Drepturi băneşti

Dosar nr.

Cod operator 2443/2442

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCA ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

SENTINŢA Nr. 2777

Şedinţa publică de la 11 Iunie 2015

Completul compus din:

PREŞEDINTE

Asistent  judiciar

Asistent  judiciar

Grefier

Pe rol fiind judecarea acţiunii formulată de reclamanta F I, în contradictoriu cu pârâta S.C. HS.A. B - S R M-J, având ca obiect drepturi băneşti.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile, reclamanta fiind reprezentat de avocat D C, iar pârâta de consilier juridic P A.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează că la acest termen de judecată s-a depus la dosar, în original, răspunsul solicitat de la I.T.M. Gorj,  iar pârâta a înaintat la dosar concluzii scrise, după care:

Reprezentantul reclamantei a depus la dosar precizări şi concluzii scrise iar reclamanta a depus concluzii scrise.

Constatând încheiată cercetarea procesului, instanţa a acordat cuvântul pe fond.

Reprezentantul reclamantei a solicitat respingerea excepţiei invocate şi pe fond admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată,  în sensul obligării pârâtei la plata contravalorii a patru salarii de bază , conform dispoziţiilor art. 34 alin 1 din contractul colectiv de muncă, fără cheltuieli de judecată. A susţinut că reclamanta are o vechime în muncă de peste 33 ani, aspect faţă de care acesta se încadrează în dispoziţiile art. 34 alin 1 din contractul colectiv de muncă pentru acordarea cuantumului a trei salarii de bază.

S-a invocat în apărare că reclamanta a fost rechemat la muncă de către societate în intervalul de 6 luni prevăzut de alin. 2 din art. 34 din contractul colectiv de muncă, însă acest aliniat face menţiunea că, în decurs de 6 luni de la data concedierii persoana respectivă poate să se reangajeze la un loc de muncă în cadrul societăţii, iar la dosar se află o simplă adresă emisă de unitatea pârâtă la limita termenului de 6 luni, respectiv pe 14.11.2013, în condiţiile în care contractul de muncă al reclamantei a încetat pe data de 29.10.2013, adresă care nu a ajuns niciodată la reclamantă.

Reprezentanta pârâtei a solicitat respingerea acţiunii, susţinând că reclamanta a fost informat de faptul că, dacă în decurs de 6 luni de la data concedierii nu va fi rechemat pentru reangajare, va primi plăţile compensatorii. Consideră că reclamanta a refuzat să se reangajeze şi intenţionat nu a primit plicul ce a fost trimis din partea pârâtei. Art. 35 alin. 6 modificat prin actul adiţional la contractul colectiv de muncă sesizează faptul că, cei care refuză reangajarea pierd dreptul de a primi drepturi compensatorii.

Reprezentanta pârâtei mai invocă faptul că acţiunea reclamantei este tardiv formulată , întrucât art. 268 alin. 1 din Codul Muncii prevede că  cererile în vederea soluţionării unui conflict de muncă pot fi formulate, conform  lit. e,  în termen de 6 luni de la data naşterii dreptului la acţiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze din contract, ori salariile compensatorii nu sunt drepturi obligatorii conform Codului muncii.

TRIBUNALUL

Asupra cauzei de faţă:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj - Secţia Conflicte de muncă şi asigurări sociale la data de 04.05.2014, sub nr., reclamanta  F I a chemat în judecată pe pârâta S.C. H S.A. B - S TG-JIU, solicitând instanţei, ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să  dispună obligarea pârâtei la plata contravalorii a patru salarii de bază, în temeiul dispoziţiilor art. 34 alin. l din contractul colectiv de muncă pentru anii 2010-2013, sumă ce urmează a fi actualizată până la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a fost angajatul pârâtei în perioada 12.05.1980 - 31.10.2013, iar raporturile de muncă au încetat prin decizia nr. 499/29.10.2013, pentru cauze neimputabile salariatului, în temeiul art. 65 alin. l coroborat cu art. 68 din Codul muncii.

A învederat reclamanta că, potrivit art. 34 alin. 1 din contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel de unitate, pârâta trebuia să-i acorde la concediere compensaţii în valoare a 3 salarii de bază, având în vedere vechimea neîntreruptă de peste 12 de ani în cadrul societăţii, însă aceste drepturi băneşti nu i-au fost acordate nici până la acest moment.

Potrivit alin.2 al aceluiaşi text de lege, excepţie de la aceste dispoziţii fac angajaţii care în decurs de 6 luni de la data concedierii se reangajează la un loc de muncă din cadrul societăţii.

Relevant este faptul că intervalul de 6 luni prevăzut de textul de lege a fost depăşit, fără a i se oferi un loc de muncă în cadrul unităţii.

Potrivit art. 229 alin. 4 din Codul Muncii, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispoziţiilor legale constituie legea părţilor, astfel că el devine obligatoriu pentru părţile semnatare şi se aplică tuturor salariaţilor unităţii.

Dispoziţiile art.67 din Codul muncii instituie în favoarea salariaţilor aflaţi în această situaţie, dreptul de a beneficia de măsuri active de combatere a şomajului şi de compensaţii în condiţiile prevăzute de lege şi de contractul colectiv de muncă, angajatorului revenindu-i o obligaţie corelativă de a lua măsuri faţă de aceşti angajaţi, potrivit dispoziţiilor art.69 lit. b) din Codul muncii.

Dispoziţiile art.28 din O.G. nr. 98/1999 definesc plata compensatorie ca fiind o sumă al cărei cuantum lunar este egală cu salariul mediu net pe unitate, realizat în luna anterioară disponibilizării, iar dispoziţiile art. 32 alin. l din acelaşi act normativ prevăd că suma totală de bani acordată cu titlu de plată compensatorie se stabileşte diferenţiat pentru fiecare persoană căreia i s-a desfăcut contractul individual de muncă potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă şi este egală cu mai multe salarii medii nete pe unitate pentru salariaţi, diferenţa acordării acestora fund reprezentată de vechimea în muncă a acestora.

A mai precizat reclamanta că potrivit adeverinţei emise de angajator, salariul de baza al acestuia a fost în anul 2013 în cuantum de 1.555 lei şi, pe cale de consecinţă, consideră că acţiunea promovată este întemeiată, motiv pentru care solicită admiterea acesteia așa cum a fost formulată.

În drept , reclamanta a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 67, art. 229 din Codul Muncii, art. 34 din contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel de unitate.

Pârâta S.C. HS.A. B - S RM-J, la data de 01.04.2015, a depus la dosar întampinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nelegală şi netemeinică.

A susținut că, datorită impactului economic , care a dus la concedieri colective în anul 2013 la nivelul Sucursalelor S.C. H S.A. B, din care face parte și fosta S j la care reclamanta a fost angajat, precizează ca S J a fost comasată cu SR M-R,  formând astfel S R M-J , conform hotărârilor Consiliului de Administraţie al societăţii, nr. 3556 şi 3544/25.09.2013.

Astfel, aflându-se în interiorul termenului prevăzut de art. 34 alin. 2 din contractul colectiv de muncă valabil în anii 2010-2013, prelungit şi pe perioada următoare şi ţinând cont de prevederile art. 8 alin. 1 din Codul Muncii, în urma reorganizării s-a decis chemarea în mod treptat a personalului concediat colectiv, în vederea reluării activităţii în condiţii optime şi normale, a S R M-J.

Din aceste considerente, reclamanta a fost convocat prin adresa nr. 3927/14.11.2013, la sediul S R M-J din municipiul, în vederea reangajării pe aceeaşi funcţie deţinută anterior concedierii colective, sau pe altă funcţie la care acesta corespunde din punct de vedere al calificării profesionale, ținând cont de alin. 2 al art. 74 din Codul muncii, însă reclamanta a refuzat să-şi ridice corespondenţa sau să mai comunice efectiv cu unitatea pârâtă.

Având în vedere cele consemnate mai sus, reclamanta avea obligaţia de a-şi exprima consimţământul cu privire la locul de muncă oferit în cadrul S R M-J în termen de 5 zile, conform art. 74 alin. 3 din Codul muncii şi art. 35 alin.3 din actul adiţional nr. l la contractul colectiv de muncă nr. 94/10.12.2010, lucru care nu s-a întâmplat, deși S a fost destul de înţelegătoare, acordându-i un termen de 10 zile în vederea comunicării consimţământului.

Faţă de împrejurarea că reclamanta n u şi-a respectat obligaţia de a  comunica un răspuns cert, afirmativ sau negativ, în tot acest timp, pârâta a apreciat că este rea-credință din partea acestuia şi un răspuns negativ la solicitarea unităţii.

S-a arătat că, dacă reclamanta între timp şi-a găsit altceva de lucru, care în opinia sa îl motivează mai mult  decât activitatea din cadrul S.C. H  S.A., societatea nu se poate opune voinţei sale, iar Codul Muncii ,în art. 4, interzice munca forţată. Totodată, s-a învederat că acest lucru nu obligă S la plata salariilor compensatorii, în condiţiile în care aceasta a fost de bună-credință.

De asemenea, a menţionat pârâta că în art. 4 al deciziei de încetare a contractului individual de muncă al reclamantei unitatea pârâtă îşi asumă răspunderea de a-i acorda plăţi compensatorii reclamantei , în condiţiile în care nu îl va rechema în termen de 6 luni la serviciu.

S-a învederat că N Sucursală şi-a respectat obligaţia de rechemare la serviciu a reclamantei, așa cum s-a promis scriptic în decizia de concediere, susţinând că şi-a respectat toate obligaţiile financiare şi morale pe care le-ar fi putut avea faţă de reclamant şi nu poate fi obligată la plata salariilor compensatorii, fiind incidente dispoziţiile alin. 6 al art. 35 modificat prin actul adiţional nr. l la C.C.M., cu nr. 94/2010.

Cu privire la termenul prevăzut de alin. l al art. 35 din actul adiţional nr. 1 la C.C.M. (45 de zile), s-a arătat că se aplică doar dacă postul a fost reînfiinţat în termen de 45 de zile, iar în astfel de condiţii salariatul restructurat poate să fie angajat în aceleaşi condiţii, fără concurs sau perioadă de probă.

Pentru că activitatea societăţii este una cu regim special, acela de construcţii hidrotehnice şi, datorită situaţiei economice existenta atât la nivelul acestei societăţi cât şi la nivel național, în fiecare an organizarea proprie durează mai mult decât termenul precizat în art. 35 al C.C.M.-ului, cât şi în alin. 1 al art. 74 din Codul muncii. Astfel, conducerea societăţii, de comun acord cu sindicatele, a cuprins în acest C.C.M., care este de fapt legea dintre angajator şi salariaţi, la art. 34, termenul limită în care, în condiţiile în care societatea nu se încadrează să-şi recheme salariaţii la serviciu, va plăti acestora salarii compensatorii.

Totodată, dacă în acest termen de 6 luni societatea are un număr mai mic de lucrări şi posturi disponibile, limitate ,atunci îşi rezervă dreptul de a rechema toți salariaţii disponibilizați şi de a-şi face propria selecţie de personal. Astfel personalul care îndeplineşte condiţiile va fi reangajat, iar cel care nu corespunde locurilor de muncă disponibile primeşte plăţi compensatorii.

În ceea ce o priveşte pe reclamantă, s-a arătat că a fost membru de sindicat, a cunoscut prevederile C.C.M.-ului, lucru ce reiese şi din dosarul cauzei, întrucât la momentul depunerii acţiunii a ataşat acesteia extrase din C.C.M. şi, ținând cont de vechimea în muncă a reclamantei, în S.C. HS.A. , S J, practica societăţii nu-i era deloc străină.

A mai arătat pârâta că în anul 2006 S J avea 1200 de angajaţi, iar din acel an până la momentul restructurării reclamantei, permanent, an de an, s-au făcut disponibilizări colective.

A concluzionat pârâta că, conform art. 35, alin. 6 din Actul Adițional nr. 1 la C.C.M.-ul aplicabil, reclamanta nu poate beneficia de plata salariilor compensatorii.

La data de 11.05.2015, societatea pârâtă a înaintat la dosar aceleaşi concluzii expuse mai sus, care au fost completate cu un alt motiv pentru care solicită respingerea acţiunii, invocând faptul că acţiunea este tardiv formulată.

A susţinut pârâta că plăţile compensatorii nu sunt drepturi obligatorii prevăzute prin Codul muncii, ele fiind obligatorii pentru societăţile care au prevăzut aceste drepturi în C.C.M.-urile valabile la nivelul lor însă, doar în condiţiile acelor C.C.M.-uri şi ale legii.

Potrivit art. 67 din Codul Muncii : „Salariaţii concediaţi pentru motive care nu ţin de persoana lor beneficiază de măsuri active de combatere a şomajului şi pot beneficia de compensaţii în condiţiile prevăzute de lege si de contractul colectiv de muncă aplicabil”.

Potrivit art. 229 alin. 1 din Codul Muncii : „Contractul colectiv de muncă este convenţia încheiată în formă scrisă între angajator sau organizaţia patronală, de o parte, şi salariaţi, reprezentaţi prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condiţiile de muncă, salarizarea, precum şi alte drepturi şi obligaţii ce decurg din raporturile de muncă.”

Potrivit art. 268 alin. 1 din Codul muncii : „Cererile în vederea soluţionării unui conflict de muncă pot fi formulate:”, „e) în termen de 6 luni de la data naşterii dreptului la acţiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia”.

În probatoriu a fost administrată proba cu înscrisuri.

Referitor la excepţia invocată de către pârâtă în temeiul prevederilor art. 268 alin. 1 din Codul Muncii, instanţa reţine că termenele  pentru formularea cererilor în vederea soluţionării unui conflict de muncă reglementate de acest articol sunt termene de prescripţie a dreptului material la acţiune.

Conform prevederilor art. 2500 alin. 1 din Codul civil, intrat în vigoare începând cu data de 01.10.2011, dreptul material la acţiune se stinge prin prescripţie dacă nu a fost exercitat în termenul prevăzut de lege, iar la alin.2 dreptul la acţiune este definit ca fiind dreptul de a constrânge o persoană, cu ajutorul forţei publice, să execute o anumită prestaţie, să respecte o anumită situaţie juridică , sau să suporte orice altă sancţiune civilă, după caz.

De asemenea, aşa cum rezultă din prevederile art.2512 şi 2513 din Codul civil, intrat în vigoare începând cu data de 01.10.2011, excepţia de prescripţie are un caracter relativ şi poate fi invocată doar de către cel în folosul căruia curge, numai în primă instanţă, prin întâmpinare, sau în lipsa invocării, cel mai târziu la primul termen de judecată.

Pârâta trebuia să invoce excepţia de prescripţie a dreptului material la acţiune prin întâmpinare, formulată în termenul prevăzut de art. 201 alin. 1 Cod de procedură civilă, ori cel mai târziu la primul termen de judecată , sub sancţiunea decăderii.

Având în vedere că pârâta  nu a invocat excepţia de prescripţie a dreptului material la acţiune prin întâmpinare şi nici la primul termen de judecată, intervine sancţiunea decăderii din dreptul de a mai invoca această excepţie.

În consecinţă, instanţa va constata intervenită decăderea pârâtei din dreptul de a invoca excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi va respinge excepţia  prescripţiei dreptului material la acţiune, ca fiind tardiv invocată.

La data de 15.06.2015, ulterior datei pronunţării, pârâta, prin reprezentantul sau legal M M, a depus prin serviciul registratură o adresă prin care solicită repunerea cauzei pe rolul instanţei şi rejudecarea cauzei.

Pe fond analizând actele dosarului, în raport de dispoziţiile legale aplicabile, instanţa reţine:

Reclamanta F I a lucrat în cadrul pârâtei S.C. H S.A. B- SJ, cu contract individual de muncă.

Prin decizia nr.499/29.10.2013, contractul individual de muncă al reclamantei a încetat, în temeiul art.65 alin.1 coroborat cu art.68 din Codul muncii, începând cu data de 29.10.2013, ca urmare a desfiinţării postului ocupat de reclamant. 

În conformitate cu prevederile art.40 alin.2 lit. c din Codul muncii republicat(Legea nr.53/2003), angajatorul are obligaţia de a acorda salariaţilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil şi din contractul individual de muncă.

Prin acţiunea dedusă judecăţii în prezenta cauză, reclamanta solicită obligarea pârâtei la plata contravalorii a patru salarii de bază, în temeiul dispoziţiilor art. 34 alin. l din contractul colectiv de muncă pentru anii 2010-2013, sumă ce urmează a fi actualizată până la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.

Pentru perioada pretenţiilor deduse judecăţii, la nivelul societăţii pârâte a fost aplicabil contractul colectiv de muncă nr.94/10.12.2010, înregistrat la I.T.M. B sub nr.73112/ 10.12.2010, încheiat pe o durată de 3 ani (filele 25-26).

În  conformitate cu art.34 alin.1 şi 2 din contractul colectiv de  muncă  pe 2010-2013(fila 57 din dosar):

"(1) Angajatorul va acorda, la disponibilizare, pentru salariaţii care se regăsesc in condiţiile prevăzute de art.30 din prezentul contract următoarele compensaţii:

- pentru vechime neîntrerupta în S.C. H S.A. corespunzător contractului individual de munca in vigoare:

- de la 5-10 ani - 2 salarii de baza;

- de la 10-20 - 3 salarii de baza;

- peste 20 - 4 salarii de baza.

(2) Fac excepţie salariaţii care au fost angajaţi pe perioada determinată şi cei care în decurs de 6 luni se reangajează în cadrul societăţii".

În baza art.35 din contractul colectiv de muncă  pe 2010-2013, aşa cum a fost modificat prin actul adiţional nr.1/16.06.2011,înregistrat la  I.T.M. B sub nr.2/08/07.2011(fila 48 din dosar):

„(1) În termen de 45 de zile calendaristice de la data concedierii, salariatul concediat prin concediere colectivă are dreptul de a fi reangajat cu prioritate pe postul reînfiinţat în aceeaşi activitate, fără examen, concurs sau perioada de probă.

(2) În situaţia în care în perioada prevăzută  la alin.(1)  se reiau aceleaşi  activităţi , angajatorul va transmite salariaţilor, care au fost concediaţi de pe posturile a căror activitate este reluată în aceleaşi condiţii de competenţă profesională, o comunicare scrisă prin care sunt informaţi asupra reluării activităţii.

(3) Salariaţii au la dispoziţie un termen de maximum 5 zile calendaristice de la data comunicării angajatorului, prevăzută la alin.2, pentru a-şi manifesta în scris consimţământul cu privire la locul de muncă oferit.

(4) În situaţia în care salariaţii, care au dreptul de a fi reangajaţi potrivit alin.(2), nu îşi manifestă în scris consimţământul în termenul prevăzut la alin.(3), sau refuză locul de muncă oferit, angajatorul poate face noi angajări pe locurile de muncă  vacante.

5) Prevederile articolelor privind concedierea colectivă nu se aplică în cazul contractelor individuale de muncă încheiate pe perioadă determinată, cu excepţia cazurilor în care aceste concedieri au loc înainte de data expirării acestor contracte.

(6) Salariaţii care refuză reangajarea în condiţiile de mai sus, nu vor mai beneficia de prevederile art.34”.

Aşa cum rezultă din dispoziţiile art.34 din C.C.M., sunt exceptaţi de la acordarea compensaţiilor prevăzute la alin.1 al aceluiaşi articol angajaţii pe durata determinată şi cei care se reangajează în decurs de 6 luni.

De asemenea, conform prevederilor art.35 alin.6 din C.C.M. , nu se acordă  plăţi compensatorii în situaţia în care se reînfiinţează postul desfiinţat, reluându-se aceleaşi activităţi,  în 45 de zile de la disponibilizare,  iar salariatul disponibilizat  prin concediere colectivă, ce  primeşte prin comunicare scrisă  oferta de a fi reangajat pe acelaşi post, nu îşi exprimă consimţământul în termen de  5 zile calendaristice  de la primirea comunicării.

În speţă, reclamanta a fost angajat în cadrul pârâtei, pe perioadă nedeterminată , începând cu data de 12.05.1980(poziţia 5 din carnetul de muncă – fila 9 din dosar), astfel că la data încetării raporturilor de muncă, respectiv 31.10.2013, avea o vechime neîntreruptă în cadrul societăţii de peste 33 ani.

Reclamanta îndeplineşte condiţiile pentru a beneficia de plăţile compensatorii prevăzute de art.34 din contractul colectiv de muncă, întrucât raporturile de muncă dintre reclamant şi pârâtă au încetat  prin concediere colectivă, iar la data  încetării raporturilor de muncă, reclamanta avea  peste 12 de ani vechime neîntreruptă  în cadrul societăţii.

 Totodată, reclamanta nu se încadrează în categoria salariaţilor  exceptaţi de la acordarea plăţilor compensatorii, conform prevederilor art.34 alin.2 din contractul colectiv de muncă,  întrucât a avut încheiat contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată şi nu s-a angajat în cadrul societăţii în termen de 6 luni de la data concedierii.

Nu sunt incidente în cauză nici prevederile art.35 alin.6 din contractul colectiv de muncă, invocate de către pârâtă, întrucât  aceasta nu a făcut dovada că a oferit reclamantei, în termen de 45 de zile de la concediere, posibilitatea de a fi reangajat pe postul deţinut anterior, în cazul reluării activităţii în aceleaşi condiţii , respectiv dovada refuzului reclamantei de a primi oferta.

Instanţa reţine că oferta  pârâtei, comunicată prin adresa nr.3927/14.11.2013,  nu  respectă prevederile art.35 din contractul colectiv de muncă.

Astfel, prin adresa nr.3927/14.11.2013,  S.C. H S.A. - S RMJ  a solicitat reclamantei : ,,să se prezinte  la sediul Sucursalei ,,R.M.-J,  jud. H, in vederea angajării , la contractele:

- C.L.7 Reabilitare reţele apa-canal, punct lucru I – P , judeţul A

- C.L.12 Reabilitare reţele apa-canal, loc. P, judeţul A”.

În aceeaşi adresă s-a menţionat că reclamanta are la dispoziţie maxim 10 zile lucrătoare de la data comunicării adresei pentru a-si exprima in scris consimţământul cu privire la locul de muncă oferit.

Prin urmare, prin aceasta adresă  nu s-a oferit  reclamantei posibilitatea de reangajare pe acelaşi post şi loc de muncă anterior deţinute, ci au fost menţionate doar lucrările de investiţii  unde ar putea fi angajat, situate în judeţul A.

 De asemenea,  reclamanta nu avea posibilitatea de a accepta  oferta pârâtei, întrucât această ofertă nu cuprinde informaţiile necesare, nefiind nominalizat postul oferit, pentru a-i permite acestuia  să aprecieze în ce măsură  oferta  corespunde competenţelor sale profesionale.

 Nu are nicio relevanţă menţiunea  de la art.4 din decizia de concediere a reclamantaui, conform căreia,  va beneficia de  compensaţiile prevăzute de art.34 din C.C.M., în cazul în care, în termen de 6 luni de la data concedierii  nu va fi chemat pentru reluarea activităţii, întrucât  această menţiune nu corespunde prevederilor contractului colectiv de muncă invocate.

 Instanţa  reţine , pe de o parte, că modificarea clauzelor unui contract colectiv de muncă se poate face doar  prin act adiţional semnat de toate părţile care au încheiat contractul, conform prevederilor art.150 din Legea nr.62/2011, privind dialogul social , iar pe de alta parte, în decizia de concediere  se face referire la rechemarea reclamantaui pentru ,,reluarea activităţii”,  deci pentru reînceperea activităţii avute anterior, ori reclamantaui nu i-a fost făcută o astfel de ofertă.

În consecinţă, instanţa reţine că reclamanta este îndreptăţit la acordarea a patru salarii compensatorii, în temeiul prevederilor art.34 alin.1 din contractul colectiv de muncă pe anii 2010-2013.

Având în vedere considerentele expuse,  instanţa urmează să admită acţiunea şi să oblige pârâta să plătească reclamantei contravaloarea a 4 salarii de bază, reprezentând plăţi compensatorii acordate în baza art.34alin.1din CCM.

Cu apel în termen de 10 de la comunicare care se depune  la TG., în temeiul prevederilor art.34 alin.1 din contractul colectiv de muncă pe anii 2010-2013.

Sumele cuvenite urmând să fie actualizată în raport cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective, pentru a se acoperi şi prejudiciul cauzat ca urmare a devalorizării monedei naţionale prin inflaţie.

Opinia asistenţilor judiciari este conformă cu prezenta hotărâre.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge excepţia  prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de către pârâtă.

Admite acţiunea formulată de reclamanta F I, având CNP, cu domiciliul în, în contradictoriu cu pârâta S.C. H B - S R M-J, înregistrată în registrul comerţului sub nr. J …, C.I.F. RO …., cu sediul.

Obligă pârâta la plata către reclamantă  a contravalorii a patru salarii de bază, reprezentând plăţi compensatorii acordate în baza art.34alin.1din CCM.

Cu apel în termen de 10 de la comunicare care se depune  la Tribunalul Gorj.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 11.06.2015, la Tribunalul Gorj.

Domenii speta

Spete similare