Indemnizaţie de concediu medical.

Decizie 201 din 30.09.2020


Prin sentinţa nr...., TRIBUNALUL DOLJ a respins cererea de chemare in judecata astfel cum a fost precizata, formulată de reclamantul LF, în contradictoriu cu pârâta S.C. .... S.A.

Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut următoarele:

La data de 26.11.2018 reclamantul a încheiat cu pârâta contractul de muncă nr. 16541/26.11.2018 pe o durata de 12 luni cuprinsa intre 27.11.2018-27.11.2019.

La data de 04.02.2019 reclamantul a solicitat încetarea raporturilor de muncă prin acordul părților conform art. 55 lit b din Codul muncii începând cu data de 16.02.2019, cerere ce a fost înregistrată la departamentul Resurse Umane sub nr. B0/323/12.02.2019 (fila 46 din dosar).

La data de 05.02.2019 reclamantul a incheiat un contract de muncă cu angajatorul SC AC in care s-a mentionat data inceperii activitatii 18.02.2019, conform datelor comunicate de ITM privind activitatea in munca a salariatului (fila 64).

Contractul de munca a încetat în baza art. 55 lit. b Codul Muncii conform deciziei nr 302 emisă la data de 12.02.2019 începând cu data de 16.02.2019.

Incapacitatea de muncă survenită în data de 15.02.2019, ora 19.05, a intervenit în timpul programului de lucru al angajatului, acesta fiind de serviciu în tura a II-a (16.00 – 24.00) – aşa cum rezulta din registrul de intrări al Cabinetului medical din incinta... – extras din registru( anexa 2 fila 60), conform comunicării paratei din data de 21.01.2020

In perioada 16.02.2019-22.02.2019 reclamantul s-a aflat in concediu medical conform certificatului medical seria CCMAL nr 0967876 pentru zilele 16.02.2019-19.02.2019 si conform certificatului medical seria CCMAL, nr 0967877, pentru zilele 19.02.2019-22.02.2019.

Conform datelor din Revisal privind activitatea in munca a salariatului LF emise de ITM Dolj (fila 64 din dosar), începând cu data de 18.02.2019 reclamantul a fost angajatul SC AC pana la data de 31.05.2019.

Ulterior, la data de 28.02.2019, reclamantul s-a prezentat la cabinetul medical al Companiei unde a depus primul certificat de concediu medical.

In atare situație .... a contactat Casa de Asigurări de Sănătate Dolj solicitând un punct de vedere si .... a urmat instrucțiunile primite de la Casa de asigurări si a plătit indemnizația de concediu medical aferentă zilei de 15.02.2019 (așa cum rezulta din fluturașul atașat - Anexa 5-fila 48 din dosar).

Prin Notificarea din data de 28.03.2019 emisa de Cabinet Avocat ... către .... (filele 72,73) s-a solicitat plata drepturilor cuvenite pentru concediile medicale conform certificatelor medicale seria CCMAL nr 0967876 pentru zilele 16.02.2019-19.02.2019 si conform certificatului medical seria CCMAL, nr 0967877, pentru zilele 19.02.2019-22.02.2019.

Prin  adresa nr 840/16.04.2019 emisa de ...., ca raspuns la notificarea reclamantului transmisă prin birou executor judecătoresc, s-a comunicat acestuia ca a fost necesar sa fie prezentate cele doua certificate medicale in original si sa comunice si un cont bancar pentru virarea banilor daca documentele corespund din punct de vedere legal. Dovada comunicarii acestei adrese s-a facut cu recipisa nr LE 29996586795 – dovada borderou ( anexa 1 fila 59 dosar).

Parata a invederat instantei ca abia la data de 20.01.2020 la ora 15,30 reclamantul a depus la societatea pârâtă certificatul de concediu medical în original, iar in sedinta din data de 03.03.2020 aparatorul reclamantului a recunoscut faptul ca cel de al doilea certificat a fost depus la 20.01.2020.

Instanta a inlaturat apararea paratei in sensul ca angajatul nu a contestat decizia emisă cu privire la data incetarii contractului de muncă si astfel aceasta a produs efecte juridice, deoarece contractul individual de muncă a fost suspendat de drept in baza art. 50 al. 1 lit. b, astfel că incetarea contractului ar fi trebuit sa se produca la incetarea starii de incapacitate temporara de muncă, respectiv la data de 23.02.2019, iar inceperea noului contract cu angajatorul AC ar fi trebuit sa fie 23.02.2019 cand a incetat vechiul contract de muncă.

Contractul individual de munca se suspenda de drept in situatia concediului pentru incapacitate temporara de munca, in conformitate cu dispozitiile art. 50 lit. b) din Codul muncii.

Potrivit art. 49 alin. (6) din acelasi act normativ, in cazul suspendarii contractului individual de munca se suspenda toate termenele care au legatura cu incheierea, modificarea, executarea sau incetarea contractului individual de munca, cu exceptia situatiilor in care contractul individual de munca inceteaza de drept.

Cazurile in care are loc incetarea de drept a CIM sunt prevazute in art. 56 alin. (1) din Codul muncii.

Asadar, numai situatiile de incetare de drept a CIM prevaleaza fata de orice cauza de suspendare a CIM.

Insa incetarea CIM prin acordul partilor nu reprezinta o incetare de drept a CIM, asa incat in speta contractul nu va inceta la data convenita de parti si anume 16.02.2019, ci a fost suspendat si in privinta termenului de incetare convenit de parti datorita concediului medical. Desi suspendat, CIM si-a continuat existenta in temeiul art. 49 alin. (6) din Codul muncii si dupa data convenita de parti pentru incetarea raportului de munca, salariatul beneficiind pe durata concediului pentru incapacitate temporara de munca de indemnizatia de concediu medical suportata, in conformitate cu dispozitiile art. 12 pct. A si B lit. a) din OUG 158/2005, cu modificarile si completarile ulterioare, astfel:

A.de catre angajator, din prima zi pana in a 5-a zi de incapacitate temporara de munca;

B.din bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate, incepand cu:

a)ziua urmatoare celor suportate de angajator, conform lit. A, si pana la data incetarii incapacitatii temporare de munca a asiguratului sau a pensionarii acestuia.

Reclamantul avea dreptul la plata acestor concedii medicale, insă cu respectarea dispozitiilor art. 36 din OUG nr. 158/2005 "(1)Calculul şi plata indemnizaţiilor prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă se fac pe baza certificatului de concediu medical eliberat în condiţiile legii, care constituie document justificativ pentru plată.

(2)Certificatul de concediu medical se prezintă plătitorului până cel mai târziu la data de 5 a lunii următoare celei pentru care a fost acordat concediul."

Reclamantul nu a dovedit depunerea acestor certificate in original la unitatea angajatoare in termenul prevazut de lege de mai sus si nu s-a conformat invitatiei paratei adresata prin adresa nr. 840/16.04.2019 de a depune aceste acte in original.

Chiar si Notificarea emisa de Cabinet Avocat ... catre .... (filele 72,73) a fost trimisa la data de 28.03.2019, cu depasirea termenului prevazut de lege care expira la data de 05.03.2019.

Pentru aceste considerente instanța a respins cererea de chemare in judecata astfel cum a fost precizata, ca neîntemeiata.

Împotriva acestei sentinţe civile a declarat apel reclamantul LF, criticând soluția primei instanțe pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând modificarea sentinţei primei instanțe în sensul admiterii cererii de chemare în judecată şi obligarea .... S.A, la plata concediilor medicale la care este îndreptățit pe întreaga perioadă, iar prin hotărârea ce se va pronunță să fie obligat pârâtul la achitarea tuturor zilelor de concediu medical, conform certificatului medical seria CCMAL nr 0967876, pentru zilele 16.02.2019-19.02.2019 şi conform certificatului medical seria CCMAL, nr 0967877, pentru zilele 19.02.2019-22.02.2019, precum şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată pricinuite de prezentul proces.

Astfel, conform legislației, intimatul este obligat la achitarea sumei de 1.092 lei, suma rezultată din indemnizația de concediu medical pentru perioada 16.02.2019-22.02.2019, dar şi din incapacitatea temporară de muncă produsă ca urmare a desfăşurării activităţii până la epuizare, boala care s-a produs în timpul programului de lucru şi în această situaţie, suspendă potrivit art 49 al 6 din codul muncii coroborat cu art 50 litera b, decizia de încetare de muncă şi în sarcina societăţii angajatoare revin plăţile aferente acestei incapacităţi de muncă. Încetarea contractului de muncă şi de drept este suspendată potrivit dispoziţiilor legale şi îşi produce efecte cu data următoare încetării incapacităţii temporare de muncă şi recuperării efective după boală.

De asemenea, chiar în hotărârea primei instanţe este prevăzut faptul că încetarea contractului individual de muncă prin acordul părţilor nu reprezintă o încetare de drept, iar în prezenta speţă, contractul nu va înceta la data de 16.02.2019, ci va fi suspendat datorită concediului medical, astfel că rămâne fără relevanţă faptul că apelantul a arătat că va fi obligat la o altă firmă, relevant în cauză este că ambele certificate de concediu medical au fost depuse la angajator, a  fost aplicat de această dată de 26.02.2019 pe aceste certificate, şi doar o singură zi plătită din primul certificat.

În fapt, apelantul arată că a avut calitatea de salariat al intimatei, la data de 26.11.2018 încheind cu această contractul de muncă încheiat între părți nr.16541/26.11.2018, încetat în baza deciziei nr 302/12.02.2019, cu data de 16.02.2019. La data când i s-a emis apelantului decizia de încetare a contractului de muncă şi i-a încetat efectiv, acesta se afla în spital, întrucât suferise în timpul turei de noapte un stop, fiind inconștient o perioadă mai lungă şi revenindu-și foarte greu.

Starea aceea s-a produs pe fondul epuizării şi condițiilor foarte proaste de muncă şi exploatării de către pârâtă a oamenilor pentru realizarea producției, nefiindu-i permis să înceteze activitatea desfășurată nici în momentul în care a rămas inconștient.

După trauma suferită, apelantul a rămas cu sechele în urma cărora a primit indemnizație pentru o singură zi de concediu medical şi anume, 15.02.2019, ziua în care a suferit stopul şi a venit ambulanța.

Apelantul menționează faptul că avea nevoie de aceste sume de bani  pentru achitarea tratamentelor medicale care i-au fost necesare.

Conform prevederilor Ordonanței de urgenţă nr.158/17.11.2005, angajaţii au obligaţia de a plăti concediile medicale şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate pentru angajaţii proprii, iar în cazul în care sumele plătite de angajaţi depăşesc valoarea contribuţiilor de asigurări de sănătate datorate de angajator, acesta din urmă are dreptul de a recupera de la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate  diferenţa dintre indemnizaţia plătită şi contribuţia datorată de angajator.

Neplata indemnizaţiilor pentru concediu medical constituie contravenţie conform art.47 alin.2 lit.a) din O.U.G. nr.158/2005 şi se sancţionează ca atare de către organele de control ale Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate

Apelantul solicită instanţei să pronunţe o hotărâre prin care să oblige pârâta Ford la plata zilele de incapacitate temporară de muncă, conform certificatului medical seria CCMAL nr 0967876 pentru zilele 16.02.2019-19.02.2019 şi conform certificatului medical seria CCMAL, nr 0967877, pentru zilele  19.02.2019-22.02.2019, cauzate de desfăşurarea activităţii în condiţii improprii.

Aşa cum s-a arătat,  apelantul s-a prezentat în data de 26.02.2019 la cabinetul medical al Companiei, unde a depus în termenul prevăzut certificatele medicale , mențiunea expresă fiind înscrisă de companie la rubrica acestora, fiind data pe original înscrisă 26.02.2019.

Mai mult compania în apărarea făcută, a afirmat că a întrebat la Casa de asigurări de sănătate cine trebuie să plătească concediile medicale, fiind evident că acesta au fost predate. La momentul notificării prin executor judecătoresc, s-a solicitat plata efectivă şi această notificare a fost o punere în întârziere şi nu data depunerii certificatelor de concediu medical cum în mod greşit a fost motivat de instanţa de fond.  dacă primirii concediului este înscris pe originale, aceeaşi dată 26.02.2019 şi remiterea şi neplata a fost culpa angajatorului.

Apelantul menționează că va depune în original în fața instanței, certificatele medicale şi actele necesare pentru a se constata că certificatele au fost depuse în termen util dar restituite şi neplătite.

Deşi s-a plătit o singură zi 15 februarie 2019 şi a fost recunoaşterea expresă a remiterii în original a primului certificat de concediului medical, instanţa nu a obligat intimata la zilele următoare înscrise în acel certificat CCMAL nr 0967876 pentru zilele 16.02.2019-19.02.2019.

În drept, apelantul invocă art. 2, art. 47 OG. Nr. 158/2005, Codul muncii

Probe înscrisuri şi adresa la pârâtă pentru a depune întreg dosarul personal, explicații pentru neplata zilelor de incapacitate  de muncă, dovada demersurilor efectuate către Casa de Asigurări de Sănătate Dolj în ceea ce privește concediile solicitate. 

Intimata pârâtă S.C. .... S.A a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului şi menţinerea sentinţei ca legală şi temeinică.

În esenţă, a arăta că a fost de bună-credinţă, că a anunţat Casa de Asigurări de Sănătate, a urmat instrucţiunile acesteia, plătind indemnizaţia pentru prima zi de concediu medical, 15.02.2019. pentru perioada subsecventă, noului angajator îi incubă această obligaţie. Mai mult, reclamantul nu a depus la societate certificatele de concediu medical în termenul legal, conform prevederilor din O.U.G. nr.158/2005.

Nu se poate reţine susţinerea reclamantului-apelant referitor la o eventuală boală profesională, că ar fi făcut un stop şi ar fi fost inconştient în timpul lucrului, neexistând vreun înscris în acest sens. Iar certificatul de CM a fost emis cu codul 06, iar nu 04, cum este prevăzut pentru boală profesională. Nu este vorba nici de epuizare fizică, ci de o răceală din sezonul rece.

Examinând hotărârea apelată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Curtea constată:

Din înscrisurile depuse se reţine situaţia de fapt, după cum urmează: apelantul-reclamant a fost salariatul societăţii intimate-pârâte, cu contractul individual de muncă nr. 16541/26.11.2018, pe o durata de 12 luni cuprinsă între 27.11.2018-27.11.2019. La data de 04.02.2019, reclamantul a solicitat încetarea raporturilor de muncă prin acordul părților, conform art.55 lit.b din Codul muncii (Legea nr.53/2003, forma republicată şi actualizată), începând cu data de 16.02.2019, cerere ce a fost înregistrată la departamentul Resurse Umane sub nr. B0/323/12.02.2019.

La data de 05.02.2019, reclamantul a încheiat un nou contract de muncă cu angajatorul S.C. AC, în care s-a menţionat data începerii activităţii ca fiind 18.02.2019, conform datelor comunicate de ITM privind activitatea în muncă a salariatului.

Contractul individual de muncă încheiat cu S.C. .... S.A. a încetat în baza art.55 lit.b Codul muncii, cu decizia nr.302 emisă la data de 12.02.2019, începând cu data de 16.02.2019.

La data de 15.02.2019, ora 19.05, a intervenit incapacitatea de muncă a lucrătorului reclamant, în timpul programului de lucru, acesta fiind de serviciu în tura a II-a (16.00 – 24.00) – aşa cum rezulta din registrul de intrări al Cabinetului medical din incinta .... – extras din registru, conform comunicării paratei din data de 21.01.2020. În perioada 15.02.2019-22.02.2019 reclamantul s-a aflat în concediu medical, conform certificatului medical seria CCMAL nr 0967876, pentru zilele 15.02.2019-19.02.2019 şi conform certificatului medical seria CCMAL nr 0967877, pentru zilele 20.02.2019-22.02.2019.

Conform datelor din Revisal privind activitatea in muncă a salariatului LF, emise de ITM Dolj, începând cu data de 18.02.2019 reclamantul a fost angajatul SC AC până la data de 31.05.2019.

În mod legal Tribunalul a reţinut că a fost suspendat de drept contractul individual de muncă dintre părţi, în baza art.50 alin.1 lit.b) din Codul muncii. Prim urmare, încetarea contractului s-a produs, dincolo de scriptele eronate exhibate de părţi, la încetarea stării de incapacitate temporară de muncă, respectiv la data de 23.02.2019. evident că începerea noului contract individual de muncă cu angajatorul S.C. AC, ar fi trebuit să fie după acest moment.

Potrivit art.49 alin.6 din Codul muncii, în cazul suspendării contractului individual de muncă se suspendă toate termenele care au legătură cu încheierea, modificarea, executarea sau încetarea contractului individual de muncă, cu excepţia situaţiilor în care contractul individual de muncă încetează de drept, ceea ce nu este cazul în speţă, fiind vorba despre o încetare prin acordul părţilor.

În concluzie, apelantul-reclamant şi-a păstrat calitatea de salariat al S.C. ...... S.A. până la 22.02.2019, cât a durat incapacitatea de muncă. Astfel, în mod legal prima instanţă a reţinut că şi-a continuat existenţa contractul individual de muncă al părţilor, după data convenita de părţi pentru încetarea raportului de muncă, salariatul beneficiind pe durata concediului pentru incapacitate temporara de munca de indemnizaţia de concediu medical.

Aceasta este suportată, în baza art.12 pct. A şi B lit.a) din O.U.G. nr.158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, forma actualizată, astfel: „Art. 12 - Indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă se suportă după cum urmează:

A. de către angajator, din prima zi până în a 5-a zi de incapacitate temporară de muncă, cu excepţia indemnizaţiilor aferente certificatelor de concediu medical acordate persoanelor asigurate pentru care a fost instituită măsura izolării, potrivit Legii nr. 136/2020;

B. din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, începând cu:

a) ziua următoare celor suportate de angajator, conform lit. A, şi până la data încetării incapacităţii temporare de muncă a asiguratului sau a pensionării acestuia; (...)”

Iar potrivit dispoziţiilor art.36 din O.U.G. nr.158/2005, „(1) Calculul şi plata indemnizaţiilor prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă se fac pe baza certificatului de concediu medical eliberat în condiţiile legii, care constituie document justificativ pentru plată.

(2) Certificatul de concediu medical se prezintă plătitorului până cel mai târziu la data de 5 a lunii următoare celei pentru care a fost acordat concediul.”

Astfel, salariatul avea dreptul la plata acestor concedii medicale, în aceste condiţii.

Văzând originalul certificatelor de concediu medical indicate, instanţa de apel constată că certificatului medical seria CCMAL nr. 0967876 a fost depus în termenul legal, la 28.02.2019 – data vizei angajatorului.

Însă al doilea certificat medical, seria CCMAL nr 0967877, nu a fost depus legal, nu poartă nicio viză de primire sub acest aspect; acest lucru a fost recunoscut implicit chiar de către apelantul-reclamant, prin apărător, în faţa Tribunalului, la concluziile finale din data de 03.03.2020, anume că a fost depus abia la 20.01.2020.

Prin urmare, salariatului i se cuvin aceste drepturi doar aferente certificatului medical seria CCMAL nr 0967876, pentru zilele 15.02.2019-19.02.2019. Pârâta a achitat însă indemnizaţia pentru data de 15.02.2019.

Pentru aceste motive, în baza art.480 alin.2 Cod procedură civilă, Curtea va admite apelul formulat împotriva sentinței nr....., pronunțată de Tribunalul Dolj – Secția conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. ...., va schimba sentința în parte în sensul că se va admite în parte cererea.

Va obliga pârâta să plătească reclamantului contravaloarea zilelor de concediu medical, conform certificatului de concediu medical seria CCMAL nr.0967876/ 19.02.2019, pentru zilele 16.02.2019 – 19.02.2019.

Reclamantului i-a fost remis de către fostul angajator atestatul de ucenic. Iar în ceea ce priveşte daunele pentru boală profesională, nu există niciun înscris în speţă din care să reiasă această afecţiune; de altfel, apelantul-reclamant nu a mai insistat în acest capăt de cerere în faţa primei instanţe (menţiune în încheierea din 21.01.2020) şi nu a făcut referire în cererea de apel.

Astfel, se va menține restul sentinței în sensul respingerii celorlalte pretenții.

Fiind în culpă procesuală, în baza art.453 C.p.c., va obliga pârâta să achite reclamantului suma de 300 de lei – cheltuieli de judecată, în parte, în faţa primei instanțe. Onorariul avocatului a fost dovedit cu chitanţă, în condiţiile art.452 C.p.c, în sumă de 500 de lei. Însă cererea de chemare în judecată a fost admisă parţial, făcând aplicarea dispoziţiilor art.453 alin.2 C.p.c.: „Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părţi poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată.” Iar în faza apelului, nu s-a făcut dovada efectuării vreunei cheltuieli de judecată.