Acţiune oblică. Inexistenţa unei creanţe a debitoarei reclamantului împotriva propriilor debitori.

Pentru a fi însă intentată actiunea oblică se impune a fi întrunite cumulativ mai multe conditii, respectiv: debitorul să fie inactiv, creditorul să aibă un interes serios şi legitim pentru a intenta acţiunea, creanţa creditorului să fie certă şi exigibilă.

Prin exercitarea acţiunii oblice, creditorul valorifică un drept al debitorului, care se întoarce în patrimoniul acestuia, profitând tuturor creditorilor, hotărârea judecătorească de admitere a unei astfel de acţiuni fiind opozabilă şi celorlalţi creditori şi profitând tuturor acestora, fără nicio preferinţă în favoarea celui care a exercitat acţiunea, aşa cum rezultă din art. 1561 C.civ.

Chiar dacă reclamantul are calitatea de creditor al pârâtei- debitoare şi aceasta nu are  în patrimoniu bunuri care pot fi executate silit, nu poate fi admisă acţiunea oblică deoarece pârâta  nu  are la rândul său o creanţă certă şi lichidă împotriva celorlalţi doi pârâţi.

Reclamantul ... a chemat în judecată pe pârâţii A, B  şi C, solicitând să fie  obligaţi să îi remită echivalentul în lei a sumei de 44.000 euro, compusă din suma de 37.000 euro - contravaloarea apartamentului situat în ... şi sulta de 7000 euro,  pe care pârâta B i-o datorează conform deciziei nr. 378 din 09.11.2016 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. ...

Prin sentinţa civilă nr. 300/30.06.2020, pronunţată de Judecătoria Craiova a fost respinsă actiunea .

Împotriva acestei sentințe, în termenul legal de 30 de zile de la comunicare prevăzut de dispozițiile art. 468 Cod procedură civilă, a formulat apel reclamantul ..., solicitând admiterea apelului, schimbarea in parte a sentinței civile nr. 300/2020 in sensul admiterii acțiunii.

A prezentat starea de fapt arătând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, având în vedere următoarele argumente:

Este greșit argumentul instanței de fond prin care reține că ar fi trebuie să solicite, în numele debitoarei sale, existența unei creanțe a acesteia împotriva pârâților.

Instanța de fond a nesocotit principiul restabilirii situației anterioare (restitutio in integrum) sau al repunerii în situația anterioară şi dispoziţiile art. 1637 alin. 1 NCC potrivit cu care restabilirea situației anterioare se poate realiza fie în natură, fie în echivalent, regula constituind-o restituirea în natură.

Astfel, cum se poate observa, prin sentința civilă nr. 615/2018 a Judecătoriei Craiova s-a admis acțiunea reclamantului și s-a dispus revocarea donației inverse intervenită între pârâți la data de 09.12.2010, precum și repunerea părților în situația anterioară.

Din răspunsul la interogatoriu coroborat cu contractul de schimb autentificat sub nr. ../ 2010 rezultă faptul că, la data de 09.11.2016, dată la care s-a pronunțat Judecătoria Craiova, apartamentul nr. 5 ce făcuse obiectul donației nu se mai putea întoarce în patrimoniul pârâtei B, fiind înstrăinat de părinții acesteia prin contractul de schimb menționat anterior.

Prin urmare, atât timp cât restituirea în natură - restabilirea situației tabulare - nu mai este posibilă, satisfacerea efectivă a creanței poate fi realizată pe calea acțiunii în realizare.

A mai susținut că instanța de fond a ignorat faptul că, în prezenta cauză, a solicitat c/val (valoarea de înlocuire) a apartamentului nr. 5 și și-a întemeiat demersul pe dispozițiile art. 1640 alin. 1 și 2 NCC potrivit cărora, dacă restituirea nu poate avea loc în natură din cauza imposibilității sau a unui impediment serios ori dacă restituirea privește prestarea unor servicii deja efectuate, restituirea se face prin echivalent, valoarea prestațiilor apreciindu-se la momentul la care debitorul a primit ceea ce trebuie să restituie.

Instanța de fond a ignorat și dispozițiile art. 1641 NCC a căror incidență a dobândit autoritate de lucru judecat în raport de considerentele deciziei civile nr. 2886/05.11.2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. ../ 2019, cauză în care instanța de control judiciar reține incidența acestora în pag. 5 antepenultimul paragraf considerentelor.

Fără îndoială că înstrăinarea de către pârâți s-a realizat cu rea credință. Mai mult, pârâții au fost de rea credință și la încheierea contractului de schimb încheiat cu fam. P. Aceasta deoarece, contractul de schimb a fost încheiat în timp ce părțile se judecau în dosarul nr. ../.../2009*, având ca obiect partaj, pârâții fiind parte în cadrul dosarului menționat.

Prin repunerea în situația anterioară, practic, pârâții au dobândit calitatea de debitori ai debitoarei sale, în ce privește restituirea bunului (fie ea în natură, fie în echivalent).

Totodată a susținut că instanța de fond a reținut greșit că ar fi trebuit să solicite, în numele debitoarei sale, constatarea existenței unei creanțe a acesteia împotriva părinților săi, pârâții A și C. Dată fiind soluția pronunțată în cadrul dosarului nr. ../../2016, devine excesiv să investească instanța cu o acțiune în constatare, atât timp cât are deschisă calea acțiunii în realizare, cum este situația prezentului demers.

Pe fondul litigiului nu prezintă importanță că între recurent și pârâții A și C nu există vreun raport juridic, cum reține instanța de fond, cât  timp există raport juridic între reclamant și pârâta B, împotriva căreia are o creanță și altul între B pe de o parte și pârâții A și C pe de altă parte, în acest din urmă raport B având de valorificat o creanță împotriva pârâților, însă  B stă în pasivitate și refuză să își execute creanța.

Instanța de fond a reținut că, deși s-a stabilit prin s.c. nr. 615/2018 repunerea părților în situația anterioară, totuși 'prin această hotărâre nu se stabilește un drept de creanță al pârâtei  B împotriva pârâților A și C ".

Este de observat însă că, un efect al s.c. nr. 615/2018 este acela că instanța, dispunând repunerea părților în situația anterioară, a mărit patrimoniul debitoarei sale cu bunul în materialitatea sa, respectiv cu apartamentul situat în Craiova,  acest bun revenind prin efectul hotărârii judecătorești în patrimoniul debitoarei sale. Cu toate acestea, debitoarea sa, stând în pasivitate, nu urmărește valoarea de înlocuire a bunului. Această valoare în cuantum de 44.000 euro este determinată chiar de pârâți în cuprinsul contractului de schimb prin care aceștia au înstrăinat terțului bunul cu privire la care instanța a dispus intrarea în patrimoniul debitoarei sale. Cum această valoare de 44.000 euro este mai mică decât valoarea creanței pe care recurentul o are împotriva pârâtei B, acțiunea sa trebuia admisă în această limită, urmând ca ulterior, pentru diferența de creanță, dacă și în măsura în care ar mai putea identifica bunuri în patrimoniul debitoarei sale, să facă demersuri și în acest sens.

 In concret, instanța de fond lipsește de conținut nu numai posibilitatea de a-și recupera creanța stabilită în dosarul de partaj, dar mai ales demersul său din cadrul dosarului nr. .../../2016. În situația reținută de instanță ar fi trebuit să solicite ca pârâții A și C să fie obligați să îi restituie fiicei lor, pârâta B, c/val apartamentului nr. 5, pentru ca aceasta din urmă să fie obligată să îi restituie acestuia, banii primiți de la părinții săi.În cazul de față, obiectul acțiunii oblice îl reprezintă o sumă de bani, iar singura posibilitate a reclamantului în calitate de creditor o reprezintă prezentul demers, caz în care tinde să obțină un titlu executoriu împotriva părinților pentru a-și recupera creanța pe care o deține din dosarul nr. .././2009*, împrejurare în raport cu care instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală. Aceasta deoarece rolul și finalitatea acțiunii oblice constă tocmai în aceea ca plata să se facă către debitorul obligației pe care o are un creditor care la rândul său este debitor al unui terț. In optica instanței de fond, ar fi fost din nou în situația în care este acum deoarece, dacă ar fi solicitat ca A și C M  să fie obligați la plata sumelor către B , nimic nu îi împiedica pe aceștia ca, de conivență, cum au mai făcut, să spună că și-au executat obligația, iar apelantul-reclamant tot nu avea ce să execute.

A solicitat să se aprecieze că în mod greșit instanța de fond a respins cererea având ca obiect expertiza evaluări proprietăți imobiliare care să determine valoarea apartamentului la data de 09.12.2010 - data încheierii contractului de schimb, precum și la data de 29.01.2018, data pronunțării s.c. nr. 615/2018 deoarece a solicitat în principal să i se plătească suma care reprezintă valoarea de înlocuire a apartamentului în limita creanței sale și, subsidiar, așa cum rezultă din contractul de schimb.

În drept a invocat dispozițiile art. 460 NCPC.

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor invocate, Curtea a reţinut că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul .. a solicitat, pe calea acţiunii oblice să fie  obligaţi pârâţii A și C să îi remită echivalentul în lei a sumei de 44.000 euro în echivalent în lei la data plăţii (sumă compusă  din 37.000 euro - contravaloarea apartamentului situat în Craiova şi sulta de 7000 euro, suma de 44.000 euro fiind o parte din sulta de 63.000 euro pe care pârâta  B i-o datorează conform deciziei nr. 378 din 09.11.2016 pronunţată de Curtea de Apel Craiova pronunţată în dosarul nr. ../../2009* şi reprezentând contravaloarea apartamentului situat în Craiova.

În drept, au fost invocate prevederile art. 1560, 1635 C.civ.

Potrivit art. 1560 alin. 1 C.civ., creditorul a cărui creanţă este certă şi exigibilă poate să exercite drepturile şi acţiunile debitorului atunci când acesta, în prejudiciul creditorului, refuză sau neglijeză să le exercite.

Curtea reţine că acţiunea oblică este o actiune civila pe care creditorul o exercită pentru valorificarea unui drept care aparţine debitorului său, în domeniul de aplicare al acestei acţiuni fiind incluse toate drepturile şi acţiunile debitorului cu excepţia celor exclusiv personale.  Posibilitatea de exercitare a acestei acţiuni decurge din dreptul de gaj general al creditorilor chirografari asupra patrimoniului debitorului lor.

Pentru a fi însă intentată actiunea oblică se impune a fi întrunite cumulativ mai multe conditii, respectiv: debitorul să fie inactiv, creditorul să aibă un interes serios şi legitim pentru a intenta acţiunea, creanţa creditorului să fie certă şi exigibilă.

Acţiunea oblică, exercitată de creditor în locul debitorului său conduce la acelaşi rezultat, ca şi cum ar fi exercitată de debitor. Astfel fiind, prin exercitarea acţiunii oblice, creditorul valorifică un drept al debitorului, care se întoarce în patrimoniul acestuia, profitând tuturor creditorilor, hotărârea judecătorească de admitere a unei astfel de acţiuni fiind opozabilă şi celorlalţi creditori şi profitând tuturor acestora, fără nicio preferinţă în favoarea celui care a exercitat acţiunea, aşa cum rezultă din art. 1561 C.civ.

În speţă, se constată că în mod corect a reţinut prima instanţă că reclamantul are calitatea de creditor al pârâtei B, conform deciziei civile nr. 387/09.11.2016 a Curţii de Apel Craiova, prin care pârâta a fost obligată la plata către reclamant a unei sulte de 63.000 euro sau a echivalentului în lei la data plăţii, debitoarea neavând în patrimoniu bunuri care pot fi executate silit.

Nu se poate reţine că pârâta  B are la rândul său o creanţă certă şi lichidă împotriva celorlalţi doi pârâţi, câtă vreme prin sentinţa civilă nr. 615/29.01.2018 a Judecătoriei Craiova, deşi s-a dispus revocarea donaţiei dintre pârâţi şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, nu s-a stabilit ca aceasta să aibă loc prin echivalent bănesc.

Curtea nu împărtăşeşte punctul de vedere al apelantului-reclamant potrivit căruia prima instanţă a nesocotit principiul restabilirii situaţiei anterioare. Această regulă presupune într-adevăr, cum susţine apelantul, că tot ce s-a executat în baza unui act juridic anulat trebuie restituit, astfel încât părţile să ajungă în situaţia anterioară încheierii actului. Însă, în cauză nu s-a dispus anularea contractului de donaţie, ci revocarea acestuia, ceea ce presupune inopozabilitatea actului faţă de reclamant. Or câtă vreme nu s-a stabilit prin această hotărâre că restabilirea situaţiei anterioare urmează a avea loc sub forma plăţii echivalentului bănesc a apartamentului, nu se poate reţine că pârâta  B deţine o creanţă certă şi lichidă împotriva celorlalţi doi pârâţi.

Curtea reţine că dispoziţiile art. 1637, 1640, 1641 C.civ., potrivit cărora restituirea se face în natură sau prin echivalent,  iar în cazul pieirii totale sau înstrăinării bunului supus restituirii, debitorul obligaţiei de restituire este ţinut să plătească valoarea bunului, nu au fost invocate prin cererea de chemare în judecată din prezenta cauză, ci prin motivele de apel, neputând fi luate în considerare, faţă de dispoziţiile art. 478 alin. 3 C.pr.civ., apelantul-reclamant încercând să modifice cauza cererii de chemare în judecată în apel.

Nu poate fi astfel reţinută susţinerea apelantului privind ignorarea de către instanţa de fond a acestor prevederi legale.

Oricum, Curtea apreciază că, şi dacă ar fi fost invocate aceste dispoziţii legale prin cererea dedusă judecăţii, nu ar fi primit eficienţă, câtă vreme acestea ar fi trebuit valorificate în litigiul finalizat prin sentinţa civilă nr. 615/29.01.2018 a Judecătoriei Craiova.

Contrar susţinerilor apelantului-reclamant, prin decizia civilă nr. 2886/05.11.2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. ../../2019, s-a reţinut cu putere de lucru judecat inexistenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile a pârâtei  B împotriva pârâţilor A și C, astfel, se constată că, prin această hotărâre, s-a statuat că, în cadrul dosarului nr. .././2016, instanţa de judecată nu a verificat incidenţa art. 996 şi 997 C.Civ. de la 1864, raportat la situaţia înstrăinării imobilului primit de donatari prin contractul de schimb nr. ../ 2010, nu a stabilit dacă, în atare situaţie, operează restituirea prestaţiei prin echivalent bănesc, precum şi întinderea despăgubirilor pe care ME ar fi îndreptăţită să le primească, potrivit celor două texte de lege menţionate, condiţii în care aceasta nu are o creanţă certă, lichidă şi exigibilă împotriva pârâţilor A și C ..

De asemenea, în mod corect a apreciat Tribunalul că,  în prezenta cauză,  reclamantul nu a solicitat obligarea pârâţilor A și C . la plata către pârâta .B  a sumei ce formează obiectul cauzei, ci a solicitat obligarea acestora la plata direct către el a acesteia, ceea ce nu este posibil pe calea acţiunii oblice câtă vreme între reclamant şi pârâţii A și C nu există niciun raport juridic. Aceasta deoarece, aşa cum s-a arătat anterior, prin exercitarea acestui tip de acţiune, se urmăreşte aducerea unui bun în patrimoniul debitorului, în vederea reîntregirii acestuia, iar efectele admiterii acţiunii profită tuturor creditorilor fără nicio preferinţă pentru cel care a intentat acţiunea.

De altfel, prin motivele de apel, apelantul-reclamant recunoaşte că nu există niciun raport juridic între acesta şi intimaţii-pârâţi A și C, susţinând însă că acest aspect nu are nicio importanţă, câtă vreme debitoarea sa B stă în pasivitate şi nu îşi valorifică propria creanţă.

Acest punct de vedere nu poate fi împărtăşit dat find faptul că pasivitatea debitorului constituie doar una dintre condiţiile acţiunii oblice, iar acţiunea dedusă judecăţii în prezenta cauză nu îndeplineşte, aşa cum deja s-a arătat, alte condiţii: existenţa creanţei certe, lichide şi exigibile a debitoarei şi solicitarea în numele şi pentru aceasta  a plăţii acestei creanţe, neinteresând în speţă inexistenţa unui alt mijloc legal de recuperare de către apelantul reclamant a propriei creanţe (contrazisă de altfel de prevederile art,. 892 C.pr.civ., potrivit cărora apelantul avea şi posibilitatea de a solicita, pe calea acţiunii oblice, în numele debitoarei sale, stabilirea de către instanţa de executare a sumei ce urma a fi plătită ca echivalent al valorii bunului datorită imposibilităţii predării acestuia).

Din moment ce nu erau îndeplinite condiţiile exercitării acţiunii oblice, expertiza evaluatorie imobiliară solicitată de către reclamant nu era utilă soluţionării cauzei, fiind în mod corect respinsă de către instanţa de fond, astfel că nu se poate reţine nici critica având acest obiect.

Pentru aceste considerente, în baza art. 480 alin. 1 C.pr.civ. Curtea a respins apelul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare