Concurs între o cauză de anulare şi o cauză de revocare a amânării aplicării pedepsei.

- art. 88, art. 89 din Codul penal.

Inculpatul a fost trimis în judecată pentru două infracţiuni, una comisă înainte de rămânerea definitivă a hotărârii anterioare prin care se dispusese amânarea aplicării pedepsei stabilită în sarcina inculpatului, iar cealaltă comisă pe parcursul termenului de supraveghere.

Într-o astfel de situaţie se impune a se face aplicarea cu prioritate a dispoziţiilor art. 89 alin. 1 din Codul penal referitoare la anularea amânării aplicării pedepsei, deoarece cauza care determină anularea este anterioară din punct de vedere cronologic celei care ar determina revocarea amânării aplicării pedepsei. Practic, în această situaţie, nu mai poate opera şi revocarea, întrucât măsura anulării duce la înlăturarea amânării aplicării pedepsei, ca şi cum aceasta nu ar fi existat.

 I. Constată că prin sentința penală nr. 126/26.05.2020 a Judecătoriei Făgăraş, în baza art. 193 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală, a fost condamnat inculpatul A., […], fără antecedente penale, la pedeapsa amenzii în cuantum de 2.100 lei, corespunzător a 140 zile-amendă cu un cuantum al unei zile-amendă de 15 lei pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau alte violenţe (persoană vătămată B., faptă din 10.06.2019).

În baza art. 193 alin. 2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul C. […], cu antecedente penale, la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau alte violenţe (persoană vătămată B., faptă din 10.06.2019).

2. În baza art. 371 alin. 1 Cod penal, a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice (faptă din data de 01.08.2019).

3. În baza art. 396 alin. 6 Cod de procedură penală, raportat la art. 16 lit. g Cod de procedură penală, s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului C. pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau alte violenţe, prevăzută de art. 193 alin. 1 Cod penal, faţă de persoana vătămată D., ca urmare a retragerii plângerii penale formulate de aceasta.

4. În baza art. 396 alin. 6 Cod de procedură penală raportat la art. 16 lit. g Cod de procedură penală, s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului C. pentru săvârşirea infracţiunii de amenințare, prevăzută de art. 206 alin. 1 Cod penal, faţă de persoana vătămată D., ca urmare a retragerii plângerii penale formulate de aceasta.

5. În baza art. 396 alin. 6 Cod de procedură penală raportat la art. 16 lit. g Cod de procedură penală, s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului C. pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau alte violenţe, prevăzută de art. 193 alin. 1 Cod penal, faţă de persoana vătămată E., ca urmare a retragerii plângerii penale formulate de aceasta.

6. În baza art. 396 alin. 6 Cod de procedură penală raportat la art. 16 lit. g Cod de procedură penală, s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului C. pentru săvârşirea infracţiunii de amenințare, prevăzută de art. 206 alin. 1 Cod penal, faţă de persoana vătămată E., ca urmare a retragerii plângerii penale formulate de aceasta.

În baza art. 88 alin. 3 Cod penal, a fost revocată amânarea aplicării pedepsei rezultante de 1 an închisoare, stabilită în sarcina inculpatului C. prin sentinţa penală nr. 93/23.05.2019 a Judecătoriei Făgăraş, pronunțată în dosarul nr. xxxx/226/2018, definitivă prin neapelare la 18.06.2019 şi s-a dispus executarea pedepsei.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare, stabilită în sarcina inculpatului C. prin sentinţa penală nr. 93/23.05.2019 a Judecătoriei Făgăraş, pronunțată în dosarul nr. xxxx/226/2018, definitivă prin neapelare la 18.06.2019 în pedepsele componente, respectiv:

-pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice în formă continuată

-pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În baza art. 88 alin. 3 teza a II-a Cod penal, raportat la art. 38 şi art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 10 luni închisoare, la care s-a adăugat o treime din celelalte pedepse aplicate, respectiv 7 luni închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de 1 an și 5 luni închisoare.

În baza art. 397 Cod de procedură penală raportat la art. 19 alin. 1 şi 2, art. 20, cu referire la art. 1357 şi art. 1349 Cod civil, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă B., cu domiciliul în […] şi au fost obligați inculpații A. și C. la plata în solidar a sumei de 5.000 de lei, cu titlu de prejudiciu moral.

În baza art. 274 alin. 1 și 2 Cod de procedură penală, inculpatul A. a fost obligat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 274 alin. 1 și 2 și art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. c Cod de procedură penală, inculpatul C. a fost obligat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 274 alin. 1 și art. 276 alin. 1 și 2 Cod de procedură penală, inculpatul A. a fost obligat la plata sumei de 500 lei către partea civilă B., cu titlu de cheltuieli judiciare făcute de aceasta, reprezentând parte din onorariul avocațial.

În baza art. 274 alin. 1 și art. 276 alin. 1 și 2 Cod de procedură penală, inculpatul C. a fost obligat la plata sumei de 500 lei către partea civilă B., cu titlu de cheltuieli judiciare făcute de aceasta, reprezentând parte din onorariul avocațial.

În baza art. 275 alin. 6 Cod de procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru inculpat (avocat F.), în cuantum de 1.663 lei (795 pentru procedura camerei preliminare și 868 lei pentru fondul cauzei), rămâne în sarcina statului și se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Făgăraş, nr. xxxx/P/2019 din data de 18.09.2019 şi înregistrat pe rolul Judecătoriei Făgăraş sub nr. xxxx/226/2019, au fost trimiși în judecată inculpaţii C., pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni: lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal (fapta comisă în data de 10.06.2019 asupra persoanei vătămate B.); lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 193 alin. 1 Cod penal (fapta comisă în data de 01.08.2019 asupra persoanei vătămate D.); lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 193 alin. 1 Cod penal (fapta comisă în data de 01.08.2019 asupra persoanei vătămate E.); ameninţare, prevăzută de art. 206 alin. 1 Cod penal (fapta comisă în data de 01.08.2019 asupra persoanei vătămate D.); ameninţare, prevăzută de art. 206 alin. 1 Cod penal (fapta comisă în data de 01.08.2019 asupra persoanei vătămate E.); tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 371 Cod penal (fapta comisă în 01.08.2019), toate şase cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal şi A., pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal (fapta comisă în data de 10.06.2019 asupra persoanei vătămate B.).

Prin rechizitoriu s-a  reținut, în esență, că la data de 10.06.2019, în jurul orei 13:40, în timp ce se aflau în parcul G.  din H., inculpații A. și C. l-au lovit cu pumnii şi picioarele pe numitul B., cauzându-i leziuni traumatice a căror gravitate a fost evaluată prin 6-7 zile de îngrijiri medicale.

De asemenea, s-a reținut că la data de 01.08.2019, în jurul orei 21:40, în timp ce se afla în blocul nr. xxx de pe strada I. din H., fiind în stare de ebrietate, inculpatul C. a lovit-o cu palmele la nivelul feţei pe persoana vătămată D. cauzându-i suferinţe fizice, a lovit-o cu cotul la nivelul gâtului şi cu piciorul în genunchiul stâng pe persoana vătămată E. cauzându-i suferinţe fizice, a ameninţat-o cu moartea pe persoana vătămată D. cauzându-i o stare de temere, a ameninţat-o cu moartea pe persoana vătămată E. cauzându-i o stare de temere, iar prin ameninţările şi violenţele exercitate în public asupra persoanelor vătămate D. şi E., a tulburat ordinea şi liniştea publică.

Pentru dovedirea situaţiei de fapt, reţinută prin rechizitoriu, au fost menţionate următoarele mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: declaraţia persoanei vătămate B. (fila 28 dosar urmărire penală); declaraţia persoanei vătămate D. (fila 37 dosar urmărire penală); declaraţia persoanei vătămate E. (filele 40, 42 dosar urmărire penală); C.M.L. nr. 149/C/12.06.2019 (fila 31 dosar urmărire penală); înscrisuri medicale privind pe B. (filele 32-36 dosar urmărire penală); înscris cuprinzând mesajele transmise de către inculpatul A. pe telefonul persoanei vătămate B. (fila 104 dosar urmărire penală); declaraţie martor J. (fila 48 dosar urmărire penală); declaraţie martor K. (fila 52 dosar urmărire penală);  declaraţie martor L. (fila 50 dosar urmărire penală); declaraţie martor M. (fila 55 dosar urmărire penală); declaraţie martor N. (fila 57 dosar urmărire penală); declaraţie martor O. (fila 62 dosar urmărire penală); declaraţie martor P. (fila 58 dosar urmărire penală); declaraţie martor Q. (fila 66 dosar urmărire penală); declaraţie martor R. (fila 70 dosar urmărire penală); fişa de intervenţie la eveniment (filele 99, 101 dosar urmărire penală); declaraţii suspect/inculpat A. (fila 80, 91 dup); declaraţii suspect/inculpat C. (filele 83, 90 dosar urmărire penală).

Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din data de 31.10.2019, rămasă definitivă prin necontestare, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei, administrării probelor şi efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii.

La termenul de judecată din data de 03.01.2020 (fila 82 dosar fond), cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii actului de sesizare, instanţa de fond a adus la cunoştinţa inculpaților dispoziţiile art. 374 alin. 4 Cod de procedură penală raportat la art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală, privind judecata în procedură simplificată, precum şi soluţiile posibile ca urmare a acestei proceduri.

Inculpatul A. a arătat că solicită ca judecata sa aibă loc conform procedurii simplificate, prevăzută de art. 374 alin. 4 Cod de procedură penală.

Inculpatul C. a precizat că solicită ca judecata să aibă loc conform procedurii de drept comun, deoarece nu recunoaște săvârșirea faptelor astfel cum au fost reținute prin rechizitoriu.

În şedinţa publică din aceeași dată, instanţa de fond a admis cererea formulată de inculpatul A. de soluţionare a cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, apreciind că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 374 alin. 4 Cod de procedură penală, în sensul că inculpatul a declarat personal, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, că recunoaște în totalitate fapta descrisă în rechizitoriu şi a solicitat ca judecata să aibă loc potrivit procedurii abreviate şi să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală. De asemenea, instanţa de fond a constatat că inculpatul nu este acuzat de săvârşirea unei infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă şi a apreciat că probele administrate în cursul urmăririi penale sunt suficiente pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei.

În faza de judecată au fost readministrate probele contestate de către inculpatul C., de către reprezentantul Ministerului Public și de către partea civilă B., respectiv probele cu martorii M. (filele 142-143 dosar fond), L. (filele 140-141 dosar fond), K. (filele 122-123 dosar fond) și J. (filele 138-139 dosar fond). De asemenea, a fost audiat inculpatul C. (filele 162-164 dosar fond), dar și martorul nou încuviințat pentru acesta, S. (filele 160-161 dosar fond).

În şedinţa publică din data de 20.01.2020 persoanele vătămate D. și E. au arătat că înţeleg să îşi retragă plângerile penale formulate împotriva inculpatului C. pentru săvârşirea infracţiunilor de lovire sau alte violenţe și amenințare.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reținut următoarele:

Inculpatul C. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 193 alin. 1 Cod penal (asupra persoanei vătămate D.), constând în aceea că la data de 01.08.2019, în jurul orei 21:40, în timp ce se afla în blocul nr. xxx de pe strada I.  din H., fiind în stare de ebrietate, a lovit-o cu palmele la nivelul feţei pe persoana vătămată D. cauzându-i suferinţe fizice.

- lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 193 alin. 1 Cod penal (asupra persoanei vătămate E.), constând în aceea că la data de 01.08.2019, în jurul orei 21:40, în timp ce se afla în blocul nr. xxx de pe strada I.  din H., fiind în stare de ebrietate, a lovit-o cu cotul la nivelul gâtului şi cu piciorul în genunchiul stâng pe persoana vătămată E. cauzându-i suferinţe fizice.

- ameninţare, prevăzută de art. 206 alin. 1 Cod penal (asupra persoanei vătămate D.), constând în aceea că la data de 01.08.2019, în jurul orei 21:40, în timp ce se afla în blocul nr. xxx de pe strada I. din H., fiind în stare de ebrietate, a ameninţat-o cu moartea pe persoana vătămată D. cauzându-i o stare de temere.

- ameninţare, prevăzută de art. 206 alin. 1 Cod penal (asupra persoanei vătămate E.), constând în aceea că la data de 01.08.2019, în jurul orei 21:40, în timp ce se afla în blocul nr. xxx de pe strada I. din H., fiind în stare de ebrietate, a  ameninţat-o cu moartea pe persoana vătămată E. cauzându-i o stare de temere.

Potrivit art. 193 alin. 3 și art. 206 alin. 2 Cod penal, acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, cu privire la aceste infracțiuni.

Potrivit art. 158 Cod penal, retragerea plângerii prealabile poate interveni până la pronunțarea unei hotărâri definitive, în cazul infracțiunilor pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale este condiționată de introducerea unei plângeri prealabile. Retragerea plângerii prealabile înlătură răspunderea penală a persoanei cu privire la care plângerea a fost retrasă.

Dat fiind faptul că la termenul de judecată din data de 20.01.2020 persoanele vătămate D. (filele 58-59 dosar fond) și E. (filele 60-61 dosar fond) au declarat că înțeleg să îşi retragă plângerile prealabile formulate împotriva inculpatului C., în baza art. 396 alin. 6 raportat la art. 16 alin. 1 lit. g) teza I Cod de procedură penală, instanţa de fond a reținut că se impune a înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului C. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de:

- loviri sau alte violenţe, prevăzută de art. 193 alin. 1 Cod penal, faţă de persoana vătămată D.,

- loviri sau alte violenţe, prevăzută de art. 193 alin. 1 Cod penal, faţă de persoana vătămată E.,

- amenințare, prevăzută de art. 206 alin. 1 Cod penal, faţă de persoana vătămată  D.,

- amenințare, prevăzută de art. 206 alin. 1 Cod penal, faţă de persoana vătămată E..

În fapt, s-au reținut următoarele:

1. Fapta de lovire sau alte violenţe săvârşită la data de 10.06.2019 asupra persoanei vătămate B.:

Inculpatul A. este nepot de văr al inculpatului C.. Anterior datei de 10.06.2019, un nepot de-al inculpatului A. avusese un conflict cu persoana vătămată B, cei doi fiind colegi la liceul “Ş.“ din municipiul H..

În ziua de 10.06.2019, în jurul orelor 13:40, persoana vătămată B. se deplasa dinspre liceul “Ş.“, înspre Gara H., împreună cu martorii L., K. și M..

Aflând acest lucru, inculpatul A., care se afla în barul T. din zona gării, s-a hotărât să meargă să îl confrunte pe B.. În acest scop, l-a luat cu el și pe inculpatul C., care se afla în același bar și căruia îi relatase intențiile sale.

Când a ajuns în dreptul restaurantului Ţ., în parcul G., persoana vătămată B. a fost oprit de către inculpaţii A. și C. şi întrebat despre conflictul pe care l-a avut cu nepotul lui A.. În acest context, inculpatul A. l-a lovit cu pumnii şi picioarele în partea stângă a spatelui. La scurt timp, cei doi inculpați l-au trântit la pământ pe B. unde au continuat să îl lovească cu pumnii şi picioarele, inculpatul C. folosind și un șlap cu care era încălțat.

  În urma loviturilor primite, persoana vătămată a suferit leziuni traumatice (o echimoză în zona tâmplei stângi şi echimoze/excoriaţii în zona stângă a toracelui) a căror gravitate a fost evaluată prin 6-7 zile de îngrijiri medicale conform certificatului medico-legal nr. 149/C/12.06.2019.

Pentru a nu mai fi lovit, B. i-a luat mâna inculpatului A. și i-a sărutat-o.

După încetarea agresiunilor, persoana vătămată B. și-a continuat deplasarea spre gară, iar ulterior a ajuns acasă.

  Relatându-i mamei sale cele petrecute, aceasta s-a deplasat la Spitalul H. împreună cu fiul său, pentru examinări medicale.

În zilele următoare evenimentelor, persoana vătămată a urmat un tratament medical și nu a mai mers la școală pentru o perioadă de 2 săptămâni.

Faptul că inculpatul A. a mers în întâmpinarea persoanei vătămate împreună cu inculpatul C. reiese din declarația primului (filele 80-82 dosar urmărire penală). Astfel, inculpatul A. fusese anunțat telefonic de către ”M…” că persoana vătămată se deplasează spre gară.

Loviturile inițiale aplicate de inculpatul A. sunt recunoscute de către acesta, și reies și din declarațiile persoanei vătămate B., dar și ale martorilor L. şi K..

Instanța de fond a reținut că ambii inculpați l-au trântit pe B., astfel cum reiese din declarația martorului L., inculpatul A. aflându-se în fața persoanei vătămate, iar inculpatul C. în spatele acestuia. Inculpatul A. a precizat de altfel că l-a trântit pe B., iar acesta din urmă a declarat că a fost trântit de către inculpatul C.. Martorul K. a precizat că persoana vătămată a fost trântită de către A., după ce și inculpatul C. a încercat acest lucru.

Faptul că ambii inculpați i-au aplicat lovituri persoanei vătămate după ce era căzută la pământ reiese din declarația persoanei vătămate, a inculpatului A. dar și a martorilor L., K. și M.. În ceea ce privește declarațiile martorilor, aceștia au precizat fără echivoc aceste aspecte în declarațiile date în faza de urmărire penală, detaliind de altfel loviturile aplicate, inclusiv de către inculpatul C..

Astfel, instanța de fond nu a reținut apărarea inculpatului C., aceea că se afla în parcul respectiv, a observat de la distanță existența unei altercații, s-a apropiat să vadă ce se întâmplă și i-a dat o palmă după cap persoanei vătămate în momentul în care a observat că aceasta îi săruta mâna inculpatului A., spunându-le celor doi să se împace. De altfel, inculpatul C., în declarația pe care a dat-o în faza de urmărire penală, a precizat că se afla singur pe o bancă din parc, în timp ce în declarația dată în fața instanței a precizat că se afla împreună cu martorul S., care a fost încuviințat ca martor nou și care susține varianta acreditată de către inculpat.

Instanța de fond a înlăturat declarația martorului S., având în vedere că este în contradicție cu declarația inculpatului A., a persoanei vătămate și a martorilor L., K. și M., toți aceștia precizând că, la momentul abordării persoanei vătămate, cei doi inculpați erau împreună. De altfel, inculpatul A. a precizat că a venit special pentru a-l confrunta pe B., împreună cu inculpatul C., cu care se afla într-un bar din zona gării, după ce primise un apel telefonic de la M...

2. Fapta de tulburare a ordinii şi liniştii publice săvârşită de către inculpatul C. din data de 01.08.2019:

Inculpatul C. locuieşte în blocul nr. xxx de pe strada I. din H..

În ziua de 01.08.2019, în jurul orelor 12:30, persoana vătămată E. a anunţat organele de ordine publică, în speţă jandarmii din municipiul H. că inculpatul ascultă muzica la un volum deosebit de ridicat și, în plus, i-a adresat cuvinte jignitoare. Jandarmii care s-au deplasat la faţa locului au constatat că într-adevăr de la apartamentul inculpatului se auzea muzică la un volum ridicat. Întrucât inculpatul, la vederea forțelor de ordine, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, a devenit recalcitrant și a refuzat să se legitimeze, jandarmii l-au imobilizat și l-au condus pe acesta, nevoluntar, la sediul lor, unde a fost sancţionat contravenţional pentru faptele sale de tulburare a ordinii şi liniştii publice, adresarea de expresii jignitoare către persoana vătămată E. și refuz de legitimare.

După ce a plecat din sediul jandarmeriei, inculpatul a rămas în oraş, unde a consumat băuturi alcoolice până în jurul orei 22:00, când a revenit la domiciliu. Aducându-şi aminte de faptul că, mai devreme, fusese condus forţat la sediul jandarmeriei din H., în timp ce a intrat în scara blocului și, în continuare, în timp ce urca scările către apartamentul său, a început să înjure zgomotos la adresa vecinilor care au anunţat organele de ordine publică, fără a indica un nume. De asemenea, conform declarației persoanelor vătămate D. și E. inculpatul adresa și amenințări impersonale, cu acte de violență și distrugere (vă omor, vă dau foc). Injuriile adresate de inculpat au fost auzite și de către martorele N. şi O., care se aflau în faţa blocului.

Pe palierul etajului II se afla persoana vătămată D., concubinul persoanei vătămate E., care fuma; aceasta i-a atras atenţia asupra comportamentului său, motiv pentru care, inculpatul a prins-o cu mâna de după gât şi a încercat să o lovească. Persoana vătămată s-a desprins din strânsoare, dar inculpatul a lovit-o cu palma la nivelul feţei. Auzind zgomotele conflictului, a ieşit pe palier şi persoana vătămată E., concubina lui D., care a intervenit în apărarea partenerului său, moment în care, inculpatul a încercat să o lovească şi pe aceasta și a împins-o.

Strigătele inculpatului şi ale persoanelor vătămate au fost auzite de către cele două martore amintite anterior; martora N. a urcat la etajul II să vadă ce se întâmplă, observându-l pe inculpatul C. în conflict fizic cu cele două persoane vătămate, acesta era foarte agitat şi încerca să le lovească. Martora l-a tras de mână pe inculpat şi i-a spus să plece, întrucât are destule probleme, iar acesta a urcat în apartamentul său şi a coborât imediat cu un obiect contondent, martora N. precizând că era o rangă de fier, în timp ce inculpatul C., prin declarația dată în faza de urmărire penală, a precizat că era o coadă de topor, în timp ce prin declarația dată în fața instanței  a precizat că era o bâtă de baseball. Astfel, cele două persoane vătămate au intrat în locuinţa lor, încuind ușa, iar martora a coborât câteva etaje. Inculpatul a început să strige la persoanele vătămate să iasă din casă pentru că altfel le va omorî, rămânând în faţa uşii lor câteva minute, ușă pe care a și lovit-o puternic.

Martorul P. a precizat că la acea oră se afla în apartamentul său şi a auzit vocea inculpatului, dar nu a deschis ușa să vadă ce se întâmplă, pentru că îi este frică de acesta. Inculpatul striga şi lovea în uşa apartamentului în care locuieşte E., zicând „Moldovene, ieşi că te omor!”; martorul a precizat că, „moldoveanul” la care se referea inculpatul, era concubinul lui E., D., despre care vecinii ştiu că este originar din regiunea Moldovei. 

La faţa locului au sosit organele de poliţie alertate de către E. şi l-au condus pe inculpat la sediul poliţiei. După plecarea acestora, persoanele vătămate i-au spus martorei N. că inculpatul le lovise pe amândouă cu pumnii şi picioarele.

Referitor la comportamentul inculpatului C., martora N. a arătat că, acesta, în repetate rânduri, când s-a aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, a difuzat muzica la intensitate mare tulburând liniştea locatarilor blocului, iar în momentul când aceştia au chemat poliţia, a avut o atitudine agresivă şi răzbunătoare la adresa vecinilor care au chemat organele de poliţie, inducându-le o stare de temere.

Inculpatul C. nu a recunoscut că le-a lovit ori că le-a ameninţat pe persoanele vătămate, precizând că a adresat injurii impersonale persoanelor care îi spărseseră o ceașcă de cafea aflată la etajul III. Acesta a precizat că el ar fi fost victima acţiunilor lui D. care, văzându-l nervos, ar fi luat un cuţit şi l-ar provocat la bătaie. Inculpatul s-ar fi înarmat şi el cu o bâtă şi ar fi coborât în faţa blocului unde, a aşteptat câteva minute şi, văzând că adversarul său nu vine la confruntare, a plecat în apartamentul său, în prealabil solicitându-i doar să iasă afară.

Declaraţia inculpatului este însă contrazisă de toate celelalte probe administrate în cauză.

În drept, s-a reținut că fapta inculpatului A. care, la data de 10.06.2019, în jurul orei 13:40, în timp ce se afla în parcul G. din H., împreună cu inculpatul C., l-a lovit cu pumnii şi picioarele pe numitul B., cauzându-i leziuni traumatice a căror gravitate a fost evaluată prin 6-7 zile de îngrijiri medicale, constituie infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal.

Sub aspectul laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art. 193 alin. 2 Cod penal, s-a reținut că elementul material este format de acțiunea de lovire sau exercitarea oricăror alte violențe cauzatoare de suferințe fizice asupra unei persoane.

În cauză, elementul material al infracțiunii este reprezentat de acțiunea de lovire a persoanei vătămate B. cu pumnii și picioarele.

Urmarea imediată a infracțiunii săvârșite de inculpatul A. constă în leziunile traumatice suferite de persoana vătămată, care a necesitat pentru vindecare 6-7 zile de îngrijiri medicale.

Legătura de cauzalitate dintre elementul material prezentat anterior și urmarea imediată rezultă din materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acţionat cu vinovăţie în modalitatea intenţiei directe, conform dispoziţiilor art. 16 alin. 3 lit. a Codul penal, întrucât acesta a prevăzut rezultatul faptei sale şi a urmărit producerea lui prin săvârşirea faptei.

Fapta inculpatului C. care, la data de 10.06.2019, în jurul orei 13:40, în timp ce se afla în parcul G. din H., împreună cu inculpatul A., l-a lovit cu pumnii şi picioarele pe numitul B., cauzându-i leziuni traumatice a căror gravitate a fost evaluată prin 6-7 zile de îngrijiri medicale, constituie infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal.

Sub aspectul laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art. 193 alin. 2 Cod penal, instanţa de fond a reținut că elementul material este format din acțiunea de lovire sau exercitarea oricăror alte violențe cauzatoare de suferințe fizice asupra unei persoane.

În cauză, elementul material al infracțiunii este reprezentat de acțiunea de lovire a persoanei vătămate B. cu pumnii și picioarele.

Urmarea imediată a infracțiunii săvârșite de inculpatul C. constă în leziunile traumatice suferite de persoana vătămată, care a necesitat pentru vindecare 6-7 zile de îngrijiri medicale.

Legătura de cauzalitate dintre elementul material prezentat anterior și urmarea imediată rezultă din materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acţionat cu vinovăţie în modalitatea intenţiei directe, conform dispoziţiilor art. 16 alin. 3 lit. a Codul penal, întrucât acesta a prevăzut rezultatul faptei sale şi a urmărit producerea lui prin săvârşirea faptei.

Fapta inculpatului C. care, la data de 01.08.2019, în jurul orei 22:00, în timp ce se afla pe scara blocului nr. xxx de pe strada I. din H., fiind în stare de ebrietate, prin ameninţările şi violenţele exercite în public asupra persoanelor vătămate D. şi E. și asupra ușii apartamentului acestora, a tulburat ordinea şi liniştea publică, constituie infracţiunea de tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 371 Cod penal.

Analizând latura obiectivă a infracţiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 371 din Codul penal, instanţa de fond a reținut că aceasta constă în săvârşirea, în public, de violenţe comise împotriva persoanelor sau bunurilor ori prin ameninţări sau atingeri grave aduse demnității persoanelor, manifestări prin care să fie tulburată ordinea şi liniștea publică.

În cazul de faţă, elementul material constă în acţiunea inculpatului de a adresa amenințări cu acte de violență și de distrugere, de a agresa persoanele vătămate D. și E. și de a lovi puternic ușa acestora, cu un obiect contondent, tulburând astfel liniștea şi ordinea publică pe interiorul scării blocului.

Raportat la cerinţa esenţială a elementului material al infracţiunii în public potrivit art. 184 alin. 1 lit. b Cod penal, fapta se consideră săvârşită în public atunci când a fost comisă într-un loc accesibil publicului, dacă sunt de față două sau mai multe persoane. În concret, acţiunea ilicită a inculpatului a avut loc pe interiorul scării blocului în care acesta locuiește, locaţie care îndeplineşte condiţiile de loc public, în condițiile în care acțiunile sale au fost văzute și auzite cel puțin de martorii N., O. și P..

Urmarea imediată este reprezentată de starea de pericol pentru conviețuirea socială. Aceasta s-a produs în cauză, existând un scandal public şi a fost adusă atingere ordinii și liniștii publice. Legătura de cauzalitate dintre elementul material şi urmarea imediată există, întrucât, astfel cum rezultă din situația de fapt, vecinii care se aflau pe scara respectivă s-au speriat de acțiunile reclamantului, care este cunoscut cu un comportament violent de către aceștia.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acţionat cu vinovăţie în modalitatea intenţiei indirecte, conform dispoziţiilor art. 16 alin. 3 lit. b Cod penal, întrucât acesta a prevăzut rezultatul faptei lui şi, deși nu l-a urmărit a acceptat posibilitatea producerii lui prin exercitarea de violenţe fizice reciproce.

La individualizarea pedepsei, instanţa de fond a reținut că are în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv gravitatea infracţiunii săvârşite şi periculozitatea infractorului, care se evaluează în funcţie de împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi de mijloacele folosite, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedentele penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială, reţinând şi aplicabilitatea art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală cu privire la inculpatul A..

În concret, referitor la împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, cu privire la infracțiunea de lovire sau alte violențe, instanța de fond a reținut că inculpații l-au lovit cu pumnii și picioarele pe B., în vârstă de 18 ani, provocându-i leziuni traumatice a căror gravitate a fost evaluată prin 6-7 zile de îngrijiri medicale.

Cei doi inculpați au aplicat împreună lovituri persoanei vătămate, întâmpinând-o în acest scop în timp ce aceasta se deplasa de la liceu spre domiciliu.

În ceea ce privește infracțiunea de tulburarea ordinii şi liniştii publice, s-a avut în vedere faptul că inculpatul C., în ciuda faptului că fusese sancționat contravențional în aceeași zi pentru aspecte asemănătoare, la întoarcerea pe casa scării, a adresat amenințări și a exercitat acte de violență asupra a două persoane vătămate și a ușii apartamentului în care acestea locuiau, înarmându-se și cu un obiect contondent.

Din fișa de cazier a inculpatului A. reiese că acesta se află la primul conflict cu legea penală.

În ceea ce privește nivelul de educație, vârsta, situaţia familială şi socială a inculpatului, se constată că, în prezent, este în vârstă de 21 de ani, necăsătorit, are studii 7 clase, este fără ocupaţie şi fără loc de muncă.

Instanţa de fond a reținut că inculpatul a avut o atitudine cooperantă cu organele judiciare, acesta a recunoscut săvârşirea faptei şi a participat în mod activ la desfăşurarea activităţilor de urmărire penală. În cursul judecăţii, acesta a recunoscut fapta reţinută în sarcina sa prin actul de sesizare a instanţei, menționând totodată că este de acord cu prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii.

Din fișa de cazier a inculpatului C. reiese că acesta a suferit mai multe condamnări pentru infracțiuni contra patrimoniului, săvârșite în afara României. De asemenea, în țară a fost condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni de violență și a uneia contra patrimoniului, pentru care a intervenit reabilitarea. În plus, înainte de comiterea infracțiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice fusese sancționat penal definitiv pentru comiterea unei infracțiuni de tulburarea ordinii şi liniştii publice și a uneia de furt calificat.

În ceea ce privește nivelul de educație, vârsta, situaţia familială şi socială a inculpatului, se constată că, în prezent, este în vârstă de 48 de ani, căsătorit, are studii 4 clase, este fără ocupaţie şi fără loc de muncă.

Instanţa de fond a reținut că inculpatul a colaborat cu organele judiciare, însă nu a recunoscut săvârşirea niciuneia dintre cele două fapte.

Faţă de cele de mai sus, instanţa de fond a apreciat că pentru prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni de către inculpatul A. şi formarea unei atitudini corecte a acestuia faţă de ordinea de drept şi regulile de conviețuire socială, este necesară aplicarea pedepsei alternative mai uşoară, aceea a amenzii.

Potrivit art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală, când judecata s-a desfăşurat în condiţiile art. 375 Cod de procedură penală, când cererea inculpatului ca judecata să aibă loc în aceste condiţii a fost respinsă sau când cercetarea judecătorească a avut loc în condiţiile art. 377 alin. 5 ori art. 395 alin. 2, iar instanţa reţine aceeaşi situaţie de fapt ca cea recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei amenzii se reduc cu o pătrime. Având în vedere aplicarea acestor dispoziţii, instanţa a aplicat inculpatului pedeapsa amenzii între limitele prevăzute de art. 61  alin. 4 lit. c din Codul penal reduse cu o pătrime, şi anume între 135 şi 225 de zile-amendă.

Faţă de considerentele anterioare, instanţa de fond a apreciat că pentru prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni de către inculpatul C. şi formarea unei atitudini corecte a acestuia faţă de ordinea de drept şi regulile de conviețuire socială, este necesară aplicarea pedepsei închisorii cu privire la ambele infracțiuni săvârșite.

Instanţa de fond a reținut că se impune să aplice inculpatului pedeapsa închisorii între 6 luni - 5 ani pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe și între 3 luni - 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice.

În baza art. 88 alin. 3 Cod penal, s-a reținut că se impune a revoca amânarea aplicării pedepsei rezultante de 1 an închisoare, stabilită în sarcina inculpatului C. prin sentinţa penală nr. 93/23.05.2019 a Judecătoriei Făgăraş, pronunțată în dosarul nr. xxxx/226/2018, definitivă prin neapelare la 18.06.2019 şi s-a dispus executarea pedepsei, având în vedere faptul că infracțiunea de tulburarea ordinii şi liniştii publice din prezentul dosar a fost săvârșită în termenul de supraveghere de 2 ani, stabilit prin această hotărâre.

Cu privire la latura civilă, instanţa de fond a reținut că persoana vătămată  B. s-a constituit parte civilă cu suma de 7.000 lei reprezentând daune morale suferite în urma infracţiunii de lovire sau alte violențe săvârşite de către cei doi inculpați.

Referitor la daunele morale, instanţa de fond a reținut că angajarea răspunderii civile a inculpatului este întemeiată pe dispoziţiile art. 1349 Cod civil, în cauză fiind îndeplinite condiţiile legale pentru tragerea la răspundere civilă a acestuia: fapta ilicită (infracţiunea săvârşită), prejudiciul (cuantumul lui fiind stabilit în baza înscrisurilor doveditoare aflate la dosar și a declarațiilor martorilor audiați), legătura de cauzalitate directă între fapta ilicită şi prejudiciul produs, vinovăţia inculpatului sub forma intenției directe.

Totodată, s-a reținut că pentru ca prejudiciul să fie susceptibil de reparare trebuie ca acesta să fie cert şi să nu fi fost reparat încă; caracterul cert al prejudiciului presupune că acesta este sigur, atât în privinţa existenţei, cât şi în privinţa posibilităţii de evaluare, iar prejudiciul este actual, atunci când a fost deja produs la data când se pretinde repararea lui, fiind totodată și cert.

Sub aspectul prejudiciului moral reclamat de partea civilă, instanţa de fond a reținut că, în cauză, acesta a fost dovedit prin aceea că persoana vătămată a fost agresată de cei doi inculpați care au acționat împreună, iar pentru încetarea agresiunilor i-a sărutat mâna inculpatului A.. De asemenea, în zilele următoare evenimentului, B. nu a mai fost la liceu pentru o perioadă de aproximativ 2 săptămâni și a urmat un tratament.

Referitor la daune morale, instanţa de fond a reținut că la aprecierea cuantumului despăgubirilor morale trebuie să aibă în vedere anumite criterii şi anume:

- criteriul echității care presupune existenţa unei corespondențe între prejudiciul încercat şi dimensiunea despăgubirii;

- criterii referitoare la consecinţele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic, psihic şi afectiv;

- criterii referitoare la importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate.

Toate aceste criterii trebuie să conducă la stabilirea unei sume care să reprezinte o justă şi reală despăgubire a părţii civile, cu efect de satisfacție şi să nu reprezinte o sancţiune excesivă pentru autorul faptei prejudiciabile ori ca venituri necuvenite părţii civile.

În materia daunelor morale, principiul reparării integrale a prejudiciului poate avea doar un caracter aproximativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate băneşte.

În schimb, se poate acorda victimei o sumă de bani cu caracter compensatoriu, tinzând la oferirea unui echivalent care, prin excelență, poate fi o sumă de bani, care îi permite să-şi aline, prin anumite avantaje, rezultatul dezagreabil al faptei ilicite.

Ceea ce trebuie evaluat în realitate, este despăgubirea care vine să compenseze prejudiciul, nu prejudiciul ca atare.

Astfel, consecinţele negative suferite de către partea civilă, în plan psihic şi afectiv, cauzate prin actele de violenţă au fost verificate prin prisma ansamblului probator iterat mai sus.

Instanţa de fond a reținut că părţii civile i-a fost cauzat de către inculpați un prejudiciu moral ca urmare a săvârşirii infracţiunii de lovire sau alte violenţe. În evaluarea prejudiciului moral, instanţa de fond a avut în vedere urmările acțiunilor inculpaților asupra comportamentului persoanei vătămate, dar și faptul că leziunile suferite au fost evaluate cu un număr de 6-7 zile de îngrijiri medicale.

Astfel, în privinţa întinderii prejudiciului moral, instanţa de fond a considerat că se impune a admite în parte acţiunea civilă în ceea ce priveşte daunele morale și i-a obligat pe inculpații A. și C. la plata în solidar, a sumei de 5.000 de lei, cu titlu de prejudiciu moral către partea civilă.

În baza art. 275 alin. 6 Cod de procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru inculpat (avocat F.), în cuantum de 1.663 lei (795 pentru procedura camerei preliminare și 868 lei pentru fondul cauzei), rămâne în sarcina statului și se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Cu privire la onorariul avocatului din oficiu acordat pentru procedura camerei preliminare, instanța de fond a reținut că se impune a se acorda conform art. 5 alin. 1  lit. b din Protocolul privind stabilirea onorariile cuvenite avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență judiciară în materie penală, semnat la data de 14.02.2019 de către reprezentați legali ai U.N.B.R., Ministerul Justiției și Ministerul Public – P.Î.C.C.J. Astfel, nu s-a luat în calcul și onorariul de 313 lei, pentru delegația de asistență judiciară obligatorie aflată la fila 10 din dosarul a1.1, ci, cu privire la procedura camerei preliminare, s-a acordat un singur onorariu, global, pentru suma de 795 lei.

II. Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, în termenul legal, inculpatul C. și doamna avocat F..

În cererea scrisă de apel (fila 2 dosar apel) apelantul inculpat nu a indicat concret nemulţumirile sale în raport de hotărârea atacată.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat a arătat în esenţă că inculpatul C. se consideră nevinovat pentru cele două infracțiuni pentru care a fost condamnat în cauză de către Judecătoria Făgăraș. Pe cale de consecință, s-a solicitat achitarea inculpatului C. pentru aceste două infracțiuni, în baza art. 16 alin. 1 lit. c din Codul de procedură penală.

S-a mai arătat că instanța de fond a revocat amânarea aplicării pedepsei rezultante de 1 an închisoare stabilită în sarcina inculpatului C. prin sentinţa penală nr. 93/23.05.2019 a Judecătoriei Făgăraş, în dosarul nr. xxxx/226/2018 al Judecătoriei Făgăraș, definitivă prin neapelare la 18.06.2019. Însă, în ceea ce privește infracțiunea săvârșită de inculpat împotriva persoanei vătămate B., fapta este din 10.06.2019, astfel că se apreciază că instanța de fond nu ar fi trebuit să revoce, potrivit art. 88 alin. 3 Cod penal, amânarea aplicării pedepsei pentru acea infracțiune, ci ar fi trebuit să dispună anularea amânării aplicării pedepsei potrivit art. 89 Cod penal, deoarece fapta pentru care a fost condamnat în prezentul dosar este săvârșită înainte să rămână definitivă sentința de condamnare pronunțată în dosarul nr. xxxx/226/2018 al Judecătoriei Făgăraș.

În subsidiar, dacă se va considera că într-adevăr acesta este vinovat de comiterea celor două infracțiuni, s-a solicitat să se dispună anularea amânării aplicării pedepsei rezultante. În situația în care instanța de apel va considera că nu ar fi îndeplinite condițiile privind amânarea aplicării pedepsei, s-a solicitat pronunțarea unei pedepse a cărei executare să fie suspendată sub supraveghere.

Doamna avocat F. a formulat o cerere privind îndreptarea erorii materiale, întemeiată pe dispoziţiile art. 278 din Codul de procedură penală. În mod corect judecătoria a calificat cererea ca o cerere de apel şi a înaintat-o spre soluţionare curţii de apel. Doamna avocat a solicitat să i se acorde şi onorariul în cuantum de 313 lei potrivit delegaţiei nr. 509/20.09.2019 în dosarul nr. xxxx/226/2019/a1, având ca obiect verificare legalitate şi temeinicie măsură preventivă. S-a arătat faptul că în baza aceleiaşi delegaţii s-a prezentat în şase dosare având acelaşi obiect, respectiv verificare legalitate şi temeinicie măsură preventivă.

III. Inculpatul C., fiind legal citat, nu s-a prezentat și nici nu a solicitat să dea o nouă declaraţie în faţa instanţei de apel.

Nu au fost administrate probe noi în apel.

IV. Examinând cauza potrivit art. 420 din Codul de procedură penală, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, în limitele prevăzute de art. 417 din Codul de procedură penală, curtea de apel reţine următoarele:

Situaţia de fapt a fost corect stabilită de instanţa de fond şi, în baza analizării tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de judecată, coroborate cu recunoaşterea învinuirii de către inculpatul A. (fila 78 dosar fond), se constată că faptele pentru care au fost trimiși în judecată inculpații au fost probate (lăsând deoparte faptele pentru care a intervenit împăcarea părților), acestea fiind comise cu forma de vinovăţie cerută de textele de lege incriminatoare.

Astfel, s-a reţinut în mod just că fapta inculpatului A. care, la data de 10.06.2019, în jurul orei 13:40, în timp ce se afla în parcul G. din H., împreună cu inculpatul C., l-a lovit cu pumnii şi picioarele pe numitul B., cauzându-i leziuni traumatice a căror gravitate a fost evaluată prin 6-7 zile de îngrijiri medicale, constituie infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prevăzută de  art. 193 alin. 2 Cod penal.

De asemenea, fapta inculpatului C. care, la data de 10.06.2019, în jurul orei 13:40, în timp ce se afla în parcul G. din H., împreună cu inculpatul A., l-a lovit cu pumnii şi picioarele pe numitul B., cauzându-i leziuni traumatice a căror gravitate a fost evaluată prin 6-7 zile de îngrijiri medicale, constituie infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal.

În sfârşit, fapta inculpatului C. care, la data de 1.08.2019, în jurul orei 22:00, în timp ce se afla pe scara blocului nr. xxx de pe strada I. din H., fiind în stare de ebrietate, prin ameninţările şi violenţele exercite în public asupra persoanelor vătămate D. şi E. și asupra ușii apartamentului acestora, a tulburat ordinea şi liniştea publică, constituie infracţiunea de tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 371 Cod penal.

Curtea de apel constată că nu este întemeiată critica inculpatului C. referitoare la pretinsa netemeinicie a soluţiei de condamnare. Judecătorul fondului a făcut o analiză corespunzătoare a probelor administrate în cauză, din care rezultă dincolo de orice îndoială rezonabilă că faptele imputate există, constituie infracţiuni şi au fost comise de inculpat.

Deşi inculpatul a negat comiterea infracţiunilor, apărările acestuia au fost înlăturate motivat de instanţa de fond. În cazul infracţiunii de lovire sau alte violenţe, faptul că ambii inculpaţi (deci şi C.) i-au aplicat lovituri persoanei vătămate B. după ce era căzută la pământ reiese din declarațiile persoanei vătămate, a inculpatului A., ale martorilor L., K. și M.. Şi comiterea infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice prevăzută de art. 371 Cod penal este dovedită pe deplin în cauză, relevante fiind declaraţiile persoanelor vătămate D. și E. şi ale martorilor N., O., P..

Se constată însă că instanţa de fond a considerat în mod eronat că se impune a face aplicarea dispoziţiilor art. 88 alin. 3 din Codul penal privind revocarea amânării aplicării pedepsei de 1 an închisoare, stabilită în sarcina inculpatului C. prin sentinţa penală nr. 93/23.05.2019 a Judecătoriei Făgăraş, pronunțată în dosarul nr. xxxx/226/2018, definitivă prin neapelare la 18.06.2019 (fila 150 dosar fond).

În prezenta cauză infracțiunea de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 193 alin. 2 din Codul penal a fost comisă de inculpat la data de 10.06.2019; infracțiunea de tulburarea ordinii şi liniştii publice prevăzută de art. 371 din Codul penal a fost comisă de inculpat la data de 1.08.2019.

Se remarcă aşadar faptul că prima infracţiune a fost comisă înainte de rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei anterioare, iar a doua infracţiune a fost comisă pe parcursul termenului de supraveghere.

Contrar opiniei instanţei de fond, curtea de apel reţine că într-o astfel de situaţie se impune a se face aplicarea cu prioritate a dispoziţiilor art. 89 alin. 1 din Codul penal referitoare la anularea amânării aplicării pedepsei, deoarece cauza care determină anularea este anterioară din punct de vedere cronologic celei care ar determina revocarea amânării aplicării pedepsei. Practic, în această situaţie, nu mai poate opera şi revocarea, întrucât măsura anulării duce la înlăturarea amânării aplicării pedepsei, ca şi cum aceasta nu ar fi existat.

Un argument în plus pentru acest mod de a proceda este soluţia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 42/2008 în recurs în interesul legii. Decizia se referă la o situaţie similară, respectiv aplicarea pedepsei ce urmează a fi executată în cazul în care instanţa este învestită, prin acelaşi act de sesizare, cu judecarea a două infracţiuni intenţionate, săvârşite de acelaşi inculpat, dintre care una anterior, iar cealaltă ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

În considerentele deciziei s-a reţinut că: „Anularea, intervenind datorită unei cauze anterioare, preexistente suspendării condiţionate a executării pedepsei şi săvârşirii unei noi infracţiuni în termenul de încercare, sancţionează tocmai neîndeplinirea condiţiilor în care aceasta putea fi dispusă.

Ca urmare, anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei constituie un remediu procesual având ca scop desfiinţarea dispoziţiei de suspendare atunci când aceasta este lovită, ab initio, de un viciu esenţial, fiind impusă de necesitatea ca soluţia să fie conformă cu realitatea obiectivă şi să se înlăture o situaţie contrară adevărului, ce nu îşi găseşte justificare cât timp există o perseverenţă a inculpatului de a săvârşi fapte penale de natură a duce la revocarea suspendării condiţionate.

Trebuie observat deci că măsura anulării duce la înlăturarea suspendării executării pedepsei, ca şi cum această măsură nici nu ar fi fost pronunţată, făcând astfel să nu se poată revoca ceea ce nu mai exista la data săvârşirii infracţiunii ulterioare.”

În concluzie, în cauză se impunea a se anula amânarea aplicării pedepsei anterioare şi aplicarea dispoziţiilor privitoare la concursul de infracţiuni, potrivit art. 89 alin. 1 din Codul penal.

În ceea ce priveşte modalitatea de individualizare a executării pedepsei rezultante, curtea de apel constată că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru a se dispune amânarea aplicării ei şi nici suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. Astfel, în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunilor, de lipsa eforturilor depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunilor, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, curtea de apel nu identifică elemente care să permită aprecierea că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată. De asemenea, în raport de aceleaşi elemente, nu se poate forma aprecierea că aplicarea pedepsei este suficientă şi, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracţiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Inculpatul C. a fost condamnat anterior pentru comiterea unei infracţiuni de furt calificat şi a unei infracţiuni de tulburarea ordinii şi liniştii publice. În prezenta cauză este trimis în judecată pentru comiterea mai multor infracţiuni; pentru unele dintre ele a intervenit împăcarea părţilor, operând încetarea procesului penal; inculpatul este ţinut a răspunde pentru comiterea unei infracţiuni de loviri sau alte violenţe, respectiv tulburarea ordinii şi liniştii publice.

Pentru prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni de către inculpat şi pentru formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept, faţă de regulile de convieţuire socială şi faţă de muncă, în vederea reintegrării în societate, se impune ca pedeapsa aplicată inculpatului C. să fie executată efectiv, în regim de detenţie.

Cu privire la apelul declarat de doamna avocat F., se constată că aceasta a criticat faptul că instanța de fond nu a acordat și suma de 313 lei, cuvenită – în opinia doamnei avocat – pentru faptul că a asigurat asistenţa juridică a inculpatului cu ocazia verificării legalităţii şi temeiniciei măsurii preventive.

Critica este nefondată. Potrivit art. 5 alin. 1 lit. b din Protocolul nr. 14511/14.02.2019, suma cuvenită apărătorului desemnat din oficiu pentru faza de cameră preliminară este cea acordată de judecătorul fondului, de 795 lei. Faptul că în faza de cameră preliminară s-a discutat şi legalitatea şi temeinicia măsurii preventive nu poate justifica acordarea separat a unui onorariu suplimentar; nici faptul că s-au format dosare asociate nu poate constitui un argument în favoarea solicitării doamnei avocat, deoarece aceasta ţine de organizarea activităţii instanţei, în realitate asistenţa juridică acordându-se pentru o singură cauză, nu pentru mai multe.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a din Codul de procedură penală, curtea de apel va admite apelul declarat de inculpatul C. împotriva sentinţei penale nr. 126/26.05.2020 a Judecătoriei Făgăraş, pe care o va desfiinţa în parte, sub aspectul dispoziţiilor privind revocarea amânării aplicării pedepsei anterioare şi, rejudecând în aceste limite:

Va înlătura dispoziţiile privind revocarea amânării aplicării pedepsei de 1 an închisoare, stabilită în sarcina inculpatului C. prin sentinţa penală nr. 93/23.05.2019 a Judecătoriei Făgăraş, pronunțată în dosarul nr. xxxx/226/2018, definitivă prin neapelare la 18.06.2019.

În baza art. 89 alin. 1 din Codul penal, va anula amânarea aplicării pedepsei de 1 an închisoare, stabilită în sarcina inculpatului C. prin sentinţa penală nr. 93/23.05.2019 a Judecătoriei Făgăraş, pronunțată în dosarul nr. xxxx/226/2018, definitivă prin neapelare la 18.06.2019.

În baza art. 89 alin. 1 din Codul penal raportat la art. 38 şi art. 39 alin. 1 lit. b din Codul penal, i se va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 luni închisoare, la care se adaugă o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 7 luni închisoare, iar inculpatul va executa în final pedeapsa rezultantă de 1 an și 5 luni închisoare.

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b din Codul de procedură penală, curtea de apel va respinge, ca nefondat, apelul declarat de doamna avocat F. împotriva aceleiaşi sentinţe.

În baza art. 422 din Codul de procedură penală raportat la art. 399 din Codul de procedură penală şi art. 241 alin. 1 lit. c din Codul de procedură penală, măsura controlului judiciar luată cu privire la inculpatul C. încetează de drept.

În baza art. 275 alin. 6 din Codul de procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru inculpat, în cuantum de 868 lei, se avansează Baroului U. din fondurile Ministerului Justiţiei şi rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală, apelanta F. va fi obligată la plata sumei de 50 lei către stat cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.

În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală, celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare