Îndreptarea erorii materiale. Condiţii de aplicabilitate. Ipoteză.

Decizie 1697 din 07.09.2005


Îndreptarea erorii materiale din hotărâre. Condiţii de aplicabilitate. Ipoteză.

C. pr. civ. art. 281 alin. 1

C. pr. civ. art. 2811

C. pr. civ. art. 2812

Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.

Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ,

decizia  nr. 1697 din 7 septembrie 2005

Prin încheierea din 21 martie 2005, Tribunalul Arad a dispus din oficiu, îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinţei civile nr. 2520 din 29 noiembrie 2004, în sensul că, în dispozitivul acestei hotărâri va fi scris „Obligă Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Arad să efectueze cuvenitele modificări în Registrul Comerţului, conform prezentei hotărâri”.

Recursul declarat de pârâţi împotriva încheierii, a fost admis de către Curtea de Apel, care a modificat-o în sensul că a înlăturat măsura completării din oficiu, respectiv a îndreptării erorii materiale în sentinţa civilă nr. 2520/2004 a aceleiaşi instanţe.

În considerente s-a reţinut că potrivit art. 281 alin. 1 C. pr. civ. text a cărui aplicare a fost făcută în cauză de către prima instanţă, erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.

Pe de altă parte, potrivit art. 2811 alin. 1 şi 2 C. pr. civ., în forma în vigoare la data pronunţării încheierii atacate, în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori aceasta cuprinde dispoziţii potrivnice, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice, cererea putând fi formulată în termenul prevăzut de lege pentru declararea, după caz, a apelului sau recursului împotriva acelei hotărâri, soluţionarea trebuind să se facă de urgenţă, prin încheiere dată în camera de consiliu, cu citarea părţilor iar potrivit art. 2812 alin. 1, dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare, soluţionarea cererii făcându-se de urgenţă, cu citarea părţilor, prin hotărâre separată.

S-a considerat că raportat la dispoziţiile legale menţionate, în speţă nu se regăseşte ipoteza avută în vedere de legiuitor la art. 281 alin. 1 C. pr. civ., ce vizează erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau la cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri, care ar putea să fie îndreptate şi din oficiu şi că în ipotezele în care ar fi fost necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori dacă prin hotărârea dată instanţa ar fi omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, măsura putea fi dispusă numai la cererea părţii interesate, formulată cu observarea termenelor legale, cu citarea părţilor.

Or, procedând în modul arătat, deşi hotărârea se referă la îndreptarea unei erori materiale, instanţa a dispus completarea hotărârii cu privire la un aspect care nu a format obiectul dezbaterilor contradictorii, neexistând o cerere a reclamantei în acest sens şi nici punerea în discuţie a necesităţii respectivei măsuri.

În consecinţă prima instanţă a pronunţat hotărârea atacată pe baza unor motive străine de natura pricinii şi a făcut o aplicare greşită a legii în cauză, existând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 şi 9 C. pr. civ., situaţie în care, prin aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. 1 – 3 C. pr. civ., s-a admis recursul declarat de pârâţi şi s-a modificat hotărârea în sensul că s-a înlăturat măsura completării din oficiu, respectiv a îndreptării erorii materiale.