Calificarea exactă a cererii formulată de reclamant. Consecinţe.

Calificarea exactă a cererii formulată de reclamant. Consecinţe.

 În această împrejurare instanţa de fond este obligată să dea calificarea exactă a cererii sau, dacă apreciază că obiectul este imprecis, să solicite petentei să precizeze obiectul cererii, precum şi să solicite lămuri şi explicaţii, respectând regula dezbaterii contradictorii, în scopul de a determina obiectul cererii şi temeiul său juridic, aspecte care permit exercitarea controlului judiciar.

 Art.129  alin. 4  Cod procedură civilă

  Instanţa de fond nu a lămurit însă natura acelor cereri („petiţii) de chemare în judecată, raportat la susţinerile creditoarei, la temeiul de drept şi situaţia de fapt, hotărârea pronunţată conţinând motive contradictorii care nu sunt de natură să lămurească situaţia de fapt şi de drept şi care fac imposibilă exercitarea controlului judiciar în prezenta cauză.

Astfel, instanţa de fond nu a motivat de ce nu a luat act de renunţarea petentei creditoare la judecarea cererii formulate iniţial şi nu a constatat că aceasta a formulat o cerere nouă în cauză.

Pe de altă parte, instanţa de fond a considerat că cererea formulată la 1.11.2012 reprezintă o „precizare” a cererii iniţiale şi a respins-o ca tardivă, apreciind că a fost depusă după prima zi de înfăţişare, „omiţând” însă să menţioneze care ar fi data primei zile de înfăţişare în cauza pendinte, în opinia instanţei, pentru ca instanţa de control judiciar să poată verifica temeinicia susţinerilor instanţei de fond.

Totodată, instanţa de fond respinge ca tardivă şi cererea iniţială, fără a da acesteia încadrarea juridică corectă, raportat la motivele de drept şi de fapt ale acestei cereri şi fără apune în discuţie renunţarea creditoarei la această cerere.

Respingând ca tardiv declarat atât cererea iniţială, cât şi cererea „precizatoare” din 1.11.2012, apreciind că această cerere reprezintă o cerere „modificatoare”, reclamanta urmărind să schimbe atât obiectul cererii, cât şi temeiul juridic al acesteia, instanţa de fond, în mod contradictoriu, respinge şi ca neîntemeiată cererea de constatare a compensaţiei legale şi de pronunţare a unei hotărâri care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare.

Aşadar, cererea „precizatoare – modificatoare” din 1.11.2012 a fost respinsă de către instanţa de fond atât ca tardivă, cât şi ca neîntemeiată, situaţie care împiedică exercitarea controlului judiciar de către instanţa de recurs, atrăgând nulitatea hotărârii astfel pronunţate,

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI - SECŢIA A V-A CIVILĂ,

DECIZIA CIVILĂ NR. 449 din 04.03. 2013)

 Deliberând asupra recursului de faţă:

Prin sentinţa civilă nr. 13207 din 21.12.2012 Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII a Civilă a admis excepţia tardivităţii precizării contestaţiei şi a decăzut contestatoarea din dreptul de a preciza cererea sa.

A admis excepţia tardivităţii formulării contestaţiei.

A respins contestaţia formulată de creditoarea V G E în contradictoriu cu lichidatorul judiciar RVA I S SPRL, al  debitorului SC C B C SRL, ca tardiv formulată .

A respins cererea de constatare a compensaţiei legale, respectiv de pronunţare a unei hotărâri care să ţină loc de contract de vânzare cumpărare  ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin contestaţia la raportul de activitate nr.12, înregistrată la 14.05.2012, creditoarea V G ELENA a solicitat în contradictoriu cu debitoarea SC C B CL SRL perfectarea contractelor de vânzare-cumpărare pentru imobilele ce au făcut obiectul antecontractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu debitoarea, fie plata în condiţiile art. 64 alin. 6 si art. 123 pct. l şi 3 din Legea 85/2006 a sumelor achitate cu titlu de parte din preţ.

Creditoarea a criticat punctul de vedere exprimat de lichidatorii judiciari în sensul imposibilităţii executării obligaţiilor contractuale de perfectare a contractelor de vânzare-cumpărare, nefiind îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 931 din Legea nr. 85/2006, respectiv bunul, în speţă apartamentele respective, nu sunt în posesia promitenţilor-cumpărători, nefiind predate /recepţionate de aceştia. De altfel, nu ar fi fost posibilă predarea-primirea apartamentelor, acestea nefiind finalizate, lucrările de construcţie a proiectului rezidenţial Blue Tower nu au fost finalizate, imobilul nefiind dat în folosinţă. Lichidatorii judiciari, a arătat creditoarea, tratează diferit cererile creditorilor, astfel încât în ceea ce priveşte promitentul-cumpărător M J L C, care a solicitat executarea acestora în principal în natură, prin încheierea contractelor de vânzare-cumpărare iar ulterior intrării debitorului în faliment, prin plata avansului si despăgubirilor conform art. 64 alin. 6 si art. 123 pct. l si 3 din Legea insolventei - lichidatorii judiciari au considerat că acest creditor este îndreptăţit la restituirea sumelor achitate cu titlu de parte din preţ, sume ce se vor achita în conformitate cu art. 64 alin. 6 din Legea nr. 85/2006 din sumele ce vor fi încasate din valorificarea imobilului.

Ori, în condiţiile în care debitoarea în calitate de promitentă-vânzătoare se afla în procedura falimentului, aceasta nu mai este aptă să îşi îndeplinească obligaţiile rezultate din antecontractul încheiat - situaţie echivalentă cu aceea în care promitenta-vânzătoare si-a manifestat decizia de a denunţa unilateral antecontractele, în speţă devenind incidente dispoziţiile art.86 pct.2 din Legea 85/2006 care dau dreptul la acţiunea în despăgubiri, reprezentând sumele achitate de cu titlu de avans la care se adaugă dobânda legală de la data plaţii avansului şi până la data restituirii definitive.

Activitatea permisă debitoarei aflate în faliment se va limita numai la valorificarea activului în scopul stingerii pasivelor şi al lichidării societăţii, astfel că, urmează a fi despăgubită pentru sumele pe care debitoarea le-a încasat şi care au devenit datorate la momentul în care aceasta, prin intrarea în procedura falimentului nu mai este capabilă, în mod culpabil să îşi îndeplinească obligaţiile contractate.

Obligaţia de despăgubire cu suma reprezentând contravaloarea avansului achitat pentru apartamentul în cauza a luat naştere la data rămânerii definitive şi irevocabile a sentinţei de intrare a debitoarei în procedura falimentului şi, în consecinţă, despăgubirile datorate de către debitoare, rezultă din activitatea desfăşurată în perioada ulterioară deschiderii procedurii şi se înscriu în categoria sumelor prevăzute la art.123 pct.l şi pct.3 din Legea 85/2006.

Prin raportare la situaţia concretă promitentul vânzător nu şi-a respectat obligaţiile asumate şi nici obligaţia impusă de art.93 din Legea 85/2006 de executare în natură a obligaţiei de „a face" din antecontracte.

În drept creditoarea a invocat disp. art. 86 pct.2 ,art. 64, art. 122 şi art. 123 din Legea nr.85/2006, art.969 Cod Civil.

La data de 01.11.2012 creditoarea a format cerere modificatoare şi precizatoare, solicitând să se constate intervenţia în cauză a compensaţiei legale, în temeiul art. 1616 si 1617 punct 2, Noul Cod Civil, raportat la art. 52 din Legea 85/2006, în raport de faptul că nu s-a predat bunul contractat şi s-a plătit în parte înainte de intrarea în insolvenţă, cu suma pe care o are de plătit către S.C. C B C S.R.L şi, în continuare, în principal în temeiul art. 1279 punct 3 Noul Cod Civil, constatând că sunt întrunite condiţiile de la punctul 1 al art. 1278, să se pronunţe o hotărâre care să ţină loc de contract de vânzare cumpărare, pentru un alt imobil apartament de valoare de circulaţie egală cu suma deja plătită, conform, antecontractului de vânzare - cumpărare încheiat cu S.C. C B C S.R.L., autentificat sub nr. 1184, din data de 04.10.2007.

În subsidiar, văzând că sunt întrunite condiţiile art. 1719 lit. b, şi că are disponibilitatea de a executa în raport cu hotărârea de compensare a dispoziţiilor a 1719 lit. b Noul Cod Civil, să se constate îndeplinite obligaţiile cumpărătorului şi faptul acesta este gata să preia bunul şi, în temeiul art. 20, punct 2 din Legea nr.85/2006 să stabilească administratorului judiciar, prin încheiere, sarcina de a se prezenta în faţa notarului public pentru a semna contractul de vânzare cumpărare aferent antecontractului de vânzare cumpărare menţionat, cheltuielile notariale urmând a fi în sarcina sa.

În motivare se arată că preţul a fost achitat parţial dar, condiţia ca bunul să se afle în posesia promitentului-cumpărător nu este întrunită.

Intimatul lichidator judiciar RVA I S SPRL a formulat întâmpinare la data de 24.09.2012 prin care a invocat în principal excepţia tardivităţii formulării contestaţiei, iar pe fond a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată.

La termenul de judecată din 1.11.2012 contestatoarea a modificat şi precizat cererea în sensul că obiectul nu îl reprezintă contestaţie la raportul lichidatorului judiciar întemeiată pe dispoziţiile art. 21 din Legea nr.85/2006 , ci cerere de constatare a compensaţiei legale şi cerere de pronunţare a unei hotărâri care să ţină loc de contract de vânzare cumpărare.

Lichidatorul judiciar a invocat excepţia tardivităţii formulării acestei precizări, în raport de disp.art.132 Cod de procedură civilă.

Sub aspectul excepţiei tardivităţii precizării cererii, instanţa de fond a apreciat că, raportat la dispoziţiile art. 132 Cod procedură civilă şi art. 134 Cod procedură civilă, precizarea s-a realizat la data de 1.11.2012, ulterior primei zi de înfăţişare.

Totodată, prima instanţă a constatat că cererea în baza căreia se solicită să se constate compensaţia legală şi pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract de vânzare cumpărare, nu reprezintă o cerere de întregire a acţiunii iniţiale sau o cerere precizatoare, ci o evidentă cerere modificatoare a acţiunii întrucât prin intermediul ei reclamanta a urmărit să schimbe atât obiectul cererii de chemare în judecată cât şi temeiul juridic al acesteia.

Faţă de cele reţinute, tribunalul a admis excepţia tardivităţii şi a decăzut contestatoarea din dreptul de a preciza cererea sa.

Sub aspectul excepţiei tardivităţii formulării contestaţiei, instanţa de fond a arătat că, conform art.21 alin.3 din Legea nr.85/2006, contestaţia  împotriva măsurilor luate de administratorul/lichidatorul judiciar se poate formula în termen de 3 zile de la depunerea raportului de activitate.

În speţă, cum lichidatorul judiciar a depus raportul de activitate nr.12 la data de 26.04.2012, acesta fiind publicat şi în B.P.I nr.5969/27.04.2012, formularea contestaţiei la data de 11.05.2012, s-a făcut cu depăşirea termenului legal, comunicarea raportului de activitate la data de 07.05.2012 creditoarei contestatoare fiind lipsită de relevanţă, în raport de textul de lege menţionat.

Sub aspectul cererii prin care se solicită să se constate compensaţia legală şi să se  pronunţe o hotărâre care să ţină loc de contract de vânzare cumpărare, instanţa de fond a reţinut că prin formularea cererii de înscriere la masa credală a debitoarei SC C B SRL , creditoarea a înţeles să considere reziliat antecontractul de vânzare cumpărare nr.1184/04.102007, fiind înscrisă în tabelul definitiv consolidat al creanţelor cu suma de 199.864,33 lei.

Ulterior, la 21.06.2011 creditoarea a formulat o cerere de eliminare din tabelul creditorilor, arătând că înţelege să renunţe la demersurile legale efectuate anterior şi înţelege să nu mai solicite rezilierea antecontractul de vânzare-cumpărare şi restituirea tuturor sumelor achitate, ci solicită schimbul apartamentului şi a locului de parcare  din antecontract cu apartamentul 052.

Cu privire la cererea de compensare legală, tribunalul a arătat că greşit se invocă art. 1279 Noul Cod Civil, de vreme ce promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare a fost încheiată pe data de 04.10.2007 şi este, deci, guvernată de dispoziţiile vechiului Cod Civil, potrivit art. 102 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Codului Civil.

A arătat instanţa de fond că în mod neîntemeiat solicită reclamanta pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru un alt imobil apartament, întrucât se încalcă principiul consensualismului şi, pe de altă parte, reclamanta nu este cumpărătoare, contractul autentic nefiind perfectat, ci are doar un drept de creanţă rezultat din încheierea antecontractului.

Încheierea unui contract de vânzare-cumpărare cu creditoarea, a apreciat judecătorul – sindic, este posibilă doar în condiţiile prevăzute de art. 931 din Legea nr.85/2006, care, în speţă, nu sunt îndeplinite deoarece apartamentul nu este în posesia promitentului-cumpărător. 

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs creditoarea reclamantă V G E, recursul fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a V – a Civilă, sub nr. 39885/3/2009/a3, din 18.02.2013.

În motivarea recursului creditoarea a susţinut că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină şi cuprinde unele motive străine de natura pricinii, instanţa întemeindu-şi respingerea cererii de aplicare a compensării legale exclusiv pe dispoziţiile art. 931 din Legea nr.85/2006, ignorând dispoziţiile art. 1616, 1617 pct. 2 Noul Cod Civil, cât şi de art.  52 din Legea nr.85/2006.

De asemenea, instanţa a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, prezenta cerere nefiind o contestaţie, astfel cum eronat a fost intitulată iniţial.

A susţinut recurenta că în mod greşit s-a admis excepţia de tardivitate a modificării şi precizării cererii sale întrucât primul termen de judecată a fost în data de 17.12.2012.

Cum instanţa de fond nu a intrat în cercetarea fondului cauzei se impune casarea hotărârii şi trimiterea cauzei pentru soluţionarea fondului cererii.

Consideră recurenta că, în speţă, sunt întrunite condiţiile de compensaţie la data deschiderii procedurii, 12.10.2009, antecontractul de vânzare-cumpărare fiind încheiat la 4.10.2007, dată la care creditoarea a achitat suma de 59.281 Euro, iar data la care debitoarea pârâtă trebuia să-i livreze apartamentul şi locurile de parcare era nu mai târziu de 30.06.2009.

Deşi instanţa de fond a apreciat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 52 din Legea nr.85/2006, a omis să analizeze compensaţia din prisma acestui text de lege, a mai susţinut recurenta.

În drept; art. 304 pct. 7,8,9, art. 312 alin. 2,5, Cod procedură civilă.

Intimata debitoare, prin lichidator judiciar, RVA I S SRPL a depus „punct de vedere la recursul formulat (…)”, pe care l-a  apreciat ulterior ca fiind „concluzii scrise”.

Nu au fost solicitate probe noi în recurs.

Curtea, analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor art. 3041 Cod procedură civilă, constată recursul fondat pentru următoarele considerente:

Este adevărat că, potrivit art. 129 alin. Ultim Cod procedură civilă, instanţa este obligată să se pronunţe numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii, însă, conform alin. 4, al art. 129 Cod procedură civilă, cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă în susţinerea cererilor formulate, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicaţii şi să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt şi de drept, chiar şi cele care nu sunt menţionate în cererea de chemare în judecată sau în întâmpinare.

În speţă, deşi cererea formulată de către recurenta creditoare la data de 14.05.2012 a fost denumită de aceasta „Contestaţie la raportul de activitate nr. 12”, temeiul de drept al cererii a fost reprezentat de dispoziţiile art. 86 pct. 2, art. 123 pct. 1 şi 3, art. 64 alin. 6, art. 122 alin. 1 din Legea nr.85/2006 şi art. 969 Cod Civil, iar în motivarea cererii petenta a dezvoltat aceste motive de drept făcând vorbire despre obligaţia de despăgubire a sa pe care o are debitoarea falită, în temeiul art. 86 pct. 2 din Legea nr.85/2006, cu suma reprezentând contravaloarea avansului achitat de către recurentă pentru apartamentul obiect al antecontractului de vânzare-cumpărare şi de distribuirea acestei sume către creditoarea petentă potrivit dispoziţiilor art. 64 alin. 6, art. 123 pct. 1 şi pct 3 din Legea nr.85/2006.

Ori, temeiul de drept al contestaţiei formulate împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar îl reprezintă dispoziţiile art. 21 alin. 2 din lgn r.85/2006, creditoarea nefăcând însă trimitere la acest text de lege.

În această împrejurare instanţa de fond este obligată să dea calificarea exactă a cererii sau, dacă apreciază că obiectul este imprecis, să solicite petentei să precizeze obiectul cererii, precum şi să solicite lămuri şi explicaţii, respectând regula dezbaterii contradictorii, în scopul de a determina obiectul cererii şi temeiul său juridic, aspecte care permit exercitarea controlului judiciar.

În cauza pendinte această calificare se impune cu atât mai mult la data de 1.11.2012 petenta creditoare a arătat că renunţă la „capetele de cerere ale petiţiei iniţiale” şi formulează alte solicitări, respectiv să se constate intervenţia în cauză a compensaţiei legale, în temeiul art. 1616, art. 1617 pct. 2 Noul Cod Civil, raportat la art. 52 din lgnr.85/3006 şi să se pronunţe o hotărâre care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare, pentru un alt imobil apartament de valoare de circulaţie egală cu suma deja plătită iar, în subsidiar, în temeiul art. 20pct 2 din Legea nr.85/2006 să i se stabilească prin încheiere administratorului judiciar sarcina de a se prezenta în faţa notarului public pentru a semna contractul de vânzare-cumpărare aferent antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat cu SC C B C SRL, autentificat sub nr. 1184 din 4.10.2007, echivalent ca spaţiu cu valoarea de compensare.

Curtea constată că deşi creditoarea recurentă a denumit această cerere formulată la 1.11.2012 „Modificare şi precizare a petiţiei” cu care a învestit tribunalul, arată expres că „renunţă la  capetele de cerere ale petiţiei iniţiale”.

Instanţa de fond nu a lămurit însă natura acelor cereri („petiţii) de chemare în judecată, raportat la susţinerile creditoarei, la temeiul de drept şi situaţia de fapt, hotărârea pronunţată conţinând motive contradictorii care nu sunt de natură să lămurească situaţia de fapt şi de drept şi care fac imposibilă exercitarea controlului judiciar în prezenta cauză.

Astfel, instanţa de fond nu a motivat de ce nu a luat act de renunţarea petentei creditoare la judecarea cererii formulate iniţial şi nu a constatat că aceasta a formulat o cerere nouă în cauză.

Pe de altă parte, instanţa de fond a considerat că cererea formulată la 1.11.2012 reprezintă o „precizare” a cererii iniţiale şi a respins-o ca tardivă, apreciind că a fost depusă după prima zi de înfăţişare, „omiţând” însă să menţioneze care ar fi data primei zile de înfăţişare în cauza pendinte, în opinia instanţei, pentru ca instanţa de control judiciar să poată verifica temeinicia susţinerilor instanţei de fond.

Totodată, instanţa de fond respinge ca tardivă şi cererea iniţială, fără a da acesteia încadrarea juridică corectă, raportat la motivele de drept şi de fapt ale acestei cereri şi fără apune în discuţie renunţarea creditoarei la această cerere.

Respingând ca tardiv declarat atât cererea iniţială, cât şi cererea „precizatoare” din 1.11.2012, apreciind că această cerere reprezintă o cerere „modificatoare”, reclamanta urmărind să schimbe atât obiectul cererii, cât şi temeiul juridic al acesteia, instanţa de fond, în mod contradictoriu, respinge şi ca neîntemeiată cererea de constatare a compensaţiei legale şi de pronunţare a unei hotărâri care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare.

Aşadar, cererea „precizatoare – modificatoare” din 1.11.2012 a fost respinsă de către instanţa de fond atât ca tardivă, cât şi ca neîntemeiată, situaţie care împiedică exercitarea controlului judiciar de către instanţa de recurs, atrăgând nulitatea hotărârii astfel pronunţate.

Pentru aceste considerente, Curtea, faţă de dispoziţiile art. 8 alin. 1, Legea nr.85/2006, art. 304 pct. 7,8,9 Cod procedură civilă, art. 3041 Cod procedură civilă, art. 312 alin. 1, 2,3,5, Cod procedură civilă a admis recursul. A casat sentinţa civilă atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Domenii speta

Spete similare