Infracţiunea de tăiere fără drept de arbori. Condiţii prevăzute de Legea nr. 197 din data de 7 septembrie 2020 pentru existenţa elementului material al laturii obiective.

Rezumat:

Potrivit prevederilor art. 107 alin. 1 lit. d din Legea nr. 46/2008 constituie infracţiune silvică, dacă valoarea prejudiciului produs este de cel puţin 50 de ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, „tăierea, ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieţi sau lăstari din fondul forestier naţional şi din vegetaţia forestieră situată pe terenuri din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate”. Prin Legea nr. 197 /2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 46/2008 - Codul silvic, art. 107 Cod silvic a suferit o serie de modificări. Astfel, faţă de forma actuală a art.107 Cod Silvic, curtea constată că, începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 197 din data de 7 septembrie 2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 46/2008 - Codul silvic, tăierea fără drept de arbori constituie infracţiune numai dacă aceştia sunt situaţi în fondul forestier naţional, nemaifiind însă incriminată tăierea fără drept de arbori din vegetaţia forestieră situată pe terenuri din afara acestuia.

Potrivit art. 3 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, „Dispoziţiile art. 4 din Codul penal privind legea penală de dezincriminare sunt aplicabile şi în situaţia în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracţiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracţiunii, inclusiv a formei de vinovăţie, cerută de legea nouă pentru existenţa infracţiunii”.

În ce priveşte infracţiunea de tăiere fără drept de arbori, în forma sa anterioară datei de 11.09.2020, pentru existenţa elementului material al laturii sale obiective nu era suficientă săvârşirea acţiunii interzise, ci era deopotrivă necesară şi îndeplinirea, în mod alternativ, a două condiţii-cerinţe esenţiale prevăzute de textul incriminator şi ataşate acestuia. Astfel, se impunea ca activitatea de tăiere a arborilor să aibă loc fie de pe o suprafaţă de teren aparţinând fondului forestier naţional, fie ca aceştia să facă parte din vegetaţia forestieră situată pe terenuri din afara sa.

Ulterior modificărilor intervenite prin Legea nr. 197 din data de 7 septembrie 2020, singura condiţie impusă de legiuitor este aceea ca fapta să fie comisă prin tăierea fără drept de arbori din fondul forestier naţional.

Hotărârea:

Prin sentinţa penală nr.298 din data de 18.09.2020 pronunţată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr. .../227/2020, în baza art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunilor de: tăiere fără drept de arbori, prev. de art. 107 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 46/2008, la pedeapsa de 1an şi 6 luni închisoare;  furt de arbori, prev. de art. 109 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 46/2008, la pedeapsa 1an şi 6 luni închisoare.

În temeiul art. 38 alin. 1 Cod penal, art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, la pedeapsa de 1an şi 6 luni închisoare se adaugă 6 luni o treime din cealaltă pedeapsă cu închisoarea, pedeapsa aplicată fiind de 2 ani închisoare.

În baza art. 91 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani.

În baza art. 93 alin. 1 Cod penal, a fost obligat inculpatul la respectarea următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. 2 Cod penal, pe durata termenului de încercare inculpatul are obligaţia să frecventeze programele de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate apreciate ca adecvate de către Serviciul de Probaţiune.

În baza art. 93 alin. 3 Cod penal, s-a stabilit ca inculpatul să presteze timp de 120 de zile o activitate neremunerată în cadrul Primăriei Comunei ..sau Primăriei Comunei ..; programul de executare al acestei activităţi va fi stabilit de către Serviciul de Probaţiune .

S-a constatat că UAT M. prin reprezentant legal nu s-a constituit parte civilă în cauză.

S-a confiscat de la inculpat suma de 8671,58 lei reprezentând c/val material lemnos.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat: 200 lei de la urmărirea penală şi 100 lei de la cercetarea judecătorească.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut prima instanţă că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni nr. 1951/P/2015 din 16 ianuarie 2020, înregistrat la această instanţă sub nr. .../227/2020 din 22 mai 2020, a fost trimis în judecată inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunilor de „tăiere fără drept de arbori, prev. de art. 107 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 46/2008 şi furt de arbori, prev. de art. 109 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 46/2008”, constând în aceea că, în luna august 2015, a tăiat fără drept şi sustras un număr de 8 arbori, specia molid, din pădurea aparţinând comunei M., situată la locul numit "Muncelu", u.a. 22, de pe raza satului V., cauzând astfel un prejudiciu în valoare 8.671,58 lei.

Din actul de sesizare a instanţei a rezultat următoarea situaţie de fapt:

La data de 01.05.2015, între Asociaţia Agricolă M. şi inculpatul A. a intervenit o convenţie privind exploatarea pășunilor aflate în proprietatea comunei M., înţelegere în baza căreia acesta a luat în folosinţă suprafaţa de 35 ha la locul numit "Muncelu", situată în extravilanul satului V. Potrivit clauzelor contractuale, inculpatul avea obligaţia, printre altele, să evite producerea de pagube fondului forestier. Totodată, în baza înţelegerii inculpatul A. şi-a edificat o stână pe suprafaţa luată în folosinţă, construcţia fiind în apropierea pădurii (fondul forestier administrat de Ocoalele Silvice M. şi ..).

Profitând de amplasarea stânei – un loc izolat şi în apropierea pădurii – în cursul lunii august 2015, inculpatul A. a tăiat fără drept un număr de 8 arbori, specia molid, acoperind cioatele cu resturi de cetină. Ulterior, cantitatea de material lemnos tăiată, respectiv 27,968 m.c. (cu o valoare de 8.671,58 lei) a fost transportată şi comercializată de inculpat în comuna M. Fapta a fost descoperită de martorul .., funcţionar în cadrul Primăriei M., acesta formulând la data de 09.09.2015 un denunț prin care a sesizat comiterea infracţiunilor silvice.

Fiind audiat în cauză în prezenţa avocatului ales, inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa şi nici nu a oferit explicaţii în pofida faptului că distanţa dintre locul în care au fost tăiaţi arborii şi stână este foarte mică.

Din declaraţiile martorilor .... (persoane care au descoperit cioatele arborilor tăiaţi), reiese că inculpatul A., cu ocazia controlului şi a verificărilor efectuate în perioada 31.08.2015-04.09.2015, a recunoscut comiterea faptelor şi anume tăierea şi sustragerea unui număr de 8 arbori, susţinând neverosimil că a avut acordul pădurarului. Mai mult decât atât, cu ocazia audierii martorului .., cioban la stâna inculpatului, acesta a arătat că inculpatul A. a doborât în luna septembrie 2015 un număr de 8 arbori, specia molid, din pădurea situată în apropierea stânei, materialul lemnos fiind transportat în localitatea M.

Pe de altă parte, martorii .. au relatat că în cursul anului 2015, inculpatul A. i-a solicitat pentru a transporta material lemnos fasonat şi depozitat la stâna pe care o deţinea în zona "M".

Probatoriul administrat a mai relevat faptul că la stână inculpatul deţinea un ferăstrău mecanic (drujbă), unealtă cu care a tăiat cei 8 arbori, aspect care se coroborează cu procesul-verbal de cercetare la faţa locului.

Deşi a existat suspiciunea că inculpatul A. a mai tăiat şi sustras din acelaşi loc, în cursul lunii septembrie 2015, încă 11 arbori, specia molid, cu un volum de 33,983 m.c., în valoare de 10.181,09 lei, în raport de actele de urmărire penală efectuate s-a constatat că nu a fost atins standardul probei dincolo de orice îndoială rezonabilă (întrucât în mare parte se fundamentează pe prezumţia că inculpatul A. este şi autorul tăierilor ulterioare), motiv pentru care, cu privire la această ultimă faptă nu s-a dispunes trimiterea în judecată.

Astfel, spre deosebire de denunţul formulat în luna octombrie 2015, din denunţul iniţial formulat de martorul .., înregistrat sub nr. 6405/09.09.2015, dar şi din declaraţia acestuia reiese fără echivoc că la data de 04.09.2015 inculpatul a recunoscut (doar) tăierea unui număr de 8 arbori. Aspectele relatate de martorul-denunţător sunt concordante cu declaraţiile martorilor ..., în sensul că inculpatul a fost observat în apropierea locului faptei, recunoscând comiterea faptelor în sensul celor arătate. De asemenea, este de subliniat faptul că aceşti martori au relatat aspectele percepute precizând că au avut loc "în luna septembrie 2015", fără însă să poată preciza dacă era la începutul sau la sfârşitul lunii, având în vedere că prima faptă a fost descoperită la data de 31.08.2015.

Prezent în instanţă, inculpatul a declarat că recunoaşte şi regretă faptele pentru care a fost trimis în judecată şi a solicitat ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate la urmărirea penală, fiind de acord să presteze ore de muncă în folosul comunităţii.

La individualizarea pedepselor, instanţa a avut în vedere poziţia procesuală a acestuia, care a solicitat aplicarea prevederilor art. 375 alin. 1, raportate la dispoziţiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, recunoscând şi regretând fapta, dorind ca judecarea cauzei să se facă prin procedura simplificată pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, astfel că limitele de pedeapsă vor fi reduse cu o treime în cazul pedepsei închisorii.

Funcţie de aceste criterii, instanţa a apreciat că reeducarea inculpatului se poate realiza prin aplicarea unor pedepse cu închisoarea, cuantumul acestora fiiind stabilit în raport şi de gravitatea faptelor, de starea de pericol creată, de consecinţele acestora şi de conduita inculpatului în cursul procesului penal, scopul reeducativ al acestuia putând fi atins fără ca acestea să fie executate în regim de detenţie, procedându-se în consecinţă.

Instanţa a constatat că UAT M. prin reprezentant legal nu s-a constituit parte civilă în cauză.

S-a confiscat de la inculpat suma de 8671,58 lei reprezentând c/val material lemnos.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel partea civilă inculpatul, pentru motivele reţinute în încheierea de dezbateri din data de 27.01.2021.

Analizând apelurile prin prisma motivelor invocate, precum şi cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu prevederile art. 417 alin. 1,2, art. 420 Cod procedură penală, curtea constată că acestea sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:

Prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză.

Astfel, în luna august 2015, inculpatul a tăiat fără drept şi sustras un număr de 8 arbori, specia molid, din pădurea aparţinând comunei M., situată la locul numit "Muncelu", u.a. 22, de pe raza satului V., cauzând astfel un prejudiciu în valoare 8.671,58 lei.

Potrivit adresei nr.8990/2020 din data de 18.01.2021 emisă de primăria com. M., terenul de pe care s-au făcut tăierile ilegale de arbori nu aparţine fondului forestier naţional, acesta făcând parte, conform Amenajementului Pastoral, din păşunile împădurite ale com.M.

Acelaşi punct de vedere a fost exprimat şi de Ocolul Silvic Privat  .., în a cărei administrate se află terenul.

Potrivit prevederilor art. 107 alin. 1 lit. d din Legea nr. 46/2008, în forma în vigoare la data comiterii faptelor, constituie infracţiune silvică se pedepseşte cu închisoare de la 2 ani la 7 ani sau cu amendă, dacă valoarea prejudiciului produs este de cel puţin 50 de ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data comiterii faptei „tăierea, ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieţi sau lăstari din fondul forestier naţional şi din vegetaţia forestieră situată pe terenuri din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate”.

Prin Legea nr. 197 din data de 7 septembrie 2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 46/2008 - Codul silvic, publicată în Monitorul Oficial nr. 823 din 8 septembrie 2020 şi intrată în vigoare la data de 11.09.2020, art. 107 Cod silvic a suferit o serie de modificări.

Astfel, potrivit art. I pct. 34-37:

„34. La articolul 107, partea introductivă a alineatului (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 107 - (1) Ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieţi sau lăstari din fondul forestier naţional, indiferent de forma de proprietate, constituie infracţiune silvică şi se pedepseşte după cum urmează:”

35. La articolul 107, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (11), cu următorul cuprins:

„(11) Tăierea fără drept de arbori din fondul forestier naţional, indiferent de forma de proprietate, constituie infracţiune silvică şi se pedepseşte după cum urmează:

a) cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amendă, dacă valoarea prejudiciului produs este de până la 5 ori preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data constatării faptei;

b) cu închisoare de la un an la 3 ani, dacă valoarea prejudiciului produs este cuprinsă între limita prevăzută la lit. a) şi de cel mult 20 de ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data constatării faptei;

c) cu închisoare de la 2 la 7 ani, dacă valoarea prejudiciului produs este de cel puţin 20 de ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data constatării faptei.”

Astfel, faţă de forma actuală a art.107 Cod Silvic, curtea constată că, începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 197 din data de 7 septembrie 2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 46/2008 - Codul silvic, tăierea fără drept de arbori constituie infracţiune numai dacă aceştia sunt situaţi în fondul forestier naţional, nemaifiind însă incriminată tăierea fără drept de arbori din vegetaţia forestieră situată pe terenuri din afara acestuia.

Potrivit art. 3 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, „Dispoziţiile art. 4 din Codul penal privind legea penală de dezincriminare sunt aplicabile şi în situaţia în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracţiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracţiunii, inclusiv a formei de vinovăţie, cerută de legea nouă pentru existenţa infracţiunii”.

În ce priveşte infracţiunea de tăiere fără drept de arbori, în forma sa anterioară datei de 11.09.2020, pentru existenţa elementului material al laturii sale obiective nu era suficientă săvârşirea acţiunii interzise, ci era deopotrivă necesară şi îndeplinirea, în mod alternativ, a două condiţii-cerinţe esenţiale prevăzute de textul incriminator şi ataşate acestuia. Astfel, se impunea ca activitatea de tăiere a arborilor să aibă loc fie de pe o suprafaţă de teren aparţinând fondului forestier naţional, fie ca aceştia să facă parte din vegetaţia forestieră situată pe terenuri din afara sa.

Ulterior modificărilor intervenite prin Legea nr. 197 din data de 7 septembrie 2020, singura condiţie impusă de legiuitor este aceea ca fapta să fie comisă prin tăierea fără drept de arbori din fondul forestier naţional.

Aşa cum mai sus s-a reţinut, inculpatul a tăiat arbori de pe o suprafaţă de păşune împădurită, situată în afara fondului forestier naţional.

Raportat la cele mai sus expuse, curtea constată că fapta imputată inculpatului există în materialitatea ei, însă nu este dată cerinţa elementului material al laturii ei obiective care impune ca arborii tăiaţi să facă parte din fondul forestier naţional, impusă la prezentul moment de către legiuitor prin modificările aduse Codului silvic pe parcursul soluţionării apelului declarat de acesta.

Aşa fiind, curtea, în conformitate cu dispoziţiile art. 396 alin. 1, 5 Cod procedură penală coroborate cu cele ale art. 17 alin. 2 Cod procedură penală şi art. 16 alin. 1 lit. b teza I Cod procedură penală, cu trimitere la art. 4 Cod penal, va dispune achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de tăiere fără drept de arbori, prev. de art. 107 alin. 1 lit. d din Legea nr. 46/2008, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

Relativ la pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de furt de arbori, prev. de art. 109 alin. 1 lit. d din Legea nr. 46/2008, aceasta este în măsură să asigure scopurile acesteia, atât cel coercitiv, cât şi preventiv-educativ, dând posibilitatea unei conştientizări a consecinţelor faptei comise şi o reintegrare socială viitoare pozitivă a acesteia.

Faţă de circumstanţele reale ale comiterii infracţiunii şi urmările importante pe care le-a produs, aspectele invocate în cuprinsul motivelor de apel de inculpat (lipsa antecedentelor penale, situaţia familială deosebită, prezentarea în faţa instanţei, comportamentul în societate, dar şi după comiterea faptei, prezentarea la chemările organelor judiciare) nu se înfăţişează, în opinia curţii ca fiind suficient de relevante pentru a permite reţinerea dispoziţiilor art. 75 alin. 2 Cod penal, cu consecinţa atenuării tratamentului sancţionator stabilit de judecătorul fondului, cu atât mai mult cu cât toate aceste împrejurări au fost valorificate de prima instanţă, în mod corespunzător, prin aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege redus ca urmare a reţinerii disp.art.396 alin.10 Cod procedură penală.

Se justifică însă reducerea termenului de supraveghere, respectiv a perioadei în care acesta urmează să presteze muncă neremunerată în folosul comunităţii, apreciind curtea că prin respectarea obligațiilor timp de 2 ani şi de executare a obligaţiei prevăzute de art.93 alin.3 Cod penal pe o perioadă de 60 zile, există posibilitatea ca acesta să își adapteze comportamentul la normele de conduită unanim acceptate de comunitatea în care trăieşte.

Impunerea unei sau mai multor obligaţii inculpatului în temeiul art. 93 alin. 1 şi 2 Cod penal este obligatorie pentru instanţa care face aplicarea art. 91 Cod penal, textul fiind imperativ sub acest aspect. Ceea ce legea lasă la latitudinea instanţei este alegerea numărului şi a naturii obligaţiilor ce se impun.

În ceea ce priveşte solicitarea inculpatului privind înlocuirea obligaţiei instituite în sarcina sa, respectiv de frecventare programe de reintegrare, cu cea prevăzută la lit.a a aceluiaşi articol, respectiv de urmare curs de pregătire ori de calificare profesională, curtea o apreciază ca fiind neîntemeiată.

Curtea reţine că cererea este argumentată de faptul că noua obligaţie ar fi în măsură să îl determine pe acesta să aibă o atitudine responsabilă faţă de valorile sociale pe care legea le protejează, ajutându-l chiar să dobândească cunoştinţe pentru a practica o meserie, ceea ce i-ar spori nivelul de trai. Apreciază că obligaţia impusă nu este oportună în raport de persoana sa, care este bine integrat în societate.

Curtea, faţă de datele concrete ale cauzei, apreciază că obligaţia impusă de instanţa de fond este o măsură corespunzătoare pentru a asigura persoanei supravegheate şanse sporite de îndreptare, menţinerea acesteia fiind necesară. În plus, inculpatul va putea desfăşura în continuare activităţi de natura celor pe care la desfăşoară în prezent în vederea asigurării mijloacelor de trai şi va fi interesat în adoptarea unei atitudini corecte faţă de valorile sociale, aspect de natură a diminua perspectivele reiterării comportamentului infracţional.

Relativ la această obligaţie instituită în sarcina inculpatului, în condiţiile în care legea permite stabilirea în sarcina inculpatului a unuia sau mai multe astfel de programe de urmat, curtea, observând rolul avut în îndreptarea conduitei viitoare, va menţine cele dispuse în acest sens de instanţa fondului, însă cu limitarea numărului acestora la unul, suficient pentru a contribui la modificarea comportamentului său social.

Cât privesc criticile aduse modului de soluţionare a laturii civile a cauzei, acestea sunt întemeiate.

Curtea observă că partea civilă a solicitat încă din cursul urmăririi penale obligarea inculpatului la plata contravalorii materialului lemnos, depunând în acest sens la dosar şi fişa de calcul a prejudiciului. Cu privire la terenurile de pe care s-au făcut tăierile de copaci, acestea se află în proprietatea comunei M., iar primăria are încheiat un contract de asigurare servicii silvice cu Ocolul Silvic Privat ....

În condiţiile în care Primăria com.M. a înţeles să solicite contravaloarea pagubei suferite ca urmare a comiterii infracţiunii a cărei persoană păgubită este şi în raport de principiile ce se degajă din dispoziţiile art. 19 şi 20 Cod procedură penală, în mod greşit a reţinut prima instanţă faptul că nu există constituire de parte civilă în cauză. Deosebit de aceasta, cu ocazia dezbaterilor în fond, inculpatul a recunoscut în tot pretenţiile civile, declarând că este de acord cu plata lor.

În concluzie, instanţa de control judiciar reţine că se impunea reţinerea calităţii de parte Primăriei com. M. şi, întrunite fiind condiţiile răspunderii civile delictuale, obligarea inculpatului la plata contravalorii materialului lemnos în cuantum de 8671,58 lei.

A susţinut inculpatul că faţă de prevederile art. 8 alin. 1 lit. b, alin. 2 lit. b şi alin. 3 cu raportare la art. 7 alin. 2 din OUG nr. 85/2006 privind stabilirea modalităţii de evaluare a pagubelor produse vegetaţiei forestiere din păduri, contravaloarea pagubelor se încasează de către ocolul silvic care asigură administrarea sau serviciile silvice ale pădurii. Potrivit alin. 2 din aceeaşi ordonanţă, sumele care ar fi încasate cu titlu de prejudiciu s-ar distribui 50% pentru fondul de conservare şi regenerare al pădurilor, şi 50 % proprietarului.

Astfel, UAT M., în cazul în care instanţa de control judiciar va aprecia că aceasta are calitate de parte civilă, ar urma să primească un procent de 50 % din suma cu care susţine că s-a constituit parte civilă. Cum aceasta nu are asigurate servicii de pază şi administrare, nici pentru cei 50% nu s-ar fi putut constitui parte civilă.

Curtea, analizând prevederile legale mentionate, alăturat celor din Codul silvic care recunoaşte dreptul titularului pădurii private la despăgubire, reţine că distribuirea sumelor conform OUG nr.85/2006 nu poate leza dreptul material al proprietarului de pădure, fiind vorba doar o chestiune de distribuire şi virare a sumelor, ce se poate realiza ulterior pronunţării unei hotărâri de acordare a lor, şi nu de respingere a acţiunii civile promovate.

Aşa fiind, curtea, constatând întemeiate apelurile declarate, în conformitate cu prevederile art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, le va admite.

Va desfiinţa în parte sentinţa penală mai sus menţionată şi, în rejudecare, va proceda în sensul celor de mai sus.

Inculpatul urmează a executa pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare (pentru săvârşirea infracţiunii de furt de arbori, prev. de art. 109 alin. 1 lit. d din Legea nr. 46/2008).

În baza art. 91 Cod penal, va suspenda executarea pedepsei sub supraveghere şi va stabili un termen de supraveghere de 2 (doi) ani (în loc de 3 ani).

În temeiul art. 93 alin. 2 Cod penal, pe durata termenului de încercare, inculpatul are obligaţia să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate apreciate ca adecvate de către Serviciul de Probaţiune (în loc de programele de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate apreciate ca adecvate de către Serviciul de Probaţiune).

În baza art. 93 alin. 3 Cod penal, stabileşte ca inculpatul să presteze timp de 60 zile (în loc de 120 de zile) o activitate neremunerată în cadrul Primăriei Comunei M. sau Primăriei Comunei ...

În temeiul art. 397 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 1357 Cod civil, va admite acţiunea civilă promovată de partea civilă Primăria com.M. şi va obliga inculpatul să plătească acesteia suma de 8671,58 lei.

Având în vedere soluţia de achitare ce urmează a se pronunţa în cauză, curtea va reduce cuantumul cheltuielilor judiciare din primă instanţă la plata cărora inculpatul a fost obligat la 50 lei.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu sunt contrare prezentei decizii.

Domenii speta

Spete similare