Achiziţii publice. Recurs. Termen de recurs. -Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servic

 Achiziţii publice. Recurs. Termen de recurs.

-Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, art. 488, art. 5

Conform art. 5 din Legea specială (101/2016): Termenele procedurale stabilite de prezenta lege, exprimate în zile, încep să curgă de la începutul primei ore a primei zile a termenului şi se încheie la expirarea ultimei ore a ultimei zile a termenului.

Deci, termenul începe să curgă de la prima oră a zilei următoare (23.06.2020) şi se împlineşte după 10 zile la expirarea ultimei ore a ultimei zile a termenului, respectiv la expirarea ultimei ore a zilei de 2 iulie 2020 (care era joi, deci o zi lucrătoare). Cererile făcute ulterior acestui moment sunt tardive, legea specială derogând expres de la termenul clasic procedural, pe zile libere (situaţie în care nici ultima zi nu se socotea iar termenul se împlinea efectiv o zi mai târziu.

(Secţia a V-a civilă, decizia civilă nr. 584 din data de 18 august 2020)

Analizând recursul de faţă, Curtea reţine următoarele, în condiţiile art. 499 C.pr.civ.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a de Contencios Administrativ şi Fiscal la data de 08.04.2019 reclamanta G. M. S.R.L. a chemat în judecată pârâtul S.C.U. „S.P.” solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligat pârâtul să materializeze toate achiziţiile de analize medicale de laborator efectuate în perioada 01.01.2017 - 30.04.2017, prin încheierea/atribuirea contractelor subsecvente aferente Acordului cadru nr.1387/01.10.2015, conform art. 67 alin. (3) din H.G. nr. 925/2006 şi să fie obligat pârâtul la plata sumei de 264.116,97 lei, reprezentând c/val. serviciilor medicale (analize de laborator) achiziţionate, servicii ce au fost solicitate, prestate şi neachitate, în perioada 01.01.2017 - 31.01.2017, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 487 din 3 iunie 2020 Tribunalul București, Secţia a VI-a Civilă a admis cererea formulată de reclamanta G. M. S.R.L în contradictoriu cu pârâtul S.C.U. "S. P.", astfel cum a fost modificată şi precizată.

A obligat pârâtul să materializeze toate achiziţiile de analize medicale de laborator din perioada 01.01.2017-30.04.2017 prin încheierea/ atribuirea contractelor subsecvente aferente contractului cadru nr. 1387/01.10.2015.

A obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 930.581,57 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale din perioada 01.01.2017-30.04.2017 prestate şi neachitate.

A obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 24.700,63 lei, cu titlu de cheltuieli de judecară, reprezentând taxă judiciară de timbru şi onorariu expert.

Pârâta S.C.U. “Sf. P.” a formulat recurs împotriva hotărârii civile nr. 487 din 3 iunie 2020 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a civilă.

A invocat motivele prevăzute în art. 488 pct. 6 şi 8 C.pr.civ solicitând instanţei de recurs Curtea de Apel Bucureşti ca prin hotărârea pe care o va lua sa dispună admiterea recursului prin casare cu trimitere spre rejudecare, iar, în cazul în care se recalifică calea de atac în apel, admiterea apelului, reţinerea şi rejudecarea cauzei (deci ca solicitare subsidiară, procedural fiind imposibil din motive de repartizare, compunere, să formulezi două căi de atac în acelaşi timp, prin acelaşi act de procedură. n. red.)

În ceea ce priveşte motivele de recurs arată că a fost încălcat dreptul la apărare (motiv ce s-ar circumscrie de fapt pct. 5, n. red.) în sensul neadmiterii obiecțiunilor la expertiza financiar contabilă, obiecțiuni înregistrate cu nr. 5990/24.02.2020, deşi experta parte D-na M. C.G. a depus un raport separat de expertiză contabilă, în care a arătat ca raportul de expertiza întocmit de experta desemnată a fost elaborat cu încălcarea normelor de expertiză financiară contabilă şi a legislaţiei aferente.

Se mai arată aspecte ce ţin de situaţia de fapt, respectiv că, în mod greşit a reţin ut Instanţa de fond în motivare ca nu am încheiat contracte subsecvente pe întreaga perioada ianuarie-martie 2017, acestea au fost încheiate şi asumate de către reclamanta prin semnarea acestora ca fiind cantitatea conform prestaţiilor efectuate.

Cu privire la nereguli procedurale (subsumabile în esenţă tot art. 488 pct. 5 C.pr.civ.) arată că le-a fost încălcat în repetate rânduri dreptul la apărare şi nu a fost respectat în repetate rânduri principiul contradictorialității respingându-se inclusiv probatorii prin înscrisuri pe motiv ca acestea ar duce la amânarea cauzei, deşi necesitatea depunerii acestor probatorii au reieşit din dezbateri şi înscrisuri depuse de reclamanta la termene anterioare prin precizări şi nu veneau decât în completarea acestora.

Cu privire la o greşită aplicare a normelor de drept material (pct. 8) se arată că în conformitate O.U.G. nr. 34/2006 şi H.G. nr. 925/2006, aplicabil în speţa, la contractele subsecvente nu există posibilitatea încheierii vreunui act adiţional la contractele subsecvente așa cum în mod eronat se susţine.

De asemenea soluţia instanţei de fiind de a ne obliga sa încheiem şi alte contracte subsecvente pe perioada ianuarie - martie 2017, din urma cu trei ani în anul 2020 contravine flagrant prevederilor O.U.G. 34/2006 şi legislaţiei în materia achiziţiei publice şi civile, mai mult decât atât în 2020 nu mai sunt nici aceeaşi reprezentanţi legali din 2017 ca părți semnatare ale contractelor şi iar pentru acea perioada avem încheiate contracte subsecvente pe întreaga perioada ianuarie-martie 2017, depuse în probatoriu. Una este ca instanţa de fond să stabilească o sumă, alta este să ne şi oblige să încheiem contracte subsecvente pentru acea suma din urma cu trei ani care nu înţelegem ce efecte juridice pot avea.

În ceea ce priveşte art. 488 pct. 6 C.pr.civ. se arată că hotărârea instanţei de fond, conform art. 425 lit. b) C.pr.civ. nu indică motivele de drept pe care se întemeiază, articolele aduse în susţinere nu îşi au nici un fel de aplicabilitate în speţa neîncălcându-se nici unul dintre acestea de către noi, nu a arătat ce anume din art. 143-147 din O.U.G. nr. 34/2006 menţionate în motivare am fi încălcat (nu am distorsionat concurenta art. 143, nu am încheiat contracte subsecvente cu alţi operatori art. 144, nu am modificat condiţiile sau elementele din acordul cadru art. 145, am încheiat contracte subsecvente cu respectarea condiţiilor tehnice şi financiare în funcţie de necesitaţi şi bugetul alocat art. 147,) precum şi H.G. nr. 925/2006 art. 65-67 (pe perioada ianuarie-martie 2017 avem contracte subsecvente încheiate conform necesităţilor şi în acea perioada şi conform bugetului alocat şi a necesităţilor)

Instanţa de fond nu a arătat motivele pentru care s-au admis cat şi cele pentru care s-au respins motivaţiile şi probatoriile din cererile/precizările recurentei, conform art. 425 lit. b) C.pr.civ..

Intimata G. M. S.R.L., a depus întâmpinare la motivele de recurs formulate de recurenta parata, prin care a solicitat respingerea recursului ca tardiv formulat, iar în subsidiar ca nefondat.

Examinând cu prioritate excepţia tardivităţii recursului, invocată de intimată, Curtea reţine că:

Normele procedurale care reglementează tipul căii de atac, regimul juridic al acesteia (termen, modalitate de curgere, etc.) sunt, ca principiu, norme aplicabile tuturor litigiilor ce ar fi declanşate în materia respectivă după edictarea lor; eventuala derogare de la această regulă (pentru litigii provenind din contracte administrative anterioare, cum indică recurenta), ar trebui să fie expresă, ceea ce Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, nu face.

Astfel, art. 69 alin. (2) din Legea nr. 101/2016 arată că: Dispoziţiile prezentei legi se aplică numai contestaţiilor/cererilor/plângerilor formulate după intrarea ei în vigoare. În speţă, ne aflăm în prezenţa unor pretenţii izvorâte dintr-un contract administrativ, cu cerere introductivă formulată în anul 2019, după intrarea în vigoare a Legii nr. 101/2016; de aceea cât priveşte data naşterii raportului juridic de drept material (substanţial), aceasta nu are nicio înrâurire în sensul îndepărtării aplicabilităţii dispoziţiilor procedurale ale legii preindicate.

În ceea ce priveşte aceste dispoziții, cu privire la regimul juridic al căii de atac, Decizia nr.40/2020 a ICCJ, explicitând dispoziţiile art. 55 alin. (3) raportat la art. 53 alin. (1)1 din Legea nr. 101/2016 a stabilit că: Hotărârea pronunţată în primă instanţă în procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se atacă cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare la instanţa ierarhic superioară - secţia sau completul specializat în litigii cu profesionişti, conform procedurii prevăzute de Legea nr. 101/2016.

Deci, tranşând asupra competenţei funcţionale (material-procesuale), asupra termenului şi tipului căii de atac în această materie, printr-o decizie obligatorie (hotărâre prealabilă pentru dezlegarea unei chestiuni de drept), ICCJ a stabilit că în materie este aplicabil recursul în termen de 10 zile de la comunicare, conform procedurii legii speciale (101/2016).

În speţă, hotărârea atacată este comunicată recurentei la 22.06.2020 sub semnătură şi ştampilă de primire (f.171, vol. 8 dosar fond). Conform art. 5 din legea specială (101/2016): Termenele procedurale stabilite de prezenta lege, exprimate în zile, încep să curgă de la începutul primei ore a primei zile a termenului şi se încheie la expirarea ultimei ore a ultimei zile a termenului. Deci, termenul începe să curgă de la prima oră a zilei următoare (23.06.2020) şi se împlineşte după 10 zile la expirarea ultimei ore a ultimei zile a termenului, respectiv la expirarea ultimei ore a zilei de 2 iulie 2020 (care era joi, deci o zi lucrătoare). Cererile făcute ulterior acestui moment sunt tardive, legea specială derogând expres de la termenul clasic procedural, pe zile libere (situaţie în care nici ultima zi nu se socotea iar termenul se împlinea efectiv o zi mai târziu.

În aceste condiţii, cererea de recurs formulată, inclusiv conform susţinerilor recurentei (dar şi conform dovezii de pe plicul de expediere de la f. 10 dosar recurs), la data de 3.07.2020, apare ca fiind formulată după împlinirea termenului procedural special, astfel încât Curtea a admis excepţia tardivităţii şi a respins recursul ca tardiv formulat.

Domenii speta

Spete similare