Alocaţia de stat. Suprapunerea prestaţiilor. Procedura operaţională privind activitatea de acordare a beneficiilor familiale conform Regulamentului ce nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială

Rezumat:

Normele europene care asigură coordonarea sistemelor de securitate socială stabilesc o serie de principii: o singură legislaţie aplicabilă; egalitatea de tratament; totalizarea perioadelor de asigurare, rezidenţă sau ocupare; principiul bunei administrări în virtutea căruia instituţiile statelor membre au obligaţia de a coopera şi de a-şi furniza asistenţă reciprocă în folosul propriilor cetăţeni. Art. 10 Regulament menţionează – într-o manieră explicită – principiul general al prevenirii suprapunerii prestaţiilor, ceea ce înseamnă că Regulamentul nu conferă şi nici nu menţine dreptul la mai multe prestaţii de acelaşi fel pentru una şi aceeaşi perioadă.

Hotărârea:

Prin cererea adresată Tribunalului Suceava – Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal la data de 03.09.2020, înregistrată  sub nr. .../86/2020, reclamanta A., în contradictoriu cu  pârâta Agenţia Judeţeană pentru Plăti şi Inspecţie Socială B.,  a formulat  contestaţie împotriva Deciziei nr. 1593410074658 din 29.06.2020, din dosar nr. 33141716992139938940 privind recuperarea unor sume plătite necuvenit cu titlu de alocaţie de stat pentru copil, emisă de către Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Suceava şi împotriva Deciziei nr. 23126/17.08.2020, de soluţionare a contestaţiei împotriva Deciziei nr. 1593410074658 din 29.06.2020, emisă de aceeaşi instituţie, solicitând admiterea prezentei contestaţii şi  anularea deciziilor sus-arătate.

Tribunalul Suceava, prin sentinţa nr.912/17.12.2020, a admis cererea şi a anulat decizia nr. 1593410074658/29.06.2020 şi decizia nr. 23126/17.08.2020 emise de către pârâtă.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, pârâta Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială a promovat recurs, criticile recurentei vizând următoarele aspecte:

Sentinţa atacată este nelegală, fiind dată cu aplicarea greşită a legii şi încălcarea normelor de drept material.

Instanţa de fond nu a ţinut seama de proba depusă la dosarul cauzei constând în răspunsul la formularul European E411 primit de la statul italian, respectiv agenţia italiană INPS TIVOLI, care atestă că minorul C. a primit în continuare de la statul italian alocaţie şi pentru perioada 01.10.2017 -30.06.2020. Aceeaşi agenţie italiană, la data de 27.10.2016, a eliberat cererea de autorizare a alocaţiilor pentru Nucleul Familial prin răspunsul la formularul European E411, confirmând că soţul intimatei, D., a primit în continuare alocaţie pentru minorul C. ca angajat în perioada 01.07.2016 - 29.05.2019, iar în perioada 25.06.2019 - 30.06.2020 a primit această alocaţie familială alături de indemnizaţia de la NASPI.

Instanţa de fond în mod eronat a reţinut că intimata-reclamantă a solicitat încetarea alocaţiei în Italia prin cererea de autorizare a alocaţiilor pentru Nucleul Familial, şi că această cerere de autorizare atestă încetarea alocaţiei în Italia, dar de fapt este o cerere care atestă perioada în care a beneficiat de alocaţie în statul italian, eliberată în data de 27.10.2016 pentru perioada 28 07 2013 -30.09.2017.

La depunerea cererii de reluare a alocaţiei de stat în România, conform Procedurii operaţionale nr. 22780 din 25.10.2018, AJPIS a iniţiat formularul E411 nr. 11340 din 18.05.2018 la care nu s-a primit răspuns şi apoi s-a reiniţiat un alt formular E411 cu nr. 4317 din 13.02.2019 la care s-a primit răspunsul înregistrat de către instituţia recurentă sub nr. 17358 di 09.06.2020 şi în baza căruia s-a întocmit decizia de debit.

Faţă de cererea de autorizare a alocaţiilor pentru Nucleul Familial eliberată la data de 27.10.2016, formularul E411 cu nr. 4317 din 13.02.2019 la care s-a primit răspunsul înregistrat de către AJPIS sub nr. 17358 din 09.06.2020 este documentul cel mai recent sau cel mai nou care atestă că minorul C. a beneficiat de alocaţie în Italia. Conform procedurii operaţionale mai sus menţionate, în cazul în care la primirea răspunsului din statul membru de activitate, familia a beneficiat de prestaţii familiale pentru copil în satul membru de activitate, se va constitui debit pe perioada de suprapunere a plăţilor, conform art. 72 din Regulamentul European nr. 987/2009. Prin urmare, instanţa de fond în mod eronat susţine în considerentele hotărârii judecătoreşti că beneficiarul alocaţiei familiale primite conform formularului E411 poate fi obligat la restituirea acesteia către statul italian, încălcând dispoziţiile art. 72 din Regulamentul European nr. 987/2009. Potrivit Procedurii operaţionale, chiar dacă copilul are reşedinţa în România împreună cu un părinte fără activitate în România, celălalt membru de familie cu activitate într-un stat membru poate beneficia de prestaţii familiale pentru copil în statul membru de activitate. Deşi la traducerea formularului E411, translatorul a făcut o inversare de persoane, se vede clar că e greşeala traducătorului, originalul formularului E411, cel în limba italiană, este înscrisul de bază care atestă în mod just ordinea persoanelor.

În consecinţă, instanţa de fond a încălcat legislaţia europeană, respectiv Regulamentul european nr. 883/2004 şi Regulamentul European nr. 987/2009, aplicând în mod greşit legea naţională, iar prin admiterea cererii de chemare în judecată instanţa de fond mai acordă şi cea de-a doua alocaţie minorului C. A considerat că proba răspunsului la formularul E411 nu este edificatoare, concludentă, pertinentă şi utilă cauzei, când dimpotrivă este proba cea mai importantă, prin care agenţia italiană îşi recunoaşte competenţa de acordare a prestaţiilor familiale. Motivarea hotărârii instanţei de fond este superficială şi confuză, nefiind respectate prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă.

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă A. a solicitat respingerea recursului, în esenţă susţinând că în mod corect instanţa de fond a statuat că minorul C. are dreptul de a primi alocaţie de stat de la statul român, astfel încât decizia de recuperare a debitului este nelegală.

Prin răspunsul la întâmpinare, recurenta reafirmă că instanţa de fond a încălcat legislaţia europeană, respectiv dispoziţiile art. 11 şi 68 din Regulamentul CE nr. 883/2004 şi dispoziţiile art. 72 din Regulamentul European nr. 987/2009, aplicând în mod greşit legislaţia naţională pentru perioada de debit, copilul C. beneficiind astfel, contrar legii, de două alocaţii de stat de la două state membre - România şi Italia - şi că decizia nr.1593410074658 din 29.06.2020 privind recuperarea unor sume plătite necuvenit cu titlu de alocaţie de stat pentru copii este temeinică şi legală.

Examinând recursul, ale cărui motive pot fi circumscrise celor prevăzute de art.488 pct.8 din Codul de procedură civilă, curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:

Prin Decizia nr. 1593410074658 din 29.06.2020 recurenta a obligat reclamanta la restituirea sumei totale de 3798 lei reprezentând alocaţia de stat încasată pentru minorul C., născut la data de 23 octombrie 2003, pentru perioada 01 octombrie 2017 – 30 iunie 2020, cu motivarea că soţul reclamantei, D., a încasat, în aceeaşi perioadă, pentru minor, prestaţiile familiale achitate de statul italian potrivit ordinii de prioritate stabilite de Regulamentul (CE) nr.  883/2004 (f.9 şi 10 dosar tribunal).

Cu titlu preliminar, Curtea înţelege să facă următoarele precizări:

Regulamentul (CE) nr.  883/2004 – aplicabil litigiului pendinte – face parte dintr-un pachet legislativ al UE în domeniul coordonării sistemelor de securitate socială la nivelul statelor membre.

Normele europene care asigură coordonarea sistemelor de securitate socială stabilesc o serie de principii: o singură legislaţie aplicabilă; egalitatea de tratament; totalizarea perioadelor de asigurare, rezidenţă sau ocupare; principiul bunei administrări în virtutea căruia instituţiile statelor membre au obligaţia de a coopera şi de a-şi furniza asistenţă reciprocă în folosul propriilor cetăţeni.

Art. 10 Regulament menţionează – într-o manieră explicită – principiul general al prevenirii suprapunerii prestaţiilor, ceea ce înseamnă că Regulamentul nu conferă şi nici nu menţine dreptul la mai multe prestaţii de acelaşi fel pentru una şi aceeaşi perioadă.

În speţă, Curtea este chemată să stabilească legislaţia statului membru aplicabilă situaţiei dedusă judecăţii, cu referire la acordarea prestaţiilor familiale – alocaţie minor.

Pentru situaţia în care drepturile sunt deschise în aceeaşi perioadă pentru membrii aceleiaşi familii, în conformitate cu mai multe legislaţii, pentru respectarea principiului care se degajă din art. 10 Regulament - art. 68 stabileşte o serie de reguli de prioritate.

Din conţinutul informaţiilor furnizate de autorităţile competente ale statului italian, rezultă că D. – soţul reclamantei-intimate – a beneficiat din partea statului italian de prestaţiile familiale pentru minorul C. (rezultat dintr-o căsătorie anterioară a reclamantei-intimate) pe perioada 01 octombrie 2017 – 30 iunie 2020 – titularul încasării respectivelor prestaţii familiale fiind lucrător cu contract pe durată nedeterminată încheiat cu o firmă italiană, iar potrivit informaţiilor furnizate de autorităţile române, pentru aceeaşi perioadă şi pentru acelaşi minor, reclamanta a încasat din partea statului român alocaţie de stat, aceasta împreună cu minori stabilindu-şi rezidenţa în România (comuna X) începând cu luna septembrie 2017.

De interes pentru dezlegările din prezenta cauză este declaraţia soţului reclamantei, D., care a înţeles să apeleze la instituţia „nucleului familial” în componenţa căruia intră şi copiii născuţi din căsătoriile anterioare ale soţilor şi care a fost creată şi reglementată de statul italian pentru a ajuta şi susţine familiile lucrătorilor care desfăşoară o activitate salarială pe teritoriul acestui stat membru prin plata şi a prestaţiilor familiale (alocaţii) de natura celor din litigiu.

Este indiscutabil dreptul minorului C. de a beneficia de prestaţii familiale (alocaţie minor), iar înscrisurile – la care Curtea a făcut trimitere în precedent – pun în evidenţă, fără echivoc, existenţa, pentru aceeaşi perioadă, a unei suprapuneri a prestaţiilor de acelaşi tip achitate deopotrivă de cele două state membre UE.

Potrivit înscrisurilor existente la dosar rezultă cu evidenţă faptul că începând cu luna septembrie 2017, reclamanta împreună cu minorul şi-au stabilit rezidenţa pe teritoriul statului român, că minorul este înscris şi urmează cursurile Şcolii Gimnaziale X, iar relaţiile dintre soţi sunt grav deteriorate, existând înregistrată pe rolul instanţei de judecată acţiunea de divorţ.

Circumstanţele mai sus evocate pun în evidenţă faptul că, începând cu septembrie 2017 nu mai poate fi vorba de existenţa „nucleului familial” care să justifice acordarea de către statul italian (instituţia competentă) a prestaţiilor familiale către D., aşa încât, începând cu această dată (septembrie 2017) statului român (instituţia competentă) îi revine - prioritar - obligaţia achitării acestei prestaţii familiale către reclamantă care împreună cu minorul au stabilită rezidenţa pe teritoriul acestuia.

Aşa fiind, în acord cu statuările primei instanţe şi din perspectiva considerentelor evocate în precedent, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul pârâtei.

Domenii speta

Spete similare