1.Aplicarea greşită a legii – tribunalul a apreciat greşit că încheierea de admitere în principiu pronunţată la data de 8 decembrie 2004, nu mai poate fi supusă, separat, căii de atac

Prin sentinţa civilă nr. 3730/23 noiembrie 2005, pronunţată de Judecătoria Focşani, în dosarul nr. 5496/2004 s-a admis acţiunea formulată de reclamanta VC, împotriva pârâţilor VD,  VM şi VD, s-a anulat în parte contractul de vânzare-cumpărare autentificat la nr. 1485/01.07.2002, cu privire la cota de ¼ din suprafaţa de 3043 m.p. teren şi 5/8 din construcţii şi s-a dispus ieşirea părţilor din indiviziune potrivit rapoartelor de expertiză.

S-a reţinut prin încheierea de admitere în principiu din 8 decembrie 2004 că reclamanta şi pârâtul VD, au înstrăinat prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la nr. 1485/01.07.2002, cotele de proprietate asupra unui imobil dobândit prin moştenire de la defunctul VG, cumpărătorii fiind  VD şi VM.

Reclamanta a pretins că a fost indusă în eroare la întocmirea acestui act pentru că nu ştie carte şi nu a cunoscut conţinutul contractului, pârâţii spunându-i că s-a întocmit contractul cu clauză de întreţinere.

Instanţa a reţinut din probele administrate că reclamanta nu şi-a exprimat un consimţământ valabil cu ocazia întocmirii actului şi a dispus anularea acestuia pentru cota ce i se cuvenea reclamantei.

Pârâţii VD şi VM, au declarat apel împotriva încheierii de admitere în principiu şi a sentinţei.

Au arătat că acţiunea reclamantei pentru constatare nulitate contract nu este întemeiată, că reclamanta a indicat drept cauze de nulitate fapte contradictorii, ceea ce demonstrează nesinceritatea acesteia.

A fost criticată hotărârea pentru modul în care s-a dispus ieşirea din indiviziune pentru că nu au fost respectate cotele cuvenite coindivizarilor şi loturile nu sunt funcţionale.

În apel s-a administrat proba cu o nouă expertiză de lotizare.

Prin decizia civilă nr. 219 din 2 iunie  2006 pronunţată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. 146/2006 s-a admis apelul declarat de pârâţii VD şi VM împotriva încheierii de admitere în principiu din 8 decembrie 2004 şi a sentinţei civile nr. 3730 din 23 noiembrie 2005, pronunţată de Judecătoria Focşani, în dosarul nr. 5496/2004.

S-a schimbat în parte sentinţa civilă cu privire la ieşirea din indiviziune.

A atribuit apelanţilor-pârâţi VD şi VM, lotul A, varianta I din raportul de expertiză Velniţă Sile compus din corp 1 de casă( camera 1, hol 2, parte prispă 4), valoare de 1830 RON şi suprafaţa de 2614 mp teren situat în intravilan Suraia, tarlaua 71, cu vecinii : drum, V C, V P, V P – valoare 14.400 RON.

Primesc bunuri în valoare de 16230 RON şi au dreptul la 15727,5 RON.

A atribuit intimatei-reclamante VC domiciliată în comuna Suraia, judeţul Vrancea, lotul B, varianta I din acelaşi raport de expertiză compus din corpul I de casă/camera 3, parte prispă 4), valoare 1900 RON, bucătărie 6 şi chiler – valoare  1400 RON, corp 2- magazie + perdea – valoare 420 RON şi suprafaţa de 872 mp teren situat în intravilan Suraia, tarlaua 71, cu vecinul ; drum, A N, lotul A – valoare 4780 RON.

Primeşte bunuri în valoare de 6530 RON şi are dreptul la 7032 RON.

A obligat pe apelanţii-reclamanţi către intimata-pârâtă la 502 RON sultă.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.

A obligat intimata către apelanţi la 336 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul a reţinut următoarele:

În ceea ce priveşte soluţionarea capătului de cerere privind anularea contractului de vânzare-cumpărare, se reţine că instanţa s-a pronunţat prin încheierea de admitere în principiu din 8 decembrie 2004.

Până la 17.07.2005 când a intrat în  vigoare Legea nr. 219/2005 pentru modificare şi completare OUG nr. 138/2000, împotriva încheierii de admitere în principiu se putea declara apel în termen de 15 zile de la comunicare.

Apelanţii nu au formulat apel împotriva acestei încheieri, astfel că nu mai poate susţine nelegalitatea acestei soluţii.

În ceea ce priveşte soluţionarea capătului de cerere privind ieşirea din indiviziune, instanţa reţine că ambele părţi au solicitat ieşirea din indiviziune potrivit variantei I din raportul de expertiză efectuată în apel, motiv pentru care, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă , a admis apelul, a schimbat în parte sentinţa şi a dispus ieşirea din indiviziune potrivit acesteia variante.

Împotriva acestei decizii civile, în termen legal  au declarat recurs pârâţii V D  şi V M, criticând-o pentru  nelegalitate prin prisma motivelor prev. de art. 304 pct. 4,6,8 şi 9 C.pr.civ.

Recursul declarat este fondat şi a fost admis ca atare pentru  următoarele considerente:

Reţinerea instanţei de apel, în sensul că, până la data intrării în  vigoare a legii nr. 219/2005, încheierile de admitere în principiu puteau fi atacate  în apel în termen de 15 zile de la comunicarea acesteia este eronată; potrivit art. I pct. 5 din O.U. nr. 65/09.09.2004, încheierile prevăzute  la art. 673/6 alin. 1 şi la art. 673/7 C.pr.civ. pot fi atacate o dată cu fondul. De altfel, Tribunalul, deşi reţine în considerentele deciziei că nelegalitatea încheierii de admitere  în principiu nu mai poate fi cenzurată, se pronunţă, în  dispozitiv, în sensul admiterii apelului declarat şi împotriva acestei încheieri.

Constatând că Tribunalul a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului, ignorând să dea eficienţă dispoziţiilor O.U. nr. 64/2004, publicată în M.O. nr. 840/14.09.2004, Curtea ca admite recursul, va casa decizia criticată şi va trimite cauza spre rejudecare, instanţa urmând a răspunde la toate criticile aduse şi încheierii de admitere în  principiu pronunţată,în dosarul de fond.

Domenii speta

Spete similare