Contestație decizie de suspendare a contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului. Trimiterea în judecată a angajatului pentru fapte incompatibile cu funcția deținută

Hotărâre 361 din 22.09.2021


Cuprins pe materii: Dreptul muncii

Indice alfabetic: contestație decizie de suspendare a contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului; trimiterea în judecată a angajatului pentru fapte incompatibile cu funcția deținută.

Temei de drept: art. 52 alin. 1 lit. b) Codul muncii.

Dispozițiile art. 52 lit. b din Codul muncii nu condiționează dreptul angajatorului de a suspenda contractul individual de muncă de interzicerea unor drepturi privind exercițiul activității remunerate ale angajatului prin ordonanță penală sau hotărâre judecătorească.

Este adevărat că inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție până la soluţionarea definitiva a dosarului nr. ZY/245/2019, iar în cazul suspendării contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului în ipoteza trimiterii în judecată a angajatului pentru fapte incompatibile cu funcţia deţinuta, suspendarea este facultativă. (…)în prezenta cauză, probatoriul administrat nu relevă întrunirea cerințelor abuzului de drept mai sus enunțate, angajatorul făcând dovada respectării dispozițiilor art. 52 alin. 1 lit. b) teza a 2-a din Codul muncii..

Curtea reține specificitatea activității desfășurate de către apelant conform contractului individual de muncă, activitate ce presupune un grad de încredere ridicat în integritatea angajatului. Față de situația de fapt sesizată de către angajator și adusă la cunoștința organelor penale, situație de fapt ce a dus la trimiterea în judecată a angajatului, Curtea constată că măsura suspendării contractului individual de muncă se încadrează în limitele interne ale dreptului, fiind exercitat în mod rezonabil și cu bună-credință.

În ceea ce privește aspectele legate de afectarea nivelului de trai prin suprimarea veniturilor realizate din muncă, Curtea reține dispozițiile art. 52 alin 2 din Codul muncii, potrivit cărora, în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) și b), daca se constata nevinovăția celui în cauza, salariatul își reia activitatea anterioara si i se plătește, în temeiul normelor si principiilor răspunderii civile contractuale, o despăgubire egala cu salariul si celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului. Aceste dispoziții legale sunt de natură a-l determina pe angajator la exercitarea cu bună-credință a măsurii suspendării contractului individual de muncă și de a-i repara angajatului prejudiciul produs în situația exercitării abuzive.