Fond. Art. iv alin. 1 din Legea nr. 236/2019

- Art. IV alin. 1 din Legea nr. 236/2019

Pretențiile reclamanților întemeiate pe dispoziţiile art. IV alin. 1 al Legii nr. 236/2019 decurg din executarea unor contracte administrative ce au fost încheiate în conformitate cu prevederile Legii nr. 218/1998,  ceea ce atrage competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea tribunalului - completul specializat în litigii cu profesionişti în temeiul art. 53 alin. 1 ind. 1 din Legea nr. 101/2016, cu modificările și completările ulterioare şi raportat la Decizia ÎCCJ- Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 40/2020.

Examinând cu prioritate excepția de necompetență materială, potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. 1 noul Cod procedură civilă, instanța reține următoarele:

Obiectul cererii de chemare în judecată vizează pretenţia reclamanţilor de obligare a autorităţilor pârâte la plata unor sume de bani, pretinse în temeiul art. IV alin. 1 al Legii nr. 236/2019, potrivit căruia „beneficiarii contractelor de concesiune și/sau de prestări servicii încheiate anterior datei intrării în vigoare a prezentei legi pentru realizarea activităților prevăzute la alin. (2) al art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, primesc lunar, pentru fiecare contract, suma de 10.000 lei din bugetul Autorității Naționale Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, până la finalizarea acestora”.

Din interpretarea prevederii legale citate rezultă că sumele pretinse sunt stabilite de legiuitor în beneficiul prestatorilor de servicii corespunzătoare activităților sanitar - veterinare și pentru siguranța alimentelor, în executarea acelor contracte, împrejurare care rezultă din precizarea făcută, potrivit căreia suma de 10.000 lei lunar se cuvine „pentru fiecare contract”.

Aceeaşi concluzie rezultă şi din faptul că sumele sunt prevăzute prin raportare la durata contractelor, și anume: „până la finalizarea acestora”.

Faptul că sumele pretinse de reclamanți reprezintă o contraprestație a serviciilor aferente activităților sanitar – veterinare și pentru siguranța alimentelor rezultă și din aceea că, prin aceeași Lege, cu nr. 236/2019, s-a introdus la art. 15 din O.G. nr. 42/2004, alin. 7, care precizează expres că: „beneficiarii contractelor încheiate în vederea realizării activităților prevăzute la alin. (2), care se încadrează în prevederile alin. (6) și care asigură un program zilnic de opt ore, cu excepția zilelor de sâmbătă și duminică și a sărbătorilor legale, primesc lunar pentru fiecare contract suma de 10.000 lei din bugetul Autorității, pentru transportul probelor, ridicarea produselor și tipizatelor necesare, instruirea și formarea profesională aferentă activităților contractate, consilierea proprietarilor de animale în vederea comunicării informațiilor privind lanțul alimentar, bunăstarea și condițiile de biosecuritate, efectuarea catagrafiei animalelor în situații de urgență, precum și pentru inspecția și certificarea animalelor destinate sacrificării”.

Este evident că legiuitorul a explicitat fără echivoc în corpul O.G. nr. 42/2004, modificată prin Legea nr. 236/2019, că suma de 10.000 lei lunar este prevăzută pentru fiecare contract de concesiune/contract de prestări servicii, ca o contraprestație echivalentă serviciilor realizate în cadrul activităților sanitar – veterinare și pentru siguranța alimentelor, fiind, deci, alocată în executarea menționatelor contracte.

Or, în măsura în care suma respectivă este prevăzută în O.G. nr. 42/2004, modificată prin Legea nr. 236/2019, ca echivalent al serviciilor sanitar – veterinare și pentru siguranța alimentelor, se impune concluziona că are aceeași natură juridică și în cuprinsul normei tranzitorii din art. IV alin. 1 al Legii nr. 236/2019, fiind, astfel, reglementată, în executarea contractelor de concesiune/contractelor de prestări servicii.

La aceeași concluzie conduce și interpretarea sistematică a prevederilor Legii nr. 236/2019, observându-se că, după modificarea acesteia, s-a prevăzut în art. 5 din Cap. II al anexei la O.U.G. nr. 117/2020, că: „modalitățile de realizare a plăților către prestator de achizitor sunt următoarele:

a) prin tarif pentru fiecare activitate sanitar-veterinară contractată, stabilit și acordat potrivit hotărârii Guvernului prevăzute la art. 15 alin. (5) din ordonanță, respectiv normelor metodologice de aplicare/implementare a acesteia;

b) prin suma stabilită în conformitate cu prevederile art. 15 alin. (7) din ordonanță, și cu prevederile art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019 pentru modificarea și completarea art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, precum și pentru modificarea unor acte normative”.

Prin urmare, Curtea observă că legiuitorul a prevăzut modalități alternative de achitare a contravalorii serviciilor prestate în cadrul activităților sanitar – veterinare și pentru siguranța alimentelor, pe bază de tarife sau prin plata sumei prestabilite de 10.000 lei lunar, suma la care se face referire în art. IV alin. 1 al Legii nr. 236/2019 fiind în mod expres echivalată cu cea din art. 15 alin. 7 din O.G. nr. 42/2004, care, după cum s-a arătat deja, au fost reglementate în mod expres ca echivalent al serviciilor prestate în executarea contractelor de concesiune/contractelor de prestări servicii.

Așa fiind, se reține că sumele pretinse de reclamanți în temeiul art. IV alin. 1 al Legii nr. 236/2019 sunt prevăzute de legiuitor în executarea acelor contracte, fiind necontestată în speță, natura administrativă a contractelor de concesiune/contractelor de prestări servicii, așa cum sunt definite de dispoziţiile art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004

Însă, după cum rezultă din analiza acestor contracte, depuse la dosarul cauzei,  Curtea observă că ele au fost încheiate în temeiul prevederilor Legii nr. 219/1998 – concesiunea fiind atribuită prin licitație publică, în conformitate cu dispoziţiile art. 1 și 10 din acest act normativ - și, ulterior au fost modificate prin acte adiționale – acte adiționale încheiate în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 34/2006 – acesta fiind actul normativ aplicabil contractelor de concesiune, ca urmare a abrogării Legii nr. 218/1998 (potrivit dispoziţiilor art. 298).

Cum și acest din urmă act normativ a fost abrogat odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 101/2016, privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii  este evident că în privința stabilirii competenței materiale de soluționare a acțiunii reclamanților, în speță, devin incidente prevederile art. 53 alin. 1 ind. 1 din acest act normativ, în conformitate cu care: „(1^1) Procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția civilă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul.”

Concluzionând, Curtea reţine că pretențiile reclamanților decurg din executarea unor contracte administrative ce au fost încheiate în conformitate cu prevederile Legii nr. 218/1998 şi având în vedere că în privința acestora legiuitorul a înțeles să reglementeze norme speciale, sub aspectul procedurii de soluționare a litigiilor născute, în speță, Legea nr. 101/2016, văzând și dispoziţiile art. 132 alin. 3 Noul Cod de procedură civilă coroborate cu dispoziţiile art. 53 alin. 1 ind. 1 din Legea nr. 101/2016, cu modificările și completările ulterioare şi Decizia ÎCCJ- Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 40/2020 se va admite excepția de necompetență materială a instanței și se va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Covasna - completul specializat în litigii cu profesionişti.

Domenii speta

Spete similare