Contestaţie decizie de sancţionare

R O M Â N I A

TRIBUNALUL COVASNA

SECŢIA CIVILĂ Dosar nr. …………..

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 636

Şedinţa publică din 8 august 2018

Completul compus din:

PREŞEDINTE: …………

ASISTENT JUDICIAR: ………..

ASISTENT JUDICIAR: …………

GREFIER: …………

Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamantului R.D., în contradictoriu cu pârâta S.C. ……………. S.R.L., având ca obiect contestaţie decizie de sancţionare.

La apelul nominal, făcut în şedinţă publică, se prezintă pentru reclamantul lipsă avocatul C. S., iar pentru pârâtă, avocatul Ş. D..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Instanţa pune în discuţie faptul că reclamantului i s-a solicitat de trei termene să se prezinte în vederea răspunderii la interogatoriu şi nu s-a prezentat, iar la termenul anterior i s-a pus în vedere să se prezinte pentru interogatoriu, sub sancţiunea prevăzută de art. 358 Cpc.

Având cuvântul, apărătorul părţii pârâte solicită aplicarea dispoziţiilor art. 358 Cpc având în vedere lipsa nejustificată la interogatoriu.

Faţă de aceasta, apărătorul părţii reclamante arată că lasă la aprecierea instanţei aplicarea dispoziţiilor art. 358 Cpc.

Instanţa arată că se va pronunţa asupra acestei chestiuni odată cu fondul cauzei.

Faţă de solicitarea probei testimoniale cu cel de-al doilea martor, instanţa constată că nu s-au consemnat în încheieri tezele probatorii.

Apărătorul părţii pârâte arată că doreşte audierea celui de-al doilea martor cu privire la procedura de validare a vânzărilor. Mai departe, a arată că a depus la dosar un tabel cu 46 de vânzări anulate la care se menţionează, pentru fiecare în parte, motivele pentru care au fost anulate, deci, ceea ce trebuia să facă agentul şi nu a făcut. Cu privire la acest aspect, inclusiv la procedura de validare a vânzărilor pe care reclamantul trebuia să o respecte şi nu a respectat-o, a făcut o teză probatorie. La termenul anterior a fost audiat un martor care a prezentat pe larg care sunt paşii acestei proceduri, ce trebuia să facă agentul, ce nu a făcut, iar acel martor a susţinut că a verificat acel tabel şi că a consemnat anumite aspecte într-una dintre rubricile tabelului. Cu cel de-al doilea martor, partea pârâtă, prin avocat, arată că doreşte să dovedească acelaşi lucru, practic, o susţinere în plus şi o confirmare a acelor vânzări anulate, ceea ce trebuia să facă agentul şi nu a făcut. De asemenea, arată că la termenul anterior s-a insistat foarte mult pe faptul că agentul trebuia doar să răspundă la telefon, ceea ce nu este adevărat.

 Apărătorul părţii reclamante apreciază că nu se impune audierea celui de-al doilea martor propus, fiind o pierdere de timp, pentru că sunt lucruri despre care martorul audiat a făcut deja vorbire, sub jurământ.

Instanţa, în legătură cu acest aspect, faţă de faptul că la dosar nu s-a depus întâmpinare, nu s-a cerut de către partea reclamantă probe cu martori în apărare, nu s-a răspuns la interogatoriu de către partea reclamantă, faţă de declaraţia martorului de la termenul anterior şi faţă de faptul că, prin audierea cel de-al doilea martor propus, se doreşte a se dovedi aceleaşi chestiuni, instanţa se consideră lămurită din probatoriul administrat şi din actele depuse la dosar şi consideră că proba cu al doilea martor este inutilă, urmând a o respinge.

 Nemaifiind alte cereri de formulat sau alte probe de administrat, instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fondul cauzei.

Apărătorul părţii pârâte depune la dosar o notă cu cheltuielile de judecată, respectiv FF 18-100/12 martie 2018 – 1146,67 euro, FF 18-146/5 aprilie 2018 – 1200 euro, FF 18-178/14 mai 2018 – 53,33 euro şi concluzii scrise. Totodată, comunică părţii adverse, prin avocat, un exemplar din cheltuielile de judecată.

Apărătorul părţii reclamante, având cuvântul, solicită admiterea acţiunii şi desfiinţarea deciziei sancţionatorii aplicate, fără cheltuieli de judecată, acestea urmând a fi solicitate pe cale separată.

În esenţă, arată că agentul de vânzări contactează telefonic sau este contactat de cei înregistraţi şi înregistrează cererea acestora privind diverse servicii şi obiecte care se vând în această manieră. Există o procedură, aşa cum a arătat martorul audiat la termenul trecut, care se face în mod automat, în Canada, prin America de Sud, însă, agentul nu are nici o posibilitate să intervină în legătură cu acestea, obligaţia lui fiind aceea de a înregistra cererea, ceea ce a şi făcut. Dacă ulterior persoana respectivă renunţă la serviciile comandate sau nu se realizează contractul, nu are cum să fie vina agentului care primeşte asemenea intenţii de contractare. Agentul este cel care culege şi înregistrează nişte cereri privind anumite servicii.

 Mai departe, solicită instanţei să constate că nu este vorba de nici un prejudiciu, de nici o împietate a desfăşurării activităţii şi de nici de o deteriorare a imaginii, orice consumator, orice persoană fizică sau juridică poate să îşi exprime dorinţa de a contracta ceva sau nu. De asemenea, arată că momentul încheierii contractului nu este legătura agentului cu persoana respectivă, agentul având obligaţia să înregistreze acea convorbire cu datele acelei persoane, ceea ce a şi făcut. În mod evident, este o chestiune care nu priveşte atribuţiile sale de serviciu, nefiind vorba de o încălcare a atribuţiilor sale de serviciu, de culpă şi aşa mai departe, mobilul fiind înlăturarea lui de la bonus de către unul din aceşti martori, care făceau şi ei aceleaşi lucruri ca şi partea reclamantă. Totodată, arată că reclamantul este acuzat de nişte chestiuni obiective care ţin de raportul juridic dintre societatea la care lucra şi eventualul client. Dacă nu se încheie un contract, agentul, care doar răspunde la telefon, nu are de ce să răspundă pentru aceasta.

Având cuvântul, apărătorul părţii pârâte solicită respingerea acţiunii ca neîntemeiată şi arată că reclamantul ocupa funcţia de agent servicii, iar în concluziile scrise a menţionat care au fost atribuţiile postului acestui agent. Pe de altă parte, acest agent avea obligaţia să respecte regulamentul intern al societăţii şi totodată, procedurile. Acesta nu a negat, în nici un fel (ceea ce se poate vedea din procedura disciplinară), faptul că ar fi avut obligaţia să respecte această procedură de validare a vânzărilor. I s-a dat posibilitatea să dea explicaţii, atât în cadrul procedurii, cât şi ulterior, după ce au fost făcute verificările. Agentul avea obligaţia să înregistreze vânzările într-un sistem, dar după ce parcurgea anumiţi paşi, respectiv: confirmarea vânzării de către client, plasarea comenzii într-un program de procesare, sistem care generează automat un număr de comandă cu notă de calcul, şi după aprobarea comenzii de către departamentul de fraudă, doar după aceşti paşi, el avea obligaţia să înregistreze acea vânzare în sistem. După cum se poate observa în acest tabel, există menţiuni cu privire la fiecare vânzare în parte, ce trebuia să facă agentul şi nu a făcut, majoritatea acelor vânzări fiind fictive, el nici măcar nu menţiona numele clientului. Un aspect extrem de important este faptul că nu doar societatea din Bucureşti a verificat, ci o terţă parte din Canada, după cum a declarat martorul la termenul anterior. Prin urmare, aceste menţiuni, raportate la faptul că bonusurile ar fi fost luate de către alţi agenţi sunt excluse din start, din moment ce o terţă persoană a verificat acele aspecte. Pe de altă parte, în ceea ce priveşte acest prejudiciu de imagine adus societăţii, societatea operează ci clienţi din Canada, prin urmare, aşa cum rezultă din declaraţia martorului, cei din Canada au solicitat celor din România să verifice aceste vânzări pe motiv că exista suspiciunea, în cazul acestui reclamant, majoritatea vânzărilor erau anulate, motiv pentru care s-au făcut aceste investigaţii. Reclamantul a recunoscut că avea obligaţia să respecte această procedură, s-a făcut dovada la dosarul cauzei că această procedură le-a fost adusă la cunoştinţă, nu a negat în nici un fel acest lucru, nu a dorit să dea explicaţii suplimentare. Cum a susţinut şi martorul de la termenul anterior, echipa din Bucureşti i-a solicitat să dea explicaţii suplimentare pentru că societatea, la rândul ei, trebuia să dea explicaţii către Canada, motiv pentru care, astfel cum a explicat şi martorul, totul a fost o muncă de echipă, nu era vorba de bonusuri, astfel cum susţine.

Apărătorul părţii pârâte arată că acestea sunt argumentele respingerii acţiunii, prezentate pe larg în concluziile scrise, acţiunea fiind categoric neîntemeiată, iar abaterea disciplinară a fost pe deplin dovedită. Totodată, arată că solicită cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat, conform celor trei facturi depuse la dosarul cauzei, iar în ceea ce priveşte cheltuielile de deplasare, îşi rezervă dreptul de a le solicita pe cale separată.

În replică, apărătorul părţii reclamante arată că acesta nu era abilitat să facă vânzări, obligaţiile fiind cele din contractul individual de muncă

Apărătorul părţii pârâte arată că acest agent nu avea doar obligaţia să răspundă la telefon şi atât. Martorul audiat la termenul anterior a reliefat, la întrebarea părţii adverse, care sunt atribuţiile zilnice ale unui agent, inclusiv al reclamantului, şi s-au menţionat aceste atribuţii, acestea fiind inclusiv cele susţinute şi de către partea pârâtă cu privire la această procedură. Raportat la bonusuri, martorul audiat la termenul anterior este angajat al societăţii şi a menţionat că este o muncă de echipă, nefiind vorba de România, ci de Canada. Mai mult decât atât, aceste verificări au fost făcute de o terţă firmă, deci este vorba de ceva imparţial

Faţă de concluziile astfel cum au fost formulate şi probatoriul administrat în cauză, instanţa reţine cauza spre soluţionare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra prezentei cauze,  reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub numărul de mai sus, partea reclamantă R.D. a chemat în judecată partea pârâtă S.C. ………….. S.R.L., solicitând instanţei următoarele:

- Să dispună anularea Deciziei de sancţionare nr. 4366/15/01.2018 prin care a fost sancţionat cu reducerea salariului de baza cu 5% pentru o perioada de 1 lună, deoarece nu a săvârşit nici o abatere disciplinară în cadrul activităţii sale de salariat la societatea pârâtă;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. 

 În motivare, s-au arătat următoarele:

În fapt, se reţine că reclamantul, în activitatea de vânzare a produselor companiei, ar fi raportat necorespunzător vânzările încheiate într-un nr. de 46 de cazuri.

Reclamantul a arătat că, în cadrul atribuțiilor de serviciu, oferta produse şi servicii ale companiei, telefonic cu potenţiali clienţi. Aceştia, daca doreau să achiziţioneze produsul (serviciul) ofertat, își exprimau acordul tot prin telefon, această procedură echivalând cu încheierea unui contract. Toate contractele încheiate de reclamant în modalitatea mai sus arătate erau evidenţiate în cadrul reglementat de companie. Ulterior, persoanele care îşi exprimaseră acordul la achiziţionarea produsului (serviciului), din varii motive, anunţau compania ca nu doresc achiziţionarea produsului (serviciului). De obicei, aceste opţiuni ale clienţilor erau recepţionate de către alți colegi, tot prin telefon, caz în care vânzarea raportată de reclamant era anulată.

Clienţii care iniţial şi-au exprimat acordul de achiziţionare a produselor companiei erau în dreptul lor de a renunţa la contract în termenul legal pentru orice motiv sau chiar în lipsa oricărui motiv.

Reclamantul consideră că astfel de anulari ale contractelor nu îi sunt imputabile şi nu pot constitui o abatere disciplinară a lui.

 În drept s-au invocat  disp. art. 247 alin. (2)  şi art. 252  alin. (5) din Codul Muncii.

În probațiune, s-au depus înscrisuri.

Prin întâmpinare, partea pârâtă S.C. ………….. S.R.L.,  a solicitat respingerea acțiunii, arătându-se, totodată, în motivare, următoarele:

„16. Reclamantul a investit instanţa de judecată cu o acţiune împotriva Deciziei 4366 prin care s-a dispus, în mod legal şi temeinic, sancţionarea disciplinară cu reducerea salariului de bază cu 5% pentru o perioada de 1 lună, în luna ianuarie 2018. În cadrul acţiunii, reclamantul invoca caracterul netemeinic al sancţiunii aplicate.

17. Reclamantul nu a invocat aspecte de nelegalitate privind procedura cercetării disciplinare prealabile sub aspectul condiţiilor de formă şi a dispoziţiilor legale aplicabile, prin urmare, cadrul procesual care trebuie avut în vedere la soluţionarea prezentei cauze, stabilit de către reclamant vizează aspecte de netemeinicie a deciziei contestate.

b) Temeinicia sancţiunii disciplinare aplicate

- Dreptul angajatorului de a aplica, potrivit legii, sancţiuni disciplinare salariaţilor în cazul în care constată că aceştia au săvârşit o abatere disciplinară

18. Printre drepturile conferite angajatorului de Codul Muncii se regăsesc dreptul de a stabili atribuţiile şi sarcinile de serviciu fiecărui salariat şi de a exercita controlul privind modul de îndeplinire a acestora. În cazul în care angajatorul constata că salariatul, în mod culpabil, nu şi-a îndeplinit sau a îndeplinit în mod necorespunzător sarcinile de serviciu, are posibilitatea de a antrena răspunderea disciplinară a salariatului, prin cercetarea faptelor comise de acesta şi aplicarea sancţiunii disciplinare.

19. Premisa răspunderii disciplinare a unei persoane constă în existenţa unui raport de subordonare circumscris unui raport juridic de muncă care are la baza încheierea unui contract individual de muncă între salariat şi angajator, situaţie care se regăseşte în speţă.

- Faptele salariatului reţinute în Decizia 4366 constituie abatere disciplinară.

20. În acord cu dispoziţiile art. 247 Codul Muncii, pentru a constitui o abatere disciplinară este necesar ca salariatul să săvârşească o faptă care are legătură, directă sau indirectă, cu neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a atribuţiilor sau sarcinilor de serviciu care sunt stabilite prin contractul individual de muncă, fişa postului, regulamentul intern, contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin dispoziţii scrise sau verbale, ale conducătorului unităţii sau persoanelor special însărcinate de către angajator.

21. În acest sens este şi practica judiciară, respectiv Curtea de Apel Galaţi a reţinut că "abaterea disciplinara este fapta în legătură cu munca şi care constă într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici. Rezultă că, pentru a fi încadrată ca abatere disciplinară, fapta săvârşită de către salariat trebuie sa se răsfrângă negativ asupra relaţiilor de muncă, ordinii şi disciplinei la locul de muncă, aspecte ce se pot determina în funcţie de datele concrete ale comiterii faptei. ”

29. Astfel cum se poate observa din înscrisul depus la dosarul cauzei, respectiv desfăşurătorul celor 46 cazuri de comanda raportate, prezentat şi salariatului în cursul şedinţei de cercetare disciplinară, acesta a încălcat procedura standard de raportare a vânzărilor, acestea nefiind confirmate de către client (în anumite situaţii, a oferit informaţii eronate clienţilor, nu a menţionat date în formularul de comandă pentru a putea fi identificaţi clienţii şi vânzarea presupus încheiată prin confirmarea clientului, nu au fost identificate vânzări după numele plasat), nefiind generat un număr de comandă şi neexistând aprobarea departamentului de fraudă. În contestaţie, reclamantul nu face nici o menţiune cu privire la aceste aspecte, tocmai pentru că nu au fost respecte.

30. Prin modalitatea de redactare a argumentelor si a prezentării situaţiei de fapt (eronat), reclamantul încearcă sa deturneze atenţia instanţei de judecată de la obiectul deciziei contestate şi a faptelor reţinute care constituie abatere disciplinară.

31. După cum se poate observa şi în Decizia 4366 - art. 2 pct. (2) lit. c), Comisia de cercetare a abaterii disciplinare a reiterat faptul că salariatul avea obligaţia de a folosi programul ….. pentru a-şi înregistra vânzarea numai după generarea unui număr de comandă (urmare a confirmării vânzării de către client) şi aprobarea comenzii de către departamentul de fraudă. În acest context, membrii comisiei au reţinut că salariatul nu a respectat procesul în mod repetat, existând mai multe situaţii similare, mai exact 46 de cazuri de comandă raportată şi anulată (conform desfăşurătorului anexă prezentat salariatului în cursul şedinţei de cercetare disciplinară şi anexat Procesului-verbal din 28.11.2017), prin aceasta urmărindu-se manipularea indicatorilor specifici proiectului. Altfel spus, ceea ce se impută salariatului este logarea pe nedrept a unei vânzări neprocesate - înregistrarea în sistemul ….. a unei presupuse vânzări (vânzări neprocesate).

32. Procedura privind procesul de validare al vânzărilor [Anexa 13] a fost adusă la cunoştinţa tuturor Agenţilor Servicii Clienţi, inclusiv Salariatului atât în cadrul procedurii de instruire la locul de muncă cât şi în timpul desfăşurării activităţii sale. Reclamantul a participat la întâlnirea din data de 23.03.2017 în care a fost explicat procesul de validare a vânzărilor încheiate (declarate) de către agenţi, dovada în acest sens fiind emailurile conform cărora salariatul a fost invitat la întâlnirea de prezentare, a acceptat invitaţia, a participat la întâlnire si i-a fost comunicat, în forma materială, documentul privind procesul de validare al vânzărilor [Anexa 14].”

În drept, s-au invocat  disp. art. 205 Cpc şi dispoziţiile legale menţionate în cuprinsul întâmpinării.

În probațiune, s-au depus înscrisuri şi a fost audiat  martorul  D. D.-A.

 Totodată, partea reclamantă a fost citată la interogatoriu, din oficiu, de către instanţă, dar nu s-a prezentat în instanţă, deşi a fost legal citat.

Din actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:

În fapt, între partea reclamantă R.D. şi partea pârâtă S.C. ….. S.R.L.,  fost încheiat Contractul Individual de Muncă înregistrat în Registrul General de Evidenţă al salariaţilor sub nr. 3138/29.09.2016, care  a fost modificat mai târziu prin trei Acte Adiţionale, prin care partea reclamantă, în calitate de angajat-salariat, a ocupat postul de Agent Servicii Client, având atribuţiile legate de activitatea sa lucrativă pentru care a fost angajat, descrise în Fişa Postului.

Astfel, în fapt, partea reclamantă R.D. şi-a desfăşurat munca la partea pârâtă  S.C. ………….. S.R.L., având funcţia de Agent Servicii Clienţi în cadrul punctului de lucru ……………...

La dosar, s-au depus înscrisuri privind faptul că partea reclamantă a luat la cunoştinţă că avea obligaţia de a respecta toate prevederile din Regulamentul intern al părţii pârâte, politicile şi procedurile TIE România, precum şi Codul Etic şi Conduită al ……. şi politicile ………….

Ulterior, prin Decizia nr. 4366/15.01.2018 emisă de partea pârâtă S.C. …………. S.R.L., a fost dispusă sancţionarea salariatului R.D. cu reducerea salariului de bază cu un procent de 5% pentru o durată de 1 lună, respectiv luna ianuarie 2018.

Abaterea disciplinară pentru care a fost aplicată părţii reclamante sancţiunea, respectiv Decizia nr. 4366/15.01.2018 constă în aceea că:

În cursul lunii noiembrie 2017 a încălcat procedura standard cu privire ta raportarea vânzărilor încheiate de un agent al proiectului ….. Prin aceasta acţiune frauduloasă, a urmărit manipularea indicatorilor specifici proiectului (logarea pe nedrept a unei vânzări neprocesate).

De asemenea, s-a mai reţinut de către Comisia de Cercetare a abaterii disciplinare că procedurile de lucru i-au fost aduse la cunoştinţă salariatului atât în cadrul procesului de instruire la locul de muncă, cât şi în timpul activităţii sale şi implicit obligaţia de folosi programul ………. pentru a-şi înregistra vânzarea numai după generarea unui număr de comandă şi aprobarea comenzii de către departamentul de fraudă.

Totodată, s-a mai reţinut şi că salariatul nu a respectat procesul descris mai sus în mod reperat, existând, mai exact, 46 de cazuri de comandă raportată şi anulată conform desfăşurătorului anexă prezentat salariatului în cursul şedinţei de cercetare disciplinară care nu a fost niciodată contestat efectiv, în scris, pe durata judecării prezentei cauze de către partea reclamantă R.D..

De asemenea, tribunalul reţine că Decizia nr. 4366/15.01.2018 a fost întemeiată în drept pe mai multe temeiuri care, însă,  nu au fost contestate efectiv, în scris, de către partea reclamantă, nici chiar prin cererea de chemare în judecată, sens în care nici instanţa nu le va mai analiza, deoarece exced practic prezentului cadru procesual.

Astfel, tribunalul constată că, cadrul procesual care trebuie avut în vedere la soluţionarea prezentei cauze, stabilit de către partea reclamantă, vizează exclusiv netemeinicia în fapt  a Deciziei nr. 4366/15.01.2018.

Mai departe, din cele arătate de  martorul D. D.-A. care a fost audiat de către instanţă la termenul din 23.06.2018,  au rezultat următoarele:

Martorul D. D.-A. este angajat la societatea parte pârâtă S.C. ………. S.R.L.  din 10.02.2015 ca agent servicii client, mai exact pe un post similar cu cel ocupat de reclamantul R.D., şi că din luna iunie 2016 a fost şef serviciu al echipei din care făcea parte şi reclamantul, astfel că acesta s-a aflat în subordinea sa.

Martorul D. D.-A. a arătat că firma pârâtă la care lucrează prestează în România servicii externalizate de o companie de telefonie din Canada denumită ……. În esenţă, angajaţii din România au ca scop încheierea de abonamente de telefonie, respectiv de contracte cu potenţiali clienţi din Canada, în acest sens angajaţii din România apelează telefonic posibili clienţi din Canada sau aceştia din urmă, la rândul lor, pot suna la firmă pentru încheierea de abonamente. Totodată, încheierea acestora este posibilă şi prin e-mail. În esenţă, scopul demersurilor pe care le fac angajaţii din România este acela de a obţine consimţământul clienţilor din Canada pentru încheierea unui astfel de contract. Etapele procedurii sunt următoarele:

În primul rând, se obţine consimţământul clientului pentru încheierea contractului sau pentru reînnoirea acestuia.

În al doilea rând, în măsura în care este obţinut acest consimţământ, agentul de servicii din cadrul firmei plasează comanda către sistem în programul conceput în acest sens.

În al treilea rând, comanda primeşte un număr aleatoriu de comandă, după care aceasta este documentată în sensul că sunt evidenţiate persoana, preţul, produsele.

În al patrulea rând, după ce comanda a fost documentată, aceasta este preluată de Departamentul de investigaţii şi analiză risc şi fraude din Canada, care după ce o analizează, are două posibilităţi:

- poate accepta această comandă - situaţie în care agentul introduce vânzarea în sistem, respectiv se finalizează procedura de vânzare, iar ulterior, comenzile acceptate sunt centralizate de o terţă echipă aflată în Filipine care, la rândul său, validează sau anulează vânzarea;

- poate respinge comanda plasată pentru diverse considerente, iar în această situaţie angajatul firmei, adică agentul de servicii, nu ar trebui să mai proceseze vânzarea, astfel că aceasta nu ar trebui finalizată.

Echipa terţă din Filipine centralizează lunar situaţia comenzilor verificate şi întocmeşte un raport pe care-1 trimite la echipa de management din Bucureşti, iar aceasta din urmă îl trimite agenţilor de servicii client, scopul fiind acela ca agenţii, luând cunoştinţă de motive, să poată veni cu argumente pentru vânzările anulate sau să poată contesta anumite erori inerente.

Martorul D. D.-A. a mai menţionat faptul că raportul arătat este înaintat şi firmei din Canada, ………, iar în cazul de faţă aceasta a semnalat faptul că rata de anulare a vânzărilor reclamantului este peste media echipei şi a solicitat efectuarea unei verificări în plus în cadrul firmei din Bucureşti.

Verificarea a fost solicitată şi în contextul în care firma din Canada oferă premii şi bonusuri substanţiale direct proporţional cu vânzările introduse în sistem, de exemplu, anul trecut fiind oferită şi o excursie în Canada de o săptămână, valoarea acesteia fiind de 2500-3000 USD, excursie de care reclamantul era interesat.

În urma acestei verificări, nu s-au putut identifica toate numerele de comandă introduse în sistem de reclamant şi s-au constatat inadvertenţe, de exemplu: mai multe produse vândute, vânzări făcute la preţuri ce nu puteau fi onorate sau vânzări făcute către clienţi care nu erau eligibili. De aceea, martorul D. D.-A. a trebuit să întocmească un referat prin care a solicitat, în calitate de şef al echipei, crearea unei comisii disciplinare pentru investigarea cazului, iar el, personal, a solicitat ca sancţiune descalificarea de la bonus.

D. D.-A. a afirmat categoric că nu au fost respectate etapele procedurii pe care le-a descris anterior, iar în cazul reclamantului situaţia aceasta se regăseşte cam la 50% din vânzările înregistrate de acesta în luna respectivă.

În ceea ce priveşte cele 46 de vânzări din tabelul ataşat la dosar, acestea au făcut obiectul verificării inițiale la echipa din Manilla, iar ulterior au făcut şi ei o verificare, sperând ca echipă să găsească o justificare pentru această situaţie care nu le făcea cinste.

În tabelul ataşat la fila 71 şi urm. din dosar, contribuţia lor se regăseşte în coloanele a şasea şi a şaptea, cu privire la identificarea erorii şi cu privire la ceea ce ar fi trebuit să facă agentul.

În aprecierea martorului D. D.-A., a existat o intenţie la momentul în care au fost introduse aceste 46 de vânzări în sistem, în condiţiile descrise anterior.

De asemenea, a afirmat categoric că această situaţie a creat un prejudiciu de imagine firmei, în contextul în care relaţiile de afaceri, derulându-se la distanţă, încrederea este esenţială şi cu atât mai mult cu cât există o terţă echipă care comunică direct cu firma din Canada, iar aceasta din urmă a solicitat acea verificare, situaţia descrisă putând duce la o decredibilizare a relaţiilor de afaceri.

Practic, martorul  D. D.-A. a confirmat pe deplin toate apărările şi susţinerile părţii pârâte din întâmpinare infirmând în totalitate cele arătate destul de sumar în cererea de chemare în judecată de către partea reclamantă.

 În concluzie, instanţa reţine că, în speţă, salariatul - parte reclamantă R.D. nu a făcut nici un fel de contraprobă faţă de apărările şi probele solicitate de către partea pârâtă.

 În dreptul muncii sarcina probei este reglementată de disp. art. 272 din Codul muncii care arată că:

Sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfăţişare.

În prezenta speţă, tribunalul constată că angajatorul şi-a respectat această obligaţie legală, iar partea reclamantă ar fi trebuit să răstoarne susţinerile din întâmpinare, dar nu a făcut acest lucru prin depunerea unui răspuns la întâmpinare, iar în contraprobă nu a mai depus alte probe, ceea ce echivalează, practic, se achiesează de facto la toate apărările de fapt şi de drept din întâmpinare.

De asemenea, partea reclamantă a fost citată la interogatoriu, din oficiu, de către instanţă, dar nu a fost prezentă, iar instanţa va face astfel aplicarea disp. art. 358 Ncpc considerând această lipsă la interogatoriu ca o totală recunoaştere a susţinerilor părţii pârâte din întâmpinare, dar şi al apărărilor efectuate.

În drept, art. 247 din Codul muncii  arată că:

(1) Angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancţiuni disciplinare salariaţilor săi ori de câte ori constată că aceştia au săvârşit o abatere disciplinară.

(2) Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca şi care constă într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici.

În speţă, tribunalul  constată că faptele săvârșite de partea reclamantă şi descrise mai  sus în Decizia nr . 4366/15.01.2018 sunt săvârșite de acesta cu vinovăţie sub forma intenţiei directe.

În concluzie, faţă de argumentele de fapt şi de drept expuse, instanţa, văzând şi disp. art. 249  Ncpc, va respinge cererea de chemare în judecată a părţii reclamante așa cum a fost formulată, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge acțiunea formulată şi precizată de partea reclamantă R.D., CNP: ………, cu domiciliul în ………….., în contradictoriu cu partea pârâtă  …………… SRL, cu sediul în ………….., nr. Reg.Com. ………., cod fiscal …………, ca neîntemeiată.

 Cu drept de apel  în termen de 10 zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul Covasna.

Pronunţată azi, 08.08.2018, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea instanţei.

PREŞEDINTE ASISTENŢI JUDICIARI

GREFIER

Domenii speta

Spete similare