Contestaţie decizie de sancţionare

Dosar nr. ***

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI SECŢIA A VIII A

CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

ÎNCHEIERE

ŞEDINŢĂ PUBLICĂ DIN:

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

PRESEDINTE:

ASISTENT JUDICIAR:

ASISTENT JUDICIAR:

GREFIER:

Pe rol se afla  soluţionarea cauzei civile formulată de reclamantul ***, în numele membrului de sindicat *** în contradictoriu cu pârâta ***, având ca obiect contestaţie decizie de sancţionare.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, la amânări fără discuţii, se prezintă  reclamantul prin apărător ales, lipsind pârâta.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care,

Reclamantul prin apărător ales depune precizări la dosar şi solicită amânarea cauzei.

Instanţa dispune lăsarea cauzei la ordine.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, la ordine, se prezintă  reclamantul prin apărător ales şi pârâta prin consilier juridic.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care,

Reclamantul prin apărător ales precizează că înţelege să se judece în contradictoriu cu  Instanţa ia act de precizarea reclamantului prin apărător ales.

Tribunalul pune în discuţie competenţa instanţei.

Reclamantul prin apărător ales consideră că Tribunalul Bucureşti este competent în soluţionarea cauzei.

Pârâta prin consilier juridic consideră că Tribunalul Bucureşti este competent în soluţionarea cauzei.

Tribunalul, verificând competenţa în temeiul prevederilor art. 131 Noul Cod de procedură civilă, apreciază că, raportat la art. 261 Codul Muncii, instanţa este competentă general, teritorial şi material să soluţioneze prezenta cauză.

Instanţa, în baza art. 238 Noul cod de procedură civilă, acordă cuvântul asupra estimării duratei necesare pentru cercetarea procesului.

Reclamantul prin apărător ales lasă la aprecierea instanţei estimarea duratei necesare pentru cercetarea procesului.

Pârâta prin consilier juridic lasă la aprecierea instanţei estimarea duratei necesare pentru cercetarea procesului.

Instanţa, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 5/15.02.2013 prin care s-a stabilit obligaţia instanţei de a se raporta la statisticile existente la nivelul Tribunalului pe anul 2012, faţă de obiectul acţiunii, stabileşte durata estimativă necesară pentru cercetarea procesului la 12 luni.

 Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepţii de invocat, instanţa acorda cuvântul pe probe.

Reclamantul prin apărător ales solicită încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Pârâta prin consilier juridic depune înscrisuri la dosar şi solicită încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Instanţa pune în discuţie necesitatea depunerii la dosar a unui extras din regulamentul intern (dispoziția 21 lit. a şi b),  precum şi fişa postului pentru **.

Părţile nu se opun suplimentării probatoriului.

Deliberând, în temeiul art. 255 şi 258 Noul cod de procedură civilă, instanţa va încuviinţa părţilor proba cu înscrisuri, apreciind-o a fi pertinentă, concludentă şi utilă soluţionării cauzei. 

Nemaifiind alte probe de administrat în cauză, instanţa acordă cuvântul pe fond.

Reclamantul prin apărător ales solicită admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată şi precizată, cu cheltuieli de judecată.

Pârâta prin consilier juridic solicită respingerea acţiunii ca neîntemeiată pentru motivele expuse în întâmpinare.

Instanţa declara dezbaterile închise si reţine cauza în pronunţare.

TRIBUNALUL

Având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul dispoziţiilor art. 396 din Codul de procedură civilă, va amâna pronunţarea pentru data de 27.09.2017.

DISPUNE

Amână pronunţarea la data de 27.09.2017

Pronuntata in sedinta publica, astazi, 13.09.2017.

Preşedinte Asistent Judiciar Asistent Judiciar Grefier

Dosar nr.***

R O M A N I A

TRIBUNALUL BUCURESTI – SECTIA A VIII-A

CONFLICTE DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALE

SENTINTA CIVILA NR.

 ŞEDINŢA PUBLICĂ DE LA

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

PRESEDINTE:

ASISTENT JUDICIAR:

ASISTENT JUDICIAR:

GREFIER:

Pe rol se afla  soluţionarea cauzei civile formulată de reclamantul **, în numele membrului de sindicat *** în contradictoriu cu pârâta ***, având ca obiect contestaţie decizie de sancţionare.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 13.09.2017, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanţa a amânat pronunţarea pentru data de 27.09.2017, când,

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra acțiunii de fata, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale sub nr.***, la data de 02.05.2017 reclamanta  ***, in numele si pentru membrul de sindicat ***, a chemat in judecata pe  pârâta ***, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Deciziei de sancţionare disciplinara nr. CV1/766/03.04.2017; plata drepturilor salariale reținute in baza deciziei CV1/766/03.04.2017 si obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezenta cauza.

În motivarea cererii de chemare reclamantul arata ca este angajat la **" in baza contractului individual de munca pe perioada nedeterminata, in prezent desfasurandu - şi activitatea in cadrul ***, in funcţia de conductor tren.

Prin decizia enunțata, in temeiul art. 248, alin. (1), lit. c din Codul Muncii, a fost sancționat cu reducerea salariului de baza cu 5% pentru o perioada de 1(una) luna, reținându-se ca in luna octombrie 2016 nu a  realizat baremul de încasări stabilit prin Ordinul nr. 3/2012 de conducerea ***, măsura ce o consideră nelegala.

Reclamantul învederează ca pentru a exista răspunderea disciplinara, este necesar ca angajatul sa săvârșească o abatere de la disciplina muncii, trebuind a fi îndeplinite mai multe condiţii, si anume: obiectul - relaţiile de munca, disciplina la locul de munca; latura obiectiva, respectiv fapta; subiectul calificat, respectiv angajatul; latura subiectiva - vinovăția.

Doar existenta cumulativa a acestor condiţii declanșează prerogativa disciplinara a angajatorului împotriva angajaţilor. Solicitând sa se retina ca angajatorul nu a probat latura subiectiva, respectiv vinovatia reclamantei pentru nerealizarea normei de încasări pentru luna octombrie 2016.

Targetul de încasări lunar impus de angajator salariaţilor ce ocupa funcţia de sef tren, conductor tren se realizează exclusiv din emiterea biletelor in tren, iar tariful biletelor emise in tren este cu cel puţin 40% mai mare decât tariful biletelor emise la casele de bilete pentru aceeaşi distanta parcursa.

Consideră ca obligaţia instituita in sarcina salariaţilor de a incasa lunar o anumita suma prestabilita este incerta si nelegala, realizarea acesteia depinzând de o serie de factori aleatori, independenţi de voinţa si abilitatea salariatului, cum ar fi numărul de calatori care aleg sa calatoreasca cu ***. si dintre aceştia, cați aleg sa-si procure legitimatii de călătorie in tren, avand in vedere ca preţul biletului in tren este cu aproximativ 40% mai mare decât cel de la casa de bilete. Astfel si sarcina devine incerta si neclara in sensul ca vizeaza aspect de perspectiva a numărului de calatori prognozați sa circule fara legitimatie de călătorie. Salariaţii nu pot determina calatorii sa circule mai mult cu trenul si nici sa nu cumpere bilete de la casele de bilete ale statiilor *** pentru a spori astfel numărul de bilete vândute in tren. Aceste aspecte tin de managementul de vanzare al angajatorului si mai puţin de abilitatea angajaţilor, care nu pot fi învinovăţiţi de nerealizarea normelor de incasari.

Transportul feroviar de calatori este in esenţa o prestare de servicii către client si niciodata nu putem sti dinainte care va fi numărul calatorilor care vor fi in tren si care nu vor fi in regula din punct de vedere al legalitatii călătoriei. Acestora din urma, personalul de tren le emite legitimatii de călătorie in masura in care aceşti calatori exista. Nu exista pana in acest moment in lume, in lipsa unei constatari a organelor de control, o modalitate de a sti daca intr-un tren care a circulat la un moment dat au existat sau nu calatori in neregula carora personalul de tren putea sa le emită bilete dar nu a făcut acest lucru, pentru ca ulterior sa poata fi tratat disciplinar pentru neindeplinirea baremului de incasari.

Tinand cont ca tarifele de transport sunt mai mari la emiterea in tren fata de emiterea la casele de bilete, calatoria frauduloasa este una aleatorie si nu poate fi cuantificata pe fiecare tren in parte aflat in circulaţie pe reţeaua feroviara fapt pentru care nu se poate stabili un target de incasari lunar care sa fie impus ca atribuţie de serviciu salariatului, iar nerealizarea lui sa atragă răspunderea disciplinara.

Starea de normalitate reclama ca toți calatorii sa circule cu legitimații de călătorie. Ori, in acest caz, angajatorul își propune sa transporte un anumit număr de calatori fara bilete astfel incat personalul care executa controlul in trenuri sa realizeze norma de încasări impusa.

Trenurile, in majoritatea lor, au fost verificate de către echipe de control, supracontrol si echipe mixte formate din persoane din conducerea ***  si nu au fost depistați calatori fara legitimație de călătorie netratați de reclamanta pana la prezentarea dumnealor, mărturie in acest sens fiind menţiunile făcute de către organele de control in carnetul acestuia de activitate.

Mai mult, prin contractul individual de munca si contractul colectiv de munca nu este reglementat cum ca salariul de încadrare este condiţionat de realizarea unui barem de încasări lunar. Din aceasta perspectiva consideram ca existenta unui barem de încasări lunar nu poate avea decât un caracter stimulativ in condiţiile realizării acestuia si nicidecum unul sancționatoriu in condiţiile nerealizării lui.

In concluzie, solicită, admiterea contestației așa cum a fost formulata si pe cale de consecinţa prin hotărârea ce o va pronunţa sa dispună anularea deciziei de sancţionare nr. CV1/766/03.04.2017, obligarea reclamantei la plata sumelor reținute in temeiul acestei decizii de sancţionare disciplinara, actualizate cu indicele de inflaţie la data efectuării plaţii, obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezenta cauza.

In dovedirea acţiunii reclamanta a depus un set de înscrisuri.

 In susținere cererii de chemare in judecata au fost invocate dispoziţiile art. 211 lit.(a) din Legea 62/2011 a dialogului social.

La data de 28.06.2017 pârâta  *** a formulat întâmpinare prin care solicita  respingerea acțiunii ca netemeinica.

În motivarea întâmpinării parata arata ca  potrivit raportului de cercetare nr.1c/T/1119/06.03.2017, in luna octombrie 2016, conform Ordinului nr.3/2012, contestatoarea trebuia sa îndeplinească plafonul minim lunar de încasări in cuantum de 700,00 lei/luna stabilit.

In aceste condiţii, reclamanta, deși avea cunoştinţa de obligaţiile de serviciu cuprinse in fisa postului, art.21(1) lit. a si d din Regulamentul Intern al *** si prevederile Ordinului nr.3/2012 si-a încălcat atribuțiile de serviciu prin nerealizarea plafonului de încasări.

Cu privire la vinovatia reclamantei, aceasta este reprezentata de faptul ca nu a formulat raport justificativ, asa cum prevede art.2 din Ordinul 3/2012, ataşat la întâmpinare, deși avea cunoștința ca nu îndeplinise plafonul stabilit.

Emiterea unui ordin de serviciu motivat de rentabilizarea activității societatii si înlăturarea fenomenului călătoriei frauduloase in condiţiile reducerii numărului punctelor de vânzare a legitimaţiilor de călătorie si necesitatea eliberării legitimaţiilor de călătorie pentru calatorii care se urca din punctele de oprire nedeservite de personal de casa, revine personalului de tren. Aceasta situație nu creaza sarcini suplimentare personalului de tren căruia i se adresează ci conduce la desfășurarea relaţiilor de munca in conformitate cu principiul bunei credinţe reglementat de lege.

Ordinul nr.3/2012 nu lezează drepturile salariaţilor ci constituie un mijloc administrativ de rentabilizare a unei activitati.

In măsura in care, contestatoarea avea cunoștința despre motive obiective ce o împiedicau sa isi îndeplinească obligaţiile de servici, trebuia sa notifice in scris angajatorul in legătură cu acest fapt prin întocmirea unui raport justificativ către conducerea stației de care aparţine in care sa prezintă cauzele concrete ale nerealizării plafonului minim stabilit de Ordinul 3/2012.

Învederează  faptul ca scopul Ordinului nr. 3/2012 este stabilirea unui criteriu de evaluare a eficientei personalului.

Fata de cele reținute prin decizia contestata, raportul de cercetare nr.1c/T/1119/06.03.2017si înscrisurile ataşate la întâmpinare, angajatorul in mod legal a aplicat dispoziţiile art."247 alin.1, art.248 alin.1 lit. c coroborate cu art.250 si art.251 din Codul Muncii si a emis decizia ce face obiectul acţiunii deduse judecaţii.

In apărare parata a depus un set de înscrisuri.

 Instanța a încuviințat si administrat proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:

Reclamanta *** este salariata pârâtei în funcţia de conductor tren, situatie de fapt recunoscuta de parata cu atribuţiile cuprinse în fişa postului anexată la dosar.

Prin Decizia CUI/776/3.04.2017 a fost sancţionată disciplinar reclamanta cu reducerea salariului de bază pe o durată de o lună cu 5% potrivit art. 248 alin 1 lit. c C.muncii, reţinându-se în sarcina acesteia neîndeplinirea pe luna octombrie 2016 a baremului de încasări stabilit conform Ordinului 3/2012 al *** şi nedepunerea raportului justificativ către conducerea staţiei (fila 9 dosar)

Instanța constata ca in cauza sunt aplicabile dispoziţiile art. 252 alin 1 şi 2 C.muncii potrivit cărora: „Angajatorul dispune aplicarea sancţiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii faptei.

 (2) Sub sancţiunea nulităţii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:

 a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;

 b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat;

 c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile prevăzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea;

 d) temeiul de drept în baza căruia sancţiunea disciplinară se aplică;

 e) termenul în care sancţiunea poate fi contestată;

 f) instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată”

Analizând decizia de sancţionare disciplinară contestată instanța reţine că aceasta cuprinde toate elementele prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 252 alin 2 C.muncii

În ce priveşte temeinicia deciziei de sancţionare disciplinară instanța reţine că  la art. 3 s-a reţinut că prin  neîndeplinirea baremului de încasări stabilit de conducerea staţiei reclamanta a încălcat prevederile art. 21 lit. a şi d din Regulamentul intern al *** precum şi fişa postului 2.B.1

Analizând fişa postului reclamantei instanța reţine că la pct. 2.B.1 se stabileşte, într-adevăr, că reclamanta are obligaţia de a îndeplini baremul de încasări stabilit de conducerea *** conform Ordinului nr.3/2012.

Astfel, prin Ordinul nr.3/2012 a fost stabilit un plafon minim lunar de încasări/salariat din biletele de tren eliberate în tren la tarif de taxare în tren B2 cât şi la tariful de casă A1 de 700 lei/salariat/lună pe ruta Craiova- Roşiori Nord .

Se precizează, de asemenea, în acelaşi ordin că realizarea plafonului sus-menţionat reprezintă normă de muncă, nerealizarea acestuia reprezentând abatere disciplinară.

Instanța constata că potrivit art. 247 alin 2 C.muncii abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca şi care constă într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici.

Contrar prevederilor exprese ale art. 247 alin 2 instanța reţine că din prevederile Ordinului nr. 3/2012 ar rezulta că neîndeplinirea plafonului de vânzări constituie abatere disciplinară independent de vinovăţia salariatului.

Pe de alta parte, instanța reţine că atât prin fişa postului cât şi prin Ordinul nr. 3/2012 a fost instituită în sarcina reclamantei o obligaţie de serviciu a cărei îndeplinire depinde doar în mică măsură de abilităţile profesionale ale acesteia, fiind mai degrabă condiţionată de elemente extrinseci raportului de muncă al reclamantei cu angajatorul său.

Apreciind aşadar că existenţa vinovăţiei constituie o condiţie esenţială, în lipsa căreia nu poate fi vorba despre răspundere disciplinară instanța urmează a analiza dacă în cauza de faţă această condiţie a fost îndeplinită.

Din analiza înscrisurilor aflate la dosar si anume  nota de relaţii prezentată cu ocazia cercetării disciplinare  reclamanta a arătat că neîndeplinirea plafonului impus s-a datorat unor motive obiective, respectiv afluxul redus de călători care au călătorit cu  tren fără bilet si a tratat toate neregulile comerciale întâlnite in tren, iar sumele încasate le-a depus cu decont la casieria stației, având în vedere şi împrejurarea că tariful legitimaţiilor de călătorie cumpărate în tren este cu 40% mai mare decât cel aplicat la casele de bilete.

Atât în cuprinsul raportului de cercetare disciplinară cât şi în cuprinsul deciziei de sancţionare se arată că aceste apărări au fost înlăturate cu menţiunea că reclamanta nu au prezentat raport justificativ .

Instanța reţine, că în efectuarea cercetării administrative pârâta a pornit de la premisa existenţei abaterii disciplinare constând în neîndeplinirea plafonului minim de 700 lei pentru luna octombrie 2016 independent de existenţa vreunei culpe a reclamantei, contrar dispoziţiilor legale.

De altfel, instanța nu poate să ignore nici împrejurarea că pârâta, căreia îi revenea sarcina probei conform art. 272 C. muncii, nu a administrat nici o probă din care să rezulte culpa reclamantei în îndeplinirea acestui plafon (de ex. netratarea tuturor călătorilor identificaţi în tren fără bilete de călătorie, neefectuarea controlului legitimaţiilor de călătorie, etc).

Împrejurarea că reclamanta nu a întocmit la sfârşitul lunii raport justificativ către şeful de staţie nu poate constitui o dovadă a vinovăţiei acesteia în neîndeplinirea plafonului minim de vânzări, câtă vreme, aşa cum s-a arătat, îndeplinirea plafonului de vânzări constituie, în sine, o obligaţie a cărei aducere la îndeplinire depinde de factori externi raportului de muncă al reclamantei.

Având în vedere că din probele administrate nu a rezultat că neîndeplinirea acestui plafon a fost generată de conduita culpabilă a reclamantei şi apreciind că neîndeplinirea acestuia din cauze exterioare raportului de muncă al reclamantei nu poate fi, în nici un caz, imputabilă acesteia instanța urmează sa  admită acţiunea, să anuleze decizia de sancţionare disciplinară contestă, cu consecinţa obligării pârâtei la plata către reclamantă a sumelor de bani reţinute nelegal în temeiul acesteia.

În baza art. 453 Cod proc.civ. instanţa va obliga pârâta la 500 lei cheltuieli de judecată către reclamant, reprezentând onorariu avocat, conform chitanţei de la fila 48 din dosar.

Instanța având in vedere dispozițiile art.448 alin.1 pct.2 N. C. pr. civ. constata ca prezenta hotărâre  este executorie provizoriu de drept si fata de dispozițiile art.471 N. C.pr.civ. apelul se va depune la Tribunalul Bucureşti - Secția a VIII, potrivit art. 490 C.p.c. sub sancţiunea nulităţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite acțiunea formulată de reclamantul ***, cu sediul în  numele membrului de sindicat **,  în contradictoriu cu pârâta **, cu sediul în .

Anulează decizia de sancționare nr. CV1/766/03.04.2017.

Obliga parata sa restituie reclamantului sumele reținute in baza deciziei de sancționare.

Obliga parata la plata către reclamanta  a sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecata.

Cu apel in 10 zile de la comunicare, cererea depunându-se la Tribunalul București.

 Pronunțata in ședința publica astăzi, 27.09.2017.

PRESEDINTE,

ASISTENT JUDICIAR, ASISTENT JUDICIAR,

GREFIER,

Dact/Red/2ex/

Com…………………….

Domenii speta

Spete similare