Trimiterea cauzei la parchet în vederea completării măsurii penale. Condiţii

Prin Decizia nr. 821/R/17.12.2004 a Curtii de Apel s-a admis recursul Parchetului de pe lânga  Tribunalul Mures împotriva sentintei penale nr.420/17 noiembrie 2004 a Tribunalului Mures, s-a casat integral sentinta penala atacata si s-a dispus continuarea judecarii cauzei de catre prima instanta. S-a dispus mentinerea starii de arest preventiv fata de inculpatul C. P. E. în prezent detinut în Penitenciarul Târgu-Mures, iar cheltuielile judiciare în recurs ramân în sarcina statului. Suma de 400.000 lei, onorariu avocatial din oficiu, va fi avansata din fondul special al Ministerului Justitiei catre Baroul Mures.

Analizând recursul astfel declarat prin prisma motivelor invocate, dar si din oficiu în limita investirii s-a apreciat ca aceasta cale de atac este fondata, impunându-se a fi admisa pentru considerentele ce se vor expune mai jos:

Prin rechizitoriul întocmit la data de 17 iulie 2003 Parchetul de pe lânga Tribunalul Mures a dispus trimiterea în judecata, în stare de arest preventiv, a inculpatului C.P. E. sub acuza savârsirii infractiunii incriminate de disp.art.174, 176 lit.a, b C.pen. Acest act de inculpare a fost întocmit dupa ce în faza de urmarire penala dreptul la aparare al inculpatului, consacrat si garantat nu doar de disp.art.6 din Codul de procedura penala, dar si de disp.art.24 din Constitutia revizuita a României, a fost pe deplin respectat, aspect ce reiese nu doar din atenta studiere a materialului probator administrat în aceasta prima etapa a procesului penal, dar si în mentiunile facute în actul aflat la fila 140 dosar nr.557/P/2002 al Parchetului de pe lânga Tribunalul Mures(procesul-verbal de prezentare a materialului de urmarire penala, act semnat atât de procurorul ce a efectuat în mod direct urmarirea penala în cauza, dar si de inculpat si de aparatorul ales al acestuia). La finalizarea urmaririi penale inculpatul, în mod expres, învedereaza ca nu mai are de propus alte probe în aparare, dar la aproximativ 16 luni de zile de la sesizarea instantei si dupa audierea de 5 ori, la termenul de judecata din 15.11.a.c. revine asupra tuturor declaratiilor date pâna în acest moment si întelege sa sustina ca fapta de care este acuzat, ar fi fost comisa de alte doua persoane, respectiv de R.P. si M. M., iar el doar ar fi asistat la derularea evenimentelor desfasurate în data de 5 decembrie 2002 în locuinta din mun.Tg.-Mures. Totodata, acest inculpat a înteles sa sustina ca cele doua persoane indicate drept faptuitori, realii autori ai infractiunii de care el este acuzat, erau cei trimisi de martorul S. D., pentru a exercita presiuni asupra lui în vederea restituirii banilor împrumutati de la acesta(S. D.), ultim martor care, dupa arestarea sa, a continuat, în mod constant, sa exercite diferite presiuni asupra lui pentru a-l determina sa nu faca declaratii conforme realitatii.

Separând aceasta ultima declaratie a inculpatului, de tot restul materialului probator administrat în cauza, si coroborând aceasta declaratie cu înscrisul prezentat  instantei si  aflat în xerocopie la fila 252 din dosarul instantei de fond, s-a apreciat ca se impune retrimiterea  cauzei la Parchet în vederea completarii urmaririi penale pentru considerentele expuse în motivarea sentintei promovate.

Aceste motive avute în vedere de instanta de fond pentru a dispune restituirea cauzei la Parchet nu au însa justificare, sustinere juridica deoarece:

- desi a beneficiat de asistenta juridica de specialitate înca din momentul declararii urmaririi penale împotriva sa, el nu a înteles sa releve aspectele expuse la termenele de judecata, aspecte distincte de tot contextul ce reiese din materialul probator al cauzei. Înscrisul aflat la fila 252 în dosarul instantei de fond si despre care inculpatul sustine ca i-ar fi fost trimis de martorul S. D. este incomplet, el nefiind copiat pe partea ce contine mentiuni cu privire la expeditor si localitatea de expeditie.

- martorul Suceava Daniel a fost audiat în fata instantei de fond, ocazie cu care inculpatul si aparatorul sau ales nu au înteles sa-i adreseze întrebari cu privire la presiunile exercitate prin persoane interpuse asupra sa si cu privire la "garantiile” de eliberare date acestui inculpat. Este greu de crezut ca inculpatul, fata de care s-a luat masura retinerii si arestului preventiv din 6 decembrie 2002 si care a înteles sa exercite calea de atac a recursului împotriva hotarârii de luare a acestei masuri preventive, de prelungire si mentinere a acestei masuri putea sa manifeste încredere în asa-zisele garantii date de martorul S. D. ca va fi judecat în libertate, în conditiile în care toate aceste cai de atac exercitate de el au fost respinse, în mare parte, ca nefondate dar si ca tardive. În intervalul de timp de când este privat de libertate inculpatul putea sa realizeze nu doar faptul ca acuzele ce planeaza asupra sa sunt foarte grave, dar si aceea ca necolaborarea cu organele judiciare si cele judecatoresti pot fi aspecte ce pot influenta în mod negativ modul de solutionare a cauzei.

- martorii R. P. si M. M. indicati de inculpat la ultimele termene de judecata ca fiind adevaratii autori ai faptei de care este acuzat acesta, au fost propusi în conditii ce contravin disp.art.320 alin.3 teza finala C.pr.penala. instanta de fond a precizat, vis-à-vis de acesti doi martori, ca este oportuna identificarea si audierea acestora de catre organele judiciare, în conditiile în care pentru a se asigura respectarea disp.art.4 C.pr.pen. coroborat cu disp.art.6 paragraf 1 din CEDO, trebuia sa dea maxima eficienta dispozitiilor art.327, 328 C.pr.pen.

De asemenea se constata ca, în mod gresit instanta de fond a stabilit ca doar procurorul poate proceda la reaudierea martorilor S. D. si C. A. E. pentru lamurirea aspectelor expuse în sentinta pronuntata, în conditiile în care judecatorul, învestit cu solutionarea cauzei privindu-l pe inculpat, putea si trebuia sa dea maxima eficienta în cauza dispozitiilor art.327 – 331 C.pr.pen., dat fiind si timpul (mai mare de 1 an) scurs de la trimiterea în judecata a inculpatului. Totodata, pe calea unei adrese emise catre organele judiciare – de natura criminalistica – puteau fi obtinute de  catre instanta informatiile apreciate drept necesare si importante legate de urmele papilare ridicate de la locul crimei, determinarea numarului persoanelor prezente la locul crimei si identificarea acestora, determinarea grupei lor sanguine, relatii referitoare la examinarea biocriminalistica a celorlalte obiecte ridicare de la locul crimei.

Cele retinute de catre instanta ca motive ce justificau restituirea cauzei la Parchet în vederea completarii urmaririi penale sunt obiective ce se pot realiza în conditii de maxima eficienta si celeritate de catre aceasta (instanta), daca s-ar fi înteles sa se respecte disp.art.4 C.pr.pen., disp.art.21 alin.3 din Constitutia revizuita a României si disp.art.6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

Deoarece se constata ca, pe baza celor mai-sus expuse si în conformitate cu disp.art.3859 alin.1 pct.18 C.pr.pen., sentinta primei instante este netemeinica, urmeaza ca în conformitate cu disp.art.38515 pct.1 lit.c C.pr.pen. sa se admita recursul declarat de Parchetul de pe lânga Tribunalul Mures împotriva sentintei penale nr.420/17.01.2004 a Tribunalului Mures.

Se va casa integral sentinta penala atacata si se va dispune continuarea judecarii cauzei de catre prima instanta, ce va pasi la administrarea tuturor probelor ce le va aprecia drept concludente, pertinente si utile în vederea justei solutionari a cauzei.

Conform disp.art.38516 alin.2 C.pr.pen. se va mentine starea de arest preventiv a inc.C. P. E., apreciindu-se ca fata de acesta continua sa fie incidente disp.art.143 alin.1, 148 lit.c, h C.pr.pen., temeiuri legale avute în vedere la luarea, prelungirea si mentinerea acestei masuri preventive.

Domenii speta

Spete similare