Insolvenţă. Cerere de antrenare a răspunderii întemeiată pe dispoziţiile art.169 alin1 lit.d din Legea nr.85/2014. Lipsa notificării debitoarei.

Insolvenţă. Cerere de antrenare a răspunderii  întemeiată pe dispoziţiile art.169 alin1 lit.d din Legea nr.85/2014. Lipsa notificării debitoarei.

Legea nr.85/2014, art.42 alin.3, art .169 alin1 lit. d.

Potrivit art.42 alin.3 din Legea nr.85/2014 (.....) comunicarea actelor de procedură anterioare deschiderii procedurii şi notificarea deschiderii procedurii se vor realiza potrivit prevederilor Codului de procedură civilă.

Or, cât timp debitoarei nu i-a fost comunicată, în mod legal, notificarea deschiderii procedurii, nu este îndeplinită condiția culpei  în nepredarea actelor și documentelor contabile.

Secția a II-a  civilă , Decizia civilă nr.349 din 3 octombrie 2019

Prin sentinţa atacată s-a dispus  închiderea procedurii insolvenţei debitoarei SC  D. SRL, radierea debitorului din registrul comerţului şi s-a respins cererea formulată de creditorul G. prin H. împotriva pârâtului N. pentru antrenarea răspunderii patrimoniale.

 În îndeplinirea atribuţiilor sale, noul lichidatorul judiciar a efectuat demersurile necesare pentru identificarea, evaluarea şi valorificarea bunurilor din averea debitoarei.

Având în vedere că nu au fost identificate bunuri corporale sau incorporabile valorificabile în vederea acoperirii pasivului, lichidatorul judiciar a depus la data de 10.12.2018 raportul final publicat în BPI la data de....2019.

Constatând că s-au întocmit şi comunicat notificările în condiţiile art. 61 din Legea privind procedura insolvenţei.

Potrivit disp. art.174 alin.1 din Legea nr.85/2014  în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezentul titlu, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative şi niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va audia de urgenţă creditorii într-o şedinţă, iar în cazul refuzului exprimat de aceştia de a avansa sumele necesare sau în cazul neprezentării acestora, deşi s-a îndeplinit procedura citării prin BPI, va da o sentinţă de închidere a procedurii, prin care se dispune şi radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.

Cum în  cursul procedurii s-a constatat că nu există  bunuri în patrimoniul debitoarei, prin raportare la dispoziţiile legale invocate, reţinându-se că sunt îndeplinite condiţiile art.174 alin.1 din Legea nr.85/2014, in baza art. 45 alin 1 lit. q cu referire la art.174 alin.1 din Legea nr.85/2014, s-a admis solicitarea formulată de lichidatorul judiciar și s-a dispus închiderea procedurii și radierea debitoarei din registrul comerţului.

Cu privire la cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale a pârâtului, s-a reţinut că potrivit art.169 al.1 din Legea nr.85/2014: La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte sau întregul pasiv al debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvenţă, fără să depăşească prejudiciul aflat în legătură de cauzalitate cu fapta respectivă, să fie suportată de membrii organelor de conducere şi/sau supraveghere din cadrul societăţii, precum şi de orice alte persoane care au contribuit la starea de insolvenţă a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:…

d) au ţinut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea în conformitate cu legea. În cazul nepredării documentelor contabile către administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, atât culpa, cât şi legătura de cauzalitate între faptă şi prejudiciu se prezumă. Prezumţia este relativă.;…

Răspunderea organelor de conducere prevăzută de art.169 din Legea insolvenţei, este o veritabilă răspundere delictuală, chiar dacă este prevăzută într-o lege specială, astfel că implică dovedirea existenţei elementelor constitutive ale acestei răspunderi, conform art.1349 al.1 şi art.1357 al.1 Cod civil, astfel încât, lichidatorul este dator să probeze săvârşirea unei fapte ilicite determinate, prejudiciul produs ca urmare a delictului comercial, care constă în starea de insolvenţă a debitoarei, precum şi existenţa raportului de cauzalitate dintre această faptă si insolvenţă. Aceasta întrucât norma specială nu prevede expres care sunt condiţiile antrenării răspunderii, motiv pentru care acolo unde nu prevede sau nu e suficient de explicită, se completează cu dreptul comun în materie de răspundere delictuală.

Condiţiile pentru atragerea răspunderii patrimoniale a organelor de conducere sunt de altfel incluse în disp.art.169 din Legea insolvenţei, respectiv cauza fiind fapta persoanei responsabile, una dintre cele enumerate de art.169, efectul fiind starea de insolvenţă, dovedită prin existenţa unor creanţe certe, lichide şi exigibile mai vechi de 60 zile rămase neacoperite, iar raportul de cauzalitate în condiţia prevăzută de acest articol, care impune sancţionarea doar a persoanelor care au determinat starea de insolvenţă.

În speţă deschiderea procedurii şi prejudiciul, respectiv întregul pasiv rămas neacoperit ca urmare a lichidării averii debitoarei, sunt dovada însăşi a stării de insolvenţă.

Din raportul cauzelor rezultă că nu se poate emite o concluzie cu privire la persoanele vinovate tocmai pentru că documentele juridice şi contabile nu au putut fi verificate de lichidator. Ori, în lipsa documentelor contabile nu se poate trage o concluzie cu privire la modul cum a fost condusă activitatea debitoarei şi dacă actele şi faptele administratorului au condus la insolvenţa debitoarei.

Judecătorul sindic a apreciat ca în cauză nu s-a dovedit ca faptele pârâtei au determinat nemijlocit starea de insolvenţă a debitoarei.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel G.  prin H.  solicitând schimbarea în parte a sentinţei apelate în sensul admiterii cererii de antrenare şi obligarea pârâtului la plata sumei de 651.756 lei reprezentând întregul pasiv al societăţii debitoare.

În expunerea motivelor de apel se arată că în raportul cauze nu s-a emis o concluzie cu privire la persoanele vinovate de ajungerea societăţii în stare de insolvenţă, iar fostul administrator social nu a predat actele contabile, aspect care a stat la baza formulări cererii de antrenare, aceasta fiind una din ipotezele reglementate de lege ca premisă a formulării cererii.

Solicită a se observa că deşi fostul administrator a fost notificat în acest sens, acesta nu a pus la dispoziţia lichidatorului judiciar actele contabile ale societăţii şi nici pe site-ul MFP nu au fost identificate situaţi financiare, de unde rezultă că societatea nu şi-a respectat obligaţia legală de a întocmi şi depune bilanţurile contabile de la înfiinţare până la deschiderea procedurii.

Astfel, aceste aspecte denotă faptul că debitoarea nu a ţinut contabilitatea în conformitate cu legea. Raportat la motivarea instanţei de fond, solicită a se observa că tocmai lipsa evidenţelor contabile contribuie în mod direct la producerea stării de insolvenţă.

În drept a invocat disp. art. 46 şi ale art.169 din Legea nr.85/2014.

 Din  examinarea apelului prin prima motivelor de apel invocate, Curtea reține următoarele:

Curtea constată că cererea de antrenare a răspunderii a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art.169 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2014, respectiv pe nepredarea actelor contabile de către fostul administrator social.

Cu privire la acest motiv, Curtea constată că  la dosar nu există dovada notificării debitoarei cu privire la deschiderea procedurii insolvenței și respectiv cu obligația de predare a actelor și documentelor contabile.

Potrivit art.42 alin 3 din Legea nr.85/2014” (.....) comunicarea actelor de procedură anterioare deschiderii procedurii şi notificarea deschiderii procedurii se vor realiza potrivit prevederilor Codului de procedură civilă.

Or, prin raportul nr.1 privind descrierea modului de îndeplinire a atribuţiilor, lichidatorul judiciar arată că notificarea pentru deschiderea procedurii a fost comunicată către debitoare prin publicarea acesteia in Buletinul procedurilor de insolvenţă.

La dosar nu există nicio altă dovadă de comunicare a notificării debitoarei cu privire la deschiderea procedurii insolvenței efectuată potrivit Codului de procedură civilă, adică cu scrisoare recomandată aşa cum prevede art.42 alin 3 din Legea nr.85/2014.

Or, răspunderea întemeiată pe dispozițiile art.169 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2014 este o răspundere delictuală trebuind să fie întrunite toate condiţiile răspunderii delictuale, inclusiv culpa.

Or, cât timp debitoarei nu i-a fost comunicată, în mod legal, notificarea deschiderii procedurii, nu este îndeplinită condiția culpei  în nepredarea actelor și documentelor contabile.

Faţă de cele de mai sus, apare de prisos să mai fie analizate şi celelalte motive invocate de către apelantă privind neținerea contabilității de către fostul administrator social.

Aşa fiind, în baza art.480 alin 1 Cod procedură civil a respins ca nefondat apelul  declarat de G. prin H.

Domenii speta

Spete similare