Încheiere de admitere a excepţiei autorităţii de lucru judecat pronunţată de un judecător care s-a pensionat anterior soluţionării dosarului. Critici în recurs privind încălcarea principiului continuităţii. Soluție.

Rezumat:

Potrivit dispoziţiilor art. 19 Cod procedură civilă, „judecătorul învestit cu soluţionarea cauzei nu poate fi înlocuit pe durata procesului decât pentru motive temeinice, în condiţiile legii”, iar dispoziţiile art. 214 alin. 1 sunt în acelaşi sens.

Alin. 2 şi 3 ale acestui din urmă articol prevăd că „în cazul în care, pentru motive temeinice, un judecător este împiedicat să participe la soluţionarea cauzei, acesta va fi înlocuit în condiţiile legii. Dacă înlocuirea prevăzută la alin. 2 a avut loc după ce s-a dat cuvântul în fond părţilor, cauza se repune pe rol”.

În speţă, reclamantul nu contestă faptul că judecătorul care a pronunţat încheierea de şedinţă în discuţie a fost înlocuit din motive temeinice (pensionare) şi nici faptul că acesta a fost înlocuit în condiţiile legii (Regulamentul de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti), ci arată că în acest mod au fost încălcate dispoziţiile art. 426 Cod procedură civilă, potrivit cărora hotărârea se redactează şi se semnează de judecătorul care a soluţionat procesul.

În contextul dat, nu se poate reţine o încălcare a principiului continuităţii, astfel cum este reglementat prin dispoziţiile procedurale citate.

În ce priveşte încălcarea sau aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 426 Cod procedură civilă, legiuitorul a prevăzut un motiv distinct de nelegalitate, prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin.1 pct. 2, potrivit căruia se poate cere casarea unei hotărâri dacă „a fost pronunţată de alt judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului sau de un alt complet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluţionarea cauzei ori a cărui compunere a fost schimbată, cu încălcarea legii”.

În mod evident, niciuna dintre aceste ipoteze nu este dată în cauză. Textul face referire la dezbaterea pe fond a procesului, fiind, aşadar, vorba de încheierea de dezbateri, iar nu de încheierile preparatorii sau interlocutorii, cum este cazul în speţă.

Hotărârea:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuţi la data de 06.10.2017 sub nr. .../285/2017, reclamantul A., prin reprezentant legal B., l-a chemat în judecată pe pârâtul C., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să oblige pârâtul să îi lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 165 m.p. teren situat în ..., parte din suprafaţa de 1226 mp, identic cu CF 30915 UAT .. p.v. 561-4, drept de proprietate dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 598/20.02.2017, autentificat de BNP .., precum şi radierea intabulării dreptului de proprietate al pârâtului asupra parcelei de teren 30629, în suprafaţă totală de 9455 m.p. din CF 30629 UAT ...

Pârâtul a formulat cerere reconvenţională, prin care a solicitat rectificarea înscrierilor din CF nr. 30915 .., privind parcela top 561-4, de 1.226 m.p., în sensul radierii dreptului de proprietate al reclamantului în limita a 46 m.p.

Prin întâmpinare, pârâtul a invocat atât efectul pozitiv, cât şi efectul negativ al autorităţii de lucru judecat a deciziei civile nr. 165/26.09.2016 a Tribunalului Suceava, pronunţată în dosar nr. ../285/2011**.

Prin Sentinţa civilă nr. 318 din 01.02.2019, Judecătoria Rădăuţi a respins excepţia lipsei de interes pentru capătul de cerere având ca obiect rectificare carte funciară, invocată de pârâtul reclamant prin întâmpinare; a respins capătul de cerere având ca obiect revendicare imobiliară, formulată de reclamantul pârât, pentru autoritate de lucru judecat; a respins capătul de cerere având ca obiect rectificare carte funciară, formulată de reclamantul pârât, ca nefondat; a admis cererea reconvenţională având ca obiect rectificare carte funciară, formulată de pârâtul reclamant A. şi a dispus radierea dreptului de proprietate înscris pe numele reclamantului pârât în CF 30915 ., cu privire la suprafaţa de 46 mp, parte din suprafaţa de 1226 mp, formată din parcela cc 561 şi p.f. 4 din CF 30629, identificată de expert .. prin punctele A – B – C- K în anexa 5 a raportului de expertiză întocmit în dosarul nr.../285/2011** al Judecătoriei Rădăuţi, cu obligarea reclamantului-pârât la plata către pârâtul-reclamant a sumei de 50 lei cheltuieli de judecată, taxa judiciară de timbru.

Împotriva Încheierii din 22.06.2018, prin care prima instanţă a admis excepţia autorităţii de lucru judecat, şi a Sentinţei civile nr. 318 pronunţată la data de 01.02.2019 de Judecătoria Rădăuţi a declarat apel reclamantul.

Prin decizia civilă nr. 91 din data de 05 februarie 2020 Tribunalul Suceava a respins apelul ca neîntemeiat; a obligat apelantul la plata către intimat a sumei de 1000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat din apel.

Împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs, în termen legal, reclamantul, solicitând casarea deciziei, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare la prima instanţă.

În motivarea recursului a arătat, în esenţă, următoarele:

În ceea ce priveşte incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C.proc.civ., solicită a se reţine că acţiunea dedusă judecăţii este una în revendicare, fundamentată pe obligarea pârâtului să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 165 m.p. teren situat în .., parte din suprafaţa de 1226 mp. identic cu CF 30915 UAT .. p.v. 561-4, drept de proprietate dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 598/20.02.2017, autentificat de BNP .., precum şi radierea intabulării dreptului de proprietate al pârâtului asupra parcelei de teren de 30629, în suprafaţă totală de 9455 m.p. din CF 30629 UAT .., şi întemeiată în drept pe disp. art. 563 şi 907 NCC.

Greşita aplicare a legii de către Tribunalul Suceava se referă la aprecierile potrivit cărora aceasta instanţa a considerat că în speţă:

1) este motivată încheierea Judecătoriei Rădăuţi din data de 22.06.2018, dar şi S.C. nr. 318/01.02.2019 pronunţată de aceeaşi instanţă;

2) este incidentă în speţă excepţia autorităţii de lucru judecat;

3) nu prezintă relevantă faptul că a fost încălcat principiul continuităţii instanţei, prevăzut în art. 214 alin. (3) NCPC, care prevede că ,,(3) Dacă înlocuirea prevăzută la alin. (2) a avut loc după ce s-a dat cuvântul în fond părţilor, cauza se repune pe rol" şi că:

a. Potrivit prev. art. 426 alin. (1) Cod pr. civ., teza I. (1) Hotărârea se redactează de judecătorul care a soluţionat procesul ";

b. Potrivit prev. art. 426 alin. (3) Cod pr. Civ. „(3) Hotărârea va fi semnată de membrii completului de judecată şi de către grefier;

c. Potrivit prev. art. 405, Cod pr.civ. „nu poate fi cerută decât prin căile de atac prevăzute de lege, în afară de cazul prevăzut în mod expres altfel.

În ce priveşte apelul împotriva încheierii din 22.06.2018, acesta trebuia admis pentru că:

În mod greşit prima instanţă a admis excepţia autorităţii de lucru judecat, nefiind dată condiţia triplei identităţi: de părţi, cauză şi obiect, în speţă nefiind incidente prev. art. 431 NCPC.

Părţile acţiunii civile sunt reprezentate de persoanele fizice sau juridice între care există un litigiu cu privire la un drept subiectiv civil sau la o situaţie juridică pentru a cărei realizare calea judecăţii este obligatorie şi asupra cărora se răsfrâng efectele hotărârii judecătoreşti ce se pronunţă în cauză (în ipoteza procedurii contencioase). În speţa nu există identitate de părţi, reclamantul din ds. ../285/2011*" fiind diferit de cel din prezenta cauză.

Obiectul acţiunii civile vizează protecţia unui drept subiectiv sau a unei situaţii juridice pentru a cărei realizare calea justiţiei este obligatorie şi se concretizează în raport de forma de manifestare a acesteia (cu titlu exemplificativ, obiectul cererii de chemare în judecată poate consta în plata unei sume de bani, anularea unui act juridic, revendicarea unui bun imobil, partajarea unor bunuri comune). Tot în cadrul obiectului acţiunii civile se include şi asigurarea apărării părţilor în proces, prin intermediul apărărilor de fond sau procedurale. În speţa de faţă, chiar dacă ambele dosare (../285/2011*" şi ../285/2017) vizează revendicarea unui teren, întemeierea dreptului de proprietate a reclamanţilor se bazează pe acte de proprietate diferite.

Cauza acţiunii civile, de regulă, o reprezintă temeiul juridic al cererii, fundamentul legal al dreptului pe care una dintre părţi îl valorifică împotriva celeilalte părţi (de exemplu: titlul de proprietate, contractul etc). Pe de o parte, prin cauza acţiunii civile trebuie înţeles scopul către care se îndreaptă voinţa celui care reclamă sau care se apără. De cele mai multe ori, cauza acţiunii civile nu este identică cu cauza cererii de chemare în judecată. De exemplu, în cazul în care se revendică un bun de la o persoană, cauza acţiunii o constituie deţinerea abuzivă a bunului de acea persoană şi voinţa de a face ca această deţinere să înceteze (prin urmare scopul urmărit), iar cauza cererii de chemare în judecată poate fi: contractul, succesiunea, titlul de proprietate etc. În speţa de faţă, fundamentul legal pe care îl valorifică împotriva pârâtului îl constituie contractul de vânzare-cumpărare 598/20.02.2017, autentificat de BNP .., prin care a dobândit proprietatea asupra terenului în suprafaţă de 1226 mp. identic cu p.v. 561-4 din CF 30915 U.A.T. .., în timp ce în ds. ../285/2011** fundamentul legal al dreptului de proprietate al reclamantului l-a constituit T.P. nr. 8/08.02.l993."

Pe cale de consecinţă, în mod greşit Tribunalul Suceava a menţinut soluţia de admitere de către instanţa de fond a excepţiei autorităţii de lucru judecat, cu încălcarea prev. art. 431 NCPC.

În speţa de faţă nu putea fi reţinută nici măcar puterea de lucru judecat, deoarece după cum a arătat, şi-a motivat cererea prin aceea că a dobândit terenul prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de BNP .. sub nr. 598/20.02.2017, de la vânzătorii ..., care la rândul lor au dobândit proprietatea prin licitaţie publică la data de 04.04.2016, pentru bunul imobil constând în teren curţi construcţii în suprafaţă de 800 mp. teren arabil în suprafaţă de 426 mp şi casa de locuit cu anexe gospodăreşti, având nr. cadastral ... de Jos nr. 30915 (nr. CF vechi 3333), situate în ..., proprietatea debitorului ... Titlul de proprietate al vânzătorilor ... îl constituie Actul de Adjudecare din 29.08.2016 încheiat de BEJA  ...

Cum aceste acte de proprietate nu au făcut obiectul analizei în ds. .../285/2011**, rezultă că nu poate fi reţinută puterea de lucru judecat a hotărârilor judecătoreşti pronunţate în acel dosar.

Pentru acest motiv se impune admiterea recursului, casarea deciziei sus-menţionate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă, în vederea cercetării fondului pricinii deduse judecăţii.

Încheierea din 22.06.2018 a fost pronunţată de un judecător care s-a pensionat. Acesta, prin încheierea menţionată, a admis excepţia autorităţii de lucru judecat, încheiere care nu a fost motivată. Ulterior cauza a fost repartizată unui alt complet, care a motivat excepţia şi a soluţionat cererea de chemare în judecată.

Normele de drept încălcate de instanţa de apel sunt următoarele:

-art. 426 alin. (1) Cod pr.civ., teza l: (1) Hotărârea se redactează de judecătorul care a soluţionat procesul;

- art. 426 alin. (3) Cod pr.civ.: (3) Hotărârea va fi semnată de membrii completului de judecată şi de către grefier.

Potrivit prev. art. 405 Cod pr.civ, nulitatea unei hotărâri nu poate fi cerută decât prin căile de atac prevăzute de lege, în afară de cazul când legea prevede în mod expres altfel.

Aceste argumente se regăsesc şi în opinia judecătorilor constituţionali, care arată că ,,redactarea unei hotărâri judecătoreşti este inerent legată de motivarea ei, ce constituie o obligaţie a judecătorului cauzei ce decurge din prevederile Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale." Toate aceste aspecte constituie garanţii ale dreptului părţilor la un proces echitabil, judecat de o instanţă independentă şi imparţială, care se supune numai legii. Or, în situaţia în care nu judecătorul care a participat la dezbateri şi la deliberări este acela care redactează/motivează hotărârea judecătorească, garanţiile care Constituţia şi legea le consacră pentru protejarea dreptului la un proces echitabil, pentru asigurarea unei justiţii imparţiale, înfăptuite în numele legii, rămân instrumente declarative lipsite de efectivitate, inutile.

Conform aceleiaşi surse, motivarea hotărârii judecătoreşti este un act ce revine judecătorului cauzei, constituie expresia independenţei sale şi nu poate fi transferată către o terţă persoană. În condiţiile în care hotărârea judecătorească ar fi redactată de o altă persoană decât judecătorul cauzei, justiţiabilul ar fi lipsit de garanţiile că se supune actului de justiţie având încrederea că nu este un act arbitrar.

Norma de drept încălcată de Tribunalul Suceava o constituie prev. art. 214 alin. (3) NCPC.

Sub aspectul motivării hotărârii, Tribunalul Suceava nu face altceva decât să întărească motivarea făcută de Judecătoria Rădăuţi în Sentinţa civilă nr. 318/01.02.2019, prin care oricum nu s-au analizat actele lui de proprietate, ci s-au inserat considerentele Deciziei nr. 165/26.09.2016 a Tribunalului Suceava. În acest fel s-a încălcat principiul disponibilităţii părţilor consacrat de art. 9 NCPC.

În ceea ce priveşte incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ. arată că hotărârea instanţei de apel nu este motivată raportat la limitele fixate de reclamant prin cererea de chemare în judecată.

Potrivit art. 425 alin. 1 lit. b) Cod procedură civilă, hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

În mod necesar, o hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă în motivarea sa argumentele pro şi contra care au format, în fapt şi în drept, convingerea instanţei cu privire la soluţia pronunţată, argumente care, în mod necesar, trebuie să se raporteze, pe de o parte, la susţinerile şi apărările părţilor, iar pe de altă parte, la dispoziţiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecăţii, în caz contrar fiind lipsită de suport probator şi legal şi pronunţată cu nerespectarea prevederilor art. 425 alin. 1 lit. b) Cod procedură civilă. Motivarea este, aşadar, un element esenţial al unei hotărâri judecătoreşti, o puternică garanţie a imparţialităţii judecătorului şi a calităţii actului de justiţie, precum şi o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanţa superioară a atribuţiilor de control judiciar de legalitate şi temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătoreşti constituie o condiţie a procesului echitabil, exigenţă a art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.

Pe de altă parte, nemotivarea unei hotărâri judecătoreşti echivalează, practic, cu soluţionarea procesului fără a intra în fondul acţiunii, de natură să justifice casarea cu trimitere spre rejudecare, în temeiul prevederilor art. 498 alin. 2 Cod procedură civilă.

Atâta timp cât în considerente instanţa nu analizează probele care au fost administrate, nu stabileşte împrejurările de fapt esenţiale în cauză, nu evocă normele substanţiale şi procedurale incidente şi aplicarea lor în speţă, soluţia exprimată prin dispozitiv rămâne nesusţinută şi pur formală, nefiind corolarul motivelor ce o preced. O astfel de hotărâre devine arbitrară şi nu permite exercitarea controlului judiciar, obligând la o casare cu trimitere chiar dacă, strict teoretic, instanţa s-a pronunţat pe „fond" respingând acţiunea nu pe excepţie, ci ca „neîntemeiată". În ce îl priveşte, cererea de chemare în judecată a fost soluţionată pe cale de excepţie (excepţia autorităţii de lucru judecat), astfel că nici măcar la nivel teoretic instanţa de fond nu a soluţionat fondul pricinii.

În speţa de faţă, întreaga motivare a deciziei civile nr. 91/05.02.2020 nu face altceva decât să întărească motivarea instanţei de fond, care la rândul ei se bazează pe Decizia civilă nr. 165/26.09.2016, pronunţată în dosar nr. .../285/2011** al Tribunalului Suceava, care nu-i este opozabilă şi nici nu analizează titlul său de proprietate. Rezultă, aşadar, că decizia civilă nr. 91/05.02.2020 nu este motivată, nereferindu-se la obiectul cererii de chemare în judecată, care este revendicarea unei suprafeţe de teren.

Trimiterea la rejudecare se impune şi pentru motivul că instanţa de fond nu a cercetat fondul pricinii, iar instanţa de apel a validat necercetarea prin respingerea apelului. Pe cale de consecinţă, instanţa de control judiciar curtea de apel nu poate exercita controlul de legalitate şi temeinicie asupra hotărârii pronunţate de Tribunalul Suceava şi a celei pronunţate de Judecătoria Rădăuţi.

În ceea ce priveşte cererea reconvenţională, şi aceasta a fost în mod greşit admisă de instanţa de fond, iar soluţia a fost menţinută de instanţa de apel. Din întreaga documentaţie transmisă de BCPI Rădăuţi la solicitarea Judecătoriei Rădăuţi rezultă că toate înscrierile în cartea funciară s-au făcut în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. 598/20.02.2017, autentificat de BNP .., dar şi a titlului de proprietate al vânzătorilor .., reprezentat de Actul de Adjudecare din 29.08.2016, încheiat de BEJA ... Cum instanţa de apel şi cea de fond nu au analizat aceste înscrisuri, deşi acestea au stat la baza intabulării dreptului său de proprietate în cartea funciară, în mod nefondat s-a dispus radierea dreptului său de proprietate din CF pe baza motivelor din D.C. nr. 165/26.09.2016, hotărâre care nu îi este opozabilă.

Prin întâmpinare, intimatul a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, respectiv pentru neîncadrarea criticilor invocate în vreunul din motivele de casare. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

Examinând cu prioritate această excepţie, conform dispoziţiilor art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 489 alin. 1 şi 2 Cod procedură civilă, „recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal (...). Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488”.

În speţă, contrar opiniei intimatului pârât, parte din criticile formulate de recurent pot fi încadrate în motivele de casare invocate, astfel cum se va arăta în continuare.

Din coroborarea dispoziţiilor art. 460 Cod procedură civilă, care reglementează principiul unicităţii căii de atac, cu cele ale art. 496 Cod procedură civilă, privind soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa de recurs, rezultă că hotărârea prin care se soluţionează această cale de atac are caracter unitar. Prin urmare, este suficient ca doar una dintre criticile formulate de parte să poată fi încadrată în dispoziţiile art. 488 alin.1 pct. 1 – 8 Cod procedură civilă pentru ca sancţiunea nulităţii recursului, în ansamblul său, prevăzută de art. 489 Cod procedură civilă, să nu poată fi aplicată.

Aşadar, excepţia invocată de intimat prin întâmpinare urmează a fi respinsă, ca nefondată.

Analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, în raport de lucrările dosarului, Curtea reţine următoarele:

Sub un prim aspect, reclamantul a criticat soluţia de respingere a apelului declarat împotriva încheierii de şedinţă din data de 22.906.2018 a Judecătoriei Rădăuţi, arătând că:

-în mod nelegal s-a apreciat că încheierea, prin care a fost admisă excepţia autorităţii de lucru judecat a deciziei civile nr. 165/26.09.2016 a Tribunalului Suceava, pronunţată în dosar nr. ../285/2011**, este motivată;

- în mod greşit s-a apreciat că este îndeplinită condiţia triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, pentru admiterea excepţiei;

- în mod greşit s-a apreciat că nu prezintă relevanţă faptul că a fost încălcat principiul continuităţii, câtă vreme judecătorul care a pronunţat sus-menţionata încheiere s-a pensionat, sentinţa fiind pronunţată de un alt judecător.

Aceste critici au fost formulate în apel, primele două prin memoriul de apel, iar cea de a treia în cadrul dezbaterilor, fiind analizate de tribunal prin decizia atacată.

În recurs, reclamantul arată motivele pentru care „trebuia admis apelul” împotriva încheierii de şedinţă, reiterând, practic, susţinerile din apel, fără a face referiri concrete la argumentele redate de tribunal în considerentele hotărârii pronunţate cu privire la acestea.

În atare situaţie, criticile astfel formulate nu pot fi calificate ca fiind motive de nelegalitate a hotărârii atacate, în sensul dispoziţiilor art. 486 alin. 1 lit. d şi art. 488 alin. 1 Cod procedură civilă.

Obiectul cercetării judecătoreşti în calea extraordinară de atac a recursului îl constituie legalitatea hotărârii atacate, în limita motivelor de casare invocate de parte în termen legal, care pot fi încadrate în  cele limitativ prevăzute de art. 488 alin.1 pct. 1–8 Cod proc. civilă.

În acest sens sunt dispoziţiile art. 483 alin. 1 şi 3 Cod procedură civilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin.1 lit. d şi alin. 3 Cod procedură civilă, cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, „motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat”.

Sub acest aspect, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut, într-o deciziei de speţă, că „…a motiva un recurs înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre cele prevăzute limitativ de art. 488 Cod procedură civilă, iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, raportat la motivul de nelegalitate invocat. Nu orice nemulţumire a unei părţi cu privire la soluţia pronunţată poate constitui motiv de recurs, instanţa fiind ţinută să examineze numai acele critici privitoare la decizia atacată care pot fi încadrate în prevederile dispoziţiilor menţionate” (decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 554/23.03.2017).

Cu referire la critica privind soluţia de admitere a excepţiei autorităţii de lucru judecat se impune sublinierea că aceasta vizează temeinicia, iar nu legalitatea hotărârii, referindu-se la analiza îndeplinirii condiţiilor privind identitatea de părţi, obiect şi cauză, ce ţine de situaţia de fapt din speţă.

În speţă pârâtul a invocat, iar prima instanţă a reţinut puterea de lucru judecat a deciziei nr. 165/2016 a Tribunalului Suceava. Autoritatea de lucru judecat şi puterea de lucru judecat nu sunt sinonime, prima fiind parte a celei de a doua. Aşadar, existenţa unei hotărâri judecătoreşti poate fi invocată în cadrul unui alt proces, cu autoritate de lucru judecat, atunci când se invocă exclusivitatea hotărârii (tripla identitate de părţi, obiect şi cauză), sau cu putere de lucru judecat, când se invocă obligativitatea sa, caz în care nu este necesară existenţa triplei identităţi, de părţi, obiect şi cauză, ci doar identitatea de chestiune litigioasă, instanţa fiind ţinută să pronunţe aceeaşi soluţie.

În ce priveşte critica privind încălcarea principiului continuităţii prevăzut de dispoziţiile art. 214 Cod procedură civilă, a arătat reclamantul că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 214 alin. 3, art. 246 alin. 1 teza I şi alin. 3 Cod procedură civilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 19 Cod procedură civilă, „judecătorul învestit cu soluţionarea cauzei nu poate fi înlocuit pe durata procesului decât pentru motive temeinice, în condiţiile legii”, iar dispoziţiile art. 214 alin.1 sunt în acelaşi sens.

Alin. 2 şi 3 ale acestui din urmă articol prevăd că „în cazul în care, pentru motive temeinice, un judecător este împiedicat să participe la soluţionarea cauzei, acesta va fi înlocuit în condiţiile legii. Dacă înlocuirea prevăzută la alin. 2 a avut loc după ce s-a dat cuvântul în fond părţilor, cauza se repune pe rol”.

În speţă, reclamantul nu contestă faptul că judecătorul care a pronunţat încheierea de şedinţă în discuţie a fost înlocuit din motive temeinice (pensionare) şi nici faptul că acesta a fost înlocuit în condiţiile legii (Regulamentul de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti), ci arată că în acest mod au fost încălcate dispoziţiile art. 426 Cod procedură civilă, potrivit cărora hotărârea se redactează şi se semnează de judecătorul care a soluţionat procesul.

În contextul dat, nu se poate reţine o încălcare a principiului continuităţii, astfel cum este reglementat prin dispoziţiile procedurale citate.

În ce priveşte încălcarea sau aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 426 Cod procedură civilă, legiuitorul a prevăzut un motiv distinct de nelegalitate, prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin.1 pct. 2, potrivit căruia se poate cere casarea unei hotărâri dacă „a fost pronunţată de alt judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului sau de un alt complet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluţionarea cauzei ori a cărui compunere a fost schimbată, cu încălcarea legii”.

În mod evident, niciuna dintre aceste ipoteze nu este dată în cauză. Textul face referire la dezbaterea pe fond a procesului, fiind, aşadar, vorba de încheierea de dezbateri, iar nu de încheierile preparatorii sau interlocutorii, cum este cazul în speţă.

Sub un alt aspect, reclamantul a criticat decizia instanţei de apel prin prisma motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin.1 pct. 6 Cod procedură civilă, arătând că aceasta „nu este motivată raportat la limitele fixate (...) prin cererea de chemare în judecată”, că tribunalul nu a făcut altceva decât să întărească motivarea judecătoriei şi că, în acest mod, nu a fost cercetat însuşi fondul cauzei.,

Critica este neîntemeiată.

În mod evident, aceasta reflectă nemulţumirea reclamantului faţă de soluţia de respingere a cererii de revendicare imobiliară pentru autoritate de lucru judecat. Această soluţie a exclus, de plano, examinarea pe fond a pretenţiei reclamantului, astfel cum a fost redată în cererea de chemare în judecată. Reţinând puterea obligatorie a deciziei nr. 165/2016 a Tribunalului Suceava în raporturile dintre părţile litigante, în considerentele sentinţei pronunţate prima instanţă a arătat de ce aceasta îi este opozabilă reclamantului, respectiv ce anume s-a statuat anterior cu putere de lucru judecat şi are legătură cu litigiul pendinte.

Tribunalul, fiind investit cu judecarea apelului declarat împotriva acestei sentinţe, a avut a analiza, în limitele stabilite conform dispoziţiilor art. 477 şi 479 Cod procedură civilă, în primul rând dacă soluţia dată de prima instanţă excepţiei invocate de pârât este corectă. Cum însuşi recurentul a arătat, instanţa de apel „a întărit motivarea făcută de Judecătoria Rădăuţi”, făcând, la rândul său, în considerentele deciziei pronunţate, referiri la cele statuate prin decizia nr. 165/2016. Confirmarea sentinţei atacate a exclus analiza pe fond a pretenţiei deduse judecăţii de reclamant.

Procedând în acest mod, nu se poate aprecia că instanţa de apel ar fi încălcat dispoziţiile art. 425 alin.1 lit. b Cod procedură civilă. O analiză pe fond a cererii de revendicare formulată de reclamant putea fi realizată în cauză doar urmare a respingerii excepţiei, peremtorii, invocată de pârât. Or, admiterea excepţiei „a făcut inutilă cercetarea în fond a cauzei”, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă.

În sensul dispoziţiilor art. 488 alin. 1 pct. 6, raportate la cele ale art. 425 alin.1 lit. b Cod procedură civilă, „motivele pe care se întemeiază hotărârea” sunt argumentele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia din dispozitivul acesteia.

În contextul dat, nu poate fi primită nici susţinerea făcută de reclamant în dezvoltarea acestui motiv de casare, privind încălcarea principiului disponibilităţii, cu trimitere la dispoziţiile art. 9 Cod procedură civilă, care, de asemenea, vizează necercetarea în fond a pretenţiei deduse judecăţii.

În fine, cu referire la soluţia de admitere a cererii reconvenţionale, reclamantul a arătat că nici instanţa de fond, şi nici cea de apel nu i-au analizat înscrisurile care au stat la baza înscrierii dreptului său de proprietate în cartea funciară şi au dispus în mod nefondat radierea, „pe baza motivelor din Decizia civilă nr. 165/2016”, hotărâre care nu îi este opozabilă.

Cum s-a arătat anterior, aspectele privind modul de apreciere a probelor administrate în cauză vizează situaţia de fapt, respectiv temeinicia, iar nu legalitatea hotărârii pronunţate, neputând fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin.1 pct. 1 – 8 Cod procedură civilă şi analizate în această cale, extraordinară, de atac.

Aşa fiind, Curtea, văzând şi dispoziţiile art. 496 şi 502 Cod procedură civilă, urmează a respinge recursul ca nefondat.

În temeiul dispoziţiilor art. 453 Cod procedură civilă, reclamantul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată suportate în această fază procesuală de pârât, constând în onorariu avocat.

Domenii speta

Spete similare