Art.226 lit.c din legea nr.31/1990 - admisibilitatea cererii de retragere din societate, adresate instanţei de judecată.

În lipsa unor prevederi în actul constitutiv sau când nu se realizează acordul între asociaţi, se poate dispune, în baza unei hotărâri a tribunalului, retragerea pentru motive temeinice, cum ar fi lipsa de  încredere reciprocă, conlucrare şi colaborare în vederea îndeplinirii obiectivelor societăţii şi acel „affectio societatis”, elementul esenţial şi definitoriu dintr-un contract de societate.

Prin sentinţa nr.593 din 28 octombrie 2005, Tribunalul Dolj-Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ a admis cererea formulată de reclamantul DV, a încuviinţat retragerea reclamantului din Societatea Comercială V&M D SRL CRAIOVA, dispunând dizolvarea acesteia şi numirea lichidatorului. A respins, totodată, şi cererea reconvenţională.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs în termenul legal pârâtul D M, criticând-o pentru nelegalitate şi neteminicie şi invocând ca temei dispoziţiile art.304 pct.6,7,8 şi 9 Cod procedură civilă, precum şi dispoziţiile art.3041 Cod procedură civilă.

Analizând recursul prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că este nefondat.

Astfel, se constată că instanţa de fond s-a preocupat, în rezolvarea celor două cereri cu care a fost învestită, de administrarea tuturor probelor pentru stabilirea corectă a situaţiei de fapt şi aplicarea corectă a dispoziţiilor legale.

Este adevărat că recurentul nu a fost de acord cu retragerea intimatului reclamant din societate, dar instanţa a încuviinţat retragerea acestuia în temeiul art.226 lit.c din Legea nr.31/1990 R.

Potrivit acestui text, în lipsa unor prevederi în actul constitutiv sau când nu se realizează acordul între asociaţi , se poate dispune retragerea pentru motive temeinice, în baza unei hotărâri a tribunalului.

Ori, tribunalul prin sentinţa recurată a reţinut, documentat pe baza unor probe ample administrate, că sunt motive temeinice, între asociaţi nemaiexistând încredere reciprocă, conlucrare şi colaborare în vederea îndeplinirii obiectivelor societăţii şi acel „affectio societatis”, elementul esenţial şi definitoriu dintr-un contract de societate.

În asemenea condiţii, Curtea constată că nu există nici unul din motivele de recurs indicate prin cererea de recurs formulată (pe care de altfel nici nu le-a dezvoltat şi nici exemplificat în concret), încât în temeiul art.312 (1) Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare