Art. 136 din Legea nr. 85/2014. Locul înregistrării planului de reorganizare.

Rezumat:

Art. 136 din Legea nr. 85/2014 reglementează obligaţia înregistrării planului de reorganizare la grefa tribunalului, depunerea acestuia la administratorul judiciar neputând să suplinească neîndeplinirea obligaţiei sus-citate.

Hotărârea:

Prin sentinţa civilă 65 din 25 martie 2021, Tribunalul Botoşani – Secţia a II-a civilă (dosar nr. ...../40/2019), a respins cererea de aprobarea planului de reorganizare;

În temeiul art. 145 alin. 1 din Legea 85/2014, a dispus intrarea în faliment în procedură generală a debitorului A. SRL;  În temeiul art. 145 alin. 2 lit. b) din Legea 85/2014, a desemnat în calitate de lichidator judiciar provizoriu pe administratorul judiciar CII B., cu o retribuţie de 1.000 lei, care va îndeplini atribuţiile prevăzute de art. 64;

În temeiul art. 145 alin. 2 lit. a) din Legea 85/2014, a dispus dizolvarea societăţii debitoare şi ridicarea dreptului de administrare al acesteia;

În temeiul art. 86 alin.1 din Legea 85/2014, a dispus notificarea băncilor la care are deschise conturi debitoarea, în sensul de a nu dispune de sume fără un ordin al lichidatorului judiciar, sub sancţiunea amenzii judiciare prevăzută la art. 86 alin. 2 teza finală şi atragerii răspunderii pentru prejudiciul creat. Lichidatorul judiciar va comunica de urgenţă băncilor instituirea acestei interdicţii;

A fixat termenul maxim de predare a gestiunii de la debitor către lichidator, împreună cu lista actelor şi operaţiunilor efectuate după deschiderea procedurii, precum şi lista creanţelor născute după deschiderea procedurii, la data de 31.03.2021;

În temeiul art. 145 alin. 2 lit. e) din Legea 85/20014, a pus în vedere administratorului special obligaţia de a preda lichidatorului judiciar, în termen de 5 zile de la pronunţarea prezentei încheieri, lista cuprinzând numele şi adresele creditorilor şi toate creanţele acestora la data intrării în faliment, cu indicarea celor născute după deschiderea procedurii, a tabelului definitiv al creanţelor şi a oricăror altor tabele întocmite în procedură, a oricăror rapoarte de distribuţie, a listei actelor şi operaţiunilor efectuate după data deschiderii procedurii;

În temeiul art. 146 alin. 1 din Legea 185/2014, a dispus ca lichidatorul judiciar să notifice intrarea în faliment: debitorului, creditorilor şi oficiului registrului comerţului de pe lângă Tribunalul Botoşani, pentru efectuarea menţiunii, precum şi publicarea în Buletinul procedurilor de insolvenţă;

A fixat termenul limită pentru depunerea cererilor pentru admiterea creanţelor născute în cursul procedurii la 30 aprilie 2021; A fixat termenul limită pentru verificarea creanţelor născute în cursul procedurii, întocmirea, afişarea şi comunicarea tabelului suplimentar al creanţelor la 14 mai 2021, care va fi publicat de lichidatorul judiciar şi în buletinul procedurilor de insolvenţă; A fixat termenul limită pentru întocmirea tabelului definitiv consolidat al creanţelor la 31 mai 2021.

Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel debitoarea S.C. A. SRL, prin administrator special A., practicianul în insolvenţă - administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă B. şi apel incident de către creditoarea BANCA C. SA.

De asemenea, apelanta debitoare S.C. A. SRL prin cererea de apel, a formulat şi cerere de suspendare a executării hotărârii intermediare nr. 65/25.03.2021 pronunţată de către Tribunalul Botoşani -Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal în dosarul nr. .../40/2019, până la soluţionarea apelului declarat împotriva acesteia.

Debitoarea S.C. A. SRL a arătat că prin hotărârea intermediară nr. 65/25.03.2021 Tribunalul Botoşani a respins ca nefondată cererea administratorului judiciar de confirmare a planului de reorganizare a societăţii A. SRL propus de către administratorul special şi aprobat de creditori şi, pe cale de consecinţă, a dispus intrarea în faliment în procedură generală a debitoarei A. SRL, în temeiul art. 145 alin.1 pct. A, lit. c) din Legea nr .85/2014, precum şi dizolvarea acesteia, ridicând, totodată, dreptul de administrare al administratorului special.

La data de 06.04.2021, debitoarea S.C. A. SRL prin administrator special a formulat cerere de apel împotriva hotărârii intermediare nr. 65/ 25.03.2021 a Tribunalul Botoşani, cerere în care s-a arătat că, în mod greşit, judecătorul sindic a dispus respingerea planului de reorganizare şi intrarea debitoarei în faliment, hotărâre pe care o consideră nelegală şi netemeinică, având în vedere că planul de reorganizare a respectat toate exigenţele dispoziţiilor articolului 133 din lege cu privire la conţinut, fiind legal aprobat de către adunarea creditorilor conform art. 138 din lege.

A solicitat admiterea apelului, anularea hotărârii apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.

 În motivarea apelului, a arătat faptul că, prin sentinţa civilă nr. 357/17.12.2019 Tribunalul Botoşani a admis cererea formulată de debitorul A. SRL, fiind dispusă deschiderea procedurii generale de insolvenţă, în temeiul prevederilor art. art. 71 alin. 1 teza I din Legea 85/2014, totodată, în temeiul art. 73 rap. la art. 45 lit. d) teza a II-a din Legea 85/2014, fiind desemnat în calitate de administrator judiciar provizoriu CLI. B., pentru îndeplinirea atribuţiilor prevăzute de art. 58 din lege, administrator judiciar provizoriu care ulterior a fost confirmat de către creditori în calitate de administrator judiciar.

Odată cu deschiderea procedurii de insolvenţă, în calitate de administrator statutar al debitoarei şi-a exprimat şi manifestat intenţia de reorganizare a societăţii pe baza unui plan.

Astfel, planul propus a răspuns cerinţelor art. 133 din Legea nr. 85/2014, indicând perspectivele de redresare a debitoarei şi conţinând programul de plată a creanţelor, că este viabil şi realizabil, fiind susţinut de salariaţii activi ai debitoarei, având în vedere şi menţinerea locurilor de muncă existente, precum şi creşterea prognozată a acestora, în strânsă legătură cu veniturile societăţii.

A mai arătat că dintr-o eroare umană, creditorul D. SRL, la prima adunare a a creditorilor pentru votarea planului propus de mine a exprimat un vot negativ, fapt care a generat o hotărâre de respingere a planului şi deşi a contestat în instanţă actele emise faţă de această împrejurare, contestaţiile au fost respinse definitiv ca nefondate.

 De asemenea a mai precizat că intenţia societăţii este de redresare economică, de achitare a datoriilor, de a menţine salariaţii, de îndeplinire a obiectului de activitate, în susţinerea cererii a solicitat să se aibă în vedere incidenţa dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 85/2014.

Ulterior, prin votul exprimat în şedinţa adunării creditorilor din data de 25.01.2021, creditorii şi-au asumat alternativa reorganizării activităţii debitoarei, pentru evitarea intrării acesteia în faliment, planul de redresare economică al a societăţii fiind aprobat, că administratorul judiciar a înaintat judecătorului sindic cererea pentru confirmarea planului de reorganizare, însă, prin hotărârea apelată instanţa de judecată a respins cererea de aprobarea planului de reorganizare a societăţii SC A. SRL propus de către administratorul special şi a dispus intrarea în faliment în procedură generală.

Prin cererea înregistrată la data de 23.04.2021, apelanta debitoare S.C. A. SRL a formulat cerere de completare – motive de apel.

A precizat faptul că prima instanţă, a reţinut prin sentinţa apelată, în respectarea dispoziţiilor art. 139 din Legea nr. 85/2014, că înainte de a proceda la judecarea cererii de confirmarea planului de reorganizare a debitoarei A. SRL a verificat respectarea condiţiilor prevăzute de acelaşi act normativ.

În primul rând, judecătorul sindic a reţinut că planul de reorganizare trebuie să fie propus în termenul legal de 30 zile de la data publicării în BPI a tabelului definitiv de creanţe şi a considerat că acesta a fost depus la data de 09.10.2020, cu depăşirea termenului legal.

În al doilea rând, celălalt motiv de respingere a planului pe care instanţa de fond l-a constatat este acela că planul de reorganizare propus, deşi prevede două categorii de creanţe defavorizate, nu indică - în baza unui raport de evaluare - ce despăgubiri urmează a fi oferite titularilor tuturor categoriilor de creanţe, în comparaţie cu valoarea estimativă ce ar putea fi primită prin distribuire în caz de faliment.

În ceea ce priveşte condiţiile pe care un plan de reorganizare a activităţii debitoarei a precizat că instanţa de fond în mod eronat a reţinut că acesta a fost formulat/înregistrat peste termenul legal de 30 de zile de la data publicării în BPI a tabelului definitiv de creanţe, motivat de următoarele aspecte:

La data de 28.08.2020, în temeiul art. 112 alin 1 şi 2 din Legea nr. 85/2014, sub nr. de înregistrare 1795/BT 28.08.2020 a fost întocmit tabelul definitiv al creanţelor, tabel ce a fost publicat în BPI nr. 14062/31.08.2020.

În conformitate cu prevederile art. 132 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2014, la data de 29.09.2020, A., în calitate de administrator special a depus la secretariatul cabinetului de insolvenţă planul de reorganizare a activităţii debitoarei SC A. SRL, sub nr. de înregistrare 2052/BT din 29.09.2020.

Planul de reorganizare a fost transmis de administratorul judiciar la instanţa de judecată prin poştă cu confirmare de primire sub adresa nr. 2144/BT din 07.10.2020, instanţa luând act de faptul că administratorul judiciar a convocat adunarea creditorilor pentru prezentarea şi aprobarea planului pentru data de 27.10.2020, adresa a fost transmisă prin poştă cu confirmare de primire.

Convocarea creditorilor înscrişi în tabelul definitiv al creanţelor a fost publicată în BPI nr. 16729/08.10.2020, acestora comunicându-li-se pe adresa de email convocatorul şi planul de reorganizare propus de administratorul special.

La data de 27.10.2020 a avut loc adunarea creditorilor, având ca ordine de zi: Prezentarea Planului de reorganizare; Aprobare Plan de reorganizare. Adunarea creditorilor din data de 27.10.2020 nu a aprobat Planul de reorganizare. Procesul verbal al adunării creditorilor prin care nu s-a aprobat Planul a fost publicat în BPI nr. 18140/28.10.2020.

În structura „Nota de prezentare" a planului de organizare, reiese faptul că administratorul special a arătat că tabelul definitiv al creanţelor debitorului SC A. SRL, întocmit după finalizarea operaţiunilor de evaluare a bunurilor din patrimoniul debitoarei cu nr de înregistrare 1795/BT din 28.08.2020, a fost publicat în BPI nr. 14062/31.08.2020.

A precizat că instanța de fond a reţinut în mod greşit că planul de reorganizare a fost propus peste termenul legal de 30 de zile de la publicarea în BPI a tabelului definitiv al creanţelor şi calculează în mod greşit data primirii la grefa instanţei a planului de reorganizare 09.10.2020, dată ce depăşeşte termenul de 30 de zile de la data publicării în BPI a Tabelului definitiv al creanţelor BPI nr. 14062/31.08.2020, ori, planul de reorganizare propus de administratorul special a fost depus la cabinetul de insolvenţă la data de 29.09.2020, sub nr. 2052/2Bt din 29.09.2020, în termenul legal de 30 de zile prevăzut de art.132 alin. l lit. a) din Legea nr. 85/2014.

De asemenea, a reţinut în mod greşit faptul că administratorul judiciar, după voinţa sa, a dat o altă interpretare a legii, în sensul că a depus la 9.10.2020 planul de reorganizare propus, raportându-se la data publicării în BPI nr. 16694/07.04.2020 a tabelului definitiv corectat (nr.2111/BT/05.10.2020), ori, Tabelul definitiv al creanţelor debitoarei SC A. SRL întocmit după finalizarea operaţiunilor de evaluarea bunurilor din patrimoniul debitoarei (nr. 1795/BT/28.08.2020) fost publicat în BPI nr. 14062/31.08.2020, iar planul de reorganizare propus de administratorul special a fost depus la cabinetul de insolvenţă B., la data de 29.09.2020.

Din cele arătate rezultă clar şi fără echivoc că planul de reorganizare depus de administratorul special al debitoarei a fost depus cu o zi mai devreme de termenul limită prevăzut de art. 132 alin. 1, lit. a din Legea 85/2014, astfel încât depunerea planului de reorganizare la instanţă la 09.10.2020 nu poate fi reţinută ca dată la care a fost depus planul de reorganizare.

Mai mult de atât Legea 85/2014 nu prevede expres că planul de reorganizare va fi depus la instanţa sau la administratorul judiciar, astfel încât debitoarea nu poate fi sancţionată cu o decădere din termenul de depunere a planului de reorganizare motivat de faptul că a depus planul de reorganizare la secretariatul administratorului judiciar în calitate de organ care aplică procedura astfel cum este definit la art. 40 alin. 1 din Legea 85/2014 şi nu la judecătorul sindic ce în lumina prevederilor aceluiaşi art. 40 alin. 1 din Legea 85/2014 este organ care aplică procedura.

A solicitat ca instanţa de apel să reţină spre justa soluţionare a prezentei cereri de apel că în cauză este vorba de un singur plan de reorganizare propus de administratorul special A., înregistrat cu nr. 2052/BT din 29.09.2020.

În ceea ce priveşte planul de reorganizare propus, şi anume, tratamentul titularilor tuturor categoriilor de creanţe, în comparaţie cu valoarea estimativă ce ar putea fi primită prin distribuire în caz de faliment.

De asemenea a solicitat să se reţină că prin Capitolul 5 din planul de reorganizare propus la punctul 5.1 se prevede clar programul de plată şi acoperirea pasivului în caz de faliment, din care rezultă că valoarea pe care debitoarea o poate plăti în caz de faliment este de 1.340.000 lei, valoare ce are la bază Raportul de evaluare întocmit de Evaluatorul ANEVAR în procedură determinată astfel - în procedura de evaluare s-au evaluat bunuri imobile şi bunuri mobile, structurate pe diferite segmente, în funcţie de posibilitatea legală de deplasare în teren a evaluatorului autorizat, condiţionat de starea de urgenţă a anului 2020, stare ce a debutat la data de 16.03.2020, prin poşta electronică la data de 16.04.2020 s-au transmis la dosarul instanţei de fond: Raport de evaluare bun imobil şi teren cu o valoare de piaţă în sumă de 1.485.321 lei şi Raport de evaluare bunuri mobile (utilaje agricole) cu o valoare de piaţă în sumă de 285.929,40 lei, ocazie cu care au fost notificaţi de depunere şi creditorii in BPI nr. 6573/21.04.2020; prin poşta electronică la data de 03.08.2020 s-a transmis la dosarul instanţei de fond: Raport de evaluare bunuri mobile (utilaje agricole) cu o valoare de piaţă de 154.121,86 lei, ocazie cu care au fost notificaţi şi creditorii debitoarei prin publicare în BPI nr. 12785/04.08.2020; prin poşta electronică la data de 11.08.2020 s-a transmis la dosarul instanţei de fond: Raport de evaluare bunuri mobile, in valoare de 80.983,37 lei, ocazie cu care au fost notificaţi şi creditorii în BPI nr. 13355/14.08.2020.

Totalul valoric al bunurilor debitoarei, conform celor 4 rapoarte de evaluare întocmite este de 2.006.355,63 lei (1.485.321 lei + 285.929,40 lei + 154.121,86 lei + 80.983,37 Iei = 2.006.355,63 lei). În scopul determinării valonii de lichidare, literatura de specialitate prevede că valoarea de lichidare este realizată prin aplicarea unui procent de 75% din valoare de piaţă rezultând o valoare de (2.006.355,63 lei X 75% = 1.504.766 lei), astfel încât valoarea de 1.504.766 lei reprezintă valoarea de lichidare ce ar putea fi încasată într-o procedură de vânzare forţată, astfel cum este procedura falimentului. Valoarea de lichidare estimată la suma de 1.504.766 lei obţinută în urma vânzării bunurilor va fi ajustată cu valoarea cheltuielilor de procedură ce au fost estimate la suma de aproximativ 164.766 lei, cheltuieli reprezentând onorariu lichidator judiciar, cheltuieli de conservare, cheltuieli de publicitate, cheltuieli cu paza bunurilor, cheltuieli de depozitare, cheltuieli cu asigurările, 2% fond lichidare şi alte cheltuieli de procedură.

Din cele arătate, estimarea administrator special prin planul de reorganizare este că suma de 1.340.000 lei va fi distribuită creditorilor garantaţi, iar creditori salariaţi şi creditorii chirografari vor primi zero lei în caz de faliment.

În varianta reorganizării astfel cum se prevede în Anexa 2 - Programul de plăţi, creditorii salariaţi vor fi despăgubiţi cu suma de 1.055 lei din 2.637 lei ce reprezintă 40% din creanţa înscrisă în tabelul definitiv, iar creditorii chirografari vor fi despăgubiţi cu suma de 936.489,83 lei din 2.341.224,57 lei, sumă ce reprezintă 40% din creanţa înscrisă în tabelul definitiv al creanţelor.

Faţă de cele arătate prin Capitolul 5 din Planul de reorganizare propus, în baza raportului de evaluare s-a estimat valoarea creanţelor ce vor fi achitate în caz de faliment şi s-a stabilit valoarea despăgubirilor creanţelor defavorizate -care au o pondere de 40% din valoarea creanţelor înscrise în tabelul definitiv, despăgubiri ce vor fi efectiv achitate, în comparaţie cu valoarea primită de creditori în caz de faliment.

A menționat că în Anexa 2 a Programul de plăţi inclus în planul de reorganizare este detaliată valoarea despăgubirilor pe care categoriile de creanţe defavorizate le vor încasa, astfel cum au fost aprobate prin planul de reorganizare.

Faţă de cele prezentate în completarea cererii de apel ,a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat şi completat, anularea în totalitate a sentinţei civile nr. 65 din 25.03.2021, pronunţată de Tribunalul Botoşani-Secţia a II-a civilă în dosarul nr. .../40/2019/a9, iar în rejudecare, a solicitat confirmarea planului de reorganizare aşa cum a fost aprobat de adunarea creditorilor în data de 25.01.2021, potrivit procesului verbal al adunării de creditori nr. 207/25.01.2021, publicat în BPI nr. 1328/25.01.2021.

Apelantul Cabinet Individual de Insolvenţă B., în calitate de administrator judiciar ai S.C. A. S.R.L, a formulat apel în temeiul dispozițiilor art. 8 alin. 4 din Legea nr. 85/2014 din Legea nr. 85/2014, coroborat cu art. 22 alin. 2 şi 6 şi art. 466 şi următoarele din Codul de procedură civilă, criticând soluția instanței de fond pentru netemeinicie și nelegală.

 În motivarea apelului, a precizat faptul că, judecătorul sindic, în sentinţa atacată, a reținut că în temeiul art. 139 din Legea nr. 85/2014, înainte de a proceda la judecarea cererii de confirmare plan de reorganizare a debitoarei a verificat respectarea condiţiilor prevăzute de acelaşi act normativ; că planul de reorganizare trebuie să fie propus în termenul legal de 30 zile de la data publicării în BPI a tabelului definitiv de creanţe şi consideră că acesta a fost depus la data de 09.10.2020, cu depăşirea termenului legal.

Un al doilea motiv de respingere a planului pe care prima instanță l-a constatat este acela că planul de reorganizare propus, deşi, prevede două categorii de creanţe defavorizate, nu indică, în baza unui raport de evaluare, ce despăgubiri urmează a fi oferite titularilor tuturor categoriilor de creanţe.

În comparaţie cu valoarea estimativă ce ar putea fi primită prin distribuire în caz de faliment față de primul motiv de respingere a planului de reorganizare ca urmare a depunerii în afara termenului de 30 zile, a arătat că titlul definitiv de creanţe nr. 1795/Bt din 28.08.2020, a fost publicat în BPI nr. 14062/31.08.2020.

Astfel, la data de 29.09.2020 a fost înregistrat la secretariatul CLI. B., Planul de reorganizare al debitoarei A. S.R.L. propus de administratorul special A. sub nr. 2052/Bt din 29.09.2020, termenul de depunere a planului de reorganizare conform art. 132 din Legea 85/2014 este de 30 zile de la data depunerii planului de reorganizare ce se împlineşte la 30.09.2020.

În urma depunerii planului de către administratorul special la data de 07.10.2020 prin adresa 2142/Bt a convocat adunarea creditorilor debitoarei A. S.R.L. pentru data de 27.10.2020, având ca ordine de zi prezentarea şi aprobarea planul de reorganizare, convocator Publicat în BPI nr. 16729/08.10.2020.

Mai mult de atât în vederea prezentării situaţiei debitoarei la data de 07.10.2020 prin adresa nr. 2144/Bt a transmis la instanţa de fond prin poştă cu confirmare de primire adresa prin care a informat instanţa că a procedat la convocarea adunării creditorilor la 27.10.2020 pentru aprobarea planului de reorganizare ocazie cu care a comunicat instanţei Planul de reorganizare nr. 2052/Bt din 29.09.2020, astfel cum a fost depus de administratorul special, adresă înregistrată la instanţa de fond la data de 09.10.2020.

Din cele arătate rezultă clar şi fără echivoc că Planul de reorganizare depus de administratorul special al debitoarei a fost depus cu o zi mai devreme de termenul limită prevăzut de art. 132 alin. 1, lit. a din Legea 85/2014, astfel încât depunerea planului de reorganizare la instanţă la 09.10.2020 nu poate fi reţinută ca dată la care a fost depus planul de reorganizare.

Mai mult de atât, a precizat că Legea 85/2014 nu prevede expres că planul de reorganizare va fi depus la instanţa sau la administratorul judiciar, astfel încât debitoarea nu poate fi sancţionată cu o decădere din termenul de depunere a planului de reorganizare motivat de faptul că a depus planul de reorganizare la secretariatul administratorului judiciar în calitate de organ care aplică procedură, astfel cum este definit la art. 40 alin. 1 din Legea 85/2014 şi nu la judecătorul sindic ce în lumina prevederilor aceluiaşi art. 40 alin. 1 din Legea 85/2014 este organ care aplică procedura.

În legătură cu al doilea motiv de respingere a planului pe care instanţa îl constată este acela că planul de reorganizare propus, deși prevede două categorii de creanțe defavorizate, nu indică, în baza unui raport de evaluare, ce despăgubiri urmează a fi oferite titularilor tuturor categoriilor de creanțe, în comparație cu valoarea estimativa ce ar putea fi primită prin distribuire în caz de faliment.

A arătat instanţei de control judiciar că prin Capitolul 5 din Planul de reorganizare propus la punctul 5.1 se prevede clar programul de plată şi acoperirea pasivului în caz de faliment, din care rezultă că valoarea pe care debitoarea o poate plăti în caz de faliment este de 1.340.000 lei, valoare ce are la bază raportul de evaluare întocmit de Evaluatorul ANEVAR în procedură determinată astfel: În procedura de evaluare s-au evaluat bunuri imobile şi bunuri mobile, structurate pe diferite segmente, în funcţie de posibilitatea legală de deplasare în teren a evaluatorului autorizat, condiţionat de starea de urgenţă a anului 2020, stare ce a debutat la data de 16.03.2020.

Prin poşta electronică la data de 16.04.2020 s-au transmis la dosarul instanţei de fond: Raport de evaluare bun imobil şi teren cu o valoare de piaţă în sumă de 1.485.321 lei şi Raport de evaluare bunuri mobile (utilaje agricole) cu o valoare de piaţă în sumă de 285.929,40 lei, ocazie cu care au fost notificaţi de depunere şi creditorii in BPI nr. 6573/21.04.2020.

Prin poşta electronică la data de 03.08.2020 s-a transmis la dosarul instanţei de fond: Raport de evaluare bunuri mobile (utilaje agricole) cu o valoare de piaţă de 154.121,86 lei, ocazie cu care au fost notificaţi şi creditorii debitoarei prin publicare în BPI nr. 12785/04.08.2020.

Prin poşta electronică la data de 11.08.2020 s-a transmis la dosarul instanţei de fond: Raport de evaluare bunuri mobile, in valoare de 80.983,37 lei, ocazie cu care au fost notificaţi si creditorii în BPI nr 13355/14.08.2020.

Totalul valoric al celor 4 rapoarte de evaluare este de : 1.485.321 lei + 285.929,40 lei + 154.121,86 lei + 80.983,37 lei = 2.006.355,63 lei în scopul determinării valorii de lichidare, literatura de specialitate prevede că valoarea de lichidare este realizată prin aplicarea unul procent de 75% din valoare de piaţă rezultând o valoare de 2.006.355,63 lei.

În scopul determinării valorii de lichidare, literatura de specialitate prevede că valoarea de lichidare este realizată prin aplicarea unui procent de 75% din valoare de piaţă rezultând o valoare de (2.006.355,63 lei X 75% = 1.504.766 lei) astfel încât valoarea de 1.504.766 lei reprezintă valoarea de lichidare ce poate fi obţinută într-o procedură de vânzare forţată astfel cum este procedura falimentului.

Valoarea de lichidare estimată la suma de 1.504.766 lei obţinută în urma vânzării bunurilor va fi ajustată cu valoarea cheltuielilor de procedură ce au fost estimate la suma de aproximativ 164.766 lei formate din onorariu lichidator judiciar, cheltuieli de conservare, cheltuieli de publicitate, cheltuieli cu paza bunurilor, cheltuieli de depozitare, cheltuieli cu asigurările, 2% fond lichidare şi alte cheltuieli de procedură.

Din cele arătate estimarea administratorului special prin planul de reorganizare este că suma de 1.340.000 lei va fi distribuită creditorilor garantaţi, iar creditorii salariaţi şi creditorii chirografari vor primi zero lei în caz de faliment.

În varianta reorganizării astfel cum se prevede în Anexa 2- Programul de plăţi, creditorii salariaţi vor fi despăgubiţi cu suma de 1.055, lei din 2.637 lei ce reprezintă 40% din creanţa înscrisă în tabelul definitiv, iar creditorii chirografari vor fi despăgubiţi cu suma de 936.489,83 lei din 2.341.224,57 lei ce reprezintă 40% din creanţa înscrisă în tabelul definitiv al creanţelor.

Faţă de cele arătate prin Capitolul 5 din Planul de reorganizare propus, în baza raportului de evaluare sau estimat valoarea creanţelor ce vor fi achitate în caz de faliment şi s-a stabilit valoarea despăgubirilor creanţelor defavorizate ce sunt de 40% din valoarea creanţelor înscrise în tabelul definitiv, despăgubiri ce vor fi achitate în comparaţie cu valoarea primită în caz de faliment.

Faţă de cele prezentate a considerat că soluţia instanţei de fond nu este temeinică şi legală, motiv pentru care a solicitat admiterea apelului astfel cum a fost formulat, să se dispună casarea sentinței civile nr. 65/25.03.2021 pronunţată în dosarul 2322/40/ 2019/a9 şi în rejudecare să admită cererea debitoarei astfel cum a fost formulată.

Creditoarea BANCA C. SA, prin apelul incident, formulat în temeiul art. 472 şi art. 461 alin. (2) Cod procedură civilă, a solicitat menținerea soluției ca fiind legală şi temeinică, înlocuind motivarea Tribunalului Botoşani cu propriile considerente.

În motivare a precizat că, prin hotărârea apelată, Tribunalul Botoşani a respins cererea de confirmare a planului de reorganizare în baza unor argumente de fapt şi de drept privitoare la tardivitatea depunerii planului de reorganizare, respectiv la neconstruirea în cadrul planului a simulării distribuirilor cuvenite creditorilor în caz de reorganizare comparativ cu ipoteza falimentului pornind de la concluziile rapoartelor de evaluare întocmite în cauză.

La instanţa de fond a prezentat o serie de apărări referitoare la neîntrunirea altor condiţii de legalitate de către planul de reorganizare al A. SRL, argumente ce nu au fost avute în vedere de către judecătorul sindic şi care se situau pe firul raţionamentul logico-juridic comparativ cu argumentele reţinute prin sentinţa de trecere la faliment.

A apreciat că şi pentru argumentele prezentate planul de reorganizare nu putea fi confirmat de către judecătorul-sindic, a solicitat instanţei de apel, independent de soarta apelului principal, dar mai ales în cazul în care ar găsi netemeinice sau nelegale motivele primei instanţe, să menţină soluţia din dispozitivul hotărârii intermediare nr. 65/25.03.2021 în considerarea argumentelor prezentate prin prezentul apel incidente împotriva considerentelor.

A precizat că planul de reorganizare nu respectă cerinţa de legalitate prevăzută de art. 139 alin. (1) lit. d raportat la art. 139 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2014.

A învederat faptul că creanţa Băncii C. SA este o creanţă defavorizată. Astfel din lectura planului de reorganizare propus de administratorul special, acesta nu califică sub nicio formă natura categoriei creanţelor garantate de a fi o categorie de creanţe care este sau nu defavorizată prin plan.

Oricum, chiar dacă s-ar specula asupra oricărei deducţii implicite, natura unei categorii de creanţe de a fi sau nu defavorizată se face prin raportare la prevederile legale şi nu prin raportare la voinţa autorului plan - prevederile legale sunt neîndoielnice întrucât potrivit art. 5 pct. 16 din Legea nr.85/2014, pe care le-a citat.

 A mai precizat că autorul planului s-a referit în secţiunea 6.1. a planului exclusiv la creanţele care sunt defavorizate prin reducerea cuantumului acestora acceptat în tabelul definitiv, însă, voinţa neîndoielnică a legiuitorului a fost aceea de a atribui caracter de creanţă defavorizată şi acelei creanţe care trebuie să suporte o reeşalonare a plăţilor în defavoarea creditorului.

În ceea ce priveşte creanţa sa, aceasta este în întregime scadentă conform menţiunilor cu care a fost înscrisă la masa credală. Pe cale de consecinţă, orice altă plată decât una imediată conduce la o reeşalonare a plăţilor în defavoarea creditorului. în concret, planul de reorganizare prevede pentru Banca C. SA, conform Anexelor 2a, 2b şi 2c ale planului de reorganizare, o reeşalonare în defavoarea creditorului în sensul în care ratele de câte 219.667,10 lei urmează a fi amânate pentru următoarele scadenţe: anul 1-trimestrele III şi IV; anul 2-trimestrele III şi IV; Anul a - trimestrele III şi IV.

În consecinţă, din moment ce are loc o reeşalonare a plăţilor datorate ei, precum şi a plăţilor datorate celorlalţi creditori garantaţi, reeşalonare în defavoarea creditorilor, categoria creanţelor garantate este o categorie defavorizată în sensul art. 5 pct. 16 lit. b) din Legea nr. 85/2014.

Totodată, a precizat că, creanţa Băncii C. SA primeşte prin plan mai puţin decât ar fi primit în cazul falimentului. Sensul principiului este acela că un creditor care respinge un plan de reorganizare este supus unui tratament corect şi echitabil prin plan dacă implementarea planului asigură cel puţin acelaşi grad de recuperare al creanţelor împotriva averii debitoarei cu ipoteza falimentului.

În cazul în care un creditor realizează o recuperare mai mică a creanţelor sale prin implementarea unui plan de reorganizare comparativ cu ipoteza falimentului, pentru creditorul în cauză şi pentru categoria de creanţe care a respins planul nu există tratament corect şi echitabil. Or, în contra prevederilor din planul de reorganizare al A. SRL, în cazul falimentului, creditorii nu urmează a recupera creanţele în conformitate cu sumele prevăzute în tabelul definitiv, ci în conformitate cu proiecţia tabelului definitiv consolidat, care, potrivit art. 5 pct. 68 LPI, cuprinde pe lângă creanţele înscrise în tabelul definitiv şi creanţele ce s-ar regăsi în tabelul suplimentar şi cheltuielile de lichidare.

Tocmai pentru acest motiv, şi întrucât proiecţia unui eventual tabel definitiv consolidat este greu de anticipat, legiuitorul a procedat la a arăta prin prevederile Legii procedurii insolvenţei, modul în care se estimează distribuirile către creditori în cazul falimentului.

În acord cu principiile asigurării unor plăti egale sau mai mari decât în faliment (art. 4 pct. 9 LPI), maximizării gradului de recuperare a creanţelor (art. 4 pct. 1 LPI), transparenţei şi previzibilităţii în procedura de insolvenţă (art. 4 pct. 5 LPI), autorul planului trebuia să evalueze limita superioară a drepturilor Băncii C. în eventualitatea derulării unei reorganizări propuse pentru 3 ani, comparativ cu recuperarea creanţei supragarantate în caz de faliment. Altfel spus, distribuirile în caz de faliment către creditorii garantaţi trebuie să se facă potrivit unui veritabil criteriu legal, respectiv conform art. 133 alin. (4) lit. d) din Legea nr.85/2014, pe care l-a citat.

 Cu alte cuvinte, valoarea creanţelor curente pe care le-ar putea calcula un creditor garantat se va stabili ca (imită superioară a valorii garanţiilor acestuia. Nu întâmplător legiuitorul a prevăzut în mod expres acest mod de calcul al simulării falimentului versus reorganizarea în cazul creanţelor garantate. De altfel, un creditor supragarantat, are întotdeauna posibilitatea unei recuperări mai mari în faliment decât în reorganizare.

În acord cu principiile maximizării gradului de recuperare a creanţelor (art. 4 pct. 1 LPI), transparenţei şi previzibilităţii în procedura de insolvenţă (art. 4 pct. 5 LPI), asigurării unor plăţi egale sau mai mari decât în faliment (art. 4 pct. 9 LPI), autorul planului trebuia să evalueze limita superioară a drepturilor Băncii C., comparativ cu recuperarea creanţei supragarantate în caz de faliment.

Este de domeniul evidenţei că, în ipoteza falimentului. Banca C. va calcula şi încasa şi creanţele curente născute după intrarea în insolvenţă în limita garanţiilor băncii. Altfel spus, întrucât creanţa Băncii C. este una supragarantată, valoarea care i s-ar cuveni în caz de faliment al A. SRL nu se confundă cu suma înscrisă în tabelul definitiv (după cum în mod eronat prevede planul), ci se compune din suma înscrisă în tabelul definitiv la care se adaugă dobânzi şi comisioane pentru cei peste 5 (cinci) ani în care debitoarea a stat în perioada de observaţie, toate acestea plafonate la valoarea maximă a garanţiilor Băncii.

Faptul că planul de reorganizare al A. SRL ignoră cu desăvârşire creanţele curente ale Băncii C. pe care Banca le-ar putea încasa în cazul falimentului, în primul rând, este per se o nerespectare a condiţiilor de legalitate şi, în al doilea rând, maschează nerespectarea regulii tratamentului corect şi echitabil pentru creditor, ca un al doilea aspect de nelegalitate.

În cazul intrării în faliment a A. SRL, Banca C. ar fi îndreptăţită să calculeze şi să încaseze nu doar creanţele înscrise în tabelul definitiv, dar putea calcula şi încasa dobânzi şi alte accesorii curente aferente creanţelor născute anterior intrării în insolvenţă până limita garanţiilor Băncii.

Aşadar, ipoteza falimentului permite Bănci C. să perceapă aceste accesorii în acord cu prevederile art. 80 şi 103 din Legea nr. 85/2014, pe care le-a invocat şi citat.

 În continuare a mai precizat că, din moment ce planul de reorganizare nu prevede deloc plata acestor sume, nici despăgubiri pentru creditor în legătură cu neplata acestor sume, condiţia de legalitate pentru confirmarea modificării este evident neîndeplinită, iar cuantumul efectiv al dobânzilor şi accesoriilor cuvenite Băncii care ar fi înscrise într-un tabel suplimentar este mai puţin relevant, fiind neîndoielnic că ele ar exista în limita garanţiilor sale, respectiv:  - Teren în suprafaţă de 30.000 mp situat în sat .., evaluat conform art. 61 Legea nr.85/2014 la suma de 1.485321,00 RON; Combină de secerat marca Case 1660, evaluată conform art. 61 din Legea nr.85/2014, la suma de 46.156,35 RON.

Pe cale de consecinţă, din însumarea valorii acestor principale garanţii ale sale, pe lângă suma deja înscrisă în tabelul definitiv, iar banca poate calcula accesorii până la limita valorii de 1.531.777,35 RON.

Având în vedere că planul de reorganizare propune distribuirea unei sume de 1.318.002,58 lei, sumă acceptată în tabelul definitiv, este evident că marja accesoriilor pe care le-ar putea calcula Banca C. SA în caz de faliment al A. SRL, este de peste 213.774,77 RON, valoare în raport cu care simularea falimentului conţinută în plan nu conţine nicio menţiune.

Din contră, simularea distribuirilor în reorganizare comparativ cu distribuirile în faliment încalcă grav prevederile art. 133 alin. (4) lit. d) LPI şi conţine informaţii cel puţin îndoielnice sub aspectul loialităţii.

Astfel, ignorându-se drepturile creditorilor de a calcula accesorii în conformitate cu prevederile art. 80 şi 103 din legea nr.85/2014 planul prevede o menţiune inexactă în capitolul 5.1. -Programul de plată şi acoperirea pasivului în caz de faliment întrucât arată că subscrisa ar încasa doar o sumă de 1.100.000,00 RON.

A mai precizat că modul de stabilire al sumei ce se distribuie nu poate fi unul arbitrar, aşa cum a procedat autorul planului, întrucât LPI prevede în mod exact criteriul în baza căruia trebuie să aibă loc fundamentarea distribuirilor în caz de faliment şi anume prin raportare la concluziile raportului întocmit conform art. 61 LPI, acesta fiind sensul neîndoielnic al art. 133 alin. (4) lit. d) LPI.

Din însumarea valorii garanţiilor sale rezultate din rapoartele de evaluare întocmite conform art. 61 LPI a rezultat o valoare totală a garanţiilor de |1.531.777,35 RON.| Se observă că la fila 45 a planului de reorganizare, în mod arbitrar, şi cu nerespectarea prevederilor clare ale art. 133 alin. (4) lit. d) din Legea nr.85/2014, autorul planului a arătat că distribuirea în faliment a sumelor cuvenite Băncii C. SA ar fi de doar 1.100.000 RON, fără a exista o bază legală sau o minimă explicaţie pentru acest „artificiu".

Întrucât planul de reorganizare prevede pentru Banca C. SA, un creditor care a respins planul de reorganizare, mai puţin decât ar primi în cazul falimentului este evident că nu există tratament echitabil pentru creanţa sa, prin planul de reorganizare actualizat propus de debitoare.

În concluzie, a considerat că nu este îndeplinită condiţia de legalitate constând în existenţa tratamentului corect şi echitabil pentru creanţa Băncii C. pentru neîndeplinirea cerinţei art. 139 alin. (1) lit. D raportat la art. 139 alin. (2) lit. a) LPI.

Planul de reorganizare nu respectă cerinţa de legalitate prevăzută de art. 139 alin. fi) lit. d raportat la art. 139 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2014 – dreptul aplicabil. A făcut referire la incidenţa dispoziţiilor art. 139 alin. 1, alin. 2 din Legea nr.85/2014, pe care le-a citat.

Referitor la acesta aspect a precizat că, în categoria creanţelor salariale (art. 138 alin. 3 lit. b din Legea nr.85/2014 primeşte mai mult decât în cazul falimentului; iar categoria creanţelor chirografare (art. 138 alin. 3 lit. e LPI) primeşte mai mult decât în cazul falimentului.

În concluzie, planul de reorganizare nu prevedere pentru categoria creanţelor garantate (art. 138 alin. 3 lit. a din Legea nr.85/2014un tratament corect şi echitabil întrucât creditorii din categoriile reglementate de art. 138 alin. (3) lit. b) şi e) din Legea nr.85/2014, care au rang inferior categoriei defavorizate în care figurează creanţa sa, primesc mai mult în reorganizare decât în faliment, iar categoria creanţelor garantate a respins planul de reorganizare.

În concluzie, pentru toate aceste motive, a solicitat admiterea apelului incident formulat de către Banca C. SA împotriva considerentelor hotărârii intermediare nr. 65/25.03.2021 pronunţată de Tribunalul Botoşani, Secţia a II-a Civilă de Contencios Administrativ şi Fiscal, urmând ca, prin decizia pe care o veţi pronunţa să menţineţi soluţia ca fiind legală şi temeinică, înlocuind motivarea Tribunalului Botoşani cu propriile considerente.

Creditoarea Banca C. a formulat întâmpinare la apelul şi cererea de completare a apelului formulate de administratorul special - A., prin care a solicitat să se admită excepţia nulităţii cererii de completare a apelului, respingerea apelului formulat şi păstrarea hotărârea intermediară nr. 65/25.03.2021 pronunţată de Tribunalul Botoşani, Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal ca fiind legală şi temeinică.

Totodată, constatând culpa procesuală a apelantului, în temeiul art. 453 Cod procedură civilă a solicitat obligarea acestuia la suportarea tuturor cheltuielilor de judecată.

A precizat, referitor la judecata în faţa instanţei de fond că prin Hotărârea nr. 65/25.03.2021, prima instanţă, în temeiul art. 145 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 a dispus intrarea în faliment în procedura generală a debitoarei A. SRL, ca urmare a respingerii cererii de aprobare a planului de reorganizare formulată de administratorul judiciar al debitoarei.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă, în mod corect, a avut în vedere faptul că planul de reorganizare propus a fost depus cu depăşirea termenului legal şi că, deşi planul prevedea două categorii de creanţe defavorizate, nu indică, în baza unui raport de evaluare, ce despăgubiri urmează a fi oferite titularilor tuturor categoriilor de creanţe, în comparaţie cu valoarea estimativă ce ar putea fi primită prin distribuire în caz de faliment.

Împotriva acestei hotărâri, administratorul special a declarat apel pe care l-a înregistrat la Tribunalul Botoşani încă înainte de motivarea sentinţei de intrare în faliment şi prin care a arătat că debitoarea şi-a manifestat intenţia de a propune un plan de reorganizare.

De asemenea, s-a arătat faptul că deşi iniţial adunarea creditorilor a respins planul de reorganizare în baza votului exercitat de către creditorul D. SRL, după respingerea tuturor contestaţiilor legate de acest aspect s-ar fi ţinut la 25.01.2021 o a doua adunare a creditorilor având ca obiect votarea planului în cadrul căreia planul ar fi fost aprobat. Pentru acest motiv, s-a solicitat anularea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond, precum şi suspendarea executării hotărârii intermediare nr. 65/25.03.2021 a Tribunalului Botoşani.

Prin e-mailul trimis direct instanţei de apel ta 22.04.2021, apelantul depus o cerere de completare a motivelor de apel prin care a invocat două critici principale, respectiv, îndeplinirea condiţiilor legale a planului de reorganizare a activităţii debitoarei şi împrejurarea că planul de reorganizare propus ar respecta tratamentul titularilor tuturor categoriilor de creanţe, în comparaţie cu valoarea estimativă ce ar putea fi primită prin distribuire în caz de faliment.

Excepţia nulităţii cererii de completare a motivelor apelului – în acest sens a precizat că pe lângă apelul formulat de administratorul special, acesta şi-a rezervat dreptul de a completa motivele de apel după comunicarea Hotărârii nr. 65/25.03.2021, în temeiul art. 470 alin. (5) Cod proc. civ., completare care a fost depusă direct la instanţa de apel - Curtea de Apel Suceava.

A invocat dispoziţiile art. 471 alin. (1) Cod procedură civilă şi a arătat că această prevedere legală stabileşte regula potrivit căreia, atât apelul, cât şi motivele de apel se depun la instanţa a cărei hotărâre se atacă, această cerinţă fiind îndeplinită implicit când motivarea apelului se realizează prin însăşi cererea de apel. însă, această soluţie se impune, iar această normă legală trebuie respectată şi atunci când actul de procedură al motivării căii de atac printr-un memoriu distinct se îndeplineşte ulterior sau se depune separat.

Având în vedere că, din dovada comunicării motivelor suplimentare de apel, rezultă în mod clar că acestea au fost depuse doar la instanţa de apel, respectiv Curtea de Apel Suceava, este incidenţă sancţiunea nulităţii acestor motive suplimentare de apel, având în vedere că aceste motive au fost depuse la o altă instanţă decât cea care a pronunţat hotărârea atacată. Sancţiunea nulităţii, prevăzută de articolul mai sus menţionat, este o nulitate expres prevăzută de lege şi solicităm instanţei să facă aplicarea sancţiunii specifice prevăzute de lege.

În concluzie, în temeiul art. 471 alin. (1) Cod procedură civilă, a solicitat să se constate nulitatea absolută a motivelor de apel depuse prin cererea de completare a motivelor de apel.

Caracterul nefondat al cererii de trimitere a cauzei Tribunalului Botoşani spre rejudecare.

Soluţia legală de trimitere a cauzei spre rejudecare primei instanţe este una extrem de limitativă şi este prevăzută de art. 480 alin. (3) Cod procedură civilă, doar pentru două situaţii:

„în cazul în care se constata că, în mod greşit, prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va judeca procesul, evocând fondul. Cu toate acestea, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe sau altei instanţe egale în grad cu aceasta din aceeaşi circumscripţie, în cazul în care părţile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare (...)".

Din interpretarea acestor dispoziţii legale, rezultă că trimiterea spre rejudecare se face de către instanţa de apel Ia cererea expresă a uneia dintre părţi, fiind necesară şi îndeplinirea celorlalte condiţii prevăzute de legiuitor pentru pronunţarea acestei soluţii, respectiv, prima instanţă, în mod greşit, să nu fi intrat în judecata fondului, adică să nu se procedeze la cercetarea fondului de către prima instanţă ori judecata în faţa primei instanţe să se fi făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată.

În prezenta cauză, niciuna dintre aceste condiţii nu este îndeplinită întrucât, în primul rând, partea a fost legal citată pentru termenul din data de 25.03.2021, prin citaţia emisă la data de 17.03.2021, publicată în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nr. 4946/18.03.2021 şi, în al doilea rând, instanţa a intrat în cercetarea fondului.

Cu privire la cea de-a doua condiţie, a solicitat să se reţină că, din considerentele primei instanţe, rezultă în mod clar că aceasta a cercetat fondul cererii de confirmare a planului de reorganizare şi a intrat astfel în judecarea fondului, analizând în fapt şi în drept motivele invocate de părţi. Ca efect al respingerii cererii de confirmare a planului de reorganizare, Tribunalul Botoşani a dispus motivat în fapt şi în drept trecerea la faliment a A. SRL.

Împrejurarea că s-a formulat de una dintre părţi o cerere de retrimitere a cauzei spre rejudecare la prima instanţă nu este suficientă pentru a fi dispusă o astfel de soluţie, atât timp cât nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, astfel că rugăm instanţa de apel să respingă cererea de trimitere spre rejudecare şi să reţină cauza pentru rejudecare.

Simpla cerere de retrimitere a cauzei la prima instanţă nu poate fi primită atât timp cât nu sunt îndeplinite condiţiile niciuneia dintre ipotezele legale care se situează drept premise ale anulării sentinţei.

Caracterul nefondat al motivului de apel referitor ia votarea planului de reorganizare de către creditori.

Prin cererea de apel iniţială, administratorul special a adus o singură critică veritabilă sentinţei apelate, respectiv aceea că planul de reorganizare ar fi fost acceptat de către creditori în cadrul adunării creditorilor din data de 25.01.2021.

Critica este nefondată întrucât, pe de o parte, creditorii în termen legal au respins planul de reorganizare, iar toate contestaţiile împotriva şedinţei adunării creditorilor din data de 27.10.2020 au fost respinse atât de către Tribunalul Botoşani, cât şi de către Curtea de Apel Suceava. Pe cale de consecinţă, planul de reorganizare nu se poate considera că a fost acceptat de către creditori în termen legal.

Pe de altă parte, chiar dacă s-ar considera că ar fi avut loc o acceptare a planului de reorganizare de către creditori în baza hotărârii adunării creditorilor din data de 25.01.2021, această acceptare nu este una suficientă pentru confirmarea unui plan de reorganizare. Acceptarea planului de către creditori este doar una dintre condiţiile cumulative pentru confirmarea de către judecătorul-sindic, iar dacă nu sunt respectate şi aspectele de legalitate ale planului, instanţa este obligată să respingă chiar şi confirmarea unui plan votat de către creditori.

Caracterul nefondat al motivului de apel referitor la îndeplinirea condiţiilor legale a planului de reorganizare.

Cu privire la acest motiv de apel, partea adversă critică faptul că instanţa de fond a reţinut în mod greşit faptul că planul de reorganizare a fost propus peste termenul legal de 30 de zile de ta publicarea în BPI a tabelului definitiv al creanţelor, invocând o greşită calculare a datei primirii a planului de către grefa instanţei.

În susţinerea acestui motiv de apel, apelantul arată faptul că tabelul definitiv al creanţelor a fost publicat în BPI nr. 14062/31.08.2020 şi că planul de reorganizare propus de administratorul special a fost depus la cabinetul de insolvenţă la data de 29.09.2020, fiind evident că planul de reorganizare depus de administratorul special a fost depus o cu o zi mai devreme de termenul limită.

Însă, pentru calcularea termenului de propunere a planului de reorganizare, apelantul se raportează la o dată eronată, respectiv data la administratorul special al debitoarei a depus raportul de reorganizare la administratorul judiciar, învederând faptul că Legea nr. 85/2014 nu ar prevedea în mod expres că planul de reorganizare va fi depus la instanţă sau la administratorul judiciar.

Or, în realitate, potrivit art. 136 din Legea nr. 85/2014: „Câte o copie de pe planul propus va fi depus la grefa tribunalului şi la registrul în care este înregistrat debitorului şi va fi transmisă debitorului, prin administratorul special, administratorului judiciar si comitetului creditorilor".

Aceasta este o normă legală care prevede în mod expres că planul propus se depune, în copie, la grefa tribunalului şi la registrul în care este înregistrat debitorul (în speţă Registrul Comerţului) şi doar se transmite spre informare, debitorului, administratorului judiciar şi comitetului creditorilor.

Comunicarea copiei planului propus către debitor, administrator judiciar şi comitetul creditorilor este o operaţiune doar cu rol de informare asupra depunerii acestui plan la grefa tribunalului şi registrul comerţului. De aceea, simpla comunicare către aceste subiecte nu înlocuieşte faptul înregistrării planului la grefa instanţei, întrucât doar acesta este opozabil tuturor participanţilor la procedură şi tuturor organelor care aplică procedura. Totodată, depunerea la grefa instanţei a planului de reorganizare reprezintă un moment delimitat în mod specific în cadrul procedurii întrucât, cu titlu de exemplu, toate termenele în cascadă reglementate de art. 137 din Legea nr. 85/2014 se calculează direct sau indirect prin raportare la momentul depunerii planului de reorganizare la grefa instanţei.

Astfel, în baza art. 136 din Legea nr. 85/2014, planul de reorganizare trebuie depus la grefa tribunalului şi în funcţie de data depunerii planului de reorganizare la grefa tribunalului se calculează termenul legal de 30 de zile în care se poate propune acest plan.

În consecinţă, în mod corect a reţinut prima instanţă că nu au fost socotite prevederile art. 132 din Legea nr. 85/2014, în temeiul cărora planul de reorganizare este propus de administratorul judiciar până la îndeplinirea unui termen de 30 de zile de la data publicării tabelului definitiv de creanţă, acest termen fiind încălcat.

Tabelul definitiv al creanţelor a fost publicat în BPI nr. 14062/31.08.2020, iar planul de reorganizare a fost propus la data de 09.10.2020, aceasta fiind data depunerii planului de reorganizare la grefa instanţei şi momentul în raport de care se analizează îndeplinirea condiţiei termenului de propunere, în temeiul art. 136 din Legea nr. 85/2014.

În concluzie, a arătat că însuşi apelantul consideră că termenul de depunere a planului a început să curgă de la data de 31.08.2020, când a fost publicat tabelul definitiv în BPI nr. 14062/31.08.2020, neexistând controversă cu privire la momentul începerii curgerii termenului de depunere a planului, nici cu privire la orice alt aspect legat de calculul termenului.

Singura critică a apelantului porneşte de la faptul că acesta consideră că simpla comunicare doar către administratorul judiciar a planului de reorganizare în interiorul termenului legal ar echivala cu o propunere în mod legal a acestuia prin depunere la grefa instanţei. Critica este nefondată întrucât nu are nicio relevanţă împrejurarea că administratorul special a comunicat planul de reorganizare către administratorul judiciar la data de 29.09.2020, atâta timp cât acesta nu a fost depus în aceeaşi dată la grefa instanţei, această condiţie fiind necesară pentru constatarea legalităţii planului de reorganizare propus. Având în vedere dispoziţiile art. 136 din Legea nr. 85/2014, data depunerii planului de reorganizare este data înregistrării acestuia la grefa tribunalului, dată care, a fost aceea de 09.10.2020, fiind cu mult depăşit termenul de 30 de zile prevăzut de art. 132 din Legea nr. 85/2014 de la momentul publicării în BPI a tabelului definitiv al creanţelor, respectiv data de 31.08.2020.

Prin urmare, a solicitat instanţei de apel şi respingerea acestui cest motiv de apel şi să menţină hotărârea primei instanţe ca fiind legală şi temeinică.

Caracterul nefondat al motivului de apel referitor la împrejurarea că planul de reorganizare ar prevedea tratamentul titularilor tuturor categoriilor de creanţe, în comparaţie cu valoarea estimativă ce ar putea fi primită prin distribuire în caz de faliment.

În susţinerea acestui motiv de apel, administratorul special arată că planul de reorganizare conţine în capitolul 5.1. o descriere a distribuirilor care s-ar face în faliment prin comparaţie cu reorganizarea, pornindu-se de la o valoare de 1.340.000 RON, explicându-se cum debitoarea însăşi a calculat această valoare. Anexa 2 a planului de reorganizare include valoarea despăgubirilor acordate creditorilor prin comparaţie cu distribuirile în caz de faliment.

Criticile apelantului sunt nefondate, întrucât însuşi apelantul arată că a procedat la simularea distribuirilor în caz de faliment nu în baza raportului de evaluare, ci în baza unei valori diminuate arbitrar de către acesta.

Constatarea judecătorului fondului precum că despăgubirile ce ar fi urmat a fi oferite tuturor categoriilor de creanţe comparativ cu ipoteza intrării în faliment nu s-au indicat în baza raportului de evaluare. Sub acest aspect, însuşi apelantul admite şi arată în mod expres că valoarea bunurilor din patrimoniul debitoarei insolvente conform rapoartelor de evaluare este de 2.006.355,63 RON.

Cu toate acestea, debitorul şi-a fundamentat întreaga simulare a distribuirilor în reorganizare comparativ cu situaţia distribuirilor în faliment în mod absolut ilegal pe nişte calcule întocmite arbitrar şi nu pe valoarea rezultată din rapoartele de evaluare.

Sub acest aspect este demn de semnalat întregul raţionament din fila 4 a completării apelului prin care însuşi apelantul recunoaşte acest fapt şi arată modul arbitrar în care a diminuat valoarea rapoartelor de evaluare.

Debitorul nu era îndreptăţit să îşi ajusteze arbitrar valoarea la care s-ar face vânzarea bunurilor în caz de faliment, ci art. 134 alin. (4) lit. d) LPI arată în mod neîndoielnic că valoarea de referinţă este cea din raportul de evaluare întocmit conform art. 61 LPI.

Debitorul a diminuat cu 25%, fără justificare, valoarea din rapoartele de evaluare cu consecinţa că întreaga simulare a distribuirilor în faliment versus reorganizare este nelegală. Doctrină de specialitate care prevede determinarea valorii de lichidare ca 75% din valoarea de piaţă pur şi simplu nu există.

În realitate, debitorul a făcut o confuzie între valoarea de piaţă şi valoarea de vânzare forţată. Valoarea de vânzare forţată este un parametru specific pe care şi legea insolvenţei îl aplică dar doar într-o ipoteză extremă, respectiv doar aceea reglementată de art. 153 alin. (3).

În acel caz se procedează la o evaluare care porneşte de la o ipoteză de urgenţă a valorificării stabilindu-se un preţ de vânzare forţată. Orice nemulţumire legată de modul de stabilire prin raport a valorii bunurilor debitoarei nu putea fi exprimată decât pe calea procedurii obiecţiunilor în conformitate cu prevederile art. 62 din Legea nr. 85/2014.

Întrucât rapoartele de evaluare au rămas obligatorii ca urmare a neparcurgerii acestei proceduri, debitoarea era obligată să fundamenteze simularea distribuirilor în faliment şi a compensaţiilor acordate creditorilor prin plan pornind de la valoarea stabilită prin rapoartele de evaluare şi nu în mod arbitrar.

În consecinţă, constatarea primei instanţe precum că planul de reorganizare nu s-a construit sub aspectul simulării distribuirilor în faliment versus reorganizare pornindu-se de la un raport de evaluare este fundamental corectă, iar soluţia pronunţată în baza acestei constatări este temeinică şi legală.

A doua critică este nefondată - anexa 2 a planului de reorganizare cuprinde exclusiv programul de plată a creanţelor

Apelantul confundă prevederile art. 133 alin. (2) şi ale art. 133 alin. (4) lit. d) din LPI.

Anexa 2 a planului de reorganizare, în mod neîndoielnic, reprezintă doar o aplicaţie a condiţiei esenţiale prevăzute de art. 133 alin. (2) LPI, întrucât, după cum îi arată şi titlul, aceasta detaliază programul de plată a creanţelor.

Anexa 2 a planului de reorganizare nu conţine nicio referire la raportul de evaluare a bunurilor şi la sumele eventual distribuibile în cazul falimentului.

 În consecinţă, a solicitat să se admită excepţia nulităţii cererii de completare a apelului, să se respingă apelul formulat, păstrarea hotărârea intermediară nr. 65/2S.03.2021 pronunţată de Tribunalul Botoşani, Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal ca fiind legală şi temeinică.

 Intimata – creditoare E. SRL a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea apelului formulat de Cabinet Individual de Insolvenţă B., în calitate de administrator judiciar al SC A. SRL şi ca urmare, desfiinţarea sentinţei civile nr. 65/25.03.2021 pronunţate de Tribunalul Botoşani şi admiterea cererii administratorului judiciar aşa cum a fost formulată.

 Cabinet Individual de Insolvenţă în calitate de administrator judiciar al S.C. A. S.R.L a formulat întâmpinare la apelul incident formulat de creditoarea Banca C. SA, prin care a solicitat respingerea acestuia pentru motivele invocate de apelanta Banca C. SA în sensul înlocuirii motivării soluţiei Tribunalului Botoşani referitoare „tratamentul corect şi echitabil a creditorilor în funcţie de categorie şi rang”

Întrucât prin apelul principal formulat de administratorul Judiciar, instanţa de apel va da o justă soluţionare asupra a ceea ce a fost investită prin cererea de apel principal, astfel încât, prin decizia pronunţată să se caseze sentinţa civilă nr. 65/25.03.2021 a Tribunalului Botoşani şi în rejudecare, să se admită cererea administratorului judiciar astfel cum a fost formulată, în sensul confirmării planului de reorganizare.

A precizat că apelanta Banca C. SA, face parte din categoria creditorilor garantaţi care în cadrul adunării de creditori din data de 25.01.2021, nu şi-a exprimat votul cu privire la aprobarea planului de reorganizare asupra debitorului A. SRL, iar aceasta afirmă în mod nejustificat afirmă că, în cazul aprobării planului de reorganizare, creanţa Băncii C. este o creanţă defavorizată şi că ar primi mal puţin decât în cazul falimentului, ori prin Capitolul 5. din Planul de reorganizare propus la punctul 5.1, se prevede clar Programul de plată şi acoperirea pasivului în caz de faliment; din care rezultă că valoarea pe care debitoarea A. SRL o poate plăti în caz de faliment este de 1.340.000 lei, valoare ce are la bază

Raportul de evaluare întocmit de Evaluatorul ANEVAR în procedură determinată astfel: în procedura de evaluare s-au evaluat bunuri imobile şi bunuri mobile, structurate pe diferite segmente, în funcţie de posibilitatea legală de deplasare în teren a evaluatorului autorizat, condiţionat de starea de urgenţă a anului 2020, stare ce a debutat la data de 16.03.2020.

 Prin poşta electronică la data de 16.04.2020 s-au transmis la dosarul instanţei de fond: Raport de evaluare bun imobil şi teren cu o valoare de piaţă în sumă de 1.485.321 lei şi Raport de evaluare bunuri mobile (utilaje agricole) cu o valoare de piaţă în sumă de 285.929,40 lei, ocazie cu care au fost notificaţi de depunere şi creditorii în BPI nr. 6573/21.04.2020. Prin poşta electronică la data de 03.08.2020 s-a transmis la dosarul instanţei de fond: Raport de evaluare bunuri mobile (utilaje agricole) cu o valoare de piaţă de 154.121,86 lei, ocazie cu care au fost notificaţi şi creditorii debitoarei prin publicare în BPI nr. 12785/04.08.2020. Prin poşta electronică la data de 11.08.2020 s-a transmis la dosarul instanţei de fond: Raport de evaluare bunuri mobile, în valoare de 80.983,37 lei, ocazie cu care au fost notificaţi şi creditorii în BPI nr. 13355/14.08.2020. Totalul valoric al celor 4 rapoarte de evaluare este de: 1.485.321 lei + 285.929,40 lei + 154.121,86 lei + 80.983,37 lei = 2.006.355,63 lei.

În scopul determinării valorii de lichidare, literatura de specialitate prevede că valoarea de lichidare este realizată prin aplicarea unul procent de 75% din valoare de piaţă rezultând o valoare de (2.006.355,63 lei X 75% = 1.504.766 lei) astfel încât valoarea de 1.504.766 lei reprezintă valoarea de lichidare ce poate fi obţinută într-o procedură de vânzare forţată, astfel cum este procedura falimentului.

Valoarea de lichidare estimată la suma de 1.504.766 lei obţinută în urma vânzării bunurilor va fi ajustată cu valoarea cheltuielilor de procedură ce au fost estimate la suma de aproximativ 164.766 lei formate din onorariu lichidator judiciar, cheltuieli de conservare , cheltuieli de publicitate, cheltuieli cu paza bunurilor, cheltuieli de depozitare, cheltuieli cu asigurările, 2% fond lichidare şi alte cheltuieli de procedură.

Din cele arătate, estimarea administratorului special prin planul de reorganizare este că suma de 1.340.000 lei va fi distribuită creditorilor garantaţi, Iar creditori salariaţi şi creditorii chirografari vor primi zero lei în caz de faliment.

În varianta reorganizării astfel cum se prevede în Anexa 2- Programul de plăţi, creditorii salariaţi vor fi despăgubiţi cu suma de 1.055, lei din 2.637 lei ce reprezintă 40% din creanţa lor înscrisă în tabelul definitiv, iar creditorii chirografari vor fi despăgubiţi cu suma de 936.489,83 lei din 2.341.224,57 lei ce reprezintă 40% din creanţa înscrisă în tabelul definitiv al creanţelor.

Faţă de cele arătate prin Capitolul 5 din Planul de reorganizare propus, în baza raportului de evaluare s-a estimat valoarea creanţelor ce vor fi achitate în caz de faliment şi s-a stabilit valoarea despăgubirilor creanţelor defavorizate ce sunt de 40% din valoarea creanţelor înscrise în tabelul definitiv, despăgubiri ce vor fi achitate în comparaţie cu valoarea primită în caz de faliment.

A menţionat că prin Programul de plăţi Anexa 2 la planul de reorganizare sunt detaliate valoarea despăgubirilor pe care categoriile de creanţe defavorizate ce le vor încasa, astfel cum au fost aprobate prin planul de reorganizare.

Planul de reorganizare astfel cum a fost propus de administratorul special are în vedere întreaga categorie de creditori înscrişi în tabelul definitiv al creanţelor, existând reale posibilităţi de a fi trataţi în mod echitabil prin îndeplinirea planului, prin distribuiri echitabile de sume, astfel cum este prevăzut în planul de plăţi.

Mai mult de atât apelanta Banca C. SA, deşi nu a votat în cadrul adunării de creditori din data de 25.01.2021, solicită intrarea în procedură de faliment a debitoarei, afirmând în mod clar că ar primi mai mult prin intrarea în faliment, nerespectând în procedură principiul echităţii, care contrazice principiile, caracterul colectiv al procedurii şi scopul prevăzut în legea specială a insolvenţei: acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţă, ideea concursuală de salvare a debitorului, redresarea eficientă şi efectivă a afacerii debitorului, aspecte ce nu ar mai fi puse în valoare prin Intrarea în procedura de faliment a debitorului A.

Faţă de cete arătate a solicitat respingerea apelului incident ca netemeinic şi nelegal, admiterea apelului principal, astfel cum a fost formulat de administratorul judiciar al debitorului A. SRL.

Intimata creditoare F. a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea apelului formulat de debitoarea SC A. SRL, anularea sentinţei civile nr. 65/25.03.2021. prin care judecătorul sindic a respins cererea de aprobare a planului de reorganizare, şi a dispus în temeiul art. 145 alin. 1 din Legea nr. 85/2014 deschiderea procedurii generale de faliment a debitoarei A. SRL, soluţie pe care o critică şi pe care o consideră netemeinică şi nelegală.

A solicitat admiterea apelului astfel cum a fost formulat, casarea sentinţei instanţei de fond şi, în rejudecare, admiterea cererii debitoarei astfel cum a fost formulată.

Intimata creditoare G. a formulat întâmpinare la apelul formulat de către debitoarea SC A. SRL, prin administrator special A. prin care a invocat admiterea excepţiei lipsei calităţii procesual active a apelantului şi respingerea cererii de apel ca fiind neîntemeiată.

A făcut o prezentare a situaţiei de fapt existentă şi a precizat H. deţine un drept real de garanţie de rangul I asupra Bunurilor care fac obiectul Contractului de Garanţie, garanţie înscrisa în Registrul National de Publicitate Imobiliara (fosta Arhiva Electronica de Garanţii Reale Mobilare).

La data de 17 decembrie 2019 a fost dispusă deschiderea procedurii generale de insolventa împotriva Debitorului, Debitorul datora către H. sumele de 7.416,79 EUR si 10.511,06 RON, că H. a formulat cerere de admitere a creanţei, admisă de administratorul judiciar al debitorului, fiind înscrisă în tabelul preliminar de creanţe al debitorului, înregistrat sub. nr. 586 din data de 21 februarie 2020, cu întreaga suma solicitata.

În cadrul Adunării Creditorilor Debitorului din data de 27 octombrie 2020, H. a votat împotriva aprobării Planului de reorganizare propus de apelant.

A apreciat ca netemeinică cererea de apel şi a făcut referire la dispoziţiile art. 139 din Legea nr. 85/2014, privind procedurile de prevenire a insolventei şi de insolvenţă.

Analizând cererea de confirmare a planului de reorganizare, formulată de către administratorul judiciar, instanţa de fond a apreciat in mod corect că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 85/2014.

A solicitat să se constate că planul de reorganizare a fost propus cu încălcarea termenului imperativ, de decădere, de 30 de zile de la publicarea în BPI a Tabelului definitiv de creanţe. Mai mult decât atât, nici debitoarea şi nici administratorul judiciar nu au formulat o cerere de prelungire a termenului de depunere a Planului de reorganizare, deşi aveau deschisa aceasta posibilitate. A precizat că instanţa de fond a reţinut în mod temeinic şi legal că planul de reorganizare propus de apelant nu respectă condiţia prevăzută de art. 139 alin. 1 lit. D din Legea nr. 85/2014.

În concluzie, având în vedere aspectele de fapt şi de drept menţionate, a solicitat să se constate că apelantul nu are calitate procesual activa pentru a formula cererea de apel, iar pe fond, respingerea cererii de apel ca fiind neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.

Intimata – creditoare G. a formulat întâmpinare la cererea de apel formulată de către administratorul judiciar al debitorului, Cabinet Individual de Insolvenţă B., prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

În continuare a făcut o prezentare a situaţiei de fapt existentă şi a precizat H. deţine un drept real de garanţie de rangul I asupra Bunurilor care fac obiectul Contractului de Garanţie, garanţie înscrisa în Registrul National de Publicitate Imobiliara (fosta Arhiva Electronica de Garanţii Reale Mobilare).

La data de 17 decembrie 2019 a fost dispusă deschiderea procedurii generale de insolventa împotriva Debitorului, Debitorul datora către H. sumele de 7.416,79 EUR si 10.511,06 RON, că H. a formulat cerere de admitere a creanţei, admisă de administratorul judiciar al debitorului, fiind înscrisă în tabelul preliminar de creanţe al debitorului, înregistrat sub. nr. 586 din data de 21 februarie 2020, cu întreaga sumă solicitată.

În cadrul Adunării Creditorilor Debitorului din data de 27 octombrie 2020, H. a votat împotriva aprobării Planului de reorganizare propus de apelant.

A apreciat ca netemeinică cererea de apel şi a făcut referire la dispoziţiile art. 139 din Legea nr. 85/2014, privind procedurile de prevenire a insolventei şi de insolvenţă.

 Analizând cererea de confirmare a planului de reorganizare, formulată de către administratorul judiciar, instanţa de fond a apreciat în mod corect că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 85/2014.

Apelantul critica faptul ca instanţa de fond a reţinut in mod greşit că planul de reorganizare a fost propus peste termenul legal de 30 de zile de la publicarea în BPI a tabelului definitiv al creanţelor, invocând un calcul greşit privind data primirii planului de reorganizare.

În susţinerea acestui motiv de apel, apelanta a susţinut că tabelul definitiv al creanţelor a fost publicat în BPI nr. 14062 la 31 august 2020 şi că planul de reorganizare propus de administratorul special a fost depus la secretariatul apelantului la data de 29 septembrie 2020, fiind evident că planul de reorganizare a fost depus cu o zi mai devreme de termenul limită prevăzut de Legea nr. 85/2014. Însă, pentru calcularea termenului de propunere a planului de reorganizare, apelantul se raportează la o data eronată, respectiv data la care administratorul special al debitorului a depus planul de reorganizare la secretariatul apelantului.

A făcut referire la incidenţa dispoziţiilor art. 136 din Legea nr.85/2014, iar conform dispoziţiilor legale menţionate, rezultă că planul de reorganizare trebuie depus în termenul legal la grefa tribunalului şi ulterior transmis celorlalţi participanţi la procedura de insolvenţă.

Or, raportat la data de înregistrare a planului de reorganizare la grefa instanţei de judecata se calculează termenul legal de 30 zile si nu la data de înregistrare a acestuia la secretariatul apelantului.

A solicitat să se constate că planul de reorganizare a fost propus cu încălcarea termenului imperativ, de decădere, de 30 de zile de la publicarea în BPI a Tabelului definitiv de creanţe. Mai mult decât atât, nici debitoarea şi nici administratorul judiciar nu au formulat o cerere de prelungire a termenului de depunere a Planului de reorganizare, deşi aveau deschisa aceasta posibilitate. A precizat că instanţa de fond a reţinut în mod temeinic şi legal că planul de reorganizare propus de apelant nu respectă condiţia prevăzută de art. 139 alin. 1 lit. D din Legea nr. 85/2014. Astfel, deşi prevede două categorii de creanţe defavorizate, planul de reorganizare propus nu indica despăgubirile ce urmează a fi oferite tuturor titularilor de creanţe, în comparaţie cu valoarea estimata ce ar putea fi primită de creditori din distribuirea sumelor încasate in caz de faliment.

Mai mult decât atât, planul de reorganizare propus nu respectă condiţia prevăzută de art. 139 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, în sensul că tratamentul creanţelor deţinute impotriva debitorului nu este corect si echitabil.

De asemenea, se arată în mod expres în cererea de apel că valoarea bunurilor din patrimoniul debitorului conform rapoartelor de evaluare este de 2.006.355,63 RON, dar întreaga simulare a distribuirilor sumelor de bani prevăzuta în planul de reorganizare este calculată în mod arbitrar si nu raportat la valoarea stabilita prin rapoartele de evaluare.

În concluzie, având în vedere aspectele de fapt şi de drept menţionate, a solicitat respingerea cererii de apel ca fiind neîntemeiată.

BANCA C. SA a formulat întâmpinare la apelul formulat de administratorul judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă B., prin care a solicitat respingerea acestuia, păstrarea sentinţei instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.

 A făcut o prezentare a situaţiei de fapt şi a precizat că administratorul judiciar prin apel a adus critici identice cu cele ale administratorului special, acestea fiind, în principal, reprezentate, pe de o parte de îndeplinirea condiţiilor legale a planului de reorganizare a activităţii debitoarei şi pe de altă parte, împrejurarea că planul de reorganizare propus ar respecta tratamentul titularilor tuturor categoriilor de creanţe, în comparaţie cu valoarea estimativă ce ar putea fi primită prin distribuire în caz de faliment.

Referitor la caracterul nefondat al motivului de apel referitor la îndeplinirea condiţiilor legale a planului de reorganizare, a apreciat că, în mod corect a reţinut prima instanţă că nu au fost socotite prevederile art. 132 din Legea nr. 85/2014, în temeiul cărora planul de reorganizare este propus de administratorul judiciar până la îndeplinirea unui termen de 30 de zile de la data publicării tabelului definitiv de creanţă, acest termen fiind încălcat.

Tabelul definitiv al creanţelor a fost publicat în BPI nr. 14062/31.08.2020, iar planul de reorganizare a fost propus la data de 09.10.2020, aceasta fiind data depunerii planului de reorganizare la grefa instanţei şi momentul în raport de care se analizează îndeplinirea condiţiei termenului de propunere, în temeiul art. 136 din Legea nr. 85/2014.

 Singura critică a apelantului porneşte de la faptul că acesta consideră că simpla comunicare doar către administratorul judiciar a planului de reorganizare în interiorul termenului legal ar echivala cu o propunere în mod legal a acestuia prin depunere la grefa instanţei. Critica este nefondată întrucât nu are nicio relevanţă împrejurarea că administratorul special a comunicat planul de reorganizare către administratorul judiciar la data de 29.09.2020, atâta timp cât acesta nu a fost depus în aceeaşi dată la grefa instanţei, această condiţie fiind necesară pentru constatarea legalităţii planului de reorganizare propus. Având în vedere dispoziţiile art. 136 din Legea nr. 85/2014, data depunerii planului de reorganizare este data înregistrării acestuia la grefa tribunalului, dată care, a fost aceea de 09.10.2020, fiind cu mult depăşit termenul de 30 de zile prevăzut de art. 132 din Legea nr. 85/2014 de la momentul publicării în BPI a tabelului definitiv al creanţelor, respectiv data de 31.08.2020.

 Cu privire la caracterul nefondat al motivului pe apel referitor la împrejurarea că planul de reorganizare ar prevedea tratamentul titularilor tuturor categoriilor de creanţe, în comparaţie cu valoarea estimativă ce ar putea fi primită prin distribuire în caz de faliment, criticile apelantului sunt nefondate pentru argumentele expuse prin întâmpinarea la apelul formulat de către debitoare.

A., în calitate de administrator special al debitoarei S.C. A. SRL a formulat întâmpinare la cererea de apel incident formulată de către creditoare Banca C. SA, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

În ceea ce priveşte criticile aduse aspectelor procedurale reţinute de instanţa de fond, legat de tardivitatea depunerii planului, faţă de reţinerile primei instanţe, acest aspect va fi supus analizei instanţei de apel sub aspectele de fond, legate de depunerea planului de reorganizare în termenul legal ( precum şi de conţinutul acestuia).

Referitor la tardivitatea/depunerea planului în contextul întocmirii şi publicării unor tabele definitive succesive, ca urmare a constatării de către administratorul judiciar a unor erori materiale, reprezintă o chestiune esenţială în soluţionarea fondului cauze, şi, implicit, a apelului/apelurilor principale - din perspectiva împrejurării că, între principiile esenţiale ce jalonează aplicarea legii cadru în materie, legiuitorul menţionează în art. 4 pct. 2 şi pe acela vizând „acordarea unei şanse debitorilor de redresare eficientă şi efectivă a afacerii, fie prin intermediul procedurilor de prevenire a insolvenţei, fie prin procedura de reorganizare judiciară”, astfel că planul a fost depus cu respectarea prevederilor legale.

Legat de susţinerile referitoare la neconstruirea în cadrul planului a simulării distribuirilor cuvenite creditorilor - în caz de reorganizare, comparativ cu ipoteza falimentului,

cele referitoare la caracterul de creanţă defavorizată a creanţei Băncii C., precum şi cele dezvoltate de apelantă în sensul că prin plan va primi mai puţin decât ar fi primit în cazul falimentului, în ansamblu, critica adusă planului de reorganizare sub aspectul dispoziţiilor art. 139 alin. (1) pct. D (şi nu lit. d) cum a fost indicat în cerere), raportat la art. 139 alin. (2) din Legea nr. 8512014 a precizat că despăgubirile ce urmează a fi oferite titularilor tuturor categoriilor de creanţe, în comparaţie cu valoarea estimativă ce ar putea fi primită prin distribuire în caz de faliment au fost determinate ţinând cont de prevederile art.159 şi art.162 din Legea 85/2014.

Conform strategiei planului de reorganizare, creanţele garantate vor beneficia de distribuiri de sume în proporţie de 100% din totalul grupei de creanţe, distribuirea urmând a se efectua însă eşalonat, conform programului de plăţi.

Conform art. 103 din Legea 85/2014, creanţele beneficiare ale unei cauze de preferinţă se înscriu în tabelul definitiv până la valoarea de piaţă a garanţiei stabilită prin evaluare, dispusă de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar, efectuată de un evaluator desemnat potrivit prevederilor art. 61. în cazul în care valorificarea activelor asupra cărora poartă cauza de preferinţă se va face la un preţ mai mare decât suma înscrisă în tabelul definitiv sau în tabelul definitiv consolidat, diferenţa favorabilă va reveni tot creditorului garantat, chiar dacă o parte din creanţa sa fusese înscrisă drept creanţă chirografară, până la acoperirea creanţei principale şi a accesoriilor ce se vor calcula conform actelor din care rezulta creanţa, până la data valorificării bunului. Această prevedere se aplică şi în cazul eşuării planului de reorganizare şi vânzării bunului în procedura de faliment.

Distribuirea sumelor în favoarea creditorilor recunoscuţi cu creanţe pure la data prezentului plan se va face cu respectarea ordinii de prioritate prevăzute de lege. Creditorii diferitelor grupe în interiorul cărora creditorii au tratament echivalent primesc nivele de recuperare mai mari decât cele asumate în cazul falimentului şi cel mult egale cu nivelul recunoscut al creanţei în tabelul de creanţe. Nici o grupă nu primeşte mai puţin decât în cazul falimentului.

Planul de reorganizare întocmit nu contravine dispoziţiilor Legii 85/2014 si nu îngrădeşte dreptul creditorului garantat, aşa cum greşit a interpretat creditoarea Banca C.

Apelanta nu a votat în cadrul Adunării creditorilor din data de 25.01.2021 şi solicită vehement intrarea societăţii în faliment şi susţine în mod clar că - în procedura falimentului - ar primi mai mult decât la reorganizare. Însă, tocmai prin aceste afirmaţii, apelanta-creditoare nu respectă principiile echităţii, care contrazice principiile, caracterul colectiv şi scopul prevăzut de lege: acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţă, ideea concursuală de salvare a debitorului, redresarea eficientă şi efectivă a afacerii debitorului, aspecte care nu ar mai putea fi puse în valoare prin intrarea în procedura falimentului a societăţii A. SRL.

De altfel, scenariul creditoarei cu privire la evenimente viitoare şi nesigure ca realizare (creanţa ce va fi deţinută în tabelul suplimentar sau consolidat, valorificări de 100 % în procedura de faliment) sunt total lipsite de raţionament logic, iar solicitarea insistentă a creditoarei de deschidere a procedurii de faliment împotriva S.C. A. SRL contravine scopului insolvenţei prevăzut de art. 2 din Legea insolvenţei.

Demararea procedurii de reorganizare a societăţii şi încheierea efectivă a unor noi contracte (în special contracte de arenda a terenurilor), va crea posibilitatea de generare a unor fluxuri de numerar suplimentare, ceea ce va permite efectuarea de distribuiri către creditori.

Per a contrario, falimentul ar reduce şansele de recuperare a creanţelor pentru creditori chirografari şi ar duce la înstrăinarea patrimoniului la o valoare mult inferioară faţă de valoarea reală a acestuia.

Votarea planului şi demararea procedurii reorganizării sunt măsuri menite prin finalitatea lor să satisfacă interesele tuturor creditorilor, precum şi interesele debitoarei care îşi continuă activitatea, cu toate consecinţele economice şi sociale aferente.

Aşa cum rezultă din rapoartele de evaluare întocmite în procedură, bunurile societăţii A. SRL sunt în sumă de 2.006.355,63 lei. în scopul determinării valorii de lichidare, în literatura de specialitate se prevede că valoarea de lichidare este realizată prin aplicarea unui procent de 75% din valoarea de piaţă a bunurilor, rezultând astfel o valoare de 1.504.766 lei (2.006.355,63 lei x 75% = 1.504.766 lei). Aceasta este valoarea de lichidare ce poate fi obţinută prin procedura de vânzare forţată, aşa cum este procedura falimentului însă, această valoare va fi diminuată cu valoarea totală a cheltuielilor prioritare de procedură (onorariu lichidator judiciar, cheltuieli de conservare şi de pază a bunurilor, cheltuieli de publicitate, de depozitare, cheltuieli cu asigurările, plata a 2% către UNPIR, alte cheltuieli de procedură), cheltuieli care au fost estimate la o sumă de 164.766 lei.

În planul de reorganizare, a estimat că suma de 1.340.000 lei va fi distribuită creditorilor garantaţi, iar salariaţii şi creditorii chirografari - în caz de faliment - vor primi 0 (zero) lei. Însă, în varianta reorganizării, creditorii salariaţi vor fi despăgubiţi cu suma de 1.055 lei din suma de 2.637 lei, ceea ce reprezintă 40% din creanţa grupei salariaţilor înscrisă în tabelul definitiv, iar creditorii chirografari vor fi despăgubiţi cu suma de 936.489,83 lei din suma de 2.341.224,57 lei, sumă ce reprezintă 40% din creanţa înscrisă în tabelul definitiv. Aceste aspecte au fost tratate în Anexa 2 - Program de plăţi - a Planului de reorganizare. Conform capitolului 5, în baza raportului de evaluare, s-a estimat valoarea creanţelor ce vor fi achitate în caz de faliment şi s-a stabilit valoarea despăgubirilor creanţelor defavorizate ce sunt de 40% din valoarea creanţelor înscrise în tabelul definitiv, despăgubiri ce vor fi achitate în comparaţie cu valoarea primită în cazul falimentului.

Susţineri pentru respingerea apelului incident, singura condiţie de fond a apelului incident, stabilită de legiuitor, este ca prin intermediul acestuia partea să tindă la schimbarea hotărârii primei instanţe, nefăcându-se nicio distincţie după cum aspectele ce se doresc a fi modificate au fost sau nu atacate de cealaltă parte prin apelul principal şi a făcut referire la decizia nr. 1399 din 20 aprilie 2018 pronunţată de ICCJ.

A menţionat că se limitează în mod drastic cazurile în care instituţia apelului incident poate fi utilizată în practică. Mai mult, pare să ignore multitudinea situaţiilor în care nu există interesul ambelor părţi de a formula o cale de atac împotriva aceluiaşi capăt de cerere, ci din contră, interesul fiecărei părţi se naşte cu privire la capete de cerere distincte. Deşi este mai rar întâlnit în practică, apelul incident este menit să asigure posibilitatea părţii ca, deşi iniţial a decis să nu mai atace hotărârea instanţei, să revină totuşi asupra deciziei în cazul în care partea adversă atacă hotărârea. Obiectivul urmărit prin instituirea dreptului părţii de a declara apel incident vizează punerea la dispoziţia acesteia a unui mijloc procesual prin care să solicite şi ea reformarea hotărârii primei instanţe dacă aceasta e atacată cu apel de cealaltă parte, în două situaţii. În sens contrar, practica judiciară a fost de părere că apelul incident este admisibil doar în cazul în care priveşte aspecte asupra cărora planează deja riscul reformării ca urmare a învestirii instanţei cu analiza lor prin apelul principal. încadrarea apelului incident în limitele devolutive ale celui principal devine astfel o condiţie suplimentară celor prevăzute de lege.

Faţă de argumentele expuse, a apreciat că apelul incident formulat de intimata Banca C. este nefondat, chiar dacă sub invocarea dispoziţiilor art. 461 alin. (2) Cod procedură civilă, solicită instanţei de apel înlăturarea unor considerente din sentinţa apelată, cu menţinerea acesteia, având în vedere motivele apelurilor principale în cauză.

Analizând apelurile formulate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de apel invocate, Curtea constată următoarele:

Norma relevantă în soluţionarea apelurilor formulate de administratorul special precum şi de administratorul judiciar sunt reprezentate de dispoziţiile art.136 din Legea nr.85/2014.

Din cuprinsul disp. art.136 din Legea nr.85/2014 reiese obligaţia de a comunica câte o copie a planului propus debitorului insolvent prin administratorul special, administratorul judiciar şi comitetul creditorilor, după ce o copie a acestuia a fost depusă la grefa tribunalului. Rezultă din cuprinsul acestui text până la evidenţă că o copie a planului de reorganizare se depune la grefa tribunalului în termenul prevăzut de disp. art.132 alin. 1 lit. a) din Legea nr.85/2014. În acest mod se realizează publicitatea planului de reorganizare, acesta devenind public prin depunerea copiei la grefa tribunalului, putând astfel fi consultat de orice persoană interesată – de creditori spre exemplu – cărora nu li se comunică o copie a planului.

De altfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pronunţat H.P. nr.72/15.10.2018 în care a dat o dezlegare pentru o chestiune similară privind depunerea cererilor de creanţă la grefa tribunalului sau la administratorul judiciar. Astfel, prin această hotărâre preliminară instanţa supremă a statuat că depunerea cererii de creanţă la administratorul judiciar are doar rol de informare a acestuia, facilitând verificarea creanţelor cu celeritate, însă nu suplineşte obligaţia creditorilor de a depune cererile la tribunal, dată în funcţie de care se verifică depunere acestora în termen. Pentru identitate de raţiune dezlegarea dată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie privitoare la depunerea cererilor de admitere a creanţelor se impune cu prisosinţă şi în cazul depunerii planului de reorganizare la grefa tribunalului, dată în funcţie de care se verifică depunerea în termen.

Or, în considerarea celor ce preced, Curtea constată că judecătorul sindic a procedat la o justă dezlegare a normelor relevante, constatând că planul de reorganizare nu a fost depus în termenul prevăzut de legiuitor dând astfel relevanţă prevederilor art.132 alin. 5 din Legea nr. 85/2014 privitoare la decăderea din dreptul de a propune un plan de reorganizare şi, ca urmare, trecerea în faliment.

Raportat la apelul incident declarat de creditorul Banca C., Curtea urmează a-l respinge în condiţiile în care acesta solicita analizarea pe fond a planului de reorganizare propus, cu privire la aspectele criticate în apelul incident, cu procedarea la înlocuirea corespunzătoare a considerentelor judecătorului sindic. Or, în cazul în care planul de reorganizare nu a fost depus în termen operează sancţiunea decăderii, neimpunându-se a se analiza conţinutul acestuia.

Faţă de cele de preced, cum judecătorul sindic a dat o justă dezlegare a normei incidente – art.136 din Legea nr.85/2014 – referitoare la depunerea în termen a planului de reorganizare la grefa tribunalului şi nu la administratorul judiciar, în considerarea disp. art. 480 Cod procedură civilă, Curtea va respinge apelurile formulate ca nefondate.

Domenii speta

Spete similare