Nulitate hotărâri aga privind majorarea capitalului social şi cooptarea unui nou asociat, respectiv cesionarea de către asociat a unui număr de părţi sociale către noul asociat, motivată pe frauda la lege. Distincție între frauda la lege ca motiv de nulit

Rezumat:

Potrivit doctrinei și jurisprundenței, frauda la lege ar presupune două elemente: unul material, care constă în procedeul folosit și care, prin el însuși, nu este contrar legii și unul intelectual sau intențional, care constă în eludarea sau sustragerea de la aplicarea unui text de lege. Astfel, frauda la lege nu este o încălcare directă a legii, ci o nesocotire indirectă a ei. Însă, potrivit art. 1239 alin.2 N.C.civ. existența unei cauze valabile se prezumă până la proba contrară, astfel că sarcina răsturnării acestei prezumții revine apelantei, iar potrivit art. 202, 203 din Legea 31/1990 cesiunea părţilor sociale se poate face fie între asociaţi, fie față de persoane din afara societăţii.

În speţă,  nu se poate reține frauda la lege, pentru că pârâta nu a încălcat o dispoziție legală imperativă, ci una supletivă și procedând de manierea respectivă ar putea să prejudicieze cel mult interesele economice particulare ale reclamantei creditoare, caz în care însă interesul încălcat nu este unul general, ci unul particular al creditorului, fiind dată cel mult frauda creditorului dacă sunt date și condițiile creării sau măririi insolvabilității debitorilor reclamantei, iar nu frauda la lege.

Dreptul de opoziție al terților creditori societari față de operațiunea de transmitere a părților sociale prevăzut de art. 62 din Legea 31/1990, ocrotește un drept particular, un interes al creditorilor prejudiciați, iar nu un interes general, public care ar fi atras sancțiunea nulității absolute, în cazul de față putând interveni cel mult nulitatea relativă. În cazul de față, vânzarea părților sociale în oricare din cele două proceduri, cea între acționari sau cea față de terțe persoane din afara societății, nu era prevăzută sub sancțiunea unei dispoziții legale imperative, ci doar trebuia efectuată cu respectarea dreptului de opoziție al terților interesați.

Ceea ce reclamă apelanta este încălcarea unui interes particular, nu a unuia general, pentru care dacă sunt întrunite condițiile intervine sancțiunea inopozabilității actului față de creditor, iar nu nulitatea absolută a actului.

Lipsa cauzei, determinată de lipsa scopului mediat potrivit Noului Cod Civil este sancționată cu anularea actului, iar nu cu nulitatea acestuia, cum se întâmpla sub reglementarea Vechiului Cod civil, și din acest punct de vedere acțiunea reclamantei fiind nefondată.

În ceea ce priveşte neplata prețului, aceasta nu este sancționată de C.civ. cu nulitatea absolută, ci implică aplicabilitatea altor dispoziții legale pe care însă apelanta nu le-a invocat.

Curtea reține că nici încălcarea dispozițiilor prevăzute de art. 14 şi art. 1.170 din Codul civil privind buna-credinţă în executarea contractelor şi art. 15 din Codul civil- abuzul de drept nu e sancționată cu nulitatea absolută a actelor, ci cu atragerea răspunderii civile delictuale. Atitudinea pârâtei prin adoptarea celor două hotărâri, deși vădită pentru a limita posibilitățile de executare silită reală din partea creditoarei, lezează un interes particular al creditorilor, iar nu unul general al societății, sancțiunea nefiind nulitatea absolută, ci cel mult inopozabilitatea și răspunderea pentru prejudicii, aspecte cu care însă instanța nu a fost învestită pentru a le analiza și dispune.

Dispoziţii legale: art.132 alin.2 din Legea nr.31/1990, art. 202, 203 din Legea nr. 31/1990, art. 1236 alin.1 N.C.civ., art. 1237 N.C.civ.

Hotărârea:

Prin sentinţa nr. 43 din 29 mai 2020, Tribunalului Suceava- Secţia a II-a civilă a respins, ca neîntemeiate, excepţiile inadmisibilității, tardivității și lipsei coparticipării procesuale pasive, invocate de pârâtă, prin întâmpinare; a respins cererea având ca obiect „anulare hotărâre AGA” formulată de reclamanta A. IFN SA, în contradictoriu cu pârâta B. SRL, ca nefondată; a respins cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut cu privire la excepţiile inadmisibilităţii, tardivității și lipsei coparticipării procesuale pasive, invocate de pârâtă, prin întâmpinare, că acestea sunt neîntemeiate.

Pârâta B. SRL a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, arătând, în esență, că sesizarea instanţei de judecată pe temeiul indicat este inadmisibilă în condiţiile în care Legea nr. 31/1990 prevede o cale specială de a ataca hotărârile AGA, respectiv opoziţia prevăzută de dispoziţiile art.61.

Potrivit art. 61 alin.1 din Legea nr.31/1990, creditorii sociali şi orice alte persoane prejudiciate prin hotărârile asociaţilor privitoare la modificarea actului constitutiv pot formula o cerere de opoziţie prin care să solicite instanţei judecătoreşti să oblige, după caz, societatea sau asociaţii la repararea prejudiciului cauzat, prevederile art.57 fiind aplicabile.

Instanța a reținut că dispozițiile legale precitate oferă posibilitatea persoanelor prejudiciate de a solicita obligarea la acoperirea prejudiciului produs prin luarea unei hotărâri de modificare a prevederilor actului constitutiv.

În speță, reclamanta și-a întemeiat însă cererea pe disp. art. 132 alin. 3 şi urm. din Legea nr. 31/1990, art.1237 şi urm. din Codul civil, art.194 şi următoarele Cod procedură civilă.

Față de temeiul de drept al acțiunii şi având în vedere că dispozițiile legale invocate vizează posibilitatea formulării unei acțiuni în constatarea nulității unei hotărâri AGA de către persoana interesată, prima instanța a apreciat că excepţia inadmisibilităţii apare ca fiind neîntemeiată, fiind respinsă ca atare.

 Prima instanță a mai reținut că, potrivit art.185 Cod procedură civilă, când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

În speţă, în conformitate cu art. 132 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiţie, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, de oricare dintre acţionarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra şi au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al şedinţei, iar potrivit alin. 3, când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acţiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată şi de orice persoană interesată.

Având în vedere că cererea introductivă a fost formulată în baza art.132 alin.3 din Legea nr. 31/1990, dreptul la acţiune fiind astfel imprescriptibil, prima instanța a respins excepția tardivităţii invocată de pârâtă, prin întâmpinare, ca neîntemeiată.

Potrivit art.132 alin.5 din Legea nr.31/1990, cererea se soluţionează în contradictoriu cu societatea, reprezentată prin consiliul de administraţie, respectiv prin directorat.

Reclamanta a formulat prezenta acțiune civilă cu respectarea dispozițiilor legale precizate, în contradictoriu cu pârâta societatea B. SRL, reprezentată legal prin administrator unic C.

Prin urmare, prima instanța a constatat că nu este incidentă în cauză nici excepția lipsei coparticipării procesuale pasive, invocată de pârâtă, prin întâmpinare.

Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că, în fapt, prin Hotărârea AGA din data de 28.10.2019, asociaţii societăţii B. SRL au decis majorarea capitalului social şi cooptarea unui nou asociat, respectiv pe D.

Prin rezoluţia nr.11480/30.10.2019, ORC a dispus înregistrarea în Registrul Comerţului a mențiunilor cu privire la capitalul social, modificare date, adăugare asociați persoane fizice, potrivit datelor din hotărârea asociat unic din 28.10.2019.

De asemenea, prin Hotărârea AGA din data de 30.10.2019 s-a decis cesionarea de către asociatul E. a unui număr de 102.999 de părţi sociale către noul asociat D., noua structură fiind: asociatul C. deţine 1 parte socială în valoare nominală de 10 lei reprezentând 1% din capitalul social al SC B. SRL, acesta având şi calitatea de administrator unic; asociatul E. deţine 1 parte socială în valoare nominală de 10 lei reprezentând 1% din capitalul social al SC B. SRL; asociatul D. deţine 103.000 de părţi sociale în valoare nominală totală de 1.030.000 lei reprezetând 98% din capitalul social al SC B. SRL.

Prin rezoluţia nr.11535/31.10.2019, ORC a dispus înregistrarea în Registrul Comerţului a mențiunilor cu privire la transmitere părți sociale pentru persoane fizice, modificare date asociați persoane fizice, potrivit datelor din hotărârea AGA din 30.10.2019, depunerea Actului Constitutiv actualizat.

Prin cererea de executare înregistrată la data de 17.10.2019 pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc ..., reclamanta a solicitat înregistrarea cererii de excutare silită și deschiderea dosarului de executare împotriva debitorilor B. SRL, F. SRL, C. şi E., pentru recuperarea sumei de 510.763,78 lei.

Prin încheierea emisă la data de 17.10.2019 de către Biroul Executorului Judecătoresc ..., s-a dispus deschiderea dosarului de executare silită nr. 812/2019 împotriva debitorilor B. SRL, C. şi E., în baza titlurilor executorii reprezentate de Contractul de credit revolving nr. 5/03.10.2016, modificat şi completat prin Actul adiţional nr. 3/01.10.2018, Contractul de ipotecă mobiliară nr. 5/03.10.2016, modificat şi completat prin acte adiţionale, inclusiv prin Actul adiţional nr. 3/01.10.2018, Biletul la ordin seria şi nr. BRDE3AA 0574703, emis la 03.10.2016, scadent la 30.09.2019, refuzat la plată la data de 07.10.2019, Biletul la ordin seria şi nr. BRDE3AA 0574704, emis la 03.10.2016, scadent la 30.09.2019, refuzat la plată la data de 04.10.2019.

Prin încheierea dată în ședința Camerei de Consiliu la 30.10.2019 de Judecătoria Suceava în dosarul nr..../314/2019, s-a încuviințat executarea silită în baza titlurilor executorii reprezentate de Contractul de credit revolving nr.5/03.10.2016, modificat şi completat prin Actul adiţional nr. 3/01.10.2018, Contractul de ipotecă mobiliară nr. 5/03.10.2016, modificat şi completat prin acte adiţionale, inclusiv prin Actul adiţional nr. 3/01.10.2018, Biletul la ordin seria şi nr. BRDE3AA 0574703, emis la 03.10.2016, scadent la 30.09.2019, refuzat la plată la data de 07.10.2019, Biletul la ordin seria şi nr. BRDE3AA 0574704, emis la 03.10.2016, scadent la 30.09.2019, refuzat la plată la data de 04.10.2019, împotriva debitorilor B. SRL, C. şi E., pentru obligația de plată a sumei de 510.763,78 lei.

Prin acțiunea civilă formulată, reclamanta a invocat, în esență, faptul că Hotărârea AGA din data de 28.10.2019, respectiv Hotărârea AGA din data de 30.10.2019 au fost date în scopul fraudării creditorilor, având o cauză ilicită.

Prima instanța a reținut faptul că reclamanta susține că la momentul adoptării celor două hotărâri, asociaţii aveau cunoştinţă despre iniţierea executării silite împotriva lor, aspect pe care pârâții îl contrazic, precizând că nu corespunde realității.

Potrivit adresei de comunicare depuse la dosar, încheierea de executare silită pronunțată la 30.10.2019 de către Judecătoria Suceava în dosarul nr..../314/2019, a fost comunicată reclamantei A. IFN SA la data de 05.12.2019, ulterior emiterii Hotărârii AGA din data de 28.10.2019, respectiv Hotărârii AGA din data de 30.10.2019, nerezultând din înscrisurile depuse la dosar momentul când pârâții au luat cunoștință despre demararea executării silite împotriva lor.

Prima instanța a reţinut, raportat la dispoziţiile art.249 Cod procedură civilă, că deşi îi revenea sarcina de a-şi dovedi afirmațiile, în cauză, reclamanta nu şi-a îndeplinit această obligaţie, nefiind probată susținerea că cele două hotărâri AGA prin care s-a cooptat un asociat nou și s-a realizat o cesiune de părți sociale au fost date în scopul fraudării creditorilor, având o cauză ilicită, astfel că, cererea sa, a fost respinsă, ca nefondată.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel reclamanta A. IFN SA, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivare, a arătat că instanţa de fond a interpretat în mod eronat scopul mediat avut în vedere de intimaţi la momentul adoptării celor două Hotărâri AGA, precum şi momentul naşterii intenţiei acestora de fraudare a creditorilor.

Sentinţa apelată a fost pronunţată cu greşita interpretare şi aplicare a prevederilor art. art. 1237 şi 1238 alin. (2) din Codul de procedură civilă, privind scopul imediat urmărit la încheierea actului.

În mod netemeinic s-a reţinut de către prima instanţă că: „Reclamanta susţine că momentul adoptării celor două hotărâri, asociaţii aveau cunoştinţă despre iniţierea executării silite împotriva lor, aspect pe care pârâţii îl contrazic, precizând că nu corespunde realităţii" şi că „nu a fost probată susţinerea că cele două hotărâri AGA prin care s-a cooptat un asociat nou şi s-a realizat o cesiune de părţi sociale au fost date în scopul fraudării creditorilor, având o cauză ilicită".

Prin urmare, instanţa de fond condiţionează reţinerea fraudei la lege comisă de intimaţi de intenţia acestora de eludarea exclusiv a prevederilor procedurii de executare silită.

A arătat că în ipoteza factuală dedusă judecăţii este incident motivul de nulitate pentru cauza ilicită, în varianta reglementată de prevederile art. 1.237 din Codul civil, şi anume - frauda la lege.

Potrivit art. 1236 alin (2) Cod civil: „Cauza este ilicită când este contrară legii și ordinii publice”.

Din interpretarea dispoziţiilor art 1.237, rezultă că eludarea normei de drept este însuşi scopul mediat, care este singular şi univoc, constituind singurul motiv pentru care se încheie actul, element psihologic şi voliţional care provoacă încheierea acelui act.

Aplicabilă ipotezei factuale, precum cea care face obiectul analizei, este prima teză a art.1238 Cod civil alin. (2), care vizează existenţa unui scop mediat comun sau a unor elemente comune ale scopului mediat al părţilor contractante.

Cu privire la explicitarea noţiunii de fraudă la lege şi condiţiile ce se cer a fi îndeplinite, solicită a fi avută în vedere Decizia nr. 1386/2014 a Înaltei Curți de Casaţie şi Justiţie, Secţia a II-a civilă.

În sinteză, un act juridic se socoteşte săvârşit în frauda legii când anumite norme legale sunt folosite nu în scopul în care au fost edictate, ci pentru eludarea altor norme legale imperative, cu alte cuvinte o nesocotire ocultă a legii, prin abaterea unor dispoziţii legale de la sensul şi spiritul lor, manoperă dolosivă săvârşită prin conivenţă de către contractanţi în dauna unor terţe persoane. Se observă, astfel, că fraudarea legii poate fi privită şi ca un caz particular de cauză ilicită, în sensul de scop mediat contrar unor norme juridice imperative.

În cauza concretă dedusă judecăţii, noţiunea fraudei la lege îşi regăseşte aplicabilitatea, fiind întrunite ambele condiţii necesare reţinerii fraudei la lege, respectiv: existenţa unor mijloace aparent legale utilizate de părţi, prin care au fost eludate prevederi legale imperative și existenţa dovezii faptului că părţile au acţionat de conivenţă pentru a eluda prevederile legale.

În ceea ce priveşte prima condiţie, reamintește că prin sentinţa apelată, instanţa de fond a condiţionat reţinerea incidenţei fraudei la lege intenţia intimaţilor de eludare a prevederilor procedurii de executare silită demarată.

Cu toate acestea, contrar celor reţinute de prima instanţă, a invocat în faţa acesteia că scopul mediat, respectiv finalitate interzisă de reglementările în vigoare, a constat în eludarea indirectă şi ocultă, de către intimaţi, a unei norme prohibitive, respectiv prevederile art. 62 din Legea societăţilor.

În mod concret, manoperă dolosivă folosită de intimaţi prin intermediul Hotărârilor AGA, a constat în principal, în cooptarea unui asociat persoană fizică (fiica intimaţilor) prin intermediul majorării nereale a capitalului social, urmată imediat de cesiunea de părţi sociale către noul asociat, procedură ce exclude aplicabilitatea normelor legale imperative privind respectarea termenului de opoziţie al terţilor creditori societari.

Legea societăţilor reglementează modalitatea şi procedura specifică prin care pot fi cesionate părţile sociale către asociaţi din afara societăţii, respectiv art.202, art. 62 alin. 1 şi art. 203. Astfel, cesiunea părţilor sociale se poate face fie între asociaţi, fie între persoane din afara societăţii.

În ipoteza cesiunii părţilor sociale între asociaţi, procedura presupune simpla aprobare a cesiunii în cadrul adunării generale a asociaţilor şi încheierea unui contract de cesiune între asociatul cedent şi asociatul cesionar, procedură rapidă, ce presupune doar înregistrarea documentelor la Registrul Comerţului.

Pe de altă parte, în ipoteza cesiunii de părţi sociale către persoane din afara societăţii, procedura de înregistrare la Registrul Comerţului poate ajunge la aproximativ două luni, întrucât acest demers presupune două etape, respectiv depunerea a doua dosare distincte. Într-o primă etapă, se înregistrează la Registrul Comerţului și, apoi se publică în Monitorul Oficial, hotărârea asociaţilor de vânzare a părţilor sociale. A doua etapă demarează doar după expirarea unui termen de 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial a hotărârii asociaţilor prin care a fost aprobată cesiunea părţilor sociale.

În interiorul termenului de 30 de zile orice persoană interesată (în special creditorii societăţii prejudiciaţi prin hotărârea asociaţilor privind cesiunea de părţi sociale) poate formula opoziţie prin care să solicite instanţei de judecată să oblige, după caz, societatea sau asociaţii, fie la repararea prejudiciului cauzat, fie la atragerea răspunderii civile a asociatului care doreşte să transfere părţile sociale.

Sintetizând, Legea societăţilor prevede că, în cazul societăţilor cu răspundere limitată, transmiterea părţilor sociale către persoane din afara societăţii se realizează în două etape şi va opera, în lipsa unei opoziţii, la data expirării unui termen de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial a hotărârii asociaţilor, iar dacă a fost formulată o opoziţie, la data comunicării hotărârii de respingere a acesteia.

Prin urmare, pentru a se analiza legalitatea hotărârilor AGA a căror nulitate absolută o solicită a fi constatată, trebuie analizat dacă respectivele hotărâri au o cauză licită prin raportare la procedura specială a cesiunii părţilor sociale către persoane din afara societăţii, cum a fost cazul în speţă.

În cauza concretă dedusă judecăţii, după cum se poate observa din cele prezentate mai sus şi înscrisurile depuse la dosarul cauzei, intimata B. prin reprezentanţii săi legali, asociaţii acesteia, respectiv C. şi E., pe de o parte, precum şi numita D. pe de altă parte, prin înţelegerea acestora, au eludat în mod dolosiv prevederile speciale aplicabile procedurii cesiunii părţilor sociale către persoane din afara societăţii, procedură ce impunea înregistrarea cesiunii doar la data expirării termenului de opoziţie prevăzut la art. 62 (adică după expirarea celor 30 de zile de la data publicării hotărârii adunării generale a asociaţilor în Monitorul Oficial), luând decizia şi înregistrând în acest scop iniţial o majorare de capital social scriptică, doar cu 1 parte socială a 10 lei reprezentând 1% din capitalul social, pentru ca, în aceeaşi zi în care s-a pronunţat rezoluţia directorului ORC prin care s-au înregistrat modificările aferente AGA 28.10.2019 (prin Menţiunea 55279), respectivului asociat nou să-i fie cesionate, la valoarea nominală, un număr de 102.999 părţi sociale reprezentând 98% din capitalul social al B., astfel încât asociatul nou intrat să deţină majoritatea absolută şi controlul deplin al B. prin deţinerea unui număr de 103.000 părţi sociale reprezentând 99% din capitalul social.

Cu alte cuvinte, prin mecanismul dolosiv al unei majorări nereale de capital social, s-a creat premisa aparenţei de legalitate a cesiunii părţilor sociale către un asociat intrat în societate cu această ocazie (cesiunea între asociaţi existenţi), astfel încât procedura înregistrării cesiunii părţilor sociale către persoane din afara societăţii, cu respectarea dreptului de opoziţie al terţilor, să fie eludată.

Este evident că fără intenţia de cesionare ulterioară a părţilor sociale către noul asociat prin AGA 30.10.2019, majorarea capitalului social nu s-ar fi efectuat, AGA 28.10.2019 fiind făcută doar pentru a justifica o aparenţă de legalitate în faţa ORC.

În plus, în lipsa AGA 28.10.2019 de cooptare a noului asociat printr-o majorare scriptică a capitalului social, ar fi avut posibilitatea de a înregistra o cererea de opoziţie faţă de Hotărârea AGA de cesiunea a părţilor sociale către persoana din afara societăţii, cât timp conform art. 202 alin. (1) din Legea societăţilor părţile sociale pot fi transmise liber între asociaţi, legea neimpunând respectarea unui termen de opoziţie.

În plus, drept consecinţă a eludării dreptului de opoziţie faţă de cesiunea de creanţă către persoane din afara societăţii, s-a creat, în continuare, premisa aparenţei de legalitate a sustragerii de la eminenta executare silită a părţilor sociale deţinute de debitorii persoane juridice, în cauză a debitoarei E. - acţionat majoritar, deţinând 99% din părţile sociale la valoarea nominală de 10 lei şi valoare totală de 103.000 lei, iar în urma cesiunii a deţinut un număr de 1 parte socială cu valoare nominală de 10 lei şi valoare totală de 10 lei.

Or, asemenea operaţiuni făcute cu intenţia fraudării unui creditor sunt contrare legii şi ordinii publice, în mod concret, prevederilor ce reglementează executarea cu bună credinţă a obligaţiilor prevăzute de art. 14 şi art. 1.170 din Codul civil, privind buna credinţă în executarea contractelor, precum şi art. 15 din Codul civil, dat în reglementarea abuzului de drept.

Astfel cum a arătat, este un creditor ce a demarat executarea silită împotriva intimatei şi a asociaţilor acesteia, fiind o persoană interesată în accepţiunea art. 132 alin. (3) din Legea societăţilor.

Prin adoptarea celor două Hotărâri AGA, pârâta a încălcat dreptul său de a formula opoziţie, precum şi de a executa silit părţile sociale deţinute de debitorii persoane juridice, restrângând posibilitatea reală de executare a respectivelor părţi sociale de la 100% la 1%, prejudiciul fiind evident.

Scopul final cumulat al acestor două Hotărâri AGA este unul evident, respectiv fraudarea interesului său, prin înstrăinarea în mod ilegal a părţilor sociale ce făceau obiectul executării silite începute, Hotărârile AGA fiind afectate de o cauză ilicită încă de la început.

Astfel, se poate observa că celor două Hotărâri AGA le lipseşte scopul mediat (cel real), intenţia părţilor nefiind acela de a coopta un nou asociat - persoană interpusă, intenţia comună a acestora fiind de eluda procedura de durată a cesiunii de părţi sociale către persoane din afara societăţii şi dreptul de opoziţie a creditorilor societăţii, iar consecinţa directă a acestui demers a fost scoaterea din masa bunurilor ce puteau şi urmau a fi executate silit, respectiv părţile sociale ce aparţineau asociatului majoritar (E.), prin transferarea lor către o persoană interpusă (prin prisma legăturii de rudenie de prim grad cu cei doi asociaţi ai B.).

În acest sens, solicită instanţei de control judiciar să observe şi "graba" cu care în aceeaşi zi în care s-a pronunţat rezoluţia directorului ORC prin care s-au înregistrat modificările aferente AGA 28.10.2019 (prin Menţiunea 55279), reprezentantul legal al B. a depus cererea de înregistrare a modificărilor aferente AGA 30.10.2019 (depusă în aceeaşi zi şi înregistrate în ziua următoare, prin rezoluţia aferentă Menţiunii 55586), în fapt neexistând niciun motiv temeinic ce putea clama această urgenţă, altul decât "punerea la adăpost" a bunurilor debitorilor persoane fizice - asociaţii B. - împotriva iminenţei executării silite a acestora, executare silită care fusese deja iniţiată la momentul adoptării Hotărârilor AGA.

Utilizând aceste artificii în frauda legii, noul asociat al B. (D.) a preluat întregul control asupra societăţii, fiind evident că aceasta a fost de la bun început intenţia părţilor semnatare, mecanismul majorării fictive fiind doar interfaţa care, în opinia acestora, poate asigura legalitatea Hotărârilor AGA respective şi siguranţa că creditorii nu mai pot executa părţile sociale deţinute în trecut de asociatul majoritar (E.), întrucât acestea sunt deţinute de noul asociat majoritar (D.) - persoana interpusă.

Astfel cum a arătat, pentru valabilitatea unui act juridic acesta trebuie animat de o cauză existentă, licită şi morală. Totodată, când cauza încheierii actului juridic civil este una ilicită, adică „când contractul este doar mijlocul pentru a eluda aplicarea unei norme legale imperative", legiuitorul sancţionează cu nulitatea absolută respectivul act juridic.

Fraudarea legii reprezintă ocolirea dispoziţiilor legale ce sunt în mod normal şi legal aplicabile raportului juridic respectiv, prin adoptarea unor acte şi mijloace licite în aparenţă, dar ce au un scop ilicit, astfel încât noului raport civil născut în mod nereal să îi fie aplicabile alte dispoziţii legale, respectiv alt regim juridic.

Reiterează că în speţă, ilicitul săvârşit prin adoptarea (şi înregistrarea la ORC) a celor două Hotărâri AGA a constat în ocolirea, prin intermediul majorării nereale a capitalului social, a normelor legale imperative ce impuneau respectarea unui termen de opoziţie, astfel încât în noua situaţie normele legale imperative respective să nu fie aplicabile, efectul fiind imposibilitatea formulării opoziţiei reglementate de art. 62 din Legea societăţilor, întrucât prin adoptarea (şi înregistrarea la ORC) nu a existat în fapt un termen în care respectiva opoziţie să poată fi depusă, modificările fiind înregistrate imediat.

Cu privire la a doua condiție - caracterul comun al ilicităţii cauzei, părţile au acţionat de conivenţă pentru a eluda prevederile legale aplicabile, arată următoarele:

Cu privire la prezumţia de valabilitate a cauzei, arătă că aceasta îşi găseşte sediul materiei în prevederile art. 1239 alin. (2) din Codul civil, conform căruia: „Existenţa unei cauze valabile se prezumă până la proba contrară".

Potrivit doctrinei, în vederea răsturnării prezumţiei de valabilitate se poate recurge la termenii contractuali, fie la diferite indicii întemeiate pe circumstanţele care au dus la încheierea contractului.

Art. 254 din C.pr.civ. consacră principiul liberei aprecieri a probelor de către instanţa de judecată. În ipoteza factuală dedusă judecăţii operează o înşiruire de prezumţii simple care demonstrează în mod concludent susţinerile sale.

Cu privire la materia prezumţiilor judiciare, prevederile art. 329 din C.pr.civ. arată că: „În cazul prezumţiilor lăsate la luminile şi înţelepciunea judecătorului, acesta se poate întemeia pe ele numai dacă au greutate şi puterea de a naşte probabilitatea faptului pretins; ele, însă, pot fi primite numai în cazurile în care legea admite dovada cu martori".

În continuare, prevederile art. 309 alin. (1) din C.pr.civ. dispun că: „Proba cu martori este admisibilă în toate cazurile în care legea nu dispune altfel”

În raport de cele de mai sus, arată că în ceea ce priveşte condiţia caracterului comun al ilicităţii scopului urmărit la momentul adoptării celor două Hotărâri AGA, există mai multe prezumţii rezonabile şi argumente solide care să justifice teza privind existenţa unei intenţii comune de eludare a prevederilor legale, respectiv:

-Existenţa unui titlu executoriu privind o datorie cunoscută a A. împotriva debitoarei B., precum şi împotriva debitorilor avalişti, persoane fizice, asociaţii C. şi E., părinţii noului asociat cooptat prin Hotărârea AGA 28.10.2019;

-Reaua-credinţă a intimaţilor, soţii C. şi E., rezultată din practica constantă a acestora în sensul sustragerii de la iminenţa executării silite, prin diverse modalităţi, a părţilor sociale ale debitoarelor F. şi G. SRL, a căror asociaţi sunt tot soţii C. şi E., sens în care a depus în probaţiune Sentinţa nr. 138/14.07.2020, pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. ../110/2019 şi Sentinţa nr. 67/07.07.2020, pronunţată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. ../86/2019;

-Intimata B., prin administrator C., cât şi fiica asociaţilor, D., au cunoscut sau cel puţin trebuiau să cunoască faptul că prin transferul părţilor sociale către noul asociat D., asociatul urmărit silit E. îşi diminuează patrimoniul, astfel încât creditorii acesteia pot fi prejudiciaţi.

În realitate, intimata B. prin asociaţii acesteia, soţii C. şi E., împreună cu fiica acestora D. au urmărit în mod expres sustragerea de la masa bunurilor susceptibile de executare silită şi împiedicarea executării silite prin reducerea drepturilor asociatului majoritar E., ca urmare a reducerii părţilor sociale ale acesteia;

-Urgenţa înregistrării cesiunii de creanţă în chiar ziua operării modificărilor privind cooptarea noului asociat. În aceeaşi zi în care s-a pronunţat rezoluţia directorului ORC prin care s-au înregistrat modificările aferente AGA 28.10.2019 (prin Menţiunea 55279), de unde rezultă urgenţa de a pune la adăpost părţile sociale ale debitoarei avaliste E., asociat majoritar deţinând 99% din părţile sociale;

-Legătura ce rudenie foarte apropiată a intimaţilor persoane fizice, în special a cedenteiE. şi cesionarei D., respectiv legătură de rudenie tată-mamă-fiică, legătură recunoscută în mod expres prin cererea de apel, formulată de societatea G. a cărei asociaţi sunt tot soţii C. şi E., cerere de apel ce face obiectul dosarului nr. ../86/2019, aflat pe rolul Curţii de Apel Suceava. Legătura de rudenie a asociaţilor B. şi a cesionarei, demonstrează în mod concludent înţelegerea acestora în sensul încercării eludării normelor legale şi vătămarea intereselor legitime ale unei terţului creditor A.;

-Asociatul cesionar (D.) nu reprezintă un terţ investitor care a preluat părţile sociale în vederea realizării unor investiţii ulterioare - aceasta fiind doar o persoană interpusă, iar cesiunea nu a avut loc decât în sens formal - controlul rămânând la vechii asociaţi;

-Transferul părţilor sociale prin simpla Hotărâre AGA 30.10.2020 nu are la bază un act de vânzare-cumpărare părţi sociale încheiat între asociaţi, nefiind depusă nicio dovadă în acest sens. Astfel, intimaţii nu au făcut dovada achitării efective a preţului de către cesionar, deşi prin Hotărârea AGA 30.10.2019, se arată următoarele: „Eu cedentul declar că am primit contravaloarea părţilor sociale cesionate. Eu cesionarul, declar că am plătit contravaloarea părţilor sociale primite (...)";

-În plus, în privinţa preţului cesiunii menţionat în cuprinsul Hotărârii AGA 30.10.2020, respectiv valoarea nominală a părţilor sociale (i.e. 1.029.990 lei), învederează argumentele arătate mai sus privind nerealitatea şi neseriozitatea acestuia raportat la valoarea mult mai mare a societăţii (de 4-5 ori mai mare);

-Iminenţa punerii în executare a titlului executoriu, executare silită ce fusese declanşată deja la momentul adoptării celor două Hotărâri AGA;

-Buna sa credinţă, prin încercarea repetată de recuperare amiabilă a creanţei deţinute de A., în scopul evitării executării silite şi încercare demarată prin Somaţia de plată transmisă debitoarei B. la data de 01.04.2019;

-Lipsa unor apărări rezonabile din partea intimaţilor, aceasta cu atât mai mult cu cât acest demers a fost urmat cu privire la celelalte societăţi debitoare.

Toate aceste aspecte conduc la concluzia că actul a fost încheiat cu scopul vădit al eludării dreptului de opoziţie al creditorilor societăţii, precum şi al zădărnicirii executării silite şi a prejudicierii creditoarei A., acesta fiind scopul mediat adoptării celor două Hotărâri AGA.

A mai arătat apelanta faptul că instanța de fond greșit a raportat momentului naşterii intenţiei de fraudare a creditorilor de către intimaţi la momentul luării la cunoştinţă de demararea executării silite împotriva acestora.

Instanţa de judecată analizează momentului naşterii intenţiei de fraudare a creditorilor de către intimaţi raportat la momentul luării la cunoştinţă a acestora de demararea procedurii de executare silită.

Ipoteza factuală dedusă judecăţii reclamă găsirea unei perspective juridice adecvate, raportate la condiţiile legale ale formării unui act juridic valabil şi la mijlocul juridic pe care îl are la dispoziţie un terţ creditor de a obţine repararea prejudiciului patrimonial încercat prin încheierea respectivului act juridic. În altă ordine de idei, se impune stabilirea consecinţelor juridice ale încheierii unui act translativ de drepturi, atunci când acesta este încheiat în scopul final al creării unei stări de insolvabilitate a debitorului înstrăinător, al zădărnicirii eventualei urmăriri silite îndreptate de creditor împotriva sa, acesta fiind scopul mediat comun al înstrăinătorului şi dobânditorului la momentul perfectării actului translativ de drepturi.

În cazul nulităţii pentru cauză ilicită, scopul mediat al dobânditorului nu este acela de a-şi îndestula patrimoniul cu bunul/dreptul vizat, ci de a-l sprijini pe înstrăinător în zădărnicirea urmăririi silite, dobânditorul nefiind, astfel, interesat de dobândirea dreptului/bunului în acord cu propriile sale nevoi sau dorinţe, ci figurează ca un pion juridic ce ia parte la mecanismul unei convenţii frauduloase.

Situaţia eludării aplicării normelor imperative mai sus menţionate trebuie analizată prin raportare la condiţiile existente la momentul demersurilor promovate de ea, demersuri care nu doar au prefigurat în viziunea asociaţilor B. posibilitatea demarării procedurii de executare silită, ci aceştia au avut certitudinea că faţă de refuzul ofertei de eşalonare propuse, precum şi refuzul la plată a biletelor la ordine emise de societate şi avalizate de asociaţi, toate aceste circumstanţe nu putea avea drept consecinţă decât demararea de urgenţă a executării silite, astfel cum s-a şi întâmplat.

Hotărârile AGA, a căror nulitate absolută o invocă, au fost adoptate ulterior demersurilor demarate de recuperare a creanţei, astfel că intimaţii erau în deplină cunoştinţă de iminenţa executării silite.

Reiterează, totodată, punctual, acţiunile efectuate în sensul recuperării creanţei împotriva debitorilor, de unde rezultă că aceştia aveau prefiguraţia iminenţei executării silite atât împotriva societăţii, cât şi împotriva patrimoniului asociaţilor avalişti:

1. Somaţia de plată transmisă debitoarei B. la data de 01.04.2019 (Anexa nr. 6 la cererea de chemare în judecată), prin care a pus în vedere debitoarei B. să îşi îndeplinească obligaţiile de plată până la data de 05.04.2019, în caz contrar urmând ca la data de 08.04.2019 bilete la ordin să fie introduse în bancă. Cu toate acestea, B. nu a dat curs solicitărilor;

2. Notificarea privind scadenţa anticipată a creditului transmisă debitoarei B. la data de 23.04.2019 (Anexa nr.7 la cererea de chemare în judecată), în baza căreia a fost declarată scadenţa anticipată a tuturor sumelor datorate de B. în temeiul Contractului de credit şi a Actului Adiţional la Contractul de credit (incluzând, creditul, dobânda, dobânda majorată, comisioanele şi orice costuri şi cheltuieli), sume care au devenit scadente şi plătibile imediat la data comunicării Notificării de scadenţă anticipată respective, fără alte formalităţi sau intervenţia instanţelor judecătoreşti;

3. Conştientizând iminenţa executării silite, intimata B. prin administrator unic C., a solicitat prelungirea termenului de scadenţă a creditelor acordate B. şi F., însă i-a comunicat prin intermediul reprezentanţilor convenţionali că acest lucru nu este posibil;

4. Prin emailul reprezentantului convenţional al A., din data de 14.05.2019, adresat administratorului B. - C. (Anexa nr. 8 la cererea de chemare în judecată) în scopul evitării iniţierii procedurilor de executare silită a propus drept soluţie încheierea unor acte adiţionale de rescadenţare/reeşalonare a debitelor, desigur cu acordarea unor noi garanţii, propunere care a fost apreciată ca fiind refuzată, faţă de lipsa vreunui răspuns din partea intimatei;

5. Introducerea la plată a cele 2 (două) bilete la ordin, emise de debitoarea B. şi avalizate de debitorii C. şi E., au fost prezentate la plată, fiind refuzate la plată pentru lipsă de disponibil;

6.Înregistrarea, la data de 17.10.2019, a cererii de executare silită şi admisă la aceeaşi dată de BEJ ..., deschizându-se dosarul de executare silită nr. .../2019 (Anexa nr. 10 la cererea de chemare în judecată), iar prin încheierea din data de 30.10.2019 pronunţată de Judecătoria Suceava în dosarul nr. .../314/2019 instanţa a admis cererea şi a dispus încuviinţarea executării silite (Anexa nr. 11 la cererea de chemare în judecată).

Doctrina şi jurisprudenţa confirmă opinia sa. În mod constant doctrina a explicat că ilicitul unui act juridic determină nulitatea absolută a acestuia.

Pentru toate aceste considerente, soluţia adoptată de prima instanţă se impune a fi reformată, sens în care solicită admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei apelate, iar pe cale de consecinţă, admiterea cererii de chemare în judecată şi:

-Constatarea nulităţii absolute a Hotărârii adunării generale a asociaţilor B. din data de 28.10.2019 ("AGA 28.10.2019") prin care s-a majorat capitalul social al intimatei şi a Hotărârii adunării generale a asociaţilor B. din data de 30.10.2019 ("AGA 30.10.2019") prin care s-au cesionat părţi sociale deţinute de asociatul E.,

-Radierea din Registrul Comerţului a Menţiunii nr. 55279/29.10.2019 privind înregistrarea modificărilor rezultate din hotărârea adunării generale a asociaţilor B. din data de 28.10.2019 ("Menţiunea 55279") şi a Menţiunii nr. 55586/30.10.2019 privind înregistrarea modificărilor rezultate din hotărârea adunării generale a asociaţilor B. din data de 30.10.2019 ("Menţiunea 55586");

-Obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentului demers procesual.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, SC B. SRL, a solicitat respingerea ca nefondată a cererii de apel formulată de către A. IFN.

Sub un prim aspect, a subliniat faptul că efectele inopozabilităţii acţiunii pauliane (revocatorii) sunt prevăzute în mod expres de art.1.565 Cod Civil .

Alineatul (1) al art.1565 din Noul Cod Civil reglementează efectele admiterii acţiunii oblice faţă de creditorul reclamant, precum şi faţă de ceilalţi creditori care au intervenit în cauză, stipulând declararea inopozabilităţii actului juridic faţă de aceştia. Soluţia inopozabilităţii presupune că actul juridic fraudulos nu va produce efecte în raportul dintre creditorul reclamant şi terţul pârât, în sensul că primul se va comporta ca şi cum actul nu s-ar fi încheiat, respectiv bunul care formează obiectul derivat al actului nu ar fi ieşit niciodată din patrimoniul debitorului. Inopozabilitatea faţă de creditor a actului fraudulos încheiat de debitor operează numai în limitele valorii creanţei, astfel că, în ipoteza în care valoarea creanţei este mai mică decât a bunului, inopozabilitatea va fi doar parţială, până la concurenţa creanţei creditorului.

Textul legal reiterează efectul relativ al admiterii acţiunii revocatorii, în acord cu opinia unanimă a doctrinei reprezentative, întrucât beneficiază numai creditorului - reclamant, precum şi creditorilor intervenienţi în cauză, nu şi celorlalţi eventuali creditori ai debitorului. Explicaţia se află în specificul acţiunii revocatorii de a fi expresia manifestării unui drept propriu al creditorului, spre deosebire de acţiunea oblică care, presupunând exercitarea unui drept al debitorului, profită tuturor creditorilor, indiferent dacă au intervenit sau nu în cauză.

Articolul 1565 N.C.C. nu conţine prevederi exprese referitoare la efectele admiterii acţiunii revocatorii în raporturile dintre debitor şi terţ, însă soluţia inopozabilităţii actului faţă de creditor conduce spre afirmaţia că între aceştia actul rămâne valabil. Terţul evins de către creditor are la îndemână o acţiune în regres împotriva debitorului în baza contractului.

Totuşi, alin.(2) reglementează efectele admiterii acţiunii faţă de terţ, prin prezentarea drepturilor şi obligaţiilor acestuia: dreptul de a păstra bunul cu obligaţia de a plăti creditorului o sumă de bani egală cu prejudiciul suferit de acesta prin încheierea actului. Noul Cod Civil confirmă teza exprimată în doctrina franceză conform căreia terţul dispune de opţiune între a efectua plata către creditorul -reclamant şi a delăsa sau abandona bunul în mâinile acestuia.

Pentru situaţia în care terţul nu plăteşte creditorului suma de bani reprezentând prejudiciul suferit de acesta prin încheierea actului, hotărârea judecătorească de admitere a acţiunii revocatorii va avea ca efect indisponibilizarea bunului până la încetarea executării silite a creanţei pe care şi-a întemeiat acţiunea, conform tezei a II-a a alin. (2). Noul Cod Civil reglementează astfel un efect special al acţiunii revocatorii, aplicabil în situaţia menţionată.

Astfel, solicitarea apelantei de anulare a celor două hotărâri AGA apare ca neîntemeiată, deoarece sancţiunea este inopozabilitatea actului şi nu nulitatea absolută cum solicită apelanta-reclamantă.

Apelanta - reclamantă susţine că aceste două hotărâri s-au făcut în frauda creditorilor, având o cauză ilicită.

Învederează că instanţa de fond în mod corect a reţinut că potrivit adresei de comunicare depusă la dosar, Încheierea de executare silită pronunţată la data de 30.10.2019 de către Judecătoria Suceava în dosarul nr.../314/2019, a fost comunicată reclamantei A. IFN SA la data de 05.12,2019, ulterior emiterii Hotărârii AGA din data de 28.10.2019, respectiv Hotărârii AGA din data de 30.10.2019, nerezultând din înscrisurile depuse la dosar momentul când pârâţii au luat cunoştinţă despre demararea executării silite împotriva lor.

Astfel, contrar susţinerilor apelantei, la momentul adoptării Hotărârii adunării generale a asociaţilor din data de 28.10.2019 şi din 30.10.2019, nici societatea şi nici C. sau E. nu aveau cunoştinţă despre iniţierea executării silite deoarece executorul judecătoresc nu comunicase nici o somaţie de executare.

Încheierea de încuviinţare a executării silite s-a pronunţat la data de 30.10.2019, după emiterea Hotărârii adunării generale a asociaţilor din data de 28.10.2019. Mai mult decât atât, debitorul principal solicitase în luna septembrie a anului 2019 prelungirea scadenţei liniei de credit iar reclamanta nu oferise nici un răspuns până la momentul adoptării celor două hotărâri AGA.

În condiţiile în care la momentul adoptării celor două hotărâri asociaţii nu aveau cunoştinţă despre iniţierea executării silite, susţinerile conform cărora adoptarea celor două hotărâri s-au făcut în frauda reclamantei sunt mai mult decât nefondate.

Mai mult decât atât, din analizarea contractului de credit revolving nr.5/03.10.2016 rezultă că apelanta are suficiente garanţii pentru recuperarea creanţei. Aceasta s-a înscris la masa credală a fidejusorului F. SRL cu suma de 1.313.717,40 lei reprezentând creanţă garantată rezultată din Contractul de credit nr.5/03.10.2016, și cu suma de 671.897,07 lei reprezentând creanţă chirografara.

De asemenea, la data de 16.11.2020, prin Procesul verbal de licitaţie publică imobiliară emis de către B.EJ. .. în dosarul execuţional nr.../17.10.2019 s-a valorificat bunul imobil proprietatea fidejusorilor C. şi E. prin vânzarea către numitul H. pentru suma de 34425 de euro. Dosarul de executare nr.812/2019 a fost iniţiat de către apelanta A. IFN SA. De asemenea s-a valorificat bunuri mobiliare proprietatea fidejusorilor C. şi E. prin vânzarea a 4 parcele de teren cu suma de aproximativ 12.000 euro.

Prin vânzarea bunurilor la licitaţie publică, apelanta şi-a recuperat suma de aproximativ 50.000 de euro din creanţa rezultată din Contractul de credit nr.5/03.10.2016 chiar de la fidejusori.

Oricum, atât SC B. SRL cât şi SC F. SRL deţin multe alte bunuri care pot fi valorificate pentru a acoperi creanţa apelantei A. IFN SA, situaţie în care dreptul creditorului nu a fost lezat în nici un fel prin cesionarea părţilor sociale.

Acţiunea revocatorie este acţiunea prin care creditorul poate cere revocarea pe cale judecătorească a actelor juridice încheiate de debitor în vederea prejudicierii sale, ce se concretizează în faptul că, prin încheierea actelor atacate, debitorul îşi măreşte sau creează o stare de insolvabilitate, ceea ce nu este cazul. Prin cesionarea părţilor sociale nu s-a creat o stare de insolvabilitate.

Pentru admiterea acţiunii revocatorii este necesară îndeplinirea mai multor condiţii, respectiv actul atacat să fi creat creditorului un prejudiciu, prejudiciu care constă în faptul că debitorul şi-a cauzat sau şi-a mărit o stare de insolvabilitate; frauda debitorului care a avut cunoştinţă de rezultatul păgubitor al actului faţă de creditor; complicitatea la fraudă a terţului cu care debitorul a încheiat actul atacat; creditorul să aibă o creanţă certă, lichidă, exigibilă. Dovada îndeplinirii acestor cerinţe revine în sarcina reclamantului.

Scopul acţiunii revocatorii este cel al readucerii în patrimoniul debitorului a unicului bun posibil a fi valorificat pe această cale. Jurisprudenţa a stabilit că în condiţiile în care se dovedeşte că bunul litigios nu este singurul bun, acţiunea trebuie respinsă ca neîntemeiată.

Aşadar, condiţia prejudiciului înseamnă că debitorul şi-a creat sau mărit o stare de insolvabilitate. Proba insolvabilităţii se face în genere prin urmărirea şi executarea bunurilor debitorului. Dacă executarea nu este finalizată, întrucât debitoarea nu a avut bunuri din care creditorul să fie îndestulat, sunt astfel dovedite atât prejudiciul, cât şi insolvabilitatea.

Proba fraudei cade în sarcina creditorului, indiferent dacă actul atacat este unul cu titlu oneros sau gratuit. Fiind vorba de un fapt juridic, proba fraudei debitorului se poate realiza prin orice mijloc de probă, inclusiv prin recurgerea la prezumţii simple.

Dovada complicităţii terţului la frauda creditorului este necesară în măsura în care actul contestat prin acţiunea pauliană este unul cu titlu oneros. Creditorul va trebui să probeze că terţul a avut cunoştinţă că prin actul încheiat îi creează sau măreşte o stare de insolvabilitate co-contractantului său.

Oricum, cooptarea noului asociat şi cesiunea de părţi sociale nu s-a făcut în frauda creditorilor, neavând nici cauză ilicită.

Este adevărat că părţile sociale ale unei societăţi reprezintă bunuri mobile corporale care pot fi executate silite, însă valoarea părţilor sociale poate fi negativă dacă pasivul este mai mare decât activul. Astfel, chiar dacă părţile sociale pot fi executate silit, există riscul ca persoana care le adjudecă să devină asociat şi să suporte şi o parte din pasivul societăţii prin preluarea părţilor sociale.

În aceste condiţii, pentru ca instanţa de judecată să poată analiza dacă o cesiune de părţi sociale s-a făcut în frauda unor creditori, trebuie să cunoască valoarea respectivelor părţi sociale, şi nu se referă la valoarea lor nominală, ci la valoarea rezultată prin compararea pasivului cu activul societăţii comerciale.

De asemenea, învederează că atât asociaţii cât şi debitorul principal deţin multe alte bunuri împotriva cărora s-ar putea îndrepta eventualii creditori, părţile sociale nefiind singurele bunuri ale asociaţilor.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelante, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului Curtea reține următoarele:

În ceea ce privește situația de fapt, necontestată de părți, se reține că din înscrisurile de la dosarul cauzei rezultă că prin Hotărârea AGA din data de 28.10.2019, asociaţii societăţii B. SRL au decis majorarea capitalului social şi cooptarea unui nou asociat, respectiv pe D.

Prin rezoluţia nr.11480/30.10.2019, ORC a dispus înregistrarea în Registrul Comerţului a mențiunilor cu privire la capitalul social, modificare date, adăugare asociați persoane fizice, potrivit datelor din hotărârea asociat unic din 28.10.2019.

De asemenea, prin Hotărârea AGA din data de 30.10.2019 s-a decis cesionarea de către asociatul E. a unui număr de 102.999 de părţi sociale către noul asociat D., noua structură fiind: asociatul C. deţine 1 parte socială în valoare nominală de 10 lei reprezentând 1% din capitalul social al SC B. SRL, acesta având şi calitatea de administrator unic; asociatul E. deţine 1 parte socială în valoare nominală de 10 lei reprezentând 1% din capitalul social al SC B. SRL; asociatul D. deţine 103.000 de părţi sociale în valoare nominală totală de 1.030.000 lei reprezentând 98% din capitalul social al SC B. SRL.

Prin rezoluţia nr.11535/31.10.2019, ORC a dispus înregistrarea în Registrul Comerţului a mențiunilor cu privire la transmitere părți sociale pentru persoane fizice, modificare date asociați persoane fizice, potrivit datelor din hotărârea AGA din 30.10.2019, depunerea Actului Constitutiv actualizat.

Prin cererea de executare înregistrată la data de 17.10.2019 pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc ..., reclamanta apelantă a solicitat înregistrarea cererii de executare silită și deschiderea dosarului de executare împotriva debitorilor B. SRL, F. SRL, C. şi E., pentru recuperarea sumei de 510.763,78 lei.

Prin încheierea emisă la data de 17.10.2019 de către Biroul Executorului Judecătoresc..., s-a dispus deschiderea dosarului de executare silită nr.812/2019 împotriva debitorilor B. SRL, C. şi E., în baza titlurilor executorii reprezentate de Contractul de credit revolving nr.5/03.10.2016, modificat şi completat prin Actul adiţional nr. 3/01.10.2018, Contractul de ipotecă mobiliară nr. 5/03.10.2016, modificat şi completat prin acte adiţionale, inclusiv prin Actul adiţional nr. 3/01.10.2018, Biletul la ordin seria şi nr. BRDE3AA 0574703, emis la 03.10.2016, scadent la 30.09.2019, refuzat la plată la data de 07.10.2019, Biletul la ordin seria şi nr. BRDE3AA 0574704, emis la 03.10.2016, scadent la 30.09.2019, refuzat la plată la data de 04.10.2019.

Prin încheierea dată în ședința Camerei de Consiliu la 30.10.2019 de Judecătoria Suceava în dosarul nr.../314/2019, s-a încuviințat executarea silită în baza titlurilor executorii reprezentate de Contractul de credit revolving nr.5/03.10.2016, modificat şi completat prin Actul adiţional nr. 3/01.10.2018, Contractul de ipotecă mobiliară nr. 5/03.10.2016, modificat şi completat prin acte adiţionale, inclusiv prin Actul adiţional nr. 3/01.10.2018, Biletul la ordin seria şi nr. BRDE3AA 0574703, emis la 03.10.2016, scadent la 30.09.2019, refuzat la plată la data de 07.10.2019, Biletul la ordin seria şi nr. BRDE3AA 0574704, emis la 03.10.2016, scadent la 30.09.2019, refuzat la plată la data de 04.10.2019, împotriva debitorilor B. SRL, C. şi E., pentru obligația de plată a sumei de 510.763,78 lei.

Ceea ce prezintă obiect de divergență între apelanta reclamantă și pârâta-intimată este dacă în cauză sunt date condițiile nulității absolute a celor două hotărâri AGA din data de 28.10.2019, respectiv Hotărârea AGA din data de 30.10.2019, raportat la condițiile cauzei ilicite, frauda legii.

Curtea, reține că potrivit art. 132 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiţie, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, de oricare dintre acţionarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra şi au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al şedinţei, iar potrivit alin. 3, când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acţiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată şi de orice persoană interesată.

În lege nu sunt prevăzute expres cazurile de nulitate absolută și cele de nulitate relativă, însă acestea au fost identificate în doctrină și jurisprudență ca fiind, cu titlu de exemplu: încălcarea formalităților de publicitate a convocării; identificarea greșită a acționarilor; cauza ilicită sau falsă a hotărârii adunării generale; încălcarea dispozițiilor imperative ale legii ori sunt contrare bunelor moravuri, etc.

Potrivit art. 1236 alin.1 N.C.civ. cauza trebuie să existe, să fie licită și morală iar potrivit alin. 2 cauza este ilicită când este contrară legii și ordinii publice.

Conform art. 1237 N.C.civ. cauza este ilicită și atunci când contractul este doar mijlocul pentru a eluda aplicarea unei norme legale imperative, iar conform art. 1238 alin.2 N.C.civ. (2) cauza ilicită sau imorală atrage nulitatea absolută a contractului dacă este comună ori, în caz contrar, dacă cealaltă parte a cunoscut-o sau, după împrejurări, trebuia s-o cunoască.

Art. 1237 reglementează o particularitate a caracterului ilicit al cauzei, caracter ce se manifestă nu în legătură cu modul intrinsec de formare a contractului, întrucât respectivul contract este valabil încheiat, ci în legătură cu modul extrinsec de raportare a contractului față de incidența unei norme legale imperative. Prin reglementarea fraudei la lege, ca un caz special al ilicității cauzei, noul Cod civil surprinde un aspect dinamic al noțiunii de cauză și exterior, totodată, contractului din care face parte; este vorba despre o opțiune de politică legislativă de reglementare expresă a situației contractelor încheiate în vederea fraudării legii și care urmează a fi sancționate tot pe terenul cauzei, deoarece părțile folosesc contractul ca instrument de eludare a aplicării unor norme imperative.

Curtea reține că doctrina și jurisprundența au arătat că frauda la lege ar presupune două elemente: unul material, care constă în procedeul folosit și care, prin el însuși, nu este contrar legii și unul intelectual sau intențional, care constă în eludarea sau sustragerea de la aplicarea unui text de lege. Sau, mai pe scurt, frauda la lege nu este o încălcare directă a legii ci o nesocotire indirectă a ei.

Curtea reține însă că potrivit art. 1239 alin.2 N.C.civ. existența unei cauze valabile se prezumă până la proba contrară, astfel că sarcina răsturnării acestei prezumții în cauza de față revine apelantei reclamante.

Se reține că potrivit art. 202, 203 din Legea 31/1990 cesiunea părţilor sociale se poate face fie între asociaţi, fie față de persoane din afara societăţii.

În ipoteza cesiunii părţilor sociale între asociaţi, procedura presupune simpla aprobare a cesiunii în cadrul adunării generale a asociaţilor şi încheierea unui contract de cesiune între asociatul cedent şi asociatul cesionar, procedură rapidă, ce presupune înregistrarea documentelor la Registrul Comerţului, urmată de publicarea în Monitorul Oficial, transmiterea producând efecte față de terți numai din momentul înscrierii ei în registrul Comerțului-art. 203 alin.2 din Legea 31/1990.

Pe de altă parte, în ipoteza cesiunii de părţi sociale către persoane din afara societăţii, procedura de înregistrare la Registrul Comerţului durează ca întindere în timp, întrucât acest demers presupune două etape, respectiv depunerea a două dosare distincte. Într-o primă etapă, se înregistrează la Registrul Comerţului și, apoi se publică în Monitorul Oficial, hotărârea asociaţilor de vânzare a părţilor sociale. A doua etapă demarează doar după expirarea unui termen de 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial a hotărârii asociaţilor prin care a fost aprobată cesiunea părţilor sociale.

În interiorul termenului de 30 de zile orice persoana interesată (în special creditorii societăţii prejudiciaţi prin hotărârea asociaţilor privind cesiunea de părţi sociale) poate formula opoziţie prin care să solicite instanţei de judecată să oblige, după caz, societatea sau asociaţii, fie la repararea prejudiciului cauzat, fie la atragerea răspunderii civile a asociatului care doreşte să transfere părţile sociale.

Astfel, raportat la dispozițiile art. 202 alin.2 și alin.2 ind.2 din Legea 31/1990 (forma în vigoare la data întocmirii celor două acte), în cazul cesiunii de părți sociale față de persoane din afara societății, transmiterea acestora va opera, în lipsa unei opoziții, la data expirării termenului de opoziție prevăzut la art. 62, iar dacă a fost formulată o opoziție, la data comunicării hotărării de respingere a acesteia.

Practic ceea ce diferă, între cele două proceduri este momentul producerii efectelor față de terți a hotărârii de cesiune părți sociale, respectiv al opozabilității față de terți. Pe de o parte, de la momentul înscrierii ei în Registrul Comerțului - art. 203 alin.2 din Legea 31/1990 în ipoteza cesiunii părţilor sociale între asociaţi, iar pe de altă parte, în cazul cesiunii de părți sociale către persoane din afara societății transmiterea acestora va opera, în lipsa unei opoziții, la data expirării termenului de opoziție prevăzut la art. 62, iar dacă a fost formulată o opoziție, la data comunicării hotărării de respingere a acesteia.

Curtea reține potrivit înscrisurilor de la dosarul cauzei că societatea pârâtă prin asociați a procedat de maniera atragerii mai întâi în societate a numitei D. potrivit Hotărârii AGA din data de 28.10.2019, prin care asociaţii societăţii B. SRL au decis majorarea capitalului social cu 10 lei –o parte socială şi cooptarea acestui nou asociat, D., urmată la data de 30.10.2019 de cesionarea de către asociatul E. a unui număr de 102.999 de părţi sociale, respectiv a cotei de 98% către noul asociat D., noua structură fiind: asociatul C. deţine 1 parte socială în valoare nominală de 10 lei reprezentând 1% din capitalul social al B. SRL, acesta având şi calitatea de administrator unic; asociatul E. deţine 1 parte socială în valoare nominală de 10 lei reprezentând 1% din capitalul social al B. SRL; asociatul D. deţine 103.000 de părţi sociale în valoare nominală totală de 1.030.000 lei reprezetând 98% din capitalul social al B. SRL.

Se susține astfel în mod neîntemeiat de către apelantă că procedând de maniera de mai sus, pârâta intimată a apelat la dispozițiile 205 și ale art. 202 alin.1 și 203 din Legea 31/1990, ocolind dispozițiile art. 202 alin.2 -202 alin.2 ind,2 și ind.4 și ale art. 62 din Legea 31/1990, privind modul de transmitere și momentul transmiterii părților sociale față de persoane din afara societății, ocolirea acestor dispoziții legale având drept scop mediat fraudarea intereselor terților interesați , printre care și creditorii pârâtei, în cazul de față apelanta reclamantă având demarată o executare silită față de pârâta cu care avea încheiate contracte de credit.

Practic frauda legii ar fi constat potrivit apelantei în cazul de față în folosirea unui mijloc legal, respectiv a dispozițiilor art.  205, 202 alin1 și 203 din Legea 31/1990 pentru ocolirea procedurii prevăzute de art. 202 alin.2 -202 alin.2 ind,2 și ind.4 și ale art. 62 din Legea 31/1990.

Curtea reține însă că chiar și în acest caz , nu se poate reține frauda la lege pentru că pârâta nu a încălcat o dispoziție legală imperativă, ci una supletivă și procedând de manierea respectivă ar putea să prejudicieze cel mult interesele economice particulare ale reclamantei creditoare, caz în care însă interesul încălcat nu este unul general ci unul particular al creditorului, fiind dată cel mult frauda creditorului dacă sunt date și condițiile creării sau măririi insolvabilității debitorilor reclamantei, iar nu frauda la lege.

Dreptul de opoziție al terților creditori societari față de operațiunea de transmitere a părților sociale prevăzut de art. 62 din Legea 31/1990, ocrotește un drept particular, un interes particular, cel al creditorilor prejudiciați, iar nu un interes general, public care ar fi atras sancțiunea nulității absolute, în cazul de față putând interveni cel mult nulitatea relativă însă față de limitele acțiunii reclamantei aceste aspecte nu pot fi verificate de către instanță în apel în cadrul apelului.

În acest sens, Curtea reține și jurisprudența invocată de apelantă, respectiv în materia profesioniștilor, frauda la lege a fost reținută într-un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect acțiuni emise de o societate deschisă (tranzacționată pe o piață bursieră) cu nesocotirea dispozițiilor imperative ale legislației specifice pieței de capital referitoare la dobândirea unui procent semnificativ din acțiuni. S-a considerat că actul de vânzare-cumpărare este lovit de nulitate absolută, întrucât ambii pârâți cunoșteau împrejurarea că nu se puteau obliga să cumpere și respectiv să vândă acțiunile unei societăți deschise, deținute de un acționar semnificativ în afara cadrului legal reglementat de Legea nr. 52/1994, însă, de totală rea-credință au încheiat actul.

 Or, ceea ce este diferit față de cazul de față în speța ilustrată este că vânzarea a operat în afara dispozițiilor legale imperative, respectiv în afara cadrului legislativ al tranzacțiilor pe o piață bursieră care exclud tranzacțiile comune. În cazul de față, vânzarea părților sociale în oricare din cele două proceduri, cea între acționari sau cea față de terțe persoane din afara societății, nu era prevăzută sub sancțiunea unei dispoziții legale imperative, ci doar trebuia efectuată cu respectarea dreptului de opoziție al terților interesați.

Mai mult, Curtea reține că în concret reclamanta era în termen pentru a formula opoziția prevăzută de art. 62 din Legea 31/1990 față de cele două hotărâri AGA, raportat la momentul publicării acestora în Monitorul Oficial și data prezentei acțiuni la fond, dar reclamanta nu a înțeles să uzeze de aceste dispoziții legale, ci a ales să uzeze de procedura prevăzută de art. 132 alin.2 din Legea 31/1990 ce presupune însă dovedirea cauzei ilicite și a fraudei la lege.

Ceea ce reclamă în concret apelanta reclamantă este că procedând de maniera de mai sus, pârâta i-a prejudiciat interesele de creditoare, intenția părților fiind de a scoate din masa bunurilor ce puteau fi urmărite și executate silit, părțile sociale ce aparțineau debitoarei asociat majoritar E. prin transmiterea acestora către o parte interpusă respectiv D.

Reclamanta apelantă susține că pârâta procedând conform celor două hotărâri AGA i-a încălcat dreptul la executare silită, restrângând astfel posibilitatea reală de executare silită a părților sociale.

Or, ceea ce reclamă apelanta este încălcarea unui interes particular nu a unuia general, pentru care dacă sunt întrunite condițiile intervine sancțiunea inopozabilității actului față de creditor, iar nu nulitatea absolută a actului, fiind de reținut însă că, deși pârâta a efectuat apărări și pe condițiile acţiunii pauliene, reclamanta prin avocat ales a susținut expres în fața instanței că nu înțelege să se prevaleze de aceste dispoziții legale, ci doar de cele privind nulitatea absolută grefată pe cauză ilicită-frauda legii.

Lipsa cauzei, determinată de lipsa scopului mediat potrivit Noului Cod Civil este sancționată cu anularea actului iar nu cu nulitatea acestuia, cum se întâmpla sub reglementarea Vechiului Cod civil, și din acest punct de vedere acțiunea reclamantei fiind nefondată.

S-a mai susținut că în cauză nu s-a făcut dovada plății prețului, dar neplata prețului nu este sancționată de C.civ. cu nulitatea absolută, ci implică aplicabilitatea altor dispoziții legale pe care însă apelanta reclamantă nu le-a invocat, apelul fiind judecat în limitele devolutive ale acțiunii și a ceea ce s-a apelat prin cererea de apel.

A mai susținut apelanta că pârâta, procedând în maniera celor două hotărâri AGA, a încălcat dispozițiile prevăzute de art. 14 şi art. 1.170 din Codul civil, privind buna-credinţă în executarea contractelor, precum şi art. 15 din Codul civil- abuzul de drept, dar Curtea reține că nici încălcarea acestor dispoziții nu e sancționată cu nulitatea absolută a actelor, ci cu atragerea răspunderii civile delictuale, aspect cu care însă instanța nu a fost învestită.

Nerespectarea dispozițiilor privind executarea silită de către pârâtă determină doar incidența sancțiunii nulității absolute a actelor de executare silită, iar nu a unui act încheiat între particulari. Mai mult, Curtea reține că apelanta creditoare nici nu a indicat care normă imperativă din cadrul titlului Executare Silită a fost încălcată de către intimată prin cele două hotărâri.

Față de cele de mai sus, Curtea reține că atitudinea pârâtei prin adoptarea celor două hotărâri, deși vădită pentru a limita posibilitățile de executare silită reală din partea creditoarei, lezează un interes particular al creditorilor, iar nu unul general al societății, sancțiunea nefiind nulitatea absolută, ci cel mult inopozabilitatea și răspunderea pentru prejudicii, aspecte cu care însă instanța nu a fost învestită pentru a le analiza și dispune.

Astfel, nefiind incidentă în cauză frauda la lege, Curtea în baza art. 480 C.pr.civ.va respinge ca nefondat apelul declarat.

Domenii speta

Spete similare