Cuprins pe materii: Dreptul muncii
Indice alfabetic: contestație decizie de suspendare a contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului; trimiterea în judecată a angajatului pentru fapte incompatibile cu funcția deținută.
Temei de drept: art. 52 alin. 1 lit. b) Codul muncii.
Dispozițiile art. 52 lit. b din Codul muncii nu condiționează dreptul angajatorului de a suspenda contractul individual de muncă de interzicerea unor drepturi privind exercițiul activității remunerate ale angajatului prin ordonanță penală sau hotărâre judecătorească.
Este adevărat că inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție până la soluţionarea definitiva a dosarului nr. ZY/245/2019, iar în cazul suspendării contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului în ipoteza trimiterii în judecată a angajatului pentru fapte incompatibile cu funcţia deţinuta, suspendarea este facultativă. (…)în prezenta cauză, probatoriul administrat nu relevă întrunirea cerințelor abuzului de drept mai sus enunțate, angajatorul făcând dovada respectării dispozițiilor art. 52 alin. 1 lit. b) teza a 2-a din Codul muncii..
Curtea reține specificitatea activității desfășurate de către apelant conform contractului individual de muncă, activitate ce presupune un grad de încredere ridicat în integritatea angajatului. Față de situația de fapt sesizată de către angajator și adusă la cunoștința organelor penale, situație de fapt ce a dus la trimiterea în judecată a angajatului, Curtea constată că măsura suspendării contractului individual de muncă se încadrează în limitele interne ale dreptului, fiind exercitat în mod rezonabil și cu bună-credință.
În ceea ce privește aspectele legate de afectarea nivelului de trai prin suprimarea veniturilor realizate din muncă, Curtea reține dispozițiile art. 52 alin 2 din Codul muncii, potrivit cărora, în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) și b), daca se constata nevinovăția celui în cauza, salariatul își reia activitatea anterioara si i se plătește, în temeiul normelor si principiilor răspunderii civile contractuale, o despăgubire egala cu salariul si celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului. Aceste dispoziții legale sunt de natură a-l determina pe angajator la exercitarea cu bună-credință a măsurii suspendării contractului individual de muncă și de a-i repara angajatului prejudiciul produs în situația exercitării abuzive.
Curtea de Apel Suceava
Revocarea deciziei de concediere dupa ramanerea definitiva a hotararii instantei de mentinere a deciziei. Preavizul si semnificatia acestuia.
Curtea de Apel Suceava
Dispoziţiile art. 283 din Legea nr.1/2011 nu stabilesc un regim derogatoriu de la dreptul comun consacrat prin dispoziţiile art.169 alin.2 din Codul Muncii, referitor la reţinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului.
Curtea de Apel Bacău
Recurs; contestaţie decizie de încetare a contractului individual de muncă prin acordul părţilor pe motiv de absenţă a consimţământului angajatului în acest sens. Sancţiunea neredactării în formă scrisă a acordului părţilor raportului de dreptul muncii.
Curtea de Apel Oradea
DREPTUL MUNCII. SANCŢIONAREA CONDUITEI NELEGALE A ANGAJATORULUI. ÎNDRITUIREA SALARIATULUI LA ACORDAREA DAUNELOR MORALE. Art. 5 şi 6 din Codul muncii Art. 55 lit. b din Codul muncii
Curtea de Apel Ploiești
În conformitate cu art. 140 alin.2 Codul muncii, salariatul are dreptul al un concediu plătit proporţional cu timpul efectiv lucrat. Timpul prezumat lucrat este cel specificat în contractul colectiv de muncă dacă unitatea pârâtă nu face dovada contra...