, de către educatoare, dar tatăl nu a interacţionat cu copilul la momentul vizitei.

In data de 07.09.2020 unchiul a solicitat sprijinul instituţiei, deoarece minorul are probleme de sănătate ce necesită investigaţii medicale, care se fac doar cu acordul unui reprezentant legal. La solicitarea familiei materne, DGASPC Dolj a dispus plasamentul în regim de urgenţă la unchiul matern, în urma informării nr....09.09.2020, venită din partea medicului specialist din Clinica Chirurgie Pediatrică, prin care se preciza faptul că pentru a pune un diagnostic sigur, sunt necesare investigaţii ce necesită anestezie generală.

Pentru efectuarea anesteziei generale, copilul trebuia să aibă un reprezentant legal, ori la acel moment tatăl nu se afla în ţară, astfel că DGASPC Dolj a dispus pentru minorul A. instituirea măsurii plasamentului în regim de urgenţă la unchiul matern.

S-a  arătat că deşi în motivarea hotărârii s-a arătat că tatăl a revenit în ţară şi înţelege să îşi asume responsabilitatea creşterii şi îngrijirii copilului, tatăl nici până în prezent nu s-a deplasat la domiciliul copilului. Tatăl a fost prezent în data de 15.10.2020, la Tribunalul Dolj, dar după finalul şedinţei acesta nu a mers să îşi viziteze copilul. Dacă tatăl doreşte să îşi asume responsabilitatea creşterii şi educării copilului ar trebui să faca eforturi pentru a relaţiona cu copilul.

 Astfel, se critică sentinţa instanţei de fond, în sensul că nu a luat în considerare faptul că tatăl are locul de muncă în altă ţară, iar în situaţia de faţă nu se cunosc date cu exactitate despre situaţia actuala a tatălui. Copilul are în prezent un mediu familial pe care il consideră securizat şi este ataşat de familia mamei.

După pronunţarea hotărârii de reintegrare în familie, tatăl nu a făcut nici un efort pentru a merge la copil şi pentru a relaţiona cu acesta.

Se menţionează faptul că tatăl copilului nu şi-a manifestat niciodată abilităţile de părinte şi de asemenea nu a precizat cum se va îngriji de fiul său daca acesta nu are serviciul în ţară.

Urmare soluţiei pronunţate de către Tribunalul Dolj, copilul a fost evaluat psihologic iar potrivit recomandării psihologului, acesta are nevoie de timp pentru a dezvolta şi consolida o relaţie de ataşament cu tatăl, copilul nu poate fi dus în familia  tatălui din municipiul P., deoarece acesta nu a relaţionat cu membrii familiei, copilul a fost vizitat de către aceştia doar sporadic, pentru copil ar putea fi o traumă din punct de vedere psihologic .

 În consecinţă, faţă de motivele expuse mai sus solicită admiterea apelului,  modificarea sentinţei în sensul admiterii cererii, înlocuirea măsurii de plasament în regim de urgenţă cu plasamentul la unchiul matern.

Apelul este nefondat.

Prin dispoziția ...8.09.2020 emisă de Directorul DGASPC Dolj a fost dispusă măsura plasamentului în regim de urgență, începând cu data de 8.09.2020 pentru minorul A născut la data de ....2015, având în vedere dispozițiile art.59 lit.b , art.68 al.5 , art.69 al.1 şi art.70 al.1 legea 272/2004.

Prin sentinţa civilă 533/15.10.2020 Tribunalul Dolj a reținut că măsura plasamentului de urgență a fost justificată având în vedere că minorul a cărui mamă a decedat la data de 7.10.2019 şi al cărui tată se afla în Qatar avea nevoie de un reprezentant legal pentru exprimarea acordului scris necesar la  efectuarea unor investigații medicale urgente.

Aceste statuări ale instanței de fond nu au fost atacate în cauză având astfel un caracter definitiv.

Potrivit art.70 al3 legea 272/2004, instanța sesizată potrivit al.1  va analiza motivele care au stat la baza măsurii adoptate de către direcția generală de asistenta socială şi protecția copilului şi va dispune încetarea plasamentului în regim de urgență şi, după caz, reintegrarea copilului în familia sa, înlocuirea plasamentului în regim de urgență cu tutela sau cu măsura plasamentului.

Atunci când este sesizată în temeiul art.70 legea 272/2004  de către DGASPC ,instanța este îndrituită a analiza motivele care au stat la baza măsurii adoptate de către DGASPC, urmând a se pronunța, după caz, cu privire la înlocuirea acesteia cu măsura plasamentului, instituirea tutelei sau reintegrarea în familie.

În cauză, prima instanță a reținut că motivele care au determinat luarea unei măsuri de protecție în regim de urgență nu mai subzistă întrucât tatăl a revenit în țară şi înțelege să îşi asume obligațiile părintești față de copil ,la acest moment existând un reprezentant legal al minorului şi anume tatăl acestuia.

Apelanta DGASPC a contestat această decizie a instanței de fond de reintegrare a minorului în familia tatălui ,invocând existența unor motive de instituire a plasamentului în temeiul art.65 al.2 legea 272/2004, respectiv  cazul copilului care în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija părinților din motive neimputabile acestora.

Potrivit art.60 al.2 lit b legea 272/2004 de măsurile de protecţie specială, instituite de prezenta lege, beneficiază: b) copilul care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija părinților din motive neimputabile acestora;

În cauză, apelanta nu a dovedit motivele pentru care copilul A. nu poate fi lăsat în grija singurului părinte în viață, tatăl acestuia, motive care să fie neimputabile acestuia, pentru a fi instituită o măsură specială de protecție.

Susținerile apelantei în sensul că minorul nu îşi cunoaște tatăl pentru că acesta l-a părăsit imediat după naștere şi nu s-a mai interesat de situația lui, că minorul nu a relaționat niciodată cu familia tatălui sunt nefondate.

Astfel potrivit adeverinței nr...18.12.2019 emisă de către Asociația de Proprietari  Z din Municipiul P.  rezultă că mama minorului a locuit la domiciliul intimatului C.  din P. în perioada mai 2014-septembrie 2017.

Din fotografiile depuse la dosar în faza apelului rezultă de asemenea relaționarea minorului atât cu tatăl său cât şi cu familia acestuia .

Chiar unchiul matern a recunoscut prin concluziile susținute în fața instanței că minorul a locuit pentru o perioadă de timp la locuința tatălui.

Potrivit art. 5 alin. (2) din Legea nr. 272/2004, părinţii sunt cei care în primul rând au îndatorirea de creştere şi educare a copiilor lor minori, respectiv răspunderea pentru creşterea şi asigurarea dezvoltării copilului revine în primul rând părinţilor, aceştia având obligaţia de a-şi exercita drepturile şi de a-şi îndeplini obligaţiile faţă de copil, ţinând seama de interesul superior al acestuia.

De asemenea potrivit art. 35 legea 272/2004 copilul are la rândul său dreptul de a creşte alături de părinţii săi, acest drept făcând posibil exercițiul dreptului la viața familială consacrat de art.17 din lege şi de art.8 CEDO.

Potrivit  art. 38  legea 272/2004 , copilul nu poate fi separat de părinţii săi sau de unul dintre ei, împotriva voinţei acestora, cu excepţia cazurilor expres şi limitativ prevăzute de lege, sub rezerva revizuirii judiciare şi numai dacă acest lucru este impus de interesul superior al copilului.

Conform art.58 al.3 legea 272/2004 ,obiectivele planului individualizat de protecţie a copilului trebuie să acorde prioritate reintegrării copilului în familie şi numai dacă acest fapt nu este posibil ,plasamentului în familia extinsă.

Din analiza dispozițiilor legale amintite rezultă că interesul superior al copilului este de a fi crescut şi educat de părinții săi, plasamentul fiind o măsură cu caracter excepţional şi temporar.

Ceea ce primează în cauză este interesul superior al copilului şi dreptul acestuia de a fi crescut de părinţii săi, în raport cu care trebuie să dezvolte o viaţă familială.

În acest sens trebuie valorificată jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, denumită în continuare Curtea, consacrată în aplicarea art. 8 din Convenţie în ce priveşte dreptul la viaţa de familie.

Curtea a decis că din momentul şi datorită însăşi împrejurării naşterii sale, între copil şi părinţii săi există o legătură constitutivă de viaţă de familie, pe care evenimentele ulterioare nu o pot distruge decât în circumstanţe excepţionale (a se vedea Hotărârea din 21 iunie 1998 în cauza Berrehab contra Olandei ).

Instanţa europeană a mai decis că legăturile personale dintre părinte şi copilul său reprezintă un element fundamental al vieţii de familie, iar măsurile care împiedică asemenea relaţii reprezintă o ingerinţă în dreptul la viaţa familială (a se vedea Hotărârea din 13 iulie 2000 în cauza Elsholz contra Germaniei).

Într-o altă cauză, Curtea a decis că pentru un copil, faptul de a trăi împreună cu părinţii săi reprezintă o componentă fundamentală a vieţii de familie, iar plasamentul reprezintă în sine o ingerinţă în viaţa familială a acestora (a se vedea Hotărârea din 16 sept 1999 în cauza Buscemi contra Italiei).

Potrivit planului individualizat de protecție nr..../10.09.2020 întocmit de către apelantă, acesta are ca finalitate reintegrarea în familie ,stabilindu-se ca obiectiv de atins în termen de 6 luni ,menținerea legăturilor copil-tată ,responsabilitatea pentru îndeplinirea acestui obiectiv fiind dată către persoana de plasament şi anume unchiul matern.

Astfel ,motivele invocate de către apelantă pentru prima dată în această fază procesuală , referitoare la timpul necesar pentru parcurgerea tuturor etapelor necesare reintegrării în familie a minorului, etape prevăzute de ordinul 287/2006 ,nu pot fi avute în vedere.

Deși invocă aceste etape necesare pentru atingerea obiectivului final al planului individualizat de protecție, apelanta nu a făcut dovada demersurilor realizate pentru relaționarea  minorului cu tatăl său şi familia acestuia( planificarea întâlnirilor ,vizitelor ), până la pronunțarea deciziei din apel trecând o perioadă de aproape 6 luni de la întocmirea planului individualizat de protecție.

În plus, potrivit raportului de evaluare detaliată nr..../4.02.2021, la rubrica  servicii necesare copilului se menționează că se propune închiderea cazului minorului la nivelul DGASPC Dolj, ceea ce contrazice susținerile apelantei în sensul efectuării unor demersuri care necesită o perioadă mai mare de timp şi care ar justifica măsura de protecție propusă.

Procedurile legate de relaționarea copiilor cu părinții lor necesită urgență deoarece trecerea timpului poate avea consecințe ireparabile asupra legăturii dintre minor şi părintele care nu locuiește cu el.

Având în vedere că apelanta nu a făcut dovada acțiunilor sale întreprinse pentru a crea condițiile necesare relaționării minorului cu tatăl şi familia acestuia ,neorganizând niciun contact pregătitor ,Curtea nu poate avea în vedere motivele de apel invocate referitoare la timpul necesar mai îndelungat pentru reintegrarea în familie.

Faptul că tatăl deține un loc de muncă ce îi impune să lipsească perioade de timp de la domiciliu(fiind însoţitor de bord la o companie aeriană din Qatar) nu reprezintă un motiv pentru a reține că minorul nu are la acest moment un reprezentant legal, acesta fiind motivul instituirii plasamentului de urgență ,motiv care nu mai subzistă. În plus , având în vedere plecările tatălui, impuse de locul de muncă, prin sentinţa civilă 4522/18.09.2020 a Judecătoriei Piteşti, s-a dispus delegarea temporară a autorităţii părinteşti cu privire la minorul A.,pe o perioadă de un an , către bunica paternă.

Având în vedere toate aceste considerente , constatând nefondate criticile invocate şi reţinând  că prima instanţă în mod corect a apreciat că motivele care au determinat luarea măsurii de protecţie în regim de urgenţă nu mai subzisă, în baza art. 480 cod procedură civilă , Curtea urmează să respingă apelul formulat.

Domenii speta

Spete similare