Contracte. Îndatoririle instanței de apel. Obligativitatea analizării criticilor formulate față de sentința primei instanțe

Decizie 88 din 28.02.2020


Contracte. Îndatoririle instanței de apel. Obligativitatea analizării criticilor formulate față de sentința primei instanțe

Potrivit art. 479 alin. (1) C.pr.civ., instanţa de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă.

Prin urmare, esența judecății în apel (cale de atac, fie ea și una devolutivă) este reprezentată de verificarea hotărârii primei instanțe prin prisma criticilor formulate prin cererea de apel.

Instanța de apel nu este împiedicată să adauge considerente proprii, diferite de cele reținute de prima instanță, însă acest lucru este unul complementar judecării propriu-zise a apelului și nu poate înlocui judecata în apel, pentru că atunci nu ar mai fi vorba despre o judecată a căii de atac, ci despre o judecată în primă instanță.

Practic, a nu analiza nici hotărârea apelată, nici criticile formulate prin cererea de apel echivalează cu nejudecarea apelului.

(Secția a VI-a civilă, decizia civilă nr. 88/R din 28 februarie 2020)

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 10.01.2016, reclamanții SNF și SM au chemat în judecată pe pârâta RB S.A., solicitând: să se constate caracterul abuziv şi nulitatea absolută a sintagmei „în funcție de evoluția pieței financiare” din clauza art. 4.3 din contractul de credit nr. (...); să se constate că începând cu data de 01.02.2008 pârâta a modificat și majorat succesiv rata dobânzii și a perceput în mod abuziv dobânda prevăzută în contractul menționat peste procentul de 4,9% pe an; să fie obligată pârâta la restituirea către reclamanți a sumei reprezentând dobândă legală încasată începând cu data de 01.02.2008 peste procentul menționat și a dobânzilor legale aferente; să se constate caracterul abuziv și nulitatea absolută ale clauzelor din contract referitoare la comisionul de administrare cuprinse la art. 6.1; să se dispună restituirea tuturor sumelor încasate în temeiul clauzei abuzive privind comisionul de administrare, de la data încasării acestora și până la data încetării perceperii lor și a dobânzilor aferente; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 3006 din 15 mai 2018, Judecătoria Sectorului 1 București a admis în parte cererea și a constatat caracterul abuziv al următoarei clauze din contractul de credit nr. (...): art. 4.3, numai în ceea ce priveşte dreptul băncii de modificare unilaterală a ratei dobânzii. A respins celelalte capete de cerere ca neîntemeiate.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamanții, cât și pârâta.

Prin decizia civilă nr. 1795 din 16 mai 2019, Tribunalul București - Secția a VI-a civilă a respins apelurile ca nefondate.

Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs apelanții-reclamanți, care au solicitat, în principal, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel și, în subsidiar, casarea hotărârii recurate și, în urma rejudecării, admiterea apelului pe care ei l-au exercitat.

În motivare au arătat, în esență, că instanța de apel nu a analizat nici cererea de apel, nici hotărârea judecătoriei, ci s-a comportat ca o primă instanță.

Analizând recursul, Curtea reține:

Curtea constată că prima instanță a motivat soluția de respingere a cererii de restituire a sumelor achitate în plus cu titlu de dobândă arătând că „…iar cu privire la sumele achitate cu titlu de dobândă legală în temeiul clauzei privind modificarea unilaterală a dobânzii, se reţine că nu au fost aduse niciun fel de probe de către reclamanți în sensul că în temeiul acelor clauze ar fi fost modificată dobânda sau ar fi fost încasate sume în plus şi nici cu privire la cuantumul acestora, reclamanții neputând preciza în urma mai multor notificări ale instanței care este cuantumul sumelor percepute în plus”.

Prin cererea de apel s-au criticat aceste statuări ale primei instanțe, arătându-se, în esență, că din probele (înscrisurile) existente la dosar rezultă atât că au existat modificări ale dobânzii, cât și cuantumul sumelor achitate în plus.

Instanța de apel a respins apelul declarat de reclamanți, însă nu a analizat nici considerentele primei instanțe, nici criticile formulate prin cererea de apel, expunând doar considerente proprii cu privire la respectivele solicitări.

Potrivit art. 479 alin. (1) C.pr.civ., instanţa de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă.

Prin urmare, esența judecății în apel (cale de atac, fie ea și una devolutivă) este reprezentată de verificarea hotărârii primei instanțe prin prisma criticilor formulate prin cererea de apel.

Instanța de apel nu este împiedicată să adauge considerente proprii, diferite de cele reținute de prima instanță, însă acest lucru este unul complementar judecării propriu-zise a apelului și nu poate înlocui judecata în apel, pentru că atunci nu ar mai fi vorba despre o judecată a căii de atac, ci despre o judecată în primă instanță.

Practic, a nu analiza nici hotărârea apelată, nici criticile formulate prin cererea de apel echivalează cu nejudecarea apelului.

Curtea constată că situația este similară și în ceea ce privește clauza ce reglementează comisionul de administrare, instanța de apel neanalizând nici considerentele primei instanțe, nici criticile formulate prin cererea de apel.

În aceste condiții, în temeiul art. 498 alin. (2) C.pr.civ., având în vedere că nu a avut loc o veritabilă judecată a apelului declarat de reclamanți, Curtea va admite recursul formulat de aceștia, va casa în parte decizia recurată și va trimite cauza Tribunalului București – Secția a VI-a civilă spre rejudecarea apelului declarat de reclamanți.

În rejudecare, instanța de apel va analiza sentința apelată prin prisma criticilor formulate de apelanții-reclamanți, răspunzând acestora.

Vor putea fi avute în vedere și alte motive de fapt și de drept decât cele reținute de prima instanță, însă cu condiția ca acestea ori să fi fost invocate de părți, ori să fie puse în discuție din oficiu, în vederea respectării prevederilor art. 14 alin. (6) C.pr.civ.

În rejudecare vor fi avute în vedere, dacă va fi cazul, și cheltuielile de judecată efectuate de reclamanți în prezentul recurs.