Anulare act administrativ. Termenul de formulare a acţiunii în anulare de către terţi

Rezumat:

Textul art. 7 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 stabileşte în mod neechivoc că termenul de formulare a plângerii prealabile în cazul în care se solicită anularea unui act administrativ adresat altui subiect de drept curge de la data luării la cunoştinţă, pe orice cale, a conţinutului acestuia. Chiar dacă art. 11 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 prevede că termenul de un an curge de la data luării la cunoştinţă, fără alte precizări, interpretarea textului nu poate fi realizată decât prin coroborarea acestuia cu prevederea cuprinsă la art. 7 alin.3, în sensul că termenul curge de la data luării la cunoştinţă a conţinutului actului.

Hotărârea:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 9 octombrie 2019 sub nr. unic ecris .../86/2019, reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâţii Primarul mun. şi SC C. SA au solicitat, ca în baza hotărârii ce se va pronunţa, să se dispună anularea autorizaţiei de construire nr. 341/11.06.2018 emisă de prim-pârât, precum şi plata cheltuielilor de judecată.

Pârâtul Primarul mun., prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 8 noiembrie 2019, a solicitat respingerea cererii de anulare ca nefondată.

Pârâta SC C. SA, prin întâmpinarea înaintată la dosar la data de 19 februarie 2020, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Pârâta a invocat, în principal, excepţia prescripţiei faţă de neîndeplinirea în termen a procedurii prealabile, iar în subsidiar inadmisibilitatea acţiunii.

Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii.

Prin sentinţa nr. 317 din 25 iunie 2020 Tribunalul Suceava – Secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins ca tardiv formulată excepţia inadmisibilităţii acţiunii, a admis excepţia prescripţiei formulării procedurii prealabile, a admis excepţia tardivităţii formulării acţiunii şi a respins ca tardiv formulată acţiunea formulată de reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâţii Primarul Municipiului şi SC C. SA.

Împotriva sentinţei au declarat recurs reclamanţii A. şi B.

În motivarea cererii arată că argumentele instanţei materializează greşita interpretare a prevederilor legale care privesc procedura prealabilă în contenciosul administrativ şi termenul de introducere a acţiunii în anularea actului administrativ unilateral cu caracter individual adresat altui subiect de drept.

De asemenea, se pune în discuţie ce implică a lua cunoştinţă, pe orice cale, de conţinutul actului - în speţă, autorizaţie de construire şi dacă afişarea autorizaţiei de construire de către autoritatea emitentă sau afişarea panoului de identificare a investiţiei la locul unde se va realiza construcţia echivalează cu luarea la cunoştinţă de conţinutul actului administrativ, în accepţiunea legii.

Înainte de a răspunde la aceste chestiuni şi de a justifica, punctual, erorile de raţionament ale instanţei de fond, arată că au făcut demersuri pentru a cunoaşte conţinutul întregului act administrativ atacat (autorizaţie de construire şi actele anexă - documentaţie tehnică şi proiectul de autorizaţie de construcţie) după ce am constatat, în 2019, că a început edificarea unui bloc de locuinţe paralel cu construcţiile care le aparţin în proprietate, la o distanţă de doar 70 cm de linia de hotar.

Acesta este, practic, momentul temporal de care s-ar fi putut lega începutul termenului de prescripţie a dreptului de a formula procedura prealabilă, respectiv începutul termenului de decădere privind dreptul de a formula acţiunea în anulare.

Construcţia în anul 2018 a blocului iniţial edificat pe terenul limitrof celui proprietatea noastră, în temeiul aceleiaşi autorizaţii de construire, nu este relevantă în speţă în sensul sus-indicat, cât timp realizarea acestui prim bloc de locuinţe nu a adus prejudicii sau inconveniente de natura celor invocate în cauza de faţă ca şi motive de nelegalitate a AC.

Cu cererea la care li s-a răspuns prin adresa nr. .../20.06.2019 au solicitat Municipiului copia AC 341/11.06.2018 (menţionată în panoul de identificare a investiţiei).

În raport de art. 7 alin. 22 Legea nr. 50/1991 (în aplicarea prevederilor alin. 21, autorităţile prevăzute la art. 4 au obligaţia de a respecta restricţiile impuse de legislaţia în vigoare în legătură cu secretul comercial şi industrial, proprietatea intelectuală, protejarea interesului public şi privat, precum şi fără a se aduce atingere garantării şi protejării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanelor fizice cu privire la dreptul la viaţă intimă, familială şi privată, potrivit legii), li s-a comunicat că nu li se poate pune la dispoziţie autorizaţia şi au fost trimişi să consulte datele publice online pe site-ul www.primaria..ro, date fiind prevederile art. 7 alin. 21 L. 50/1991 (Autorizaţia de construire şi anexele acesteia au caracter public şi se pun la dispoziţia publicului spre informare pe pagina proprie de internet a autorităţii administraţiei publice emitente sau prin afişare la sediul acesteia, după caz).

Precizează că panoul de identificare a investiţiei menţionează doar „Construire două blocuri de locuinţe P+4E+Pod", fără niciun fel detalii tehnice şi constructive legate de modalitatea de amplasare în teren a construcţiilor, de volumul construcţiilor, de înălţimile construcţiilor, de procentul de ocupare şi coeficientul de utilizare a terenului, de distanţele de amplasare, axe etc. şi face referire la beneficiarul investiţiei - S.C. C. SA, la numărul şi data autorizaţiei de construire - AC 341/11.06.2018 eliberată de Primăria mun., la termenul de execuţie de 24 de luni, la data începerii execuţiei lucrărilor - 15.07.2018 (deşi, potrivit comunicării privind începerea execuţiei lucrărilor înregistrată sub nr. 24958/19.07.2018, prev. de art. 7 alin. 8 L. 554/2004, data la care urmau să înceapă lucrările de construcţii autorizate este 19.07.2018) şi la data finalizării lucrărilor - 15.07.2020.

Sunt detalii insuficiente (cum ar fi putut anticipa potenţialitatea afectării dreptului lor de proprietate, cât timp li s-a refuzat accesul la documentaţia tehnică, pentru a lua nemijlocit la cunoştinţă în cadrul descrierii lucrărilor care fac obiectul documentaţiei tehnice de referirile la amplasamentul lucrărilor, la datele şi indicii care caracterizează şi particularizează investiţia - suprafeţele -construită desfăşurată, construită la sol şi utilă, înălţimile clădirilor, volumul construcţiilor, procentul de ocupare a terenului - P.O.T., coeficientul de utilizare a terenului - C.U.T., respectiv de planul de situaţie privind amplasarea obiectivelor investiţiei, cu cotele construcţiilor proiectate, inclusiv cote de nivel, distanţe de amplasare, axe şi cu destinaţiile fiecărui corp de construcţie; cum ar fi putut cunoaşte impunerea acordului vecinilor potrivit Certificatului de urbanism 371/06.04,2017, şi invoca lipsa acordului nostru ca motiv de nelegalitate a autorizaţiei emise în baza acestui certificat, dacă nici acest document nu li s-a pus la dispoziţie), care fac aplicabilă sintagma „motive temeinice", în contextul în care numai prin cunoaşterea în mod cert şi complet a conţinutului întregului act administrativ atacat (autorizaţie, plus documente ataşate autorizaţiei) ar fi avut posibilitatea de a expune toate motivele de nelegalitate în privinţa acestuia.

Nu este nici abuzivă, nici lipsită de diligenţă conduita noastră, faţă de împrejurarea că au făcut demersuri şi au depus eforturi rezonabile pentru aflarea întregului conţinut al actului atacat, care nu s-au concretizat din culpa Municipiului...

Iar, legat de această afirmaţie, a se reţine şi că pe site-ul Primăriei mun., cât priveşte „publicitatea" autorizaţiilor de construire şi a „anexelor" acestora, se menţionează doar că societăţii comerciale C. S.A. i s-a autorizat în calitate de beneficiar executarea lucrărilor de construire pentru două blocuri de locuinţe P + 4E + POD CIRCULABIL - PUZ aprobat prin HCL 162/28.08.2008 (care nu se regăseşte pe site-ul primăriei), cu 60 apartamente de 2 camere, S construită - 550,5 mp/l tronson (1.101,0 mp/2 tronsoane), S desfăşurată = 2.752,5 mp/l tronson (5.505,0 mp/2 tronsoane), Sistematizare verticală, Organizare de şantier, Categoria de importanţă - normală „C", pe terenul situat în ...

Din nou, lipsă detalii legate de distanţele de amplasare a fiecărui bloc faţă de proprietatea noastră şi de amplasamentul în sine al celor două construcţii.

Prin urmare, în nici un caz nu li se poate imputa pasivitatea de care acuză prima instanţă, raportat la cele sus-invocate.

Practic, au luat cunoştinţă de conţinutul integral şi complet al actului, în raport de care şi-ar fi putut exercita în mod real şi efectiv dreptul de a exhiba cu succes şi nu doar formal motive de nelegalitate a acestuia (de exemplu, privind încălcarea RLU aprobat prin HG 525/1996, art. 23 alin. 2 - autorizaţia de construire se emite numai dacă înălţimea clădirii nu depăşeşte distanţa măsurată, pe orizontală, din orice punct al clădirii faţă de cel mai apropiat punct al aliniamentului opus, art. 31 alin. 1 - autorizarea executării construcţiilor se face cu respectarea înălţimii medii a clădirilor învecinate şi a caracterului zonei, fără ca diferenţa de înălţime să depăşească cu mai mult de două niveluri clădirile imediat învecinate; privind caducitatea, respectiv inaptitudinea de a produce efecte juridice a HCL nr.  162/28.08.2008, care priveşte un alt beneficiar – D. SRL, care a obţinut AC 788/2008, neurmată de edificarea construcţiilor preconizate, care şi-a pierdut valabilitatea, ceea ce afectează şi valabilitatea HCL nr. 162/2008), abia o dată cu depunerea documentaţiei tehnice care a stat la baza AC în cadrul dosarului având ca obiect suspendare executare AC în condiţiile art. 14 L. 554/2004 (Dosar .../86/2019, finalizat prin admiterea acţiunii până la pronunţarea instanţei de fond, prin Sentinţa nr. 664/10.10.2019 a Tribunalului Suceava, în care se reţine că: S.C. C. S.A. a dobândit calitatea de vecin, calitate pe care nu o mai au în prezent, ulterior intervenind dezmembrarea în urma căreia s-a schimbat situaţia vecinilor, la o dată ulterioară eliberării certificatului de urbanism; această dezmembrare priveşte o suprafaţă mică de teren, de 446 mp, cu destinaţia de drum vicinal, operaţiune care însă nu se justifică faţă de planul iniţial al construcţiilor, aşa cum acesta se regăseşte în certificatul de urbanism; nu există nicio explicaţie pertinentă pentru realizarea acestui drum vicinal faţă de drumul de acces stabilit iniţial şi pentru care se realizaseră mai multe dezmembrări anterioare; susţinerea pârâtei potrivit căreia pe partea de hotar unde ei se învecinează cu terenul proprietatea sa au edificat o magazie, casa lor fiind în plan mai îndepărtat, nu prezintă relevanţă sub aspectul condiţiei impuse prin certificatul de urbanism referitoare la acordul vecinilor, în CU 371/06.04.2017 nefăcându-se nicio menţiune privind distanţa dintre construcţiile vecinilor, ci se cere doar acordul acestora; există un dubiu semnificativ asupra legalităţii dezmembrării suprafeţei de 446 mp, scopul acestei operaţiuni fiind de a se crea artificial o anumită situaţie pentru a eluda o cerinţă din certificatul de urbanism - acordul lor - şi pe care C. nu a îndeplinit-o, context în care inclusiv legalitatea autorizaţiei de construire emisă în baza certificatului de urbanism este pusă sub semnul dubiului), încât la data formulării la 16.07.2019 a plângerii prealabile nici măcar nu începuse să curgă termenul de prescripţie prev. de art. 7 alin. 3 L. 554/2004.

În altă ordine de idei, analiza prescripţiei dreptului de a formula procedura prealabilă determină concluzia obligativităţii acestei proceduri, în opinia instanţei de fond.

Apreciază recurenţii că un asemenea punct de vedere este greşit.

La data de 02.08.2018 a intrat în vigoare L. 212/2018.

Potrivit art. 7 alin. 5 Legii nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legii nr. 212/2018 - în cazul acţiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, al celor care privesc cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe sau al acţiunilor îndreptate împotriva actelor administrative care nu mai pot fi revocate întrucât au intrat în circuitul civil şi au produs efecte juridice, precum şi în cazurile prevăzute la art. 2 alin. 2 şi la art. 4 nu este obligatorie plângerea prealabilă.

La momentul la care a început edificarea construcţiilor (19.07.2018, potrivit actelor aflate la dosar) autorizaţia a intrat în circuitul civil, producând efecte juridice şi nemaiputând fi revocată. A se vedea şi disp. art. 1 alin. 6 L. 554/2004, din care rezultă că actul care a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice nu mai poate fi revocat. A se vedea şi considerentul 24 al Deciziei HP 74/2018 a ÎCCJ.

Aşa fiind, greşit a fost admisă excepţia prescripţiei procedurii prealabile, de vreme ce această procedură nu mai este obligatorie din 02.08.2018.

Legat de tardivitatea formulării acţiunii, în condiţiile art. 11 alin. 2 L. 554/2004, de vreme ce sunt date „motive temeinice", neavând posibilitatea rezonabilă de a-şi da seama de existenţa unor vicii ale autorizaţiei de construire din simpla lecturare a panoului de identificare a investiţiei sau a datelor sumare de pe site-ul Primăriei mun., neavând acces la documentaţia tehnică pe care au solicitat-o imediat ce au conştientizat raportat la locul amplasării faţă de linia de hotar a construcţiei blocului 2 în 2019 potenţialitatea vătămătoare pentru ei şi construcţia lor a autorizaţiei în baza căreia a început edificarea acestui al doilea bloc (a se vedea şi paragraful 22 al Deciziei HP 74/2018 a ÎCCJ), luând cunoştinţă de actele anexă ale AC (documentaţie tehnică şi proiectul autorizaţiei de construire) abia în cadrul cererii de suspendare executare act administrativ, rezultă că au respectat şi termenul de 1 an la care acest articol face referire.

În orice caz, acţiunea a fost depusă la data de 09.10.2020, cu respectarea inclusiv a termenului de 6 luni calculat de la momentul la care au primit răspunsul la plângerea prealabilă depusă la data de 16.07.2019, respectiv de la 25.07.2019.

Aşa fiind, solicită admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond, care a soluţionat cauza pe cele două excepţii, care nu sunt date, fondul raportului de drept material nefiind cercetat.

În drept: art. 488 alin. 1 pct. 8 C.pr.civ., rap. la art. 498 alin. 2 C.pr.civ., art. 453 C.pr.civ.

Pârâţii au depus întâmpinări prin care, reiterând în esenţă susţinerile de la instanţa de fond, au solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei ca temeinică şi legală.

Cu privire la admiterea excepţiei precripţiei formulării procedurii prealabile şi a excepţiei tardivităţii acţiunii, în mod corect prima instanţă a statuat că reclamanţii au depăşit termenele legale pentru îndeplinirea procedurii prealabile şi pentru introducerea acţiunii în contencios administrativ, reţinând propria lor culpă "în informare, ei fiind terţi faţă de actul atacat şi având obligaţia depunerii diligenţelor proprii de cunoaştere a actului, fiind datori sa obţină comunicarea autorizaţiei de vreme ce au conştientizat potenţialitatea producerii unei vătămări, neputând rămâne în pasivitate si neputând reproşa autorităţii că nu i-a informat corespunzător." Astfel, în deplin acord cu prevederile legale în vigoare şi ţinând cont şi de Decizia Curţii Constituţionale nr.797/2007, care menţionează că termenul de introducere a acţiunii pentru terţul vătămat curge de drept de la data luării la cunoştinţă a actului vătămător, interpretare dată şi în jurisprudenţa secţiei de profil din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ex. decizia nr.1643/28.03.2014, decizia nr. 1847/09.04.2014), în mod corect a decis Tribunalul că partea recurentă putea să cunoască în mod efectiv existenţa şi conţinutul actului administrativ a cărui anulare o solicită la momentul afişării la locul vizibil al panoului de identificare a investiţiei, şi nu are niciun dubiu că la acest moment reclamanţii au luat la cunoştinţă de potenţialitatea producerii vătămării întrucât părţile reclamante au arătat în cuprinsul acţiunii şi al plângerii prealabile că au constatat în cursul anului 2018 că pe terenul limitrofa început edificarea primului bloc.

Astfel, după cum au arătat şi în faţa primei instanţe, conform art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, procedura prealabilă trebuie formulată în termen de 30 de zile de la data la care persoana vătămată a luat cunoştinţă, pe orice cale, de conţinutul actului. Textul mai arată că, pentru motive temeinice, plângerea prealabilă se poate formula şi peste termenul de 30 de zile, dar nu mai târziu de 6 luni de la data la care a luat la cunoştinţă, pe orice cale, de conţinutul actului. Termenul de 6 luni, conform aceluiaşi text, este de prescripţie.

Conform art. 76 alin. (1) lit. b) din anexa la Ordinul nr. 839/2009, după obţinerea autorizaţiei de construire, în vedere executării lucrărilor, beneficiarul are obligaţia de amplasare, la loc vizibil, a panoului de identificare a investiţiei. În speţă, panoul a fost afişat în 15.07.2018 după cum rezulta din fotografia panoului depusa la dosar, aspect necontestat de către reclamanţi.

De la momentul afişării panoului cu A.C. nr. 341/11.06.2018, care priveşte ambele imobile, reclamanţii trebuiau să formuleze în 30 de zile procedură prealabilă sau, cel puţin, să formuleze o cerere de consultare a autorizaţiei de construire. Cererea de comunicare a autorizaţiei a fost formulată doar în iunie 2019, iar procedura prealabilă a fost formulată în 16.07.2019.

Momentul luării la cunoştinţă despre actul administrativ atacat este, după cum arată, şi reclamanţii în cererea introductivă de instanţă, "În cursul anului 2018", ceea ce îi face să creadă ca acel moment se situează temporal imediat după emiterea autorizaţiei de construire nr. 341/11.06.2018, iar un al doilea moment "în cursul anului 2019" ceea ce îi determină să constate pasivitatea reclamanţilor în ceea ce priveşte atacarea actului administrativ care îi privea în mod direct, aşa cum susţin prin motivarea acţiunii. Dacă se raportează la presupusa vătămare invocată de aceştia, apreciază că luarea de poziţie faţă de actul administrativ şi faţă de edificarea acestor construcţii ar fi trebuit să fie mult mai promptă şi nu să se autosesizeze doar în momentul în care au văzut că primul bloc este gata, iar cel de-al doilea este la stadiul de construire al etajului nr. 2.

Susţinerile recurenţilor cu privire la faptul că edificarea primului bloc nu este relevantă nu pot fi avute în vedere atât timp cât, pe de o parte, prin cererea introductivă se solicită în mod expres anularea în integralitate a autorizaţiei de construire nr. 341/11.06.2018, iar pe de altă parte, prin panoul privind începerea lucrărilor au putut înţelege foarte clar faptul că vecinătatea lor se construiesc două blocuri. În acest sens, trebuie văzut că în cadrul panoului de informare se face menţiunea exactă nu numai asupra elementului de identificare al autorizaţiei şi beneficiarul său, dar şi asupra obiectului autorizaţiei de construire care vizează două blocuri şi nivelul de înălţime al acestora (P+4 E+POD), astfel că în mod corect a reţinut instanţa de fond că nu prezintă relevanţă care din blocuri a fost edificat primul din moment ce reclamanţii au putut să înţeleagă imediat că de fapt autorizaţia priveşte două construcţii cu care se învecinează, iar pentru a exclude orice risc de neînţelegere puteau solicita imediat autorităţii locale comunicarea actului, astfel cum de altfel au făcut abia în cursul anului 2019, fiindu-le transmis un răspuns favorabil prin adresa nr. .../20.06.2019.

Lucrările de construcţie la blocul 1 au început în luna iulie 2018 conform anunţului depus la Primărie înregistrat sub nr ../19.07.2018. Aşa fiind, plângerea prealabilă împotriva autorizaţiei de construire a cărei anulare se solicită trebuia să fie introdusă până cel mai târziu în luna mai 2018, conform articolelor de lege menţionate mai sus. Atunci expirau cele 6 luni de la luarea la cunoştinţă despre actul administrativ atacat, întrucât autorizaţiile de construire sunt publice şi publicate pe site-ul primăriei municipiului astfel că reclamanţii-recurenţi aveau posibilitatea legală şi morală de a consulta şi verifica legalitatea autorizaţiei şi maniera în care aceasta îi afectează.

Vătămarea invocată de către aceştia nu poate subzista în aceasta speţă în condiţiile în care reclamanţii au rămas în pasivitate mai mult de 6 luni, până la începerea lucrărilor de construcţie de la al doilea bloc, autorizat prin aceeaşi autorizaţie nr. 341/2018.

În plus, nu există practic o plângere prealabilă formulată, ci doar o solicitare de eliberare a unei copii după autorizaţia atacată, solicitare la care i s-a răspuns de către Primar în 20.06.2019.

Analizând recursul, ale cărui motive se subsumează prevederilor art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod proc. civilă, Curtea constată următoarele:

Recurenții au invocat prin cererea de recurs formulată argumente care se circumscriu motivului de casare prev. de art. 488 pct.8 C.pr.civ., susținând că hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

În motivarea cererii de recurs, au arătat că instanța de fond a apreciat în mod greșit că ar fi intervenit prescripţia formulării procedurii prealabile prin raportare la prevederile art. 7 şi art. 11 din Legea nr. 554/2004.

Examinând hotărârea atacată, se constată că instanţa de fond a apreciat că ar fi intervenit prescripţia dreptului reclamanţilor de a formula plângere prealabilă faţă de prevederile art. 11 alin.2 teza a II a din Legea nr. 554/2004 deoarece termenul de formulare a plângerii curge pentru terţi de la data luării la cunoştinţă, acest moment fiind acela al afişării la loc vizibil a panoului de identificare a investiţiei, în cuprinsul căreia este menţionat actul administrativ a cărui anulare se solicită.

Potrivit art. 7 alin.3 din Legea nr. 554/2004 modif.: Este îndreptăţită să introducă plângere prealabilă şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept. Plângerea prealabilă, în cazul actelor administrative unilaterale, se va introduce în termen de 30 de zile din momentul în care persoana vătămată a luat cunoştinţă, pe orice cale, de conţinutul actului. Pentru motive temeinice, plângerea prealabilă se poate formula şi peste termenul de 30 de zile, dar nu mai târziu de 6 luni de la data la care a luat cunoştinţă, pe orice cale, de conţinutul acestuia. Termenul de 6 luni prevăzut în prezentul alineat, precum şi cel prevăzut la alin. (1) sunt termene de prescripţie.

De asemenea, art. 11 alin.2 din Legea nr. 554/2004 modif. prevede că: Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz.

Textul art. 7 alin. 3 stabileşte în mod neechivoc că termenul de formulare a plângerii prealabile în cazul în care se solicită anularea unui act administrativ adresat altui subiect de drept curge de la data luării la cunoştinţă, pe orice cale, a conţinutului acestuia. 

Chiar dacă art. 11 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 prevede că termenul de un an curge de la data luării la cunoştinţă, fără alte precizări, interpretarea textului nu poate fi realizată decât prin coroborarea acestuia cu prevederea cuprinsă la art. 7 alin.3, în sensul că termenul curge de la data luării la cunoştinţă a conţinutului actului.

Referitor la momentul luării la cunoştinţă a conţinutului autorizaţiei de construire de către reclamanţii din prezenta cauză, Curtea constată, contrar aprecierii instanţei de fond, că din probele administrate rezultă că aceştia ar fi putut afla doar de existenţa actului prin afişarea panoului de identificare a investiţiei, conţinutul autorizaţiei neregăsindu-se pe acel panou. Mai mult, reclamanţii au fost în imposibilitate de a afla conţinutul actului chiar şi după formularea unei cereri de comunicare a autorizaţiei adresate emitentului, fiind îndrumaţi să consulte datele publicate online.

Or, panoul de identificare a investiţiei nu cuprindea autorizaţia de construire în integralitatea sa, datele menţionate fiind sumare, astfel că nu se poate reţine că reclamanţii au cunoscut conţinutul actului administrativ atacat de la momentul afişării panoului de identificare a investiţiei.

Prin urmare, atâta timp cât pârâţii nu au reuşit să facă dovada faptului că reclamanţii au cunoscut conţinutul actului contestat la o dată anterioară celei invocate de aceştia, termenul de formulare a plângerii prealabile nu putea să curgă decât de la momentul la care există dovezi că reclamanţii au luat cunoştinţă de conţinutul autorizaţiei de construire atacată.

 Nu pot fi reţinute nici consideraţiile referitoare la împlinirea termenului de prescripţie faţă de împrejurarea că reclamanţii ar fi avut posibilitatea de a lua cunoştinţă de conţinutul actului imediat după afişarea panoului întrucât, pe de o parte, textul legal permite în cazul terţilor ca începutul termenului să fie reprezentat de momentul cunoaşterii conţinutului actului, iar pe de altă parte, în cazul reclamanţilor interesul de a solicita comunicarea actului atacat nu a luat naştere decât la momentul edificării blocului din proximitatea proprietăţii acestora, fiind necontestat faptul că demararea investiţiei a început cu ridicarea unui bloc mai îndepărtat de proprietatea acestora.

Pe cale de consecinţă, nu poate fi reţinută depăşirea termenului de formulare a procedurii prealabile de către reclamanţi, excepţia prescripţiei dreptului la formularea plângerii prealabile şi implicit a tardivităţii acţiunii fiind neîntemeiate.

Față de cele reținute anterior se constată că este dat motivul de casare prev. de art. 488 pct.8C.pr.civ., hotărârea instanței de fond fiind pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, motiv pentru care recursul urmează a fi admis.

Având în vedere că pronunțarea soluției s-a realizat prin reţinerea unei excepţii, împrejurare în care nu se poate reține că a fost realizată o cercetare pe fond a cauzei, văzând prevederile art. 496 alin. 2 C.pr.civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004 modif., Curtea va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Domenii speta

Spete similare