Evaziune fiscală. Reindividualizarea răspunderii penale. Aplicarea dispozițiilor Legii nr. 55/2021 și reformarea dispozițiilor privind latura civilă. Restrângerea obiectului măsurii asiguratorii

DREPT PENAL

Evaziune fiscală. Reindividualizarea răspunderii penale. Aplicarea dispozițiilor Legii nr. 55/2021 și reformarea dispozițiilor privind latura civilă. Restrângerea obiectului măsurii asiguratorii

- art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 241/2005

- art. 375 alin. 1 și alin. 1 ind.1 Cod procedură penală

- art. 10 din Legea nr. 241/2005, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 55/2021

Potrivit dispozițiilor art. 375 alin. 1 și alin. 1 ind.1 Cod procedură penală, aplicarea procedurii abreviate a recunoașterii învinuirii poate fi cerută fie personal de inculpatul prezent în sala de judecată, ocazie cu care instanța va proceda la ascultarea sa, fie prin depunerea la dosar a unui înscris autentic, prin care inculpatul să își manifeste neechivoc intenția de a se face aplicarea acestei proceduri. Prin urmare, nu este admisibilă aplicarea procedurii recunoașterii învinuirii, prevăzute de art. 375 Cod procedură penală, prin simpla solicitare în acest sens din partea avocatului  inculpatului.

Efectele cauzei legale de reducere a pedepsei prevăzute de art. 19 din Legea nr. 682/2002, privind protecția martorilor se produc exclusiv în cauza penală determinată, având ca obiect una sau mai multe infracțiuni comise de persoana care, înaintea sau pe parcursul urmăririi penale ori al judecății acelei cauze, a denunțat și facilitat tragerea la răspundere penală a participanților la săvârșirea unor infracțiuni grave, iar autorul denunțului nu poate beneficia de reducerea la jumătate a limitelor speciale de pedeapsă în cauze penale distincte, chiar dacă au ca obiect infracțiuni concurente comise de acesta.

Încetarea procesului penal ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale este mai favorabilă decât o soluție de încetare a procesului penal pe temeiul existenței unei cauze de nepedepsire – art. 16 alin. 1 lit. h) Cod procedură penală - (care în realitate există), având în vedere faptul că această dintâi soluție, exclude analiza vinovăției. Cauzele care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale prevăzute de art. 16 alin. 1 Cod procedură penală, se aplică în mod favorabil, în ordinea în care sunt indicate (de la litera a), la j).

Măsurile asiguratorii sunt menite, printre altele, să garanteze plata cheltuielilor judiciare. Având în vedere că bunurile aflate sub sechestru depășeau cu mult suma necesar a fi acoperită, s-a impus restrângerea obiectului sechestrului asigurător la un singur bun din lista mijloacelor fixe.

Deși potrivit dispozițiilor din Legea insolvenței (85/2016), accesoriile nu se mai datorează și respectiv calculează pentru inculpata persoană juridică de la data deschiderii procedurii insolvenței. Cu toate acestea, inculpatul persoană fizică, reprezentant al societății inculpate, nu este protejat în nici un fel de dispozițiile legale din Legea 85/2016, acestea adresându-se exclusiv persoanei juridice (specialia generalibus derogant). Prin urmare, persoana fizică, administrator al societății comerciale, în cazul în care este găsit vinovat de săvârșirea unei infracțiuni de evaziune fiscală, va fi ținut să achite toate accesoriile debitului principal, până la data plății efective, astfel cum prevăd dispozițiile generale prevăzute de Codul fiscal. Prin urmare, doar persoana juridică inculpată este ținută să răspundă din punct de vedere civil pentru debitul principal și accesoriile aferente, calculate doar până la data deschiderii procedurii insolvenței, astfel cum se prevede în Legea nr. 85/2016, iar persoana fizică inculpată va răspunde pentru întreg prejudiciul (debit principal și accesorii), până la plata efectivă a acestora, potrivit dispozițiilor Codului fiscal.

Curtea de Apel Oradea – Secția penală și pentru cauze cu minori

Decizia penală nr. 491 din 30 august 2021

Prin Sentința penală nr. (...)/2020 din data de 25.11.2020 pronunțată de Tribunalul (J), s-au hotărât următoarele:

1. În baza art. 396 alin. (2) și alin. (10) Cod procedură penală cu aplicarea art. 76 alin. 1 lit. f) Cod penal 1969 și art. 42 rap. la art. 34 alin. 1 lit. c) Cod penal 1969 și cu aplicarea art. 10 din Legea 241/2005, a fost condamnat inculpatul (I1), fiul lui (...), născut la data de (...), în (...), domiciliat în (...), CNP (...), la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 560 lei (375 lei la care s-a adăugat un spor de 185 lei) pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în forma continuată prev. de art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969, art. 74 alin. 2 Cod penal 1969 și art. 5 Cod penal 1969.

II. În temeiul art. 396 alin. 6 Cod procedură penală rap. la art. 16 alin. 1 lit. f) Cod procedură penală, s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpata SC (I2) SRL, înregistrată la ONRC sub nr. J(...), CUI (...), cu sediul în (...), privind infracțiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 și art. 5 Cod penal, întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.

III. În baza art. 396 alin. (2) și alin. (10) Cod procedură penală cu aplicarea art. 76 alin. 1 lit. c) Cod penal 1969 și art. art. 42 rap. la art. 34 alin. 1 lit. b) Cod penal 1969 a fost condamnată inculpata (I3) (anterior ...), fiica lui (...), născută la data de (...), în (...), domiciliată în (...), CNP (...), la pedeapsa de 3 ani închisoare (2 ani și 8 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de 4 luni) pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în forma continuată prev. de art. 9 alin. 1 lit. c) și alin. 2 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969, art. 74 alin. 2 Cod penal 1969 și art. 5 Cod penal 1969.

În baza art. 71 alin. 2 Cod penal 1969 s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) Cod penal 1969, cu referire la art. 12 din Legea nr. 241/2005, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de avea calitatea de administrator în cadrul vreunei societăți comerciale.

În baza art. 65 alin. 1 și 2 Cod penal 1969 s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) Cod penal 1969, cu referire la art. 12 din Legea nr. 241/2005, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de avea calitatea de administrator în cadrul vreunei societăți comerciale, pe o perioadă de 3 ani.

În temeiul art. 36 și art. 33 lit. a) Cod penal 1969, s-a constatat că infracțiunea dedusă judecății a fost săvârșită în concurs cu infracțiunea pentru care inculpata a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani 6 luni închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiționat pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 6 luni, prin Sentința penală nr. (...)/09.04.2020 pronunțată de Tribunalul (J) în dosarul nr. (...)/2016, definitivă prin Decizia penală nr. (...)/10.08.2020 a Curții de Apel (...).

În temeiul art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 85 alin. 1 și alin. 2 Cod penal 1969 s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani 6 luni închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiționat pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 6 luni, prin Sentința penală nr. (...)/09.04.2020 pronunțată de Tribunalul (J) în dosarul nr. (...)/2016, definitivă prin Decizia penală nr. (...)/10.08.2020 a Curții de Apel (...).

În baza art. 34 alin. 1 lit. b) Cod penal 1969 s-a dispus contopirea celor două pedepse și s-a aplicat inculpatei (I3) pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 35 Cod penal 1969, s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) Cod penal 1969, cu referire la art. 12 din Legea nr. 241/2005, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de avea calitatea de administrator în cadrul vreunei societăți comerciale, care a urmat a se executa de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea pedepsei închisorii sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

În baza art. 35 Cod penal 1969 s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) Cod penal 1969, cu referire la art. 12 din Legea nr. 241/2005, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de avea calitatea de administrator în cadrul vreunei societăți comerciale pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 861 Cod penal 1969 s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicate inculpatei (I3) pe durata unui termen de încercare de 5 ani stabilit în conformitate cu disp. art. 862 Cod penal 1969.

În baza art. 863 Cod penal 1969 pe durata termenului de încercare, inculpata (I3) a urmat să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune (J), să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea, să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă și să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal 1969 pe durata termenului de încercare a fost suspendată executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 66 Cod penal 1969 pedeapsa complementară a urmat a se executa doar dacă pedeapsa închisorii devine executorie în regim de detenție.

În baza art. 404 alin. (2) Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatei asupra cazurilor de revocare a suspendării executării pedepsei prev. de art. 864 Cod penal 1969, respectiv în cazurile în care în cursul termenului de încercare săvârșește alte infracțiuni, nu există obligațiile civile sau nu își îndeplinește obligații impuse.

În baza art. 115 Cod penal 1969 cu referire la art. 12 din Legea nr. 241/2005 s-a aplicat inculpatei (I3) măsura de siguranță a interzicerii ocupării funcțiilor de administrator, director sau reprezentant legal în cadrul oricărei societăți comerciale.

IV. În baza art. 396 alin. (2) Cod procedură penală a fost condamnată inculpata SC (I4) SRL, înregistrată la ONRC sub nr. J(...), CUI (...), cu sediul în (...), în stare de faliment, reprezentată legal prin lichidator judiciar (...) la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 30.000 lei pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în forma continuată, prev. de art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 și art. 5 Cod penal.

În baza art. 532 alin. 2 rap. la art. 531 alin. 3 lit. e) cu referire la art. 717 Cod penal 1969 cu reținerea disp. prev. de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 s-a aplicat inculpatei SC (I4) SRL pedeapsa complementară a difuzării hotărârii de condamnare, în extras, doar cu privire la dispozițiile de condamnare ce o privesc, prin intermediul publicației locale „...”. Publicarea a urmat a se face într-o singură apariție, cheltuielile de difuzare urmând a fi suportate de către inculpată.

În temeiul art. 713 Cod penal 1969 s-a atras atenția inculpatei asupra faptului că în caz de neexecutare, cu rea-credință, a pedepsei complementare, instanța va dispune suspendarea activității și, în mod subsidiar, dizolvarea persoanei juridice.

V. În baza art. 396 alin. (2) Cod procedură penală a fost condamnat inculpatul (I5), cetățean român, fiul lui (...), născut la data de (...), în (...), jud. (J), cu domiciliul în (...), CNP (...), în prezent în stare de detenție în Penitenciarul (...), Ungaria, la câte o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea a 9 (nouă) infracțiuni de complicitate la evaziune fiscală în forma continuată, prev. de art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 33 alin. 1 lit. a) Cod penal 1969.

În baza art. 71 alin. 2 Cod penal 1969 s-a aplicat inculpatului (I5), pentru fiecare infracțiune aflată în concurs, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) Cod penal 1969, cu referire la art. 12 din Legea nr. 241/2005, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de avea calitatea de administrator în cadrul vreunei societăți comerciale.

În baza art. 65 alin. 1 și 2 Cod penal 1969 s-a aplicat inculpatului (I5), pentru fiecare infracțiune aflată în concurs, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) Cod penal 1969, cu referire la art. 12 din Legea nr. 241/2005, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de avea calitatea de administrator în cadrul vreunei societăți comerciale, pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 34 alin. 1 lit. b) Cod penal 1969 s-a dispus contopirea pedepselor și s-a aplicat inculpatului (I5) pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare sporită cu un an, în final 4 ani.

În baza art. 35 Cod penal 1969 s-a aplicat inculpatului (I5) pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) Cod penal 1969, cu referire la art. 12 din Legea nr. 241/2005, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de avea calitatea de administrator în cadrul vreunei societăți comerciale, care a urmat a se executa de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea pedepsei închisorii sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

În baza art. 35 Cod penal 1969 s-a aplicat inculpatului (I5) pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) Cod penal 1969, cu referire la art. 12 din Legea nr. 241/2005, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de avea calitatea de administrator în cadrul vreunei societăți comerciale, pe o perioadă de 3 ani.

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului (I5) durata reținerii de la data de 08.07.2014 ora 14:20 până la data de 09.07.2014 până la ora 14:20.

În baza art. 397 rap. la art. 25 Cod procedură penală s-a admis acțiunea civilă exercitată de Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Regională a Finanțelor Publice (...), Administrația Județeană a Finanțelor Publice (J) și a obligat inculpații (I1), SC (I2) SRL și (I5), în solidar, la plata sumei de 97.346 lei cu titlu de accesorii calculate prin raportare la suma de 400.114 lei debit principal (achitat în întregime).

În baza art. 397 rap. la art. 25 Cod procedură penală s-a admis, în parte, acțiunea civilă exercitată de Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Regională a Finanțelor Publice (...), Administrația Județeană a Finanțelor Publice (J) și au fost obligați inculpații (I3), SC (I4) SRL și (I5), în solidar, la plata sumelor de bani cu titlu de obligații accesorii prin raportare la debitul principal în cuantum de 447.555 lei (achitat), calculate până la data deschiderii procedurii falimentului SC (I4) SRL, respectiv până la data de 01.07.2014.

În baza art. 397 rap. la art. 25 Cod procedură penală s-a admis acțiunea civilă exercitată de Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Regională a Finanțelor Publice (...), Administrația Județeană a Finanțelor Publice (J) și au fost obligați inculpații (I3) și (I5), în solidar, la plata sumei de 68.191 lei cu titlu de obligații accesorii raportate la debitul principal în cuantum de 136.212 lei (achitat în întregime), calculate până la data stingerii obligației principale, respectiv până la data de 25.07.2014.

În baza art. 404 alin. 4 lit. c) Cod procedură penală s-au menținut măsurile asiguratorii luate prin ordonanța din data de 21.07.2014 a Parchetului de pe lângă Tribunalul (J) în dosarul nr. (...)/P/2013 asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților SC (I2) SRL, (I1) și (I5), până la concurența sumei de 97.346 lei (prejudiciu) și a sumei de 3000 lei cheltuieli judiciare în privința inculpaților SC (I2) SRL și (I1) și până la concurența sumei de 97.346 lei (prejudiciu) și a sumei de 4000 lei cheltuieli judiciare în privința inculpatului (I5).

S-a dispus ridicarea sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile, proprietatea SC (I2) SRL, autoturism (...), serie șasiu (...), cu număr de înmatriculare (...) și autoturism (...), serie șasiu (...).

În baza art. 404 alin. 4 lit. c) Cod procedură penală s-au menținut măsurile asiguratorii luate prin ordonanța din data de 20.11.2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul (J) în dosarul nr. (...)/P/2013 asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților (I3) și (I5) în limita cuantumului datorat cu titlu de obligații accesorii prin raportare la debitul principal în cuantum de 447.555 lei (achitat), calculate până la data deschiderii procedurii falimentului SC (I4) SRL, respectiv până la data de 01.07.2014 și până la limita sumei de 3000 lei datorate de inculpata (I3) cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 404 alin. 4 lit. c) Cod procedură penală și art. 249 Cod procedură penală cu referire la Decizia ICCJ nr. 19/2017 s-a dispus luarea măsurii asiguratorii asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatei SC (I4) SRL în limita cuantumului datorat cu titlu de obligații accesorii prin raportare la debitul principal în cuantum de 447.555 lei (achitat), calculate până la data deschiderii procedurii falimentului, respectiv până la data de 01.07.2014, în limita sumei de 3000 lei reprezentând cheltuieli judiciare și în limita sumei de 30.000 lei amenda penală.

În baza art. 274 alin. 1 și alin. 2 Cod procedură penală, au fost obligați inculpații (I1), SC (I2) SRL, (I3) și SC (I4) SRL, fiecare în parte, la plata sumei de 3000 lei (2000 lei în cursul urmăririi penale și 1000 lei în cursul judecății) cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul (I5) la plata sumei de 4000 lei (2000 lei în cursul urmăririi penale și 2000 lei în cursul judecății), cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul (J) a reținut că prin rechizitoriul din 25.02.2016 emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul (J), s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:

1. (I1), fiul lui (...), născut la data de (...), în (...), cetățenia română, studii superioare, administrator al SC (I2) SRL (...), căsătorit, are un copil minor, domiciliat în (...), posesor al C.I. (...) eliberată la data de (...) de SPCLEP (...), CNP (...), fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1968 și art. 5 Noul Cod penal.

2. (I3), nume anterior (...), fiica lui (...), născută la data de (...), în (...), cetățenia română, studii superioare, administrator la SC (S1) SRL și SC (I4) SRL, divorțată, are un copil major, domiciliată în (...), posesoare a C.I. (...) eliberată de SPCLEP (...) la data de (...), CNP (...), fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. c) și alin. 2 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1968 și art. 5 Noul Cod penal.

3. (I5), fiul lui (...), născut la data de (...), în (...), cetățenia română, studii medii, director comercial la SC (S2) SRL, căsătorit, domiciliat în (...), posesor al C.I. (...) eliberată de SPCLEP (...) la data de (...), CNP (...), pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 48 Cod penal rap. la art. 9 alin. 1 lit. c) și alin. 2 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 5 Noul Cod penal.

Prin rechizitoriul nr. (...)6/P/2016 al Parchetului de pe lângă Tribunalul (J) s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:

1. SC (I2) (...) SRL, având sediul declarat în (...), înregistrată la Oficiul Național al Registrului Comerțului sub nr. J(...), CUI (...), fără antecedente penale, reprezentată legal de (...), pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1968 și art. 5 Noul Cod penal.

2. SC (I4) SRL, având sediul declarat în (...), înregistrată la Oficiul Național al Registrului Comerțului sub nr. J(...), CUI (...), fără antecedente penale, reprezentată legal de (...), pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1968 și art. 5 Noul Cod penal.

În cele două acte de sesizare, în esență, s-au reținut următoarele:

1.Faptele inculpatului (I1), administrator al SC (I2) SRL (...), care în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale, în perioada noiembrie – decembrie 2011 a înregistrat în evidențele contabile ale societății un număr de 75 facturi fiscale nereale de prestări de servicii fictive emise de societatea fantomă SC (F) SRL (...), în valoare totală de 1.240.344,42 lei, prejudiciind în acest mod bugetul de stat prin deducerea ilegală a TVA și, implicit, prin diminuarea impozitului pe profit cu suma totală de 400.114 lei, realizează elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1968 și art. 5 Noul Cod penal.

2. Faptele inculpatei SC (I2) SRL (...), care în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale, în perioada noiembrie – decembrie 2011 a înregistrat în evidențele sale contabile un număr de 75 facturi fiscale nereale de prestări de servicii fictive emise de societatea fantomă SC (F) SRL (...), în valoare totală de 1.240.344,42 lei, prejudiciind în acest mod bugetul de stat prin deducerea ilegală a TVA și, implicit, prin diminuarea impozitului pe profit cu suma totală de 400.114 lei (din care 160.044 lei cu titlu de impozit pe profit și suma de 240.070 lei cu titlu de TVA), realizează elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1968 și art. 5 Noul Cod penal.

3. Faptele inculpatei SC (I4) SRL (...), care în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale, în perioada august 2010 – septembrie 2012 a înregistrat în evidențele sale contabile un număr de 54 facturi fiscale nereale de prestări de servicii fictive emise de societatea fantomă SC (F) SRL (...), în valoare totală de 1.119.088 lei, prejudiciind în acest mod bugetul de stat prin deducerea ilegală a TVA și, implicit, prin diminuarea impozitului pe profit cu suma totală de 447.55 lei (din care 160.044 lei cu titlu de impozit pe profit și suma de 240.070 lei cu titlu de TVA), realizează elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1968 și art. 5 Noul Cod penal.

4. Faptele inculpatei (I3), care în calitate de administrator al SC (S1) SRL (...) și SC (I4) SRL (...), în perioada august 2010 – octombrie 2012 a înregistrat în evidențele sale contabile un număr de 125 facturi fiscale nereale de prestări de servicii fictive emise de societatea fantomă SC (F) SRL (...), în valoare totală de 422.256 lei și, respectiv, de 1.240.344,42 lei, prejudiciind în acest mod bugetul de stat prin deducerea ilegală a TVA și, implicit, prin diminuarea impozitului pe profit cu suma totală de 536.212 lei (136.212 lei și, respectiv, 400.114 lei), din care 233.485 lei cu titlu de impozit pe profit și 350.212 lei cu titlu de TVA și realizează elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1968 și art. 5 Noul Cod penal.

5. Fapta inculpatului (I5), reprezentant al SC (F) SRL, SC (S3) SRL, SC (S4) SRL și SC (S5) SRL, care în perioada în perioada 2010 – 2012, a pus la dispoziția reprezentanților SC (I2) SRL (...), SC (S1) SRL (...), SC (I4) SRL (...), SC (S6) SRL (...), SC (S7) SRL (...), SC (S8) SRL (...), SC (S9) SRL (...), SC (S10) SRL (...) și SC (S11) SRL (...) mai multe facturi fiscale nereale care atestau efectuarea unor operațiuni economice de livrări de mărfuri ori prestări de servicii, consecința înregistrării acestor facturi în evidențele contabile ale societăților menționate mai sus constând în prejudicierea bugetului de stat cu suma totală de 1.643.706,82 lei (1.016.270,76 lei TVA și 618.436,31 lei impozit pe profit), în următoarele circumstanțe:

a. SC (I2) SRL: facturi emise în perioada noiembrie – decembrie 2011 cu un prejudiciu de 400.114 lei (240.070 lei TVA și 160.044 lei impozit pe profit);

b. SC (S1) SRL: facturi emise în perioada octombrie 2010 – octombrie 2012 cu un prejudiciu de 136.212 lei (81.727 lei TVA și 54.485 lei impozit pe profit);

c. SC (I4) SRL: facturi emise în perioada august 2010 – septembrie 2012, cu un prejudiciu de 447.555 lei (268.485 lei TVA și 179.070 lei impozit pe profit);

d. SC (S6) SRL: facturi emise în perioada martie – decembrie 2011, cu un prejudiciu de 168.580 lei (101.148 lei TVA și 67.432 lei impozit pe profit);

e. SC (S12) SRL: facturi emise în perioada iunie – octombrie 2011 și martie 2012 cu un prejudiciu de 43.264 lei (25.959 lei TVA și 17.305 lei impozit pe profit);

f. SC (S8) SRL: facturi emise în perioada septembrie 2010 – decembrie 2011, cu un prejudiciu de 56.575 lei /33.945,54 lei TVA și 22.629,71 lei impozit pe profit);

g. SC (S9) SRL: facturi emise în perioada noiembrie 2010 – iunie 2011, cu un prejudiciu de 178.840 lei (142.797 lei TVA și 36.043 lei impozit pe profit);

h. SC (S10) SRL: facturi emise în perioada februarie – decembrie 2012, cu un prejudiciu de 130.582,82 lei (78.349,22 lei TVA și 52.233,60 lei impozit pe profit);

i. SC (S11) SRL: facturi emise în perioada septembrie 2010 – decembrie 2011, cu un prejudiciu de 72.984 lei (43.790 lei TVA și 29.194 lei impozit pe profit), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 48 Cod penal rap. la art. 9 alin. 1 lit. c) și alin. 2 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1968 și art. 5 Noul Cod penal.

În cursul urmăririi penale, Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice - (...), Administrația Județeană a Finanțelor Publice (J), prin adresa din data de 28.07.2014, s-a constituit parte civilă solicitând obligarea inculpaților (I1) și SC (I2) SRL la plata sumei de 400.114 lei din care 240.070 lei TVA și 160.044 lei impozit pe profit și obligarea inculpaților (I3) (SC (S1) SRL) la plata sumei de 136.212 lei.

Partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice - (...), Administrația Județeană a Finanțelor Publice (J) a menționat că prejudiciul în cuantum de 447.555 lei cauzat de inculpații SC (I4) SRL și inculpata (I3) a fost recuperat integral în cursul urmăririi penale.

Prin ordonanța din data de 21.07.2014 s-a dispus luarea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților SC (I2) SRL, (I1) și (I5) până la concurența valorii pagubei de 400.114 lei.

Prin ordonanța din data de 20.11.2013 s-a dispus luarea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților (I3) și (I5) până la concurența pagubei de 583.767 lei.

Procedura de cameră preliminară a fost finalizată prin Încheierea penală (...)6/Î/CP/2016 din data de 7 octombrie 2016 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului (J), prin care s-au respins cererile și excepțiile invocate și s-a constatat competența instanței, legalitatea sesizării instanței, a actelor de urmărire penală și a probelor administrate și prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților cuprinși în cele două acte de sesizare.

Conform art. 374 din Cod procedură penală la termenul de judecată din data de 13.09.2017 instanța a adus la cunoștință inculpaților învinuirea formulată împotriva lor, dreptul de a nu face nicio declarație, atrăgându-le totodată atenția că, dacă vor da o declarație, tot ceea ce vor spune va putea fi folosit și împotriva lor.

De asemenea, li s-a pus în vedere că pot solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, dacă recunosc în totalitate faptele reținute în sarcina lor, aducându-le la cunoștință că pot beneficia în caz de condamnare sau de amânare a executării pedepsei de o reducere a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege de o treime în cazul pedepsei închisorii și de o pătrime în cazul amenzii.

Inculpații (I1), (I3) și SC (I2) SRL, au menționat ca înțeleg acuzarea formulată împotriva lor și au solicitat aplicarea procedurii abreviate.

Inculpatul (I5), prin avocat ales, a solicitat aplicarea procedurii abreviate.

La termenul de judecată din data de 11.10.2017 instanța a încuviințat aplicarea procedurii abreviate pentru inculpații (I1), (I3) și SC (I2) SRL și a respins cererea, cu același obiect, pentru inculpatul (I5).

Prin adresa înaintată instanței la data de 04.06.2018 (fila 92, vol. III instanță) partea civilă ANAF a formulat precizări în sensul că inculpații (I1) și SC (I2) SRL au achitat prejudiciul principal în cuantum de 400.114 lei, iar în privința accesoriilor în cuantum de 217.329 lei dobânzi și 60.017 lei penalități a făcut precizarea că s-a achitat suma de 30.000 lei și suma de 150.000 lei. în privința inculpaților (I3) și SC (I4) SRL partea civilă a menționat că prejudiciul în cuantum de 447.555 lei a fost achitat, dar nu și accesoriile în cuantum 261.252 lei. Referitor la inculpata (I3) (SC (S1) SRL) a menționat că solicită plata obligațiilor accesorii, raportat la prejudiciul de 136.212 lei (achitat în întregime), în cuantum de 68.191 lei calculat până la data plății prejudiciului principal.

Prin Încheierea penală din data de 14.07.2020, în temeiul art. 386 Cod procedură penală, cu referire la Decizia nr. 250/2019 a Curții Constituționale, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpata (I3), din infracțiunea de evaziune fiscală în forma continuată, prev. de art. 9 alin. 1 lit. c) și alin. 2 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1968, în infracțiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1968, ca nefondată.

În temeiul art. 386 Cod procedură penală, cu referire la Decizia nr. 250/2019 a Curții Constituționale, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul (I5), din infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 48 Cod penal, rap. la art. 9 alin. 1 lit. c) și alin. 2 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1968, în infracțiunea de instigare la evaziune fiscală, prev. de art. 47 Cod penal, rap. la art. 9 alin. 1 lit. c) și alin. 2 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1968, ca nefondată.

În temeiul art. 386 Cod procedură penală, cu referire la Decizia nr. 250/2019 a Curții Constituționale s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului (I5), din infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 48 Cod penal, rap. la art. 9 alin. 1 lit. c) și alin. 2 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1968, în infracțiunea de concurs de complicități la evaziune fiscală în forma continuată, prev. de art. 48 Cod penal, rap. la art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1968 și art. 33 alin. 1 lit. a) Cod penal 1968, cu înlăturarea alin. 2 al art. 9 din Legea nr. 241/2005.

Prin Încheierea penală din data de 25.09.2020, în temeiul art. 282 alin. 3 rap. la art. 282 alin. 4 lit. c) Cod procedură penală s-a respins excepția nulității relative invocată de inculpata SC (I2) SRL asupra soluției de admitere a judecății în procedura abreviată conform art. 374 alin. 1 Cod procedură penală pronunțată prin Încheierea penală din data de 11.10.2017, precum și a actelor de procedură penală efectuate în cauză, în privința acestei inculpate, ca tardivă.

Analizând situația de fapt prin raportare la normele legale incidente și coroborând ansamblul probatoriu administrat în cursul urmăririi penale și în cursul judecății, instanța a reținut în fapt următoarele:

I. În prezenta cauză a rezultat că SC (F) SRL (...), SC (S3) SRL, SC (S4) SRL și SC (S5) SRL, reprezentate de inculpatul (I5), au avut rolul unor societăți furnizoare de facturi fiscale fictive de livrare de bunuri și servicii către mai multe societăți comerciale beneficiare, printre care SC (I2) SRL (...), SC (I4) SRL (...), SC (S6) SRL (...), SC (S12) SRL (...), SC (S8) SRL (...), SC (S9) SRL (...), AC (S10) SRL (...) și SC (S11) SRL (...).

Societatea comercială (F) SRL, CUI (...), J(...), a avut sediul social în (...) și a avut ca principal obiect de activitate „activități de realizare a soft-ului la comandă (software orientat client” (cod CAEN 6201). Pe toată perioada de funcționare, asociat unic și administrator a fost cetățeanul maghiar (X). (vol. I, filele 192-196).

Societatea comercială (S13) SRL, CUI (...), J(...), a avut sediul social în (...) și a avut ca principal obiect de activitate „activități de realizare a soft-ului la comandă (software orientat client” (cod CAEN 6201). Pe toată perioada de funcționare, asociat unic și administrator a fost cetățeanul maghiar (Z). (vol. V, filele 31-33).

Societatea comercială (S5) SRL, CUI (...), J(...), a avut sediul social în (...) și a avut ca principal obiect de activitate „comerț cu ridicata al florilor și plantelor”. Pe toată perioada de funcționare, asociat unic și administrator a fost cetățeanul maghiar (Y). (vol. V, filele 34-36).

Societatea comercială (S4) SRL, CUI (...), J(...), a avut sediul social în (...). (vol. VI, fila 31).

Societatea comercială (F) SRL a fost radiată la data de 30 iulie 2014 (vol. I, fila 261), SC (S3) SRL a fost radiată la data de 29 ianuarie 2014 iar SC (S4) SRL a fost radiată la data de 14.05.2012.

Deși societățile comerciale menționate au avut administratori cetățeni maghiari, din probele administrate rezultă că inculpatul (I5) a reprezentat aceste societăți în relațiile cu societățile beneficiare ale facturilor false, încheind contracte și punând la dispoziția reprezentanților acestor societăți facturile fiscale false. De asemenea, inculpatul (I5) a desfășurat toate operațiunile prin conturile societăților fantomă menționate, în sensul că ridica sumele de bani virate cu titlu de „plată” facturi, își reținea un comision de 3-8% din sumele facturate, după care tot el restituia diferențele de bani reprezentanților societăților care „cumpărau” facturi false.

Așa cum rezultă din documentele bancare, inculpatul (I5) a avut specimen de semnătură pentru conturile bancare ale SC (F) SRL deschise la Banca (B1) (vol. XI, fila 92).

Martorul (M1), audiat în altă cauză penală (dosar nr. (...) al Parchetului de pe lângă Tribunalul (J), a declarat că la începutul anului 2011 l-a cunoscut pe inculpatul (I5) prin intermediul lui (W), fost (...). Cu acea ocazie, inculpatul (I5) i-a propus martorului (M1) să intre în afaceri cu el, detaliindu-i apoi în ce constă „afacerea”: firmele reprezentate de inculpat vor emite facturi fiscale iar în schimb inculpatul va primi un comision de 3% din valoarea înscrisă pe factură, urmând ca martorul să primească un comision de 1% din valoarea facturată. Inculpatul i-a mai explicat apoi martorului cum trebuie întocmite facturile fiscale, avizele de însoțire a mărfii, ordinele de plată, borderourile pentru ridicarea banilor de la bancă, toate acestea pentru a da o aparență de realitate a operațiunilor comerciale și de legalitate. (vol. I, filele 263-277).

Conform martorului, inculpatul (I5) l-a învățat și cum se susține în fața organelor de control fiscal că datele înscrise în facturi sunt reale și că mărfurile au fost livrate și serviciile au fost prestate.

Ulterior, în perioada 2011 – 2012, la solicitarea și indicațiile inculpatului (I5), martorul (M1) a întocmit, semnat și ștampilat mai multe facturi emise de SC (S14) SRL (...) către diferite societăți comerciale indicate de inculpat, printre care și unele reprezentate chiar de inculpat: SC (F) SRL, SC (S3) SRL, SC (S5) SRL, SC (S15) SRL și SC (S16) SRL. În legătură cu aceste societăți, inculpatul i-a spus martorului că sunt administrate de cetățeni maghiari, dar în fapt el se ocupă de activitatea lor comercială.

În schimbul acestor „servicii”, martorul a primit inițial de la inculpat comisionul promis de 1% din valoarea facturilor, însă ulterior inculpatul i-a dat doar diferite sume de bani în funcție de disponibil.

Audiat în altă cauză penală (dosarul nr. (...) al Parchetului de pe lângă Tribunalul (J), martorul a declarat că el a făcut și retrageri de bani din cont pe baza unor borderouri false de achiziție de cereale de la persoane fizice sau de la ATM-uri.

Alte aspecte relevante pentru starea de fapt din prezenta cauză au rezultat din expozitivul rechizitoriului nr. (...)/P/2012 din 29 ianuarie 2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul (J), prin care a fost trimis în judecată inculpatul (I5). S-a reținut în acest act de acuzare că din probele administrate în respectiva cauză rezultă că SC (F) SRL, SC (S4) SRL și SC (S3) SRL au fost înființate sau preluate prin cesiune de părți sociale numai cu scopul interpunerii acestora în diverse circuite evazioniste. Concret, s-a reținut că toate aceste societăți au fost înființate de inculpatul (I5) pe cetățeni maghiari (X, Y, Z), care au acceptat să fie plătiți cu suma de 150.000 forinți pentru fiecare societate înregistrată pe numele lor. După înființarea societăților, administratorii scriptici îl împuterniceau pe inculpatul (I5) prin procuri notariale să îi reprezinte cu puteri depline.

S-a reținut în respectiva cauză că toate aceste aspecte privind înființarea societăților pe cetățeni maghiari sunt confirmate de către inculpatele (...) și inculpatul (I5). Cei trei au mai confirmat că societățile menționate erau „fantomă”, în sensul că nu funcționau la sediile declarate și nu desfășurau activitate comercială.

De altfel, inculpatul (I5) a recunoscut că societățile susmenționate, pe care el le reprezenta, au emis facturi fiscale false către societăți comerciale interesate să obțină astfel de documente justificative, cu scopul diminuării bazei impozabile și a sustragerii de la plata obligațiilor fiscale, în schimbul unui comision. Această poziție de recunoaștere a fost menținută de inculpat inclusiv în fața judecătorului de drepturi și libertăți în data de 9 iulie 2014, cu ocazia soluționării cererii de arestare preventivă. (vol. I, filele 223-253, 232-253), dar și în faza de judecată, cu ocazia audierii acestuia, prin executarea unui ordin european de anchetă, inculpatul fiind identificat în Ungaria în executarea unor pedepse stabilite de instanțele din România, recunoscute de Ungaria (fila 151, vol. 5 instanță).

O practică evazionistă este aceea a înregistrării de către agentul economic a unor facturi fictive de achiziție (bunuri sau servicii), atât în scopul diminuării plății TVA-ului, cât și al reducerii bazei de calcul a impozitului pe profit, iar pentru a da o aparență de legalitate operațiunii, plata facturilor se face în numerar sau prin conturi.

În concret, în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale, în perioada 2010 - 2012, inculpatul (I5), în calitate de reprezentant al SC (F) SRL (...), SC (S3) SRL, SC (S4) SRL și SC (S5) SRL a pus la dispoziția reprezentanților SC (I2) SRL (...), SC (I4) SRL (...), SC (S6) SRL (...), SC (S12) SRL (...), SC (S8) SRL (...), SC (S9) SRL (...), SC (S10) SRL (...) și SC (S11) SRL (...) mai multe facturi care atestau în mod nereal efectuarea unor operațiuni de livrări de mărfuri ori prestări de servicii.

Aceste operațiuni comerciale nu au avut loc și, prin înregistrarea acestor facturi în evidențele contabile ale societăților susmenționate, s-a cauzat un prejudiciu bugetului de stat în sumă totală de 1.643.706,82 lei, din cate TVA în sumă de 1.016.270,76 lei și impozit pe profit în sumă de 618.436,31 lei.

O dovadă a fictivității operațiunilor comerciale este furnizată de chiar facturile fiscale, formalismul acestora rezultând din lipsa de cronologie a lor. Astfel, dacă în data de 30 noiembrie 2011 este emisă factura nr. 124, după doar două zile numerotarea facturilor continuă cu „50”, pentru ca în data de 6 decembrie 2011 să se ajungă la factura nr. 502 iar în aceeași zi să se revină la numărul de factură 56.

Inculpații (I1) și SC (I2) SRL au recunoscut învinuirile aduse și au solicitat aplicarea procedurii abreviate.

Inculpatul (I5) a recunoscut săvârșirea infracțiunii atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății și a indicat clar că toate facturile emise de SC (F) SRL către SC (I2) SRL (...) erau false. Inculpatul mai arată că banii virați în cont cu titlu de plată a facturilor erau ridicați chiar de el și înmânați lui (...), care percepea un comision de 5% din valoarea facturată, după care inculpatul (I5) îi restituia diferența de bani inculpatului (I1). (vol. I, filele 232-244 UP).

În baza probelor administrate în cursul urmăririi penale a rezultat că în perioada 2010 – 2012, inculpatele (I3), SC (S1) SRL și SC (I4) SRL au înregistrat în contabilitatea acestor două societăți mai multe facturi fiscale false, care atestau cheltuieli fictive de achiziții de mărfuri și servicii de la SC (F) SRL (...), administrată de inculpatul (I5), cauzându-se astfel un prejudiciu bugetului de stat în sumă totală de 583.767 lei (350.212 lei TVA și 233.555 lei impozit pe profit).

Prejudiciul cauzat de SC (S1) SRL este de 136.212 lei, din care 54.485 lei impozit pe profit și 81.727 lei TVA.

Organele de control fiscal au stabilit că prejudiciul cauzat de SC (I4) SRL bugetului de stat, prin înregistrarea unor facturi privind operațiuni nereale, cu consecința diminuării obligațiilor fiscale, este de 447.555 lei, din care TVA în sumă de 268.485 lei și impozit pe profit în sumă de 179.070 lei.

Inculpata (I3) a recunoscut în cursul urmăririi penale săvârșirea infracțiunii și, în procedura de judecată, a solicitat aplicarea procedurii abreviate prin recunoașterea învinuirii. Inculpata a indicat ca i s-a plâns inculpatului (I5) că cele două societăți ale ei, SC (...) SRL (...) și SC (S1) SRL (...), au de achitat sume mari cu titlu de taxe și impozite și au debitori neîncasați. În acest context financiar-economic, inculpatul (I5) i-a prezentat inculpatei (I3) o soluție pentru a-și diminua obligațiile fiscale. Concret, inculpata recunoaște că inculpatul (I5) i-a propus să îi emită facturi fiscale de prestare servicii, achitate prin virament bancar pentru a crea o aparență de legalitate a acestor operațiuni. (vol. I, filele 158-175 UP).

Inculpata (I3) a acceptat această modalitate infracțională de diminuare a obligațiilor fiscale, astfel că inculpatul i-a adus spre semnare contractele de prestări servicii între SC (F) SRL și cele două societăți ale ei. Conform inculpatei, inculpatul (I3) i-a spus că administratorul SC (F) SRL este un cetățean maghiar care l-a împuternicit pe el să desfășoare activități și care la un moment dat, în cursul activității infracționale, a decedat.

După încheierea acestor contracte de prestări servicii, inculpatul (I5) i-a adus mai multe facturi emise de SC (F) SRL, având ca obiect prestarea de servicii IT, întreținere sisteme de alarmă, curățat uniforme ș.a., iar apoi inculpata dispunea achitarea acestora facturi prin virament bancar.

Inculpata (I3) a declarat că, după achitarea facturilor în acest mod, inculpatul (I5) își reținea un comision de 8% din suma virată iar diferența i-o restituia inculpatei.

Inculpata (I3) a mai recunoscut că nu au fost prestate serviciile facturate de SC (F) către cele două societăți ale ei.

Din probele administrate în cursul urmăririi penale s-a stabilit în esență că în cursul anului 2011, numitul (...) a înregistrat în contabilitatea SC (S6) SRL (...) mai multe facturi fiscale false, care atestau cheltuieli fictive de achiziții de mărfuri (piese de schimb și materiale consumabile) de la SC (F) SRL (...), SC (...) SRL și SC (S5) SRL, administrate de inculpatul (I5), cauzându-se astfel un prejudiciu bugetului de stat în sumă totală de 168.580 lei (101.148 lei TVA și 67.432 lei impozit pe profit).

Organele de control fiscal au reținut că prejudiciul cauzat de SC (S6) SRL bugetului de stat, prin înregistrarea acestor facturi privind operațiuni nereale, cu consecința diminuării obligațiilor fiscale, este de 168.580 lei, din care 101.148 lei reprezentând TVA și 67.432 lei reprezentând impozit pe profit.

Numitul (...) a recunoscut circuitul fiscal fictiv. În cursul anului 2010, acesta i s-a plâns inculpatului (I5) (pe care îl cunoștea de mai mult de 20 de ani) că societatea sa are de achitat sume mari cu titlu de taxe și impozite și are debitori neîncasați. În acest context financiar-economic, inculpatul (I5) i-a prezentat suspectului (...) o soluție pentru a-și diminua obligațiile fiscale. Concret, acesta recunoaște că inculpatul (I5) i-a propus să îi emită facturi fiscale de prestare servicii, achitate prin virament bancar pentru a crea o aparență de legalitate a acestor operațiuni (vol. V, filele 5-14).

Numitul (...) a acceptat această modalitate infracțională de diminuare a obligațiilor fiscale, astfel că în cursul anului 2011, inculpatul (I5) i-a adus mai multe facturi emise de SC (F) SRL (...), SC (...) SRL (...) și SC (S5) SRL (...), având ca livrarea de bunuri (piese de schimb și materiale consumabile).

După primirea facturilor direct de la inculpat, suspectul dispunea achitarea acestora facturi prin virament bancar iar apoi inculpatul (I5) își reținea u comision de 3-5% din suma virată iar diferența i-o restituia suspectului.

Numitul (...) a mai recunoscut că nu au fost livrate mărfurile facturate de SC (F) SRL, SC (...) SRL și SC (S5) SRL către societatea sa, mărfurile fiind în realitate achiziționate de suspect de pe piața liberă, fără documente justificative.

Inculpatul (I5) recunoaște săvârșirea infracțiunii și confirmă că, în calitate de reprezentant al SC (F) SRL (...), SC (...) SRL (...) și SC (S5) SRL (...) a emis în cursul anului 2011 mai multe facturi fiscale nereale către SC (S6) SRL, fără ca mărfurile să fie livrate în realitate. (vol. V, filele 17-22).

Din probele administrate în cursul urmăririi penale a rezultat că în perioada 2011 - 2012, numita (...) a înregistrat în contabilitatea SC (S12) SRL (...) mai multe facturi fiscale false, care atestau cheltuieli fictive de achiziții de mărfuri (piese de schimb și materiale consumabile) de la SC (F) SRL (...), SC (...) SRL și SC (S4) SRL, reprezentate de inculpatul (I5), cauzându-se astfel un prejudiciu bugetului de stat în sumă totală de 43.264 lei (25.959 lei TVA și 17.305 lei impozit pe profit).

Din Procesul-verbal nr. (...)/19.02.2012 al Agenției Naționale de Administrare Fiscală – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice (...) – Administrația Județeană a Finanțelor Publice (J) (vol. VI, filele 35-36) rezultă că SC (S12) SRL a înregistrat în contabilitate un număr de 5 facturi fiscale emise de firmele fantomă reprezentate de inculpatul (I5).

Organele de control fiscal au concluzionat că prejudiciul cauzat de SC (S12) SRL bugetului de stat, prin înregistrarea acestor facturi privind operațiuni nereale, cu consecința diminuării obligațiilor fiscale, este de 43.264 lei, din care 25.959 lei cu titlu de TVA și 17.305 lei cu titlu de impozit pe profit.

Acest prejudiciu a fost achitat integral de numita (...), așa cum rezultă din chitanța seria (...) nr. (...)/07.05.2014 (vol. VI, fila 71).

Numita (...), administratorul SC (S12) SRL (...), confirmă că societatea ei a înregistrat în contabilitate mai multe facturi fiscale emise de SC (F) SRL (...), SC (...) SRL și SC (S4) SRL, dar susține că nu ea s-a ocupat de aceste relații comerciale, ci fratele ei (...), pe care l-a delegat în acest scop. (vol. VI, filele 7-13).

Inculpatul (I5) recunoaște săvârșirea infracțiunii și confirmă că, în calitate de reprezentant al SC (F) SRL (...), SC (...) SRL (...) și SC (S4) SRL (...) a emis în perioada 2011 - 2012 mai multe facturi fiscale nereale către SC (S12) SRL, fără ca mărfurile să fie livrate în realitate.

Inculpatul a declarat că a primit aceste facturi de la (...) iar apoi el le-a predat mai departe reprezentanților SC (S12) SRL (...). După achitarea acestor facturi nereale, inculpatul recunoaște că retrăgea banii din conturile celor trei societăți și îi restituia lui (...), reprezentantul SC (S12) SRL ori îi dădea lui (...), care percepea un comision de 5% din valoarea tranzacțiilor. (vol. VI, filele 15-20).

În urma efectuării anchetei penale în prezenta cauză s-a stabilit în esență că în perioada 2010 – 2011, numitul (...) a înregistrat în contabilitatea SC (S8) SRL (...) mai multe facturi fiscale false, care atestau cheltuieli fictive de achiziții de mărfuri de la SC (F) SRL (...) și SC (...) SRL, reprezentate de inculpatul (I5), cauzându-se astfel un prejudiciu bugetului de stat în sumă totală de 56.575 lei (33.945,54 lei TVA și 22.629,71 lei impozit pe profit).

Din înscrisurile de la dosar rezultă că, SC (S8) SRL a înregistrat în contabilitate un număr de 19 facturi fiscale nereale în sumă totală de 175.381,20 lei, din care TVA în sumă de 33.945,54 lei, emise în intervalul septembrie 2010 – decembrie 2011 de SC (S3) SRL și SC (F) SRL.

Din raportul de constatare tehnico-științifică întocmit la data de 08.04.2014 de specialiștii antifraudă detașați la Parchetul de pe lângă Tribunalul (J) rezultă că prejudiciul cauzat de SC (S8) SRL (...) bugetului de stat, prin înregistrarea acestor facturi privind operațiuni nereale, cu consecința diminuării obligațiilor fiscale, este de 56.575 lei, din care 33.945.54 lei cu titlu de TVA și 22.629,71 lei cu titlu de impozit pe profit (vol. VIII, f. 34-41).

Acest prejudiciu a fost achitat integral de către numitul (...). Numitul (...) a recunoscut săvârșirea infracțiunii, precizând că mărfurile din facturile emise de SC (F) SRL și SC (S3) SRL au fost în realitate cumpărate de pe piața liberă, fără documente justificative. Inculpatul a mai arătat că din sumele de bani „achitate” celor două societăți cu titlu de plată facturi, inculpatul (I5) își reținea un comision de 8,35% din valoarea facturilor și îi restituia diferența de bani (vol. VIII, filele 7-14).

Inculpatul (I5) a recunoscut săvârșirea infracțiunii, în modalitatea recunoscută și de numitul (...) (vol. VIII, filele 16-21).

În urma efectuării anchetei penale în prezenta cauză s-a stabilit în esență că în perioada 2010 – 2011, numitul (...) a înregistrat în contabilitatea suspectei SC (S9) SRL (...) mai multe facturi fiscale false, care atestau cheltuieli fictive de achiziții de mărfuri de la SC (F) SRL (...), reprezentată de inculpatul (I5), cauzându-se astfel un prejudiciu bugetului de stat în sumă totală de 178.840 lei (142.797 lei TVA și 36.043 lei impozit pe profit).

Din Procesul-verbal nr. (...)/19.03.2014 al Agenției Naționale de Administrare Fiscală – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice (...) – Administrația Județeană a Finanțelor Publice (J) (vol. VII, fila 28) rezultă că în perioada noiembrie 2010 – iunie 2011, SC (...) SRL a înregistrat în contabilitate un număr de 7 facturi de achiziție marfă de la SC (F) SRL în sumă totală de 594.985,48 lei, din care TVA în sumă de 142.796,52 lei, achitate integral prin bancă.

Organele de control fiscal au concluzionat că prejudiciul cauzat de SC (S9) SRL (...) bugetului de stat, prin înregistrarea acestor facturi privind operațiuni nereale, cu consecința diminuării obligațiilor fiscale, este de 178.840 lei, din care suma de 142.797 lei cu titlu de TVA și suma de 36.043 lei cu titlu de impozit pe profit.

Acest prejudiciu a fost achitat integral de către numitul (...).

Inculpatul (I5) a recunoscut săvârșirea infracțiunii, arătând că relația comercială dintre SC (F) SRL și SC (S9) SRL a fost fictivă, modalitatea de comitere infracțiunii fiind similară celorlalte fapte (vol. VII, filele 13-18).

În urma efectuării anchetei penale în prezenta cauză s-a stabilit în esență că în perioada 2011 – 2012, numitul (...) a înregistrat în contabilitatea SC (S10) SRL (...) mai multe facturi fiscale false, care atestau cheltuieli fictive de achiziții de mărfuri de la SC (F) SRL (...), SC (S3) SRL (...) și SC (S4) SRL (...), reprezentate de inculpatul (I5), cauzându-se astfel un prejudiciu bugetului de stat în sumă totală de 130.582,82 lei (78.349,22 lei TVA și 52.233,60 lei impozit pe profit).

Din Raportul de constatare tehnico-științifică din data de 04.04.2014, întocmit de specialiștii antifraudă detașați la Parchetul de pe lângă Tribunalul (J) rezultă că prejudiciul cauzat de SC (S10) SRL (...) bugetului de stat, prin înregistrarea acestor facturi privind operațiuni nereale, cu consecința diminuării obligațiilor fiscale, este de 130.582,82 lei. (vol. IX, filele 34-46).

Numitul (...) a recunoscut săvârșirea infracțiunii și a arătat că în cursul anului 2011, suspectul i s-a plâns inculpatului (I5) (pe care îl cunoștea de mai mult de 20 de ani) că societatea sa are de achitat sume mari cu titlu de taxe și impozite și are debitori neîncasați. În acest context financiar-economic, inculpatul (I5) i-a prezentat o soluție pentru a-și diminua obligațiile fiscale. Concret, suspectul recunoaște că inculpatul (I5) i-a propus să îi emită facturi fiscale, achitate prin virament bancar pentru a crea o aparență de legalitate a acestor operațiuni. (vol. IX, filele 7-15).

Numitul (...) a acceptat această modalitate infracțională de diminuare a obligațiilor fiscale, astfel că în perioada 2011 – 2012, inculpatul (I5) i-a adus mai multe facturi emise de SC (F) SRL (...), SC (...) SRL (...) și SC (...) SRL (...), având ca livrarea de bunuri și prestări de servicii.

După primirea facturilor direct de la inculpat, numitul (...) dispunea achitarea acestor facturi prin virament bancar iar apoi inculpatul (I5) își reținea u comision de 5-8% din suma virată iar diferența i-o restituia suspectului.

Numitul (...) a mai recunoscut că nu au fost livrate mărfurile facturate de SC (F) SRL, SC (...) SRL și SC (...) SRL către societatea sa.

Inculpatul (I5) a recunoscut săvârșirea infracțiunii și a confirmat că, în calitate de reprezentant al SC (F) SRL (...), SC (...) SRL (...) și SC (...) SRL (...) a emis în perioada 2011 – 2012 mai multe facturi fiscale nereale către SC (S10) SRL, fără ca mărfurile să fie livrate în realitate. Inculpatul susține că a primit facturile emise de SC (F) SRL (...) și SC (...) SRL (...) de la (...) iar facturile emise de SC (S3) SRL (...) le-a primit de la (...). Inculpatul recunoaște că operațiunile comerciale din toate aceste facturi au fost fictive, că a retras banii din conturile celor trei societăți comerciale și i-a predat lui (...), care își reținea un comision de 5% din valoarea tranzacțiilor, după care inculpatul restituia diferența de bani administratorului SC (S10) SRL (vol. IX, filele 16-21).

În urma probelor administrate în cursul urmăririi penale a rezultat că în perioada ianuarie – decembrie 2011, numitul (...) a înregistrat în contabilitatea SC (...) SRL (...) mai multe facturi fiscale false, care atestau cheltuieli fictive de achiziții de mărfuri de la SC (S3) SRL (...) și SC (S5) SRL (...), reprezentate de inculpatul (I5), cauzându-se astfel un prejudiciu bugetului de stat în sumă totală de 72.984 lei (43.790 lei TVA și 29.194 lei impozit pe profit).

Din Procesul-verbal nr. (...)/23.04.2014 al Agenției Naționale de Administrare Fiscală – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice (...) – Administrația Județeană a Finanțelor Publice (J) (vol. X, fila 15) rezultă că prejudiciul cauzat de SC (...) SRL (...) bugetului de stat, prin înregistrarea acestor facturi privind operațiuni nereale, cu consecința diminuării obligațiilor fiscale, este de 72.984 lei.

Acest prejudiciu a fost achitat integral de către numitul (...). Numitul (...) a recunoscut că în cursul anului 2011, suspectul i s-a plâns inculpatului (I5) că societatea sa are de achitat sume mari cu titlu de taxe și impozite și are debitori neîncasați. În acest context financiar-economic, inculpatul (I5) i-a prezentat o soluție pentru a-și diminua obligațiile fiscale. Concret, suspectul recunoaște că inculpatul (I5) i-a propus să îi emită facturi fiscale, care au achitate parțial în numerar conform chitanțelor fiscale aduse odată cu facturile și parțial prin virament bancar. (vol. X, filele 8-13).

Numitul (...) a mai declarat că banii achitați prin virament bancar i-au fost ulterior restituiți de către inculpat, mai puțin comisionul de 8,35 % din valoarea tranzacțiilor.

După primirea facturilor direct de la inculpat, numitul (...) dispunea achitarea acestor facturi prin virament bancar iar apoi inculpatul (I5) își reținea un comision de 5-8% din suma virată iar diferența i-o restituia suspectului.

Numitul (...) a mai recunoscut că nu au fost livrate mărfurile facturate de SC (F) SRL, SC (...) SRL și SC (...) SRL către societatea sa, bunurile fiind în realitate achiziționate de pe piața liberă, fără documente justificative.

Inculpatul (I5) recunoaște săvârșirea infracțiunii și confirmă că, în calitate de reprezentant al SC (...) SRL (...) și SC (S5) SRL (...) a emis în cursul anului 2011 mai multe facturi fiscale nereale către SC (...) SRL, fără ca mărfurile să fie livrate în realitate, în schimbul unui comision din valoarea tranzacțiilor.

Situația de fapt reținută în actul de sesizare în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale se coroborează cu declarațiile de recunoaștere a învinuirii formulate de inculpații (I3), SC (I2) SRL și (I1). În privința inculpatului (I5), audiat prin intermediul executării unui ordin european de anchetă, aflat în executarea unor pedepse într-un penitenciar din Ungaria, acesta a recunoscut toate faptele imputate și, în completare, a precizat că toate societățile comerciale implicate în cauză i-au solicitat emiterea unor facturi fiscale care nu atestă vreo operațiune comercială efectuată în realitate și că a existat o cerere în acest sens din partea acestora, nu el fiind persoana care le-a propus circuitul evazionist (fila 151, vol. 5 instanță).

Referitor la situația inculpatei SC (I4) SRL, instanța a reținut ca inculpata nu a propus administrarea de probe noi în cursul judecății și nici readministrarea probelor din cursul urmăririi penale, astfel încât instanța a reținut că există probe suficiente din care rezultă, dincolo de orice dubiu rezonabil, că a săvârșit infracțiunea pentru care a fost acuzată, după cum, în mod asemănător, reține vinovăția și în privința celorlalți inculpați.

Cererea inculpatei SC (I2), în esență, de a se dispune achitarea, în principal în conformitate cu disp. art. 16 alin. 1 lit. c) și, în subsidiar, în conformitate cu disp. art. 16 alin. 1 lit. b) teza a II-a Cod procedură penală, nu își găsește suport în realitate indiferent de consecințele aplicării în timp a Deciziei nr. 4/2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în sensul că nu se poate pronunța o soluție de achitare întemeiată pe disp. art. 16 alin. 1 lit. b) teza a II-a și lit. c) Cod procedură penală atunci când instanța a admis cererea de judecare în procedura simplificată. Preliminar, critica inculpatului în sensul că Decizia nr. 4/2019 a ICCJ nu este aplicabilă, este întemeiată, având în vedere că publicarea în Monitorul Oficial a avut loc la data de 03.07.2019, la mult timp după încuviințarea procedurii simplificate, respectiv la data de 11.10.2017. În conformitate cu art. 474 alin. 4 Cod procedură penală, deciziile privind interpretarea unitară a legii sunt obligatorii de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial. Or, cererea de încuviințare a aplicării procedurii simplificate și încuviințarea acesteia, cu toate consecințele juridice ce decurg, inclusiv din perspectiva pronunțării uneia din soluțiile prevăzute de art. 396 Cod procedură penală, au fost realizate anterior publicării deciziei ICCJ, sens în care, dezlegarea nu este obligatorie în cauza pendinte. Astfel, în prezenta procedura nu este incidentă prioritatea de aplicare a legii penale mai favorabile, chestiunea normativă fiind situată pe tărâmul legii procesual penale, ci aplicarea principiului securității juridice, în esență, determinat de exercitarea unor drepturi procesuale în mod previzibil și accesibil, în vigoare la data exercitării, cunoscându-se toate consecințele care pot decurge din aceasta, inclusiv de pronunțare a unor soluții de achitare, chiar și în varianta în care s-a optat pentru aplicarea procedurii simplificate, practica judiciara care s-a regăsit ca fiind aplicabilă la momentul în care inculpata a solicitat aplicarea art. 374 alin. 4 Cod procedură penală.

Însă, cererea inculpatei nu își găsește suport efectiv în realitate prin raportare la probele administrate în cursul urmăririi penale astfel cum au fost redate anterior și care nu au fost contestate în cursul cercetării judecătorești, de altfel, fiind încuviințată cererea de aplicare a procedurii simplificate.

Nici din perspectiva incidenței disp. art. 16 alin. 1 lit. b) teza a II-a Cod procedură penală cererea de pronunțare a unei soluții de achitare nu își găsește justificare având în vedere că, esențialmente, infracțiunea de evaziune fiscală se realizează în interesul unei persoane juridice subiect de drept al obligațiilor de natură fiscală. În cauză nu se identifică niciun raționament pentru care persoana fizică (...), în calitatea de administrator, ar fi acționat strict în interesul său, excluzând de facto chiar interesul persoanei juridice în numele căreia acționa, respectiv de a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale. Dimpotrivă, inculpatul (I1) a acționat pentru și în interesul societății comerciale și, procedând de o asemenea manieră, persoana juridică însăși răspunde penal, ca subiect activ al infracțiunii, distinct de persoana fizică, cu formă de vinovăție identificată și în cazul persoanei fizice, respectiv cu intenție directă calificată prin scopul urmărit.

În concluzie, instanța a constatat dincolo de orice îndoială rezonabilă că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpați.

II. În drept

I. Faptele inculpatului (I1), administrator al SC (I2) SRL (...), care în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale, în perioada noiembrie – decembrie 2011 a înregistrat în evidențele contabile ale societății un număr de 75 facturi fiscale nereale de prestări de servicii emise de societatea fantomă SC (F) SRL (...), în valoare totală de 1.240.344,42 lei, prejudiciind în acest mod bugetul de stat prin deducerea ilegală a TVA și, implicit, prin diminuarea impozitului pe profit cu suma totală de 400.114 lei, realizează elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1968 și art. 5 Noul Cod penal

2. Faptele inculpatei SC (I2) SRL (...), care în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale, în perioada noiembrie – decembrie 2011 a înregistrat în evidențele sale contabile un număr de 75 facturi fiscale nereale de prestări de servicii emise de societatea fantomă SC (F) SRL (...), în valoare totală de 1.240.344,42 lei, prejudiciind în acest mod bugetul de stat prin deducerea ilegală a TVA și, implicit, prin diminuarea impozitului pe profit cu suma totală de 400.114 lei (din care 160.044 lei cu titlu de impozit pe profit și suma de 240.070 lei cu titlu de TVA), realizează elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1968 și art. 5 Noul Cod penal.

3. Faptele inculpatei SC (I4) SRL (...), care în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale, în perioada august 2010 – septembrie 2012 a înregistrat în evidențele sale contabile un număr de 54 facturi fiscale nereale de prestări de servicii emise de societatea fantomă SC (F) SRL (...), în valoare totală de 1.119.088 lei, prejudiciind în acest mod bugetul de stat prin deducerea ilegală a TVA și, implicit, prin diminuarea impozitului pe profit cu suma totală de 447.55 lei (din care 160.044 lei cu titlu de impozit pe profit și suma de 240.070 lei cu titlu de TVA), realizează elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1968 și art. 5 Noul Cod penal.

4. Faptele inculpatei (I3), care în calitate de administrator al SC (S1) SRL (...) și SC (I4) SRL (...), în perioada august 2010 – octombrie 2012 a înregistrat în evidențele sale contabile un număr de 50 facturi fiscale și, respectiv, 75 facturi fiscale nereale de prestări de servicii fictive emise de societatea fantomă SC (F) SRL (...), în valoare totală de 422.256 lei și, respectiv, de 1.240.344,42 lei, prejudiciind în acest mod bugetul de stat prin deducerea ilegală a TVA și, implicit, prin diminuarea impozitului pe profit cu suma totală de 536.212 lei (136.212 lei și, respectiv, 400.114 lei), din care 233.485 lei cu titlu de impozit pe profit și 350.212 lei cu titlu de TVA și realizează elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1968 și art. 5 Noul Cod penal

În mod particular, în cazul acestei inculpate se justifică reținerea formei continuate a infracțiunii de evaziune fiscală chiar dacă a acționat prin intermediul a două societăți comerciale, în speță, SC (I4) SRL și SC (S1) SRL. Ceea ce reprezintă relevanță este rezoluția infracțională unică care rezultă din faptele obiective manifestate, desfășurate în aceeași perioadă de timp, chiar dacă perioada se extinde pe intervalul a doi ani de zile, începând cu data de 11.08.2010 și până la data de 30.10.2012, data epuizării infracțiunii.

Referitor la cererea inculpatei de a se reține forma continuată și cu infracțiunile pentru care a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani 6 luni închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiționat pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 6 luni, prin Sentința penală nr. (...)/09.04.2020 pronunțată de Tribunalul (J) în dosarul nr. (...)/2016, definitivă prin Decizia penală nr. (...)/10.08.2020 a Curții de Apel (...), instanța nu a reținut-o având în vedere, în principal, că nu este îndeplinită condiția unității de timp.

În cauza prezentă, activitatea infracțională s-a desfășurat între luna august 2010-septembrie 2012 cu societatea SC (I4) SRL și între luna octombrie 2010 - octombrie 2012 cu societatea SC (S1) SRL.

În cauza (...)7/(...)/2016 (fila 6 vol. 6 instanță), activitatea infracțională descrisă și imputată inculpatei (I3) s-a desfășurat prin intermediul societății SC (I4) SRL, în perioada de referință iulie 2013-2014, în principiu, prin același mod de executare ca și în cauza dedusă judecății.

În cazul infracțiunii continuate, intervalele de timp trebuie să fie mai mari decât întreruperile pe care le implică în mod firesc săvârșirea faptei, însă, un interval de timp de aproximativ 7 luni între activitățile infracționale conduce la reținerea concursului de infracțiuni deoarece scurgerea timpului afectează în mod substanțial existența unei rezoluții infracționale unice, mai ales în situația în care participanții la săvârșirea infracțiunii, sub forma complicității, sunt diferiți. În această situație, chiar dacă se remarcă o anumită omogenitate juridică a faptelor imputate în cele două cauze, existența unui participant distinct, sub forma complicității, modifică rezoluția infracțională întrucât impune în mod rezonabil, alte acte de pregătire, alte operațiuni juridice, alte previziuni (urmări), alte înțelegeri subiective între autori și complici, anterioare săvârșirii faptei.

Prin urmare, instanța nu a reținut forma continuată a infracțiunii, ci concursul de infracțiuni și, având în vedere că prin hotărârea de condamnare anterioară s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei închisorii, s-a dispus anularea acesteia și aplicarea unei pedepse rezultante.

5. Faptele inculpatului (I5), reprezentant al SC (F) SRL, SC (S3) SRL, SC (S4) SRL și SC (S5) SRL, care în perioada în perioada 2010 – 2012, a pus la dispoziția reprezentanților SC (I2) SRL (...), SC (S1) SRL (...), SC (I4) SRL (...), SC (S6) SRL (...), SC (S7) SRL (...), SC (S8) SRL (...), SC (S9) SRL (...), SC (S10) SRL (...) și SC (S11) SRL (...) mai multe facturi fiscale nereale care atestau efectuarea unor operațiuni economice de livrări de mărfuri ori prestări de servicii, consecința înregistrării acestor facturi în evidențele contabile ale societăților menționate mai sus constând în prejudicierea bugetului de stat cu suma totală de 1.643.706,82 lei (1.016.270,76 lei TVA și 618.436,31 lei impozit pe profit), întrunesc elementele constitutive a 9 (nouă) infracțiuni de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 48 Cod penal rap. la art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969, art. 33 alin. 1 lit. a) Cod penal 1969 și art. 5 Noul Cod penal.

Inculpatului (I5) i s-a imputat că a ajutat, în mod repetat, un număr de 9 (nouă) societăți comerciale să evidențieze în actele contabile facturi nereale care atestau operațiuni economice fictive.

Autorii infracțiunii de evaziune fiscală, astfel cum sunt indicați în rechizitoriu, SC (I2) SRL și SC (I4) SRL, au calitatea de inculpați (autori) ai infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1968. Celelalte 7 (șapte) societăți comerciale SC (S1) SRL, SC (S12) SRL, SC (S8) SRL, SC (S9) SRL, SC (S10) SRL și SC (S11) SRL care au primit ajutorul inculpatului (I5), au primit soluții de clasare, ca persoane juridice sau, după caz, ca persoane fizice.

Prin definiție, complicitatea este forma participației penale care constă în ajutorul dat autorului la săvârșirea unei infracțiuni. În atare context legal, acțiunea complicelui este interdependentă de fapta tipică imputată autorului și, sub aspect subiectiv, spre deosebire de autor, întotdeauna se săvârșește sub forma intenției. Însă, în cazul unității legale de infracțiune imputată autorului, pentru complice, această unitate legală reprezintă o circumstanță reală, în legătură cu fapta, și i se reține doar dacă a cunoscut că va fi săvârșită în o atare modalitate sau a prevăzut această acțiune repetată a autorului. Nu are nicio relevanță rezoluția infracțională unică a complicelui, ci doar a autorului infracțiunii, atunci când se analizează condițiile reținerii unității legale de infracțiune sub forma continuată. Întotdeauna, pentru participant, acestea reprezintă circumstanțe reale sau personale, în conformitate cu disp. art. 50 Cod penal.

Este adevărat că, sub aspect subiectiv, complicele poate avea o rezoluție infracțională unică, în sensul că poate lua decizia de a ajuta mai multe persoane să săvârșească una sau mai multe infracțiuni de evaziune fiscală și, în acest scop, să înființeze societăți comerciale de tip “fantomă”. Însă, dacă aceste acte de complicitate nu au loc într-o unitate de timp și de loc și într-o împrejurare unică, activitatea de complicitate este raportată la fapta autorului (infracțiune simplă, unitate legală, pluralitate legală) și are aptitudinea să atragă un concurs de complicități.

În cauză, complicele a ajutat în mod repetat cele 9 (nouă) societăți comerciale la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, în mod diferit, în sensul că le-a pus la dispoziție facturi fiscale la date și momente diferite, de mai multe ori. Întrucât autorilor, fiecare în mod distinct, le-a fost imputată forma continuată a infracțiunii de evaziune fiscală, în mod corect și legal i se va reține și complicelui aceeași unitate legală, la care se va adăuga concursul de complicități, actele de ajutor fiind realizate în mod distinct și separat de activitatea celorlalți 9 (nouă) făptuitori, indiferent că aceștia sunt inculpați în cauza prezentă, în alte cauze sau au primit alte soluții decât cea de trimitere în judecată.

Însă, din perspectiva prejudiciului reținut în actul de inculpare și de sesizare a instanței, deosebit de infracțiunea în formă continuată, în cazul concursului de infracțiuni, chiar și sub forma concursului de complicități, nu se poate reține un prejudiciu prin cumularea daunelor produse de fiecare societate comercială în parte, astfel încât, raportat la partea de prejudiciu imputată autorilor se justifica în privința inculpatului (I5), să fie înlăturată forma agravantă a disp. art. 9 alin. 2 din Legea nr. 241/2005.

Referitor la cererea inculpatului de a se reține și disp. art. 33 alin. 1 lit. a) Cod penal 1969 prin raportare la infracțiunile prin care a fost condamnat anterior prin Sentința penală nr. (...)/09.03.2016 a Tribunalului (J), definitivă prin Decizia nr. (...)/11.11.2016 a Curții de Apel (...) (fila 38, vol. III instanță), Sentința penală nr. (...)/05.10.2016 a Tribunalului (J), definitivă prin Decizia penală nr. (...)/03.02.2017 a Curții de Apel (...) (fila 51, vol. III instanță) și Sentința penală nr. (...)/25.04.2017 a Tribunalului (J), definitivă prin Decizia penală nr. (...)/06.09.2017 a Curții de Apel (...), instanța a respins-o având în vedere că cele trei hotărâri de condamnare au fost recunoscute de autoritățile judiciare din Ungaria și a fost preluată executarea pedepsei prin Decizia nr. (...)5 Beu.(...)9/2019/4 (fila 129, vol. IV instanță).

Prin urmare, raportat la disp. art. 33 alin. 1 lit. a) Cod penal 1969 cu referire la art. 585 Cod procedură penală, nu s-a impus contopirea unor pedepse a căror executare a fost preluată de un stat membru al UE, întrucât, prin ipoteză, nu se poate realiza operațiunea de contopire cu consecința anularii unor mandate de executare a pedepselor anterioare, de vreme ce mandatele de executare au primit efectul juridic specific, prin preluarea executării de către Ungaria, inculpatul fiind aflat chiar sub imperiul acestora.

III. Răspunderea penală

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpaților, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal 1969, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute în norma de incriminare, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Preliminar, din perspectiva legii penale mai favorabile în privința tuturor inculpaților, instanța a observat că legea veche profita acestora având în vedere, pe de o parte, aplicarea circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. 2 Cod procedură penală pentru unii dintre inculpați, persoane fizice și, pe de altă parte, aplicarea disp. art. 10 din Legea nr. 241/2005, cu privire la alți inculpați, în legătură cu prejudiciul achitat. De asemenea, legea veche este mai favorabilă și din perspectiva modalității de calcul al pedepselor principale raportat la formă de pluralitate/unitate legală, după cum este mai favorabilă și modalitatea de individualizare judiciară a pedepsei principale, aspecte care vor fi tratate individual pentru fiecare inculpat, în parte.

IV. Răspunderea civilă

În cursul urmăririi penale, Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice - (...), Administrația Județeană a Finanțelor Publice (J), prin adresa din data de 28.07.2014, s-a constituit parte civilă solicitând obligarea inculpaților (I1) și SC (I2) SRL la plata sumei de 400.114 lei din care 240.070 lei TVA și 160.044 lei impozit pe profit și obligarea inculpaților (I3) (SC (S1) SRL) la plata sumei de 136.212 lei.

Partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice - (...), Administrația Județeană a Finanțelor Publice (J) a menționat că prejudiciul în cuantum de 447.555 lei cauzat de inculpații SC (I4) SRL și inculpata (I3) a fost recuperat integral în cursul urmăririi penale.

Prin adresa înaintată instanței la data de 04.06.2018 (fila 92, vol. III instanță) partea civilă ANAF a formulat precizări cu privire la acțiunea civilă în sensul că inculpații (I1) și SC (I2) SRL au achitat prejudiciul principal în cuantum de 400.114 lei, iar în privința accesoriilor în cuantum de 217.329 lei dobânzi și 60.017 lei penalități a făcut precizarea că s-a achitat suma de 30.000 lei și suma de 150.000 lei, solicitând plata restului.

În privința inculpaților (I3) și SC (I4) SRL partea civilă a menționat că prejudiciul în cuantum de 447.555 lei a fost achitat în întregime la data de 08.05.2018, dar nu și accesoriile în cuantum 261.252 lei pe care le solicită a fi imputate inculpaților până la data plății efective prejudiciului principal, respectiv data de 08.05.2018.

Referitor la inculpata (I3) (SC (S1) SRL) a menționat că solicită plata obligațiilor accesorii, raportat la prejudiciul de 136.212 lei (achitat în întregime), în cuantum de 68.191 lei calculat până la data plății prejudiciului principal.

Temeiul răspunderii delictuale este reglementat de disp. art. 1349 Cod civil, potrivit cărora „orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile sau inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane”.

Fapta ilicită, generatoare de prejudicii, este conduita omului prin care se încalcă normele imperative ale dreptului, având următoarele caracteristici: are caracter obiectiv sau existență materială și constă într-o conduită ori o manifestare exteriorizată a omului, este mijlocul prin care se obiectivează un element psihic, subiectiv și este o faptă contrară ordinii sociale și reprobată de societate.

Pentru existența și angajarea răspunderii civile este necesar ca între faptul prejudiciabil și prejudiciu să existe un raport de cauzalitate. Necesitatea acestei condiții rezultă din formularea mai multor dispoziții ale Codului civil în care, printre altele, se prevede că obligația de reparare intervine pentru „toate prejudiciile cauzate” de o faptă ilicită.

În cauză, factorul generator de prejudicii este fapta penală care se suprapune peste fapta civilă delictuală între acestea nefiind elemente de diferențiere nici chiar sub aspectul formei de vinovăție.

Inculpații (I1), (I3) și (I5) au acționat în calitate de reprezentanți, de fapt și drept, ai societății comerciale SC (I2) SRL, SC (I4) SRL, SC (S1) SRL (autorii infracțiunilor) și SC (S6) SRL, SC (...) SRL, SC (S8) SRL, SC (S9) SRL, SC (S10) SRL și SC (...) SRL (complicele infracțiunilor), contrar valorilor sociale protejate prin legea penală și prin aceasta a produs un prejudiciu statutului prin sustragerea de la plata sumelor de bani datorate sub formă de TVA și impozit pe profit. Sumele de bani datorate și de la care s-au sustras inculpații persoane fizice și persoane juridice au un regim fiscal și sunt supuse regimului juridic prevăzut de Codul fiscal și Codul de procedură fiscală.

Cu această precizare, instanța a înțeles să facă trimiterea spre calitatea de subiect activ al faptei delictuale, care nu este alta decât persoana juridică și nu persoana fizică, aceasta din urmă făcând doar posibilă săvârșirea infracțiunii, întrucât societatea comercială este o ficțiune, o construcție juridică. În raport de calitatea de subiect activ cerută de lege și regimul juridic aplicabil în cazul în care se reține săvârșirea unei fapte delictuale de natură fiscală, întinderea pretențiilor indicate de partea civilă, mai ales sub forma obligațiilor accesorii, nu poate fi raportată decât la legea care le reglementează, dar și la alte legi speciale care pot limita răspunderea pentru situații distincte.

Astfel, în privința obligațiilor accesorii calculate în regim agravant față de obligațiile accesorii din dreptul civil (fapta delictuală), inculpații persoane fizice nu pot fi obligați mai mult decât persoanele juridice, orice cauză de reducere a întinderii cu privire la aceasta din urmă, fiind pe deplin aplicabilă și în cazul persoanei fizice.

Astfel, în cauză, instanța a reținut că prejudiciile principale au fost achitate de persoanele fizice și persoanele juridice, dar nu și obligațiile accesorii.

Prejudiciul principal în cuantum de 400.114 lei datorat de SC (I2) SRL și inculpatul (I1) a fost achitat în întregime la data de 14.10.2016 (f.97, vol. III), dar nu și obligațiile accesorii în cuantum de 217.329 lei cu titlul de dobânzi și 60.017 lei cu titlu de penalități, calculate până la data plății prejudiciului principal. Instanța ia act ca suma de 30.000 lei și suma de 150.000 lei, cu titlu de accesorii, au fost achitate în cursul judecății la data de 30.01.2018 și la data de 12.03.2018, cu rest rămas neexecutat în cuantum de 97.346 lei, care va fi imputat, în solidar, inculpaților SC (I2) SRL, (I1) și (I5), acestuia din urmă fiindu-i angajată răspunderea civilă în temeiul art. 1369 Cod civil potrivit cărora „(...) cel care l-a ajutat în orice fel pe altul să cauzeze un prejudiciu (....) răspunde solidar cu autorul”. Această normă reglementează în mod special răspunderea și a altor persoane, complici sau instigatori, alături de răspunderea autorului faptei ilicite, iar solidaritatea este expres prevăzută de lege, iar raportat la cauza prezentă, aceasta înseamnă că și inculpatul (I5) căruia i s-a reținut participația penală sub forma complicității a fost obligat, alături de autori, la plata prejudiciului accesoriu.

Prejudiciul în cuantum de 447.555 lei produs de inculpata SC (I4) SRL și inculpata (I3) a fost achitat în întregime la data de 08.05.2018 (fila 93, vol. III instanță) dar nu și obligațiile accesorii în cuantum de 261.252 lei astfel cum au fost calculate de partea civilă, până la data achitării prejudiciului principal.

Din datele transmise de partea civilă (fila 173, vol. III instanță) a rezultat că SC (I4) SRL a intrat la data de 01.07.2014 în procedura falimentului, aspect rezultat și din extrasul ORC (fila 191 vol. III instanță)

În context, întinderea obligațiilor accesorii este limitată de art. 41 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, potrivit căreia nicio dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială, numită generic accesorii, nu va putea fi adăugată creanțelor născute anterior datei deschiderii procedurii. Astfel cum a fost indicat anterior, pentru inculpata persoana juridică SC (I4) SRL s-a dispus deschiderea procedurii falimentului la data de 01.07.2014, dată de la care accesoriile nu vor mai fi adăugate. Cum debitul principal a fost achitat la data de 08.05.2018, reperul pentru întinderea obligațiilor accesorii îl reprezintă nu data plății efective (08.05.2018), ci data deschiderii procedurii falimentului (01.07.2017.

Prejudiciul în cuantum de 136.212 lei produs de societatea SC (S1) SRL, prin inculpata (I3), a fost achitat la data de 25.07.2014 (fila 93, vol. III instanță), dar nu și obligațiile accesorii în cuantum de 68.191 lei. De menționat, societatea SC (S1) SRL nu a avut calitatea de inculpată în prezența cauză, doar inculpata (I3), în calitate de administrator, prejudiciul produs de această societate fiind adăugat prejudiciului produs de SC (I4) SRL.

Alături de inculpatele (I3) (pentru SC (I4) SRL și pentru SC (S1) SRL) și SC (I4) SRL, a urmat a răspunde pentru fapta delictuală civilă și complicele (I5), acestuia din urmă fiindu-i angajată răspunderea civilă în temeiul art. 1369 Cod civil.

În consecință, în baza art. 397 rap. la art. 25 Cod procedură penală s-a admis acțiunea civilă exercitată de Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Regională a Finanțelor Publice (...), Administrația Județeană a Finanțelor Publice (J) și au fost obligați inculpații (I1), SC (I2) SRL și (I5), în solidar, la plata sumei de 97.346 lei cu titlu de accesorii calculate prin raportare la suma de 400.114 lei debit principal (achitat în întregime).

În baza art. 397 rap. la art. 25 Cod procedură penală s-a admis, în parte, acțiunea civilă exercitată de Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Regională a Finanțelor Publice (...), Administrația Județeană a Finanțelor Publice (J) și obligați inculpații (I3), SC (I4) SRL și (I5), în solidar, la plata sumelor de bani cu titlu de obligații accesorii prin raportare la debitul principal în cuantum de 447.555 lei (achitat), calculate până la data deschiderii procedurii falimentului SC (I4) SRL, respectiv până la data de 01.07.2014.

În baza art. 397 rap. la art. 25 Cod procedură penală s-a admis acțiunea civilă exercitată de Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Regională a Finanțelor Publice (...), Administrația Județeană a Finanțelor Publice (J) și au fost obligați inculpații (I3) și (I5), în solidar, la plata sumei de 68.191 lei cu titlu de obligații accesorii raportate la debitul principal în cuantum de 136.212 lei (achitat în întregime), calculate până la data stingerii obligației principale, respectiv până la data de 25.07.2014.

V. Măsuri asiguratorii

1. Prin ordonanța din data de 21 iulie 2014 s-a dispus luarea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra bunurilor imobile și mobile ale inculpaților SC (I2) SRL, (I1) și (I5) până la concurența valorii pagubei de 400.114 lei (vol. I, filele 289-290 UP). Această măsură asiguratorie a fost aplicată conform procesului-verbal din data de 5 august 2014 (vol. I, filele 291-296), întocmit de organele de cercetare penală din cadrul I.P.J. (J) – Serviciul de Investigare a Fraudelor, asupra mai multor autovehicule aflate în proprietatea SC (I2) SRL, cu valoarea totală de 418.125,22 lei conform evidențelor contabile.

Având în vedere că prejudiciul principal în cuantum de 400.114 lei a fost achitat în întregime și societatea SC (I2) SRL a fost obligată în solidar la plata sumei 97.346 lei, măsurile asigurătorii puse în executare s-au restrâns la această întindere a sumei de bani ce urmează să fie recuperată, dar și asupra cheltuielilor judiciare ce au fost stabilite în cauză. În această situație s-a impus ridicarea sechestrului asiguratoriu, parțial, asupra bunurilor mobile aparținând SC (I2).

În consecință, în baza art. 404 alin. 4 lit. c) Cod procedură penală s-au menținut măsurile asigurătorii luate prin ordonanța din data de 21.07.2014 a Parchetului de pe lângă Tribunalul (J) în dosarul nr. (...)/P/2013 asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților SC (I2) SRL, (I1) și (I5), până la concurența sumei de 97.346 lei (prejudiciu) și a sumei de 3000 lei cheltuieli judiciare în privința inculpaților SC (I2) SRL și (I1) și până la concurența sumei de 97.346 lei (prejudiciu) și a sumei de 4000 lei cheltuieli judiciare în privința inculpatului (I5).

S-a dispus ridicarea sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile, proprietatea SC (I2) SRL, autoturism (...), serie șasiu (...), cu număr de înmatriculare (...) și autoturism (...), serie șasiu (...).

2. Prin ordonanța din data de 20 noiembrie 2013 s-a dispus luarea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra bunurilor imobile și mobile ale inculpaților SC (...) SRL, (I3) și (I5) până la concurența valorii pagubei de 583.767 lei (vol. IV, filele 356-358).

În context, instanța nu a fost interesată de măsura sechestrului asiguratoriu impus asupra societății SC (...) SRL întrucât aceasta nu a avut calitatea de inculpată, primind o soluție de clasare. În schimb, s-a observat că nu s-au luat măsuri asiguratorii asupra SC (I4) SRL, iar limita indicată în ordonanță este cu mult mai ridicată față de prejudiciul ce urmează a fi recuperat. Totodată s-a impus ca în privința SC (I4) SRL să se dispună luarea măsurii asiguratorii și pentru recuperarea amenzii penale stabilite în cauză, dar și pentru achitarea cheltuielilor judiciare.

În consecință, în baza art. 404 alin. 4 lit. c) Cod procedură penală s-au menținut măsurile asigurătorii luate prin ordonanța din data de 20.11.2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul (J) în dosarul nr. (...)/P/2013 asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților (I3) și (I5) în limita cuantumului datorat cu titlu de obligații accesorii prin raportare la debitul principal în cuantum de 447.555 lei (achitat), calculate până la data deschiderii procedurii falimentului SC (I4) SRL, respectiv până la data de 01.07.2014 și până la limita sumei de 3000 lei datorate de inculpata (I3) cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 404 alin. 4 lit. c) Cod procedură penală și art. 249 Cod procedură penală cu referire la Decizia ICCJ nr. 19/2017 s-a dispus luarea măsurii asiguratorii asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatei SC (I4) SRL în limita cuantumului datorat cu titlu de obligații accesorii prin raportare la debitul principal în cuantum de 447.555 lei (achitat), calculate până la data deschiderii procedurii falimentului, respectiv până la data de 01.07.2014, în limita sumei de 3000 lei reprezentând cheltuieli judiciare și în limita sumei de 30.000 lei amenda penală.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul (J), partea civilă apelantă Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice (...), Administrația Județeană a Finanțelor Publice (J) și inculpații apelanți (I1), (I3) și (I5).

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, atât prin prisma motivelor de apel invocate de apelanți, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, potrivit dispozițiilor art. 417 alin. 2 Cod de procedură penală și art. 420 alin. 10 Cod de procedură penală, Curtea a constatat următoarele:

Instanța de fond a reținut în mod corect starea de fapt dedusă judecății, aceasta nefiind criticată de apelanți.

 Prin motivele de apel formulate de inculpați, de parchet și de partea civilă, nu a fost contestată starea de fapt reținută, astfel încât instanța de control judiciar, a analizat în limitele devoluției apelurilor formulate, criticile apelanților, după cum urmează:

Apelul inculpatului (I5) este nefondat.

Curtea a constatat că prin încheierea penală din data de 04.06.2021, pronunțată de Curtea de Apel (...), în baza art. 386 alin. 1 din Codul de procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului apelant (I5), respectiv din 9 infracțiuni de complicitate la evaziune fiscală prevăzute de art. 26 Cod penal din 1969 raportat la art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal, într-o singură infracțiune de complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 26 Cod penal din 1969 raportat la art. 9 alin. 1 lit. c) și alin. 2 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 și art. 5 Cod penal. Într-adevăr din declarația inculpatului dată în fața instanței de control judiciar, coroborată cu mijloacele de probă administrate în prezenta cauză, reiese că acesta a avut o rezoluție infracțională suficient de determinată, prin înființarea/preluarea societăților pe care le-a reprezentat exclusiv în scopul de a livra facturi fiscale fictive către alte societăți comerciale ale căror reprezentanți doreau să-și diminueze în mod fraudulos baza impozabilă și să prejudicieze în acest fel bugetul de stat.

Astfel, în ce privește aplicarea procedurii simplificate, a fost respinsă în mod corect de instanța de fond, întrucât legea procesual penală este extrem de clară în ce privește aplicarea acestei proceduri. Potrivit dispozițiilor art. 375 alin. 1 și alin. 1 ind.1 Cod procedură penală, aplicarea procedurii abreviate a recunoașterii învinuirii poate fi cerută fie personal de inculpatul prezent în sala de judecată, ocazie cu care instanța va proceda la ascultarea sa, fie prin depunerea la dosar a unui înscris autentic, prin care inculpatul să își manifeste neechivoc intenția de a se face aplicarea acestei proceduri.

Prin urmare, nu este admisibilă aplicarea procedurii recunoașterii învinuirii, prevăzute de art. 375 Cod procedură penală, prin simpla solicitare în acest sens din partea avocatului  inculpatului.

De asemenea, în condițiile date, inculpatul (I5), nu poate beneficia nici strict de dispozițiile favorabile de drept substanțial prevăzute de art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală, și anume reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime, întrucât această situație are ca premisă respingerea cererii formulate de inculpatul prezent în fața instanței cu privire la aplicarea acestei proceduri, motivat de faptul că în declarația sa (dată în fața instanței) nu a recunoscut în totalitate faptele de care a fost acuzat și pentru care a fost trimis în judecată, cu condiția ca la finalul cercetării judecătorești, instanța să rețină situația de fapt relatată de inculpat în declarația sa, ca fiind corespunzătoare adevărului.

Așa cum a arătat și instanța de fond, inculpatul (I5) era în stare de libertate la debutul judecății, însă nu s-a prezentat în fața instanței, pe numele său fiind de altfel emis anterior un mandat de executare a pedepsei de 4 ani închisoare într-o altă cauză.

Prin urmare, solicitarea inculpatului (I5) de a se face aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, este nefondată.

În ce privește dispozițiile art. 19 din Legea nr 682/2002, instanța de fond a constatat în mod just că nu sunt aplicabile în speță.

Preliminar, trebuie precizat faptul că potrivit HP nr. 3/2018 a ICCJ, efectele cauzei legale de reducere a pedepsei prevăzute de art. 19 din Legea nr. 682/2002, privind protecția martorilor se produc exclusiv în cauza penală determinată, având ca obiect una sau mai multe infracțiuni comise de persoana care, înaintea sau pe parcursul urmăririi penale ori al judecății acelei cauze, a denunțat și facilitat tragerea la răspundere penală a participanților la săvârșirea unor infracțiuni grave, iar autorul denunțului nu poate beneficia de reducerea la jumătate a limitelor speciale de pedeapsă în cauze penale distincte, chiar dacă au ca obiect infracțiuni concurente comise de acesta.

Prin urmare, s-a constatat că inculpatul (I5) a beneficiat de prevederile art. 19 din Legea nr. 682/2002 în dosarul penal nr. (...)/2014, unde a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru infracțiuni concurente cu cea din prezenta cauză.

Totodată s-a constatat că instanța de fond a stabilit în mod corect situația juridică a inculpatului (I5), care a suferit și o altă condamnare pentru fapte concurente. Deși inculpatul a solicitat a se constata că actele materiale ale infracțiunii continuate din prezenta cauză sunt comise cu aceeași rezoluțiune infracțională cu cele pentru care a fost condamnat anterior, prin Sentința penală nr. (...)/P/09.03.2016, pronunțată de Tribunalul (J), definitivă (pe latură penală) la data de 11.11.2016, prin Decizia penală nr. (...)/A/2016, pronunțată de Curtea de Apel (...), faptele deși sunt asemănătoare, nu există elemente suficiente care să caracterizeze rezoluția infracțională ca fiind suficient determinată. Prin urmare, în mod just a apreciat instanța de fond faptul că nu suntem în prezența unei infracțiuni continuate, ci inculpatul a avut rezoluții infracționale diferite, ceea ce caracterizează concursul de infracțiuni.

Față de cele de mai sus, reținerea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, în prezenta cauză nu este posibilă.

În consecință, vinovăția inculpatului (I5) fiind recunoscută și pe deplin dovedită, Curtea, văzând noua încadrare juridică, astfel cum a fost dispusă prin încheierea penală din data de 04.06.2021, a descontopit pedeapsa principală rezultantă de 4 ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) Cod penal 1969, cu referire la art. 12 din Legea nr. 241/2005, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de avea calitatea de administrator în cadrul vreunei societăți comerciale, pe o perioadă de 3 ani, precum și pedeapsa accesorie a interzicerii acelorași drepturi și a repune pedepsele în individualitatea lor, respectiv, 9 (nouă) pedepse principale a câte 3 ani închisoare, 9 (nouă) pedepse complementare, a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) Cod penal 1969, cu referire la art. 12 din Legea nr. 241/2005, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de avea calitatea de administrator în cadrul vreunei societăți comerciale, pe o perioadă de 3 ani și 9 (nouă) pedepse accesorii a interzicerii acelorași drepturi și sporul de un an închisoare.

A înlăturat dispoziția de aplicare a pedepsei rezultante de 4 ani închisoare și a constatat că prin încheierea penală din data de 04.06.2021, pronunțată de Curtea de Apel (...), în baza art. 386 alin. 1 din Codul de procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului apelant (I5), respectiv din 9 infracțiuni de complicitate la evaziune fiscală prevăzute de art. 26 Cod penal din 1969 raportat la art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal, într-o singură infracțiune de complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 26 Cod penal din 1969 raportat la art. 9 alin. 1 lit. c) și alin. 2 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 și art. 5 Cod penal.

De asemenea, a constatat faptul că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, și nici cele prevăzute de art. 19 din Legea nr. 682/2002.

În baza art. 396 alin. (2) Cod procedură penală, a condamnat inculpatul (I5) la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 26 Cod penal din 1969 raportat la art. 9 alin. 1 lit. c) și alin. 2 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 și art. 5 Cod penal (9 acte materiale). Astfel, față de timpul îndelungat scurs de la săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, văzând și poziția procesuală corectă a acestuia, aplicarea pedepsei egale cu minimul special prevăzut de lege, respectiv 5 ani închisoare, este suficientă și proporțională, de natură să ducă la îndeplinire scopul procesului penal. De asemenea, a dedus din pedeapsa principală de 5 ani închisoare, aplicată inculpatului (I5) durata reținerii de 24 ore, din data de 08.07.2014, până la data de 09.07.2014.

În baza art. 71 alin. 2 Cod penal 1969, a aplicat inculpatului (I5), pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) Cod penal 1969, cu referire la art. 12 din Legea nr. 241/2005, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de avea calitatea de administrator în cadrul vreunei societăți comerciale, iar conform art. 65 alin. 1 și 2 Cod penal 1969, a aplicat aceluiași inculpat, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) Cod penal 1969, cu referire la art. 12 din Legea nr. 241/2005, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de avea calitatea de administrator în cadrul vreunei societăți comerciale, pe o perioadă de 3 ani.

Referitor la apelul inculpatei (I3), așa cum reiese din motivele de apel depuse la dosar, susținute de avocatul inculpatei, aceasta critică faptul că nu s-au reținut în favoarea sa dispozițiile art. 10 din Legea nr. 241/2005, faptul că nu s-ar fi dat eficiență circumstanțelor atenuante reținute de instanța de fond, dar și împrejurarea că faptele pentru care a fost trimisă în judecată în prezenta cauză ar reprezenta acte materiale ale unei alte infracțiuni, pentru care a fost condamnată definitiv printr-o altă hotărâre judecătorească.

Criticile inculpatei cu privire la reținerea dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 241/2005 nu pot fi primite. Astfel, deși avocatul inculpatei susține că aceasta ar fi achitat integral prejudiciul constatat (debitul principal) în cursul urmăririi penale, din adresa ANAF (fila 93 vol. III dosar fond), reiese că inculpata (I3) a achitat integral prejudiciul cauzat bugetului de stat în reprezentarea SC (I4) SRL și SC (S1) SRL, la data de 08.05.2018, astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond. Este adevărat că cea mai mare parte a prejudiciului a fost achitată în cursul urmăririi penale, însă o sumă importantă din prejudiciu, respectiv suma de 52.043 lei, a fost achitată la mai bine de un an de la trimiterea în judecată în prezenta cauză. Prin urmare, dispozițiile art. 10 din Legea 241/2005, fiind foarte clare, și anume prejudiciul trebuie recuperat integral până la primul termen de judecată, aceste dispoziții legale favorabile nu pot fi aplicate. De asemenea, s-a constatat că inculpata (I3) în reprezentarea celor două societăți inculpate, nu a achitat accesoriile debitului principal, ceea ce face inaplicabile și dispozițiile art. 10 din Legea 241/2005, astfel cum acestea au fost modificate prin legea 55/2021.

Având în vedere situația de fapt de mai sus, în mod justificat instanța de fond a reținut în favoarea inculpatei circumstanțele atenuante, din acest punct de vedere, critica Parchetului fiind nefondată din cel puțin două motive. În primul rând, nu se poate omite faptul că inculpata (I3) a depus eforturi pentru a recupera prejudiciul creat, iar pe de altă parte, aceasta, cu toate că a uzat de procedura simplificată, judecata s-a prelungit foarte mult, în mod nerezonabil pentru această inculpată. Totuși văzând dispozițiile art. 80 Cod penal de la 1969 și ținând cont că în speță este aplicabilă o cauză de atenuare (art. 396 alin. 10 Cod procedură penală), care se aplică înaintea circumstanțelor (de agravare sau atenuare), pedeapsa aplicată de instanța de fond apare ca fiind nelegală, iar apelul inculpatei este fondat din acest punct de vedere. Astfel, minimul special prevăzut de dispozițiile art. 9 alin. 1 lit. c) și alin. 2 din Legea nr. 241/2005 (în vigoare la data săvârșirii faptei) este de 4 ani închisoare, iar ca efect al aplicării dispozițiilor art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, acest minim se reduce cu 1/3, la 2 ani 8 luni închisoare. În continuare, făcându-se aplicarea art. 76 alin. 1 lit. c) din Codul penal de la 1969, se impune a fi aplicată o pedeapsă sub acest minim, dar nu mai puțin de 3 luni închisoare. Prin urmare, apreciind întreaga activitate infracțională a inculpatei (I3), care a produs un prejudiciu important într-o perioadă lungă de timp, o pedeapsă de 2 ani închisoare, este una echilibrată și proporțională cu gravitatea faptei săvârșite, de natură să atragă atenția în mod serios inculpatei asupra gravității faptei săvârșite.

Totodată s-a constatat că instanța de fond a stabilit în mod corect situația juridică a inculpatei (I3), care a suferit și o altă condamnare pentru fapte concurente. Deși inculpata a solicitat a se constata că actele materiale ale infracțiunii continuate din prezenta cauză sunt comise cu aceeași rezoluțiune infracțională cu cele pentru care a fost condamnată anterior la pedeapsa de 2 ani 6 luni închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiționat pe durata unui termen de încercare de 4 ani 6 luni, prin Sentința penală nr. (...)/09.04.2020 pronunțată de Tribunalul (J) în dosarul nr. (...)/2016, definitivă prin Decizia penală nr. (...)/10.08.2020 a Curții de Apel (...), Curtea nu a putut reține această critică. Astfel, chiar dacă faptele (ulterioare celor judecate în prezenta cauză) sunt asemănătoare, nu există elemente suficiente care să caracterizeze rezoluția infracțională ca fiind suficient determinată. Prin urmare, în mod just a apreciat instanța de fond faptul că nu suntem în prezența unei infracțiuni continuate, ci inculpata a avut rezoluții infracționale diferite, ceea ce caracterizează concursul de infracțiuni.

Față de cele de mai sus, și solicitarea avocatului inculpatei SC (I4) SRL (reprezentată legal de inculpata (I3) ), de a se extinde efectele procesului penal și cu privire la această inculpată, este nefondată.

În ce privește apelul inculpatului (I1), Curtea a reținut că în urma săvârșirii infracțiunii continuate de evaziune fiscală pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a acestui inculpat, a fost cauzat un prejudiciu total bugetului consolidat al statului în sumă de 400.114 lei, care a fost achitat anterior primului termen de judecată pe fondul cauzei.

Potrivit art. 10 din Legea nr. 241/2005, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 55/2021, ”(1) În cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală prevăzute la art. 8 și 9, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății prejudiciul cauzat este acoperit integral, iar valoarea acestuia nu depășește 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se aplică pedeapsa cu amenda.

 (1^1) În cazul săvârșirii uneia dintre infracțiunile prevăzute la art. 8 și 9, dacă în cursul urmăririi penale sau în cursul judecății până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive prejudiciul produs prin comiterea faptei, majorat cu 20% din baza de calcul, la care se adaugă dobânzile și penalitățile, este acoperit integral, fapta nu se mai pedepsește, făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările și completările ulterioare.

 (1^2) Dispozițiile prezentului articol se aplică tuturor inculpaților chiar dacă nu au contribuit la acoperirea prejudiciului prevăzut la alin. (1) și (1^1).

Astfel cum reiese din adresa nr. (...)/10.06.2021, emisă de A.N.A.F., D.G.R.F.P. (...), Curtea a reținut că inculpata SC (I2) SRL a achitat în contul de prejudiciu suma de 400.114 lei, reprezentând debit cu OP (...) din data de 03.01.2017, iar inculpatul (I1) a achitat în același cont, suma de 277.346 lei, reprezentând dobânzi și penalități, cu OP (...)/03.01.2018, suma de 150.000 lei, cu OP (...)/12.03.2018, suma de 30.000 lei și cu OP (...)/05.04.2021, suma de 97.346 lei.

De asemenea, cu OP (...)/17.05.2021, inculpatul (I1) a achitat și suma de 80.022 lei, reprezentând procentul de 20% din debitul principal, astfel cum prevede art. 10 alin. 1 ind.1 din Legea nr. 241/2005, modificată prin Legea nr. 55/2021.

Față de cele de mai sus, prioritar, văzând dispozițiile art. 5 Cod penal, Curtea a constatat că legea penală mai favorabilă în ceea ce-l privește pe inculpatul (I1), este noul Cod penal și respectiv Legea nr. 241/2005, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 55/2021, fiind achitat în întregime prejudiciul majorat cu 20%, dar și accesoriile.

Prin urmare, Curtea a admis apelul inculpatului și în consecință a înlăturat dispoziția de condamnare a inculpatului (I1), la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 560 lei (375 lei la care s-a adăugat un spor de 185 lei) pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în forma continuată prev. de art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969, art. 74 alin. 2 Cod penal 1969 și art. 5 Cod penal 1969, iar conform art. 396 alin. 6 cu referire la art. 16 alin. 1 lit. h) Cod procedură penală, a dispus încetarea procesului penal față de acesta, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în forma continuată prev. de art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 241/2005, întrucât a intervenit o cauză de nepedepsire prevăzută de lege.

Cu privire la societatea inculpată, SC (I2) SRL, administrată de inculpatul (I1), trebuie precizat că față de aceasta, instanța de fond a dispus o soluție de clasare bazată pe intervenția termenului de prescripție a răspunderii penale, conform art. 16 alin. 1 lit. f) Cod procedură penală, astfel încât nu s-a impus extinderea efectelor apelului inculpatului (I1) și față de această inculpată. Încetarea procesului penal față de inculpata SC (I2) SRL, ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale este mai favorabilă decât o soluție de încetare a procesului penal pe temeiul existenței unei cauze de nepedepsire – art. 16 alin. 1 lit. h) Cod procedură penală - (care în realitate există), având în vedere faptul că această dintâi soluție, exclude analiza vinovăției sale. De asemenea, este notoriu faptul că, cauzele care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale prevăzute de art. 16 alin. 1 Cod procedură penală, se aplică în mod favorabil, în ordinea în care sunt indicate (de la litera a), la j).

Curtea a apreciat întemeiată cererea subsidiară a avocatului inculpatului (I1), cu privire la restrângerea obiectului măsurii asiguratorii a sechestrului judiciar, dispuse cu privire la SC (I2) SRL, având în vedere faptul că a fost recuperat integral prejudiciul cauzat bugetului de stat de această inculpată, astfel cum s-a arătat mai sus. Curtea, văzând dispozițiile art. 249 alin. 1 Cod procedură penală, care prevăd că măsurile asiguratorii sunt menite, printre altele, să garanteze plata cheltuielilor judiciare, iar inculpata persoană juridică a fost obligată la plata sumei de 3000 lei, cu acest titlu de către instanța de fond, nu s-a impus ridicarea măsurii asiguratorii. Cu toate acestea, având în vedere că bunurile aflate sub sechestru depășesc cu mult suma de 3000 lei, s-a impus restrângerea obiectului acestei măsuri asiguratorii la un singur bun din lista mijloacelor fixe, respectiv la autovehiculul marca (...) cu serie șasiu (...) și cu număr de înmatriculare (...), cu o valoare de inventar de 11.265 lei.

În ce privește apelul formulat de partea civilă, Statul Român, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Regională a Finanțelor Publice (...), Administrația Județeană a Finanțelor Publice (J), acesta a fost admis pentru următoarele considerente:

Este adevărat că potrivit dispozițiilor din Legea insolvenței (85/2016), accesoriile nu se mai datorează și respectiv calculează pentru inculpata persoană juridică de la data deschiderii procedurii insolvenței. Cu toate acestea, inculpatul persoană fizică, reprezentant al societății inculpate, nu este protejat în nici un fel de dispozițiile legale din Legea 85/2016, acestea adresându-se exclusiv persoanei juridice (specialia generalibus derogant). Prin urmare, persoana fizică, administrator al societății comerciale, în cazul în care este găsit vinovat de săvârșirea unei infracțiuni de evaziune fiscală, va fi ținut să achite toate accesoriile debitului principal, până la data plății efective, astfel cum prevăd dispozițiile generale prevăzute de Codul fiscal. Prin urmare, doar persoana juridică inculpată este ținută să răspundă din punct de vedere civil pentru debitul principal și accesoriile aferente, calculate doar până la data deschiderii procedurii insolvenței, astfel cum se prevede în Legea nr. 85/2016, iar persoana fizică inculpată va răspunde pentru întreg prejudiciul (debit principal și accesorii), până la plata efectivă a acestora, potrivit dispozițiilor Codului fiscal.

Referitor la apelul Parchetului, acesta este întemeiat sub aspectul solicitării de a se efectua operațiunea de contopire a pedepselor cu amenda în ceea ce o privește pe inculpata SC (I4) SRL, aspect care a fost solicitat și pus în discuție și în fața instanței de fond, care însă a omis a se pronunța asupra acestei probleme.

Astfel, Curtea a constatat că inculpata SC (I4) SRL a fost condamnată la o amendă penală în cuantum de 15.000 lei, pentru săvârșirea unei infracțiuni prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal din 1969 cu reținerea art. 5 Cod penal cu referire la art. 711 alin. (2) Cod penal din 1969, prin Sentința penală nr. (...)/09.04.2020 a Tribunalului (J) în dosar nr. (...)/2016, definitivă prin Decizia penală nr. (...)/10.08.2020 a Curții de Apel (...), faptă care este concurentă cu cea pentru care a fost trimisă în judecată în prezenta cauză.

Prin urmare, Curtea, în temeiul art. 40/1 din Codul penal de la 1968, a contopit amenda de 30.000 lei, aplicată în prezenta cauză, cu amenda în cuantum de 15.000 lei, aplicată prin Sentința penală nr. (...)/09.04.2020 a Tribunalului (J), definitivă prin Decizia penală nr. (...)/10.08.2020 a Curții de Apel (...), și a aplicat în final amenda cea mai mare, respectiv 30.000 lei, fără a mai aplica vreun spor.

Cu referire la inculpata SC (I4) SRL, Curtea a constatat că fapta pentru care această inculpată a fost condamnată în prezenta cauză, este concurentă cu cea pentru care aceeași inculpată a fost condamnată prin Sentința penală nr. (...)/09.04.2020 a Tribunalului (J) în dosar nr. (...)/2016, definitivă prin Decizia penală nr. (...)/10.08.2020 a Curții de Apel (...), la o amendă penală în cuantum de 15.000 lei, pentru săvârșirea unei infracțiuni prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal din 1969 cu reținerea art. 5 Cod penal cu referire la art. 711 alin. (2) Cod penal din 1969, astfel că în temeiul art. 40/1 din Codul penal de la 1968, Curtea a contopit amenda de 30.000 lei, aplicată în prezenta cauză, cu amenda în cuantum de 15.000 lei, aplicată prin Sentința penală nr. (...)/09.04.2020 a Tribunalului (J), definitivă prin Decizia penală nr. (...)/10.08.2020 a Curții de Apel (...), și a aplicat în final amenda cea mai mare, respectiv 30.000 lei.

Referitor la latura civilă, Curtea, văzând soluția dispusă pe latura penală, a înlăturat dispoziția de obligare în solidar a inculpaților (I1), SC (I2) SRL și (I5), la plata sumei de 97.346 lei cu titlu de accesorii calculate prin raportare la suma de 400.114 lei, reprezentând debit principal și a constatat achitate integral aceste sume.

Totodată a admis acțiunea civilă formulată de persoana vătămată, Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Regională a Finanțelor Publice (...), Administrația Județeană a Finanțelor Publice (J) cu privire la inculpații (I3) și (I5) și în consecință a reformat dispozițiile de obligare a acestora în solidar la plata accesoriilor debitelor principale, în sensul că potrivit art. 397 rap. la art. 25 Cod procedură penală, a obligat inculpații (I3), SC (I4) SRL și (I5), în solidar, la plata sumelor de bani cu titlu de obligații accesorii prin raportare la debitul principal în cuantum de 447.555 lei (achitat), calculate până la data deschiderii procedurii falimentului în ceea ce o privește pe inculpata SC (I4) SRL, respectiv până la data de 01.07.2014, și până la data plății efective în ceea ce-i privește pe inculpații (I3) și (I5).

De asemenea, Curtea în baza art. 404 alin. 4 lit. c) Cod procedură penală, a restrâns obiectul măsurii asiguratorii a sechestrului judiciar, dispuse cu privire la SC (I2) SRL, la un singur bun din lista mijloacelor fixe, doar în vederea garantării achitării cheltuielilor judiciare care vizează urmărirea penală și judecata în fața primei instanțe, în sumă de 3.000 lei.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate, care nu contravin prezentei decizii.

Domenii speta

Spete similare