Contestaţie la executare silită – neadministrare de probe de natură a fundamenta susţinerile contestatoarei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti sub numărul 7761/299/2016, contestatoarea S.R.T., în contradictoriu cu intimatul G.B.V. a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe o va pronunţa, să anuleze actele de executarea silită ce fac obiectul dosarului de executare nr.494/2016 al BEJ, întoarcerea executării silite, în subsidiar anularea în parte a actelor şi formelor de executare pentru suma totală de 564,14 lei reprezentând diferenţa dintre suma netă reală cuvenită creditorului şi suma/debitul executat silit, la care se adaugă diferenţa dintre suma achitată cu titlu de cheltuieli de executare prin raportare la suma reala cuvenită creditorului, precum şi obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, contestatoarea a invocat nelegalitatea executării silite raportat la Decizia Curţii Constituţionale nr. 895/17.12.2015, că începând cu data de 17.12.2015 dispoziţiile art. 666 C.pr.civ. sunt suspendare şi nu pot produce efecte juridice, astfel că toate actele de executare sunt nule de drept. A mai arătat că expertiza contabilă s-a realizat în cadrul executării fără convocarea contestatoarei deşi avea calitatea de debitor şi deţinea toate înscrisurile necesare determinării corecte a diferenţelor de drepturi salariale şi astfel expertiza s-a realizat fără a ţine cont de situaţia particulară a fiecărui creditor în funcţie de evoluţia modificărilor salariale pe parcursul perioadei de referinţă.

A mai arătat contestatoarea că expertul a efectuat un calcul absolut incorect prin indexarea tuturor drepturilor salariale lunare obţinute de creditor în perioada 07.04.2012-03.12.2015 cu indicele de inflaţie 121,42 % rezultat prin cumularea indicilor de inflaţie comunicaţi de INS.

A învederat contestatoarea că expertul şi organul de executare au calculat indexare şi pentru unele drepturi salariale plătite care nu s-au calculat prin raportare la salariul de bază şi care astfel nu erau susceptibile de indexare.

Cu privire la cheltuielile de executare, contestatoarea a arătat că onorariul executoriului este greşit stabilit raportat la art. 39 din Legea nr. 188/2000, onorariul neputând depăşi 10% din suma de 27185 lei net calculat de departamentul de specialitate din cadrul SRTv.

A mai precizat contestatoarea că onorariul este nejustificat de mare fiind disproporţionat faţă de activitatea îndeplinită de executor.

În drept contestatoarea a invocat prevederile art.711 C.proc.civ..

În dovedirea cererii contestatoarea a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 1300 lei  (f 1) conform art.10 alin.2 şi 4 din OUG 80/2013.

Intimatul a depus la data de 10.03.2016 întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată arătând instanţei că prin raportul de expertiză au fost determinate în mod corect sumele cuvenite şi cheltuielile de executare sunt stabilite în mod legal. A arătat intimatul că Decizia Curţii Constituţionale nr. 895/2015 nu era publicată în Monitorul Oficial la data întocmirii actelor de executare şi nu produce efecte în prezenta cauză, aceasta fiind publicată în data de 04.02.2016, iar executarea silită a început înainte de această dată. A arătat că stabilirea obligaţiei de executat s-a realizat corect prin raportul de expertiză efectuat în dosarul de executare, iar contestatoarea a fost convocată pentru întocmirea raportului de expertiză.

În dovedirea cererii intimatul a solicitat încuviinţare probei cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:

În fapt:

Prin cererea de executare silită, înregistrată de BEJ la data de 20.001.2016 sub nr.493, intimatul a solicitat punerea în executare a sentinţei civile nr.4644/08.05.2015 a Tribunalului Bucureşti (fila 36).

Prin încheierea din data de 20.001.2016 executorul judecătoresc a încuviinţat executarea silită împotriva contestatoarei(fila 45).

Prin adresa din data de 20.01.2016 (fila 46) executorul a desemnat ca expert pe S.F. în vederea calculării drepturilor băneşti stabilite prin titlul executoriu.

Prin raportul de expertiză (filele 48-55) s-a stabilit cuantumul sumei datorate de contestatoare intimatului în temeiul titlului executoriu, fiind 50583lei.

Prin încheierea din data de 28.01.2016 executorul judecătoresc a stabilit cheltuieli de executare în cuantum de 7081,67 lei (fila 56).

În cursul executării silite s-au realizat sumele de 50583 lei debit, 6481,67 lei onorariu executor şi cheltuieli executare, 600 lei onorariu expert (f. 201).

În drept:

Conform art.712 alin.1 C.proc.civ. Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. De asemenea, se poate face contestaţie la executare şi în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condiţiile legii.

Instanţa constată că contestatoarea invocă anumite motive de nelegalitate a actelor de executare, motive ce ţin de calcularea greşită a creanţei şi vicii procedurale în ceea ce priveşte determinarea acesteia.

În ce priveşte Decizia Curţii Constituţionale nr. 895/2015, instanţa reţine că aceasta a fost publicată în data de 04.02.2016, dată de la care a devenit general obligatorie raportat la art. 31 alin 1 şi 2 din Legea nr. 47/1992, dispoziţiile constatate prin această decizie ca neconstituţionale fiind suspendate de drept de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial, respectiv de la data de 04.02.2016. Încheierea de încuviinţare a executării silite în dosarul de executare nr. 493/2016 a fost emisă în data de 20.01.2016 (f. 45), dată la care dispoziţiile art. 666 C.pr.civ. nu era suspendate şi îşi produceau efectele, astfel că reţine considerente de legalitate a încheierii de încuviinţare din data de 20.01.2016 raportat la forma legii în vigoare la data emiterii încheierii. Nici prin raportare la considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 895/2015 cuprinse în paragraful nr. 28 instanţa de judecată nu poate reţine alte considerente, deoarece decizia Curţii nu se aplica în privinţa procedurilor de executare silită încuviinţate până la data publicării sale, iar prezenta cauză a fost înregistrată pe rolul instanţelor ulterior publicării deciziei, nefiind îndeplinită nici ipoteza tezei a doua a acestui paragraf, respectiv ipoteza în care contestaţia la executare era pendinte la data publicării deciziei.

Pentru aceste considerente, va respinge ca neîntemeiate susţinerile contestatoarei referitoare la nelegalitatea încheierii de încuviinţare a executării silite.

În ceea ce priveşte corectitudinea calculării sumei reprezentând obligaţia principală, instanţa reţine dispoziţiile art. 249 C.pr.civ. şi faptul că în cauză contestatoarea nu a făcut proba susţinerilor sale, deşi avea obligaţia de a-şi proba susţinerile. Or, înscrisul reprezentând calculul sumei datorate nu este un înscris preconstituit, ci este un înscris efectuat la momentul redactării contestaţiei la executare, astfel că instanţa reţine că nu au fost administrate probe de natură a fundamenta susţinerile contestatoarei.

Pentru aceste motive, va respinge contestaţia la executare ca neîntemeiată. 

Conform art. 669 alin.3 şi 4 Sunt cheltuieli de executare: 1. taxele de timbru necesare declanşării executării silite; 2. onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii;  3. onorariul avocatului în faza de executare silită; 4. onorariul expertului, al traducătorului şi al interpretului;  5. cheltuielile efectuate cu ocazia publicităţii procedurii de executare silită şi cu efectuarea altor acte de executare silită;  6. cheltuielile de transport; 7. alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfăşurării executării silite. (4) Sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condiţiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanţa de executare, pe calea contestaţiei la executare formulate de partea interesată şi ţinând seama de probele administrate de aceasta. Dispoziţiile art. 451 alin. (2) şi (3) se aplică în mod corespunzător, iar suspendarea executării în privinţa acestor cheltuieli de executare nu este condiţionată de plata unei cauţiuni. 

Din dispoziţiile precitate instanţa reţine că onorariul executorului judecătoresc nu poate fi cenzurat de instanţă în baza dispoziţiilor art.451 alin.2 C.proc.civ. întrucât nu este o sumă stabilită pe baza dovezilor prezentate de parte, ci această sumă se stabileşte în temeiul legii astfel cum este prevăzut expresis verbis de pct.2 al alin.3 din art.669 C.proc.civ.

Conform art.39 alin.1 lit.a din Legea 188/2000 pentru creanţele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanţei ce face obiectul executării silite.

Potrivit OMJ 2561/2012 pentru creanţele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanţei ce face obiectul executării silite.

Analizând încheierile de stabilire a cheltuielilor, instanţa constată că, în raport de creanţa de 50583 lei executorul a stabilit un onorariu de  6020,99 lei inclusiv TVA. Astfel onorariul maximal ar trebui să se încadreze în calculul (50583*10/100)+ 24*(50583*10/100)/100 rezultă 5058,3 + (24*5058,3)/100 = 5058,3 + 1213,99 = 6272,29 lei. Instanţa constată că onorariul de 6020,99  lei este legal stabilit.

Pentru considerentele anterior expuse instanţa respinge şi motivul de contestaţie ce priveşte cuantumul cheltuielilor de executare.

În temeiul art.453 C.proc.civ. instanţa constată că contestatoarea a pierdut procesul şi o va obliga la plata către intimat a sumei de 480 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.

În temeiul art. 720 alin. 4 C.pr.civ. prezenta hotărâre se va comunica, din oficiu, BEJ

Domenii speta

Spete similare