Inadmisibilitatea căi de atac a recursului invocată în acțiune în rectificare c.f. Stabilire cheltuieli de judecată aferente expertizei efectuate în proces, în interesul tuturor părților, în cauzele având ca obiect rectificare cf

DREPT CIVIL. DREPT PROCESUAL CIVIL

Inadmisibilitatea căi de atac a recursului invocată în acțiune în rectificare C.F. Stabilire cheltuieli de judecată aferente expertizei efectuate în proces, în interesul tuturor părților, în cauzele având ca obiect rectificare CF. Aplicarea art. 455 Cod de procedură civilă. Acțiune în interes comun.

- art. 31 din Legea nr. 7/1996 

- Decizia ICCJ RIL nr. 3/2020

- art. 455 Cod de procedură civilă

În prezenta cauză obiectul judecății nu se circumscrie unei plângeri CF ci este o acțiune în rectificare de Carte Funciară, iar invocarea împrejurării că orice drept se înscrie sau se radiază din CF în baza unei hotărâri judecătorești nu face aplicabilă în speță procedura specială, atâta timp cât în prezentul litigiu reclamanții nu au formulat o plângere de CF pentru refuz de înscriere în CF a unui drept recunoscut printr-o hotărâre judecătorească ci au solicitat rectificarea cărții funciare deoarece situația reală a topograficelor nu mai corespundea cu situația din CF, astfel încât în baza art. 33 din Legea nr.7 /1996 s-a dispus rectificarea. Trimiterea făcută de legiuitor în textul art. 33 la aplicarea corespunzătoare a art. 31 se referă la procedura de înscriere și de contestare a hotărârii definitive ce se pronunță în rectificare de carte funciară și nu la calea de atac împotriva hotărârii instanței care s-a pronunțat în fond pe rectificare.

Rezultă cu puterea evidenței din tot cuprinsul art. 31 Legea nr. 7/1996 că reglementarea vizează doar plângerea împotriva încheierii de CF, textul neputând fi preluat trunchiat din moment ce trimiterea nu se face doar la un singur alineat ci la tot textul articolului, or este evident că împotriva hotărârii recurate nu se putea formula o plângere CF la 15 zile de la comunicare. În consecință atâta timp cât în textul Legii nr. 7/1996 și în Codul de procedură civilă nu există o normă specială care să prevadă că hotărârea pronunțată de instanță în apel în acțiunile având ca obiect rectificare de CF este definitivă, sau că hotărârea pronunțată în fond este supusă doar apelului, devine aplicabilă regula reglementată de art. 483 alin. 1 teza I Cod de procedură civilă potrivit căreia hotărârile date în apel sunt supuse recursului.

O acțiune de rectificare de carte funciară prin care mai mulți proprietari de imobile limitrofe și care provin din același topografic dezmembrat urmăresc rectificarea cărții funciare, astfel încât ea să reflecte suprafețele reale aflate în proprietatea părților litigante deoarece situația reală nu corespunde cu situația din CF, este similară cu o acțiune în partaj judiciar în care ambele părți au atât calitatea de reclamant cât și calitatea de pârât, urmărind realizarea propriilor interese patrimoniale, astfel încât în acest caz toții proprietarii de carte funciară care prin această acțiune și-au realizat și clarificat drepturile sunt obligați să suporte cheltuielile de judecată cu expertiza judiciară, singura care putea sta la baza admiterii acțiunii.

Curtea de Apel Oradea – Secția I civilă

Decizia civilă nr. 53 din 8 martie 2022

Prin Sentința civilă nr. (...)/2021, din data de 04 mai 2021, pronunțată de Judecătoria (...), s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta (R), în contradictoriu cu pârâții (P1), (P2), (P3).

S-a admis cererea reconvențională formulată de pârâții reclamanți reconvenționali (P1), (P2), în contradictoriu cu reclamanta pârâtă reconvențional (R).

 S-a constatat că: nr. topografic (xxxx)/47, anterior dezmembrării, avea în mod real 988 mp și nu 612 mp, astfel cum este înscris în cartea funciară; nr. topografic (xxxx)/49 are în mod real 540 mp și nu 304 mp, astfel cum este înscris în cartea funciară; nr. topografic (xxxx)/50 are în mod real 448 mp și nu 308 mp, astfel cum este înscris în cartea funciară; nr. topografic (xxxx)/38, anterior dezmembrării, avea în mod real 1821 mp și nu 1223 mp, astfel cum este înscris în cartea funciară; nr. topografic (xxxx)/48 are în mod real 833 mp și nu 611 mp, astfel cum este înscris în cartea funciară.

S-a dispus rectificarea tuturor colilor funciare în care aceste numere topografice sunt înscrise, conform celor de mai sus și reconfigurarea numărului topografic (xxxx)/49 în forma și conturul suprafeței efectiv folosite de reclamantă în (...).

S-au respins celelalte cereri.

S-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta (R), în contradictoriu cu pârâții (P4), (P5), ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesual pasivă.

S-a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta (R), în contradictoriu cu pârâtul Municipiul (P6), prin Primar.

S-a respins cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În considerentele Sentinței civile, Judecătoria (...) a reținut următoarele:

Conform colilor funciare depuse la dosarul cauzei, nr. top (xxxx)/38 are suprafața de 1223 mp. Acesta s-a dezmembrat în nr. top (xxxx)/47, în suprafață de 612 mp și (yyyy)/48 în suprafață de 611 mp.

Conform CF (zzzzzz) (...), pârâtul (P3) este proprietarul terenului identificat cu nr. top (xxxx)/48, situat în str. (...) nr. 4.

Nr. top (xxxx)/47 s-a dezmembrat în nr. top (xxxx)/49 în suprafață de 304 mp și nr. top (xxxx)/50 în suprafață de 308 mp.

Conform CF (...), nr. top (xxxx)/49 este proprietatea reclamantei, situat în strada (...) nr. 2.

Conform CF (...), nr. top (xxxx)/50 este proprietatea pârâților reclamanți reconvenționali (P1), (P2), situat în str. (...) nr. 2A.

Din depoziția martorului (M1), care a locuit doar pe strada (...) (la momentul audierii acesta având 62 de ani), instanța a reținut că amplasamentul acestei străzi este același de când se știe martorul, iar pentru imobilele în litigiu nu s-au schimbat amplasamentele și nici limitele de proprietate.

Din raportul de expertiză topografică întocmită de domnul expert (E), raport înregistrat la Biroul local de expertize judiciare sub nr. (...)/09.02.2021, s-au reținut următoarele:

Toate numerele topografice în litigiu provin din dezmembrări succesive, pornind de la nr. top (xxxx). Imobilele sunt total împrejmuite cu garduri din beton/fundație de beton, păstrând aliniamentul stradal, neexistând deci niciun litigiu între părți. Există un decalaj, numerele cadastrale care reflectă amplasamentul real al imobilelor nu se suprapun întru-totul pe numerele topografice obținute din dezmembrarea nr. top (xxxx).

În acord cu cele constatate de expert și din celelalte probe instanța a reținut că între părțile persoane fizice nu există un litigiu cu privire la modul de folosire a terenurilor, adică nicio parte nu susține că terenul său ar fi în folosința altcuiva. Mențiunile scriptice din colile funciare nu corespund însă cu realitatea, în sensul că numerele topografice ale părților au în realitate suprafețe mai mari decât cele înscrise în colile funciare.

Astfel, domnul expert a concluzionat că folosința este astfel: 833 mp (P3), 540 mp (R), 448 mp (P1), (P2).

În continuare, domnul expert a propus două variante: varianta I, pe rectificare de CF și varianta II, prin mărirea suprafețelor imobilelor (xxxx)/48, (xxxx)/49, (xxxx)/50 și diminuarea nr. topografic (xxxx)/14.

S-a precizat că în drept, sunt aplicabile prevederile Legii nr. 7/1996, pentru următoarele considerente:

Art. 76 din legea nr. 71/2011 prevede că dispozițiile art. 876-915 Noul Cod civil privitoare la cazurile, condițiile, efectele și regimul înscrierilor în cartea funciară se aplică numai actelor și faptelor juridice încheiate sau, după caz, săvârșite ori produse după intrarea în vigoare a Noului Cod civil. În speță este evident, față de datele înscrierilor în CF, că neconcordanțele dintre înscrieri și realitatea din teren sunt mai vechi de 01.10.2011.

Conform art. 33 din Legea nr. 7/1996: „Înscrierile și radierile efectuate în cărțile funciare nu pot fi rectificate decât pe baza hotărârii instanței judecătorești definitive și irevocabile sau pe cale amiabilă, în baza unei declarații date în formă autentică, de titularul tabular, respectiv de titular, în baza unei documentații cadastrale”.

În forma anterioară republicării după modificările aduse de Codul civil și legea de punere în aplicare a acestuia, art. 33 prevedea: „(1) În cazul în care cuprinsul cărții funciare nu corespunde, în privința înscrierii, cu situația juridică reală, se poate cere rectificarea sau, după caz, modificarea acesteia. (2) Prin rectificare se înțelege radierea, îndreptarea sau menționarea înscrierii oricărei operațiuni, susceptibilă a face obiectul unei înscrieri în cartea funciară. (4) Rectificarea înscrierilor în cartea funciară se poate face fie pe cale amiabilă, prin declarație autentică, fie în caz de litigiu, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă”.

Instanța nu a putut reține varianta II a raportului de expertiză la pronunțarea hotărârii, întrucât nu a fost investită cu un petit în acest sens, nici reclamanta, nici pârâții reclamanți reconvenționali nesolicitând diminuarea suprafeței nr. top (xxxx)/14.

Prin urmare, la pronunțarea soluției, instanța a dat eficiență variantei I din raportul de expertiză, astfel cum au solicitat părțile și a constatat următoarele: nr. topografic (xxxx)/47, anterior dezmembrării, avea în mod real 988 mp și nu 612 mp, nr. topografic (xxxx)/49 are în mod real 540 mp și nu 304 mp, nr. topografic (xxxx)/50 are în mod real 448 mp și nu 308 mp, nr. topografic (xxxx)/38, anterior dezmembrării, avea în mod real 1821 mp și nu 1223 mp, nr. topografic (xxxx)/48 are în mod real 833 mp și nu 611 mp.

Aceste inadvertențe au rezultat din dezmembrările succesive, pornind de la nr. top (xxxx), din care au rezultat imobilele aferente străzilor (...), (...), (...), (...), (...). Prin urmare, niciuna dintre părțile în litigiu nu este vinovată de neconcordanța dintre înscrierile în CF și realitate și niciuna nu folosește terenul altei părți. Din anexa 1 a raportului de expertiză se observă clar că niciun număr cadastral (constituit pe folosință) nu a respectat conturul numărului topografic din care s-a format, cu atât mai puțin modul de dezmembrare a nr. top. (xxxx)/38.

S-a dispus rectificarea tuturor colilor funciare în care aceste numere topografice sunt înscrise, conform celor de mai sus.

S-a dispus reconfigurarea numărului topografic (xxxx)/49 în forma și conturul suprafeței efectiv folosite de reclamantă în (...), strada (...) nr 2, județ (...).

A fost respinsă cererea reclamantei de constatare că a dobândit cu titlu de uzucapiune dreptul de proprietate asupra imobilului identificat cu nr. top (xxxx)/11, întrucât acesta nici nu este în vecinătatea imobilului reclamantei. Astfel cum rezultă din orto fotoplanul de la fila 167 și din planul de situație anexa 1 la raport, nr. top (xxxx)/11 este lângă strada (...), fără nicio legătură cu strada (...). De altfel, și Primăria Municipiului (...) a comunicat reclamantei, cu adresa nr. (...)/13.06.2019, că imobilul la care face referire reclamanta nu se suprapune peste nr. top. (xxxx)/11. Instanța nu a putut reține ceea ce s-a indicat drept „eroare materială” la termenul de judecată din 06.04.2021, întrucât în realitate s-a schimbat terenul cu privire la care s-au formulat pretențiile, existând și nr. top (xxxx)/11 și nr. top (xxxx)/14. Chiar anterior declanșării litigiului, Primăria Municipiului (...) îi comunicase reclamantei că nr. top (xxxx)/11 nu se suprapune peste terenul reclamantei, dar aceasta a formulat cererea tot cu privire la nr. top (xxxx)/11. În aceste condiții, nu putem fi în prezența unei erori materiale la formularea cererii de chemare în judecată. Chiar dacă s-ar trece peste acest aspect, instanța a constatat că reclamanta nu are în folosință vreo porțiune din nr. top (xxxx)/14, ci celelalte părți persoane fizice.

S-a respins cererea reclamantei de întăbulare a dreptului său de proprietate în CF, întrucât dreptul său de proprietate asupra terenului cu nr. top (xxxx)/49 este deja înscris, iar prin prezenta hotărâre reclamanta nu a dobândit dreptul de proprietate asupra altor numere topografice.

Întrucât la termenul de judecată din 14.07.2020 instanța a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților (P4), (P5), s-a respins cererea reclamantei în contradictoriu cu acești pârâți ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesual pasivă.

Referitor la cererea reconvențională, având ca obiect tot rectificare de CF, instanța a admis-o, conform dispozitivului, reținând că pârâții reclamanți reconvenționali au indicat exact suprafețele reale de teren, astfel cum a rezultat și din expertiza tehnică judiciară.

S-a respins cererea reclamantei de obligare a pârâtului Municipiul (P6) la plata cheltuielilor de judecată, întrucât cererea sa în contradictoriu cu acest pârât, având ca obiect uzucapiune, a fost respinsă.

Referitor la ceilalți pârâți, aceștia nu s-au opus admiterii cererii, iar o culpă procesuală a acestora nu există, în sensul articolului 453 Cod de procedură civilă.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta, (R), prin care a solicitat admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței atacate.

Prin întâmpinare, intimatul, Municipiul (P6) prin Primar, a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile atacate.

Prin întâmpinare, intimatul, (P3), a solicitat respingerea apelului ca fiind neîntemeiat și menținerea sentinței atacată ca fiind temeinică și legală.

Prin Decizia civilă nr. (...)/A/2021, din data de 07 octombrie 2021, pronunțată de Tribunalul (...), a fost respins ca neîntemeiat apelul declarat de reclamanta (R), în contradictoriu cu intimații (P3) și Municipiul (P6) prin Primar, împotriva Sentinței civile nr. (...)/04.05.2021, pronunțată de Judecătoria (...), în dosarul nr. (...).

A fost respinsă cererea intimatului (P3) de obligare a apelantei la plata cheltuielilor de judecată aferente soluționării apelului ca neîntemeiată.

În considerentele Deciziei civile, Tribunalul (...), a reținut următoarele:

Critica formulată de apelantă a vizat respingerea capătului de cerere constând în obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiat.

În ceea ce-i privește pe pârâții (P4) și (P5), a trebuit menționat că prin sentința civilă apelată a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive. Soluția de admitere a acestei excepții nu face obiectul căii de atac, intrând, deci în puterea de lucru judecat, astfel încât nu s-a pus în discuție obligarea lor la plata cheltuielilor, de vreme ce nu se găsesc în ipoteza de a fi căzut în pretenții în sensul art. 453 Cod procedură civilă.

Referitor la pârâții (P1) și (P2), a trebuit arătat că la termenul din data de 30.09.2021 apelanta a arătat că nu-și mai susține apelul în ceea ce îi privește pe aceștia întrucât i-a fost deja achitată cota-parte din cheltuieli ce cădea în sarcina acestora conform copiei de pe procesul verbal depuse la dosarul cauzei.

Cu privire la pârâtul Municipiul (P6), tribunalul a reținut că potrivit dispozitivului sentinței civile apelate, acestuia i s-a reținut calitate procesuală pasivă doar pentru capătul de cerere referitor la uzucapiune. Or, acest capăt de cerere a fost respins ca neîntemeiat, împotriva acestei soluții nefiind formulată cale de atac. În consecință, acest pârât nu se află în situația premisă impusă de dispozițiile art. 453 Cod de procedură civilă pentru a putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, respectiv aceea de a fi căzut în pretenții.

În ceea ce-l privește pe pârâtul (P3), s-a observat că potrivit întâmpinării depuse la dosarul cauzei în fața primei instanțe, acesta nu s-a opus admiterii acțiunii, context în care devin incidente prevederile art. 454 Cod de procedură civilă referitoare la exonerarea acestuia de la plata cheltuielilor.

În raport de argumentele expuse, în temeiul art. 480 Cod de procedură civilă, apelul reclamantei a fost respins ca neîntemeiat.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs, reclamanta apelantă (R), prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și reținerea cauzei spre rejudecare de către Curtea de Apel (...), cu consecința admiterii apelului său.

În motivare s-a reținut că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, motivele de casare fiind cele prevăzute de articolul 488 alineatul 1 punctele 6 și 8 Cod de procedură civilă. Astfel s-a considerat că instanța de apel a încălcat cu desăvârșire dispozițiile articolului 1345 și următoarele Cod civil și respectiv articolul 453 și următoarele Cod de procedură civilă și în consecință a pronunțat o decizie nelegală.

În ceea ce privește obligarea intimatului (P3) la plata cheltuielilor de judecată, respectiv a sumei de 742,4 lei din onorariul achitat pentru efectuarea expertizei topografice s-a precizat că aceasta a dus în final la rectificarea C.F. și mențiunea în C.F. a unei suprafețe de teren de 222 m.p.2 în plus în favoarea sa. Așadar s-a considerat că și acest pârât intimat a avut de câștigat de pe urma efectuării acestei expertize, respectiv 222 m.p.2, însă cu toate acestea nu a plătit pentru efectuarea acesteia.

În susținerea cererii de recurs, recurenta a făcut trimitere la articolul 1345 Cod civil, respectiv la dispozițiile instituției îmbogățirii fără justă cauză, apreciind că (P3) a beneficiat de rezultatul expertizei fără să fi suportat prețul acesteia care a fost achitat de către recurentă.

În aceste condiții recurenta a constatat că instanța de apel a încălcat dispozițiile legii civile ce reglementează îmbogățirea fără justă cauză. S-a mai subliniat faptul că ar fi echitabil în acest moment ca banii cheltuiți pe expertiza topografică în discuție să îi fie restituiți proporțional cu beneficiul obținut de către intimatul (P3), la fel cum au fost restituiți, în limita beneficiului lor, de către pârâții (P1).

S-a invocat faptul că suma de 742,4 lei este infimă față de beneficiul obținut de către intimat de a avea întregul drept de proprietate întăbulat în C.F., în mod corect, ceea ce îi conferă acestui drept o stabilitate concretă. Cu privire la caracterul subsidiar al acestei instituții s-a arătat că urmare a respingerii acordării cheltuielilor de judecată în primă instanță, îmbogățirea fără justă cauză apare ca fiind singurul temei pentru restituirea banilor.

S-a învederat instanței că posibilitatea efectuării unei noi expertize, pe lângă cea extrajudiciară efectuată de (P3) anterior cercetării pe fond a procesului, de data aceasta judiciară îi era cunoscută și acceptată acestuia, consimțind implicit și la costurile pe care această nouă expertiză judiciară le-ar antrena. În consecință coroborând acest fapt cu admiterea pe fond a cererii recurentei, în contradictoriu cu intimatul pârât (P3), soluția echitabilă și legală care s-ar impune ar fi aceea a împărțirii onorariului pentru expertiza judiciară topografică, proporțional cu beneficiul fiecăruia, conform celor invocate de recurentă.

Cu privire la intimatul Municipiul (P6) s-a stipulat că la momentul declanșării procesului, calitatea procesuală a Municipiul (P6) nu era limitată la vreun anume capăt de cerere, iar în cunoștință de cauză acesta a înțeles să manifeste pasivitate față de pretențiile recurentei privitoare la rectificările C.F., menționând în întâmpinare că se va pronunța asupra lor doar după efectuarea expertizei, ori articolul 454 Cod de procedură civilă exonerează de la plata cheltuielilor de judecată doar pârâtul care a recunoscut la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, pretențiile reclamantului. În susținerea acestui raționament recurenta a făcut referire și la Decizia nr. 2132, din data de 3 iulie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Recurs în Interesul Legii.

Recurenta a precizat că în mod evident formulând apel cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată a atacat implicit orice altă dispoziție din hotărârea primei instanțe incompatibile cu acordarea acestor cheltuieli, bineînțeles în limita cheltuielilor cerute.

În această ordine de idei s-a apreciat că reținerea instanței de apel în sensul că recurenta nu a atacat soluția primei instanțe în ceea ce privește respingerea uzucapiunii este contrară realității, iar aceasta inserată în motivarea Deciziei atacate, coroborată cu argumentele expuse mai sus privind pasivitatea Municipiului (P6) în privința cererii admise de rectificare C.F. conduc la concluzia că Decizia nr. (...)/A/2021, sub acest aspect, este motivată necorespunzător fapt ce echivalează cu lipsa motivării, motiv de recurs prevăzut de articolul 488 alineatul 1 punctul 6 Cod de procedură civilă.

În drept, recurenta, a invocat articolele 483 și următoarele, 488 alineatul 1 punctul 6 și 8, 496, 498 alineatul 1, 453 Cod de procedură civilă, articolele 1, 14, 1345 și următoarele Cod civil, articolul 38 alineatul 2 din statutul C.I.J. și articolul 6 C.E.D.O.

Prin întâmpinare intimatul, (P3), a solicitat în principal respingerea recursului ca inadmisibil, iar în subsidiar respingerea ca neîntemeiat, cu consecința menținerii deciziei civile atacate ca fiind temeinică și legală.

Cu privire la inadmisibilitatea recursului s-a precizat că prevederile articolului 33 alineatul 1 indică faptul că înscrierile și radierile din cartea funciară nu pot fi rectificate decât în baza unei hotărâri judecătorești sau pe cale amiabilă, în completarea acestui alineat, alineatul 2 al aceluiași articol prevede în mod expres faptul că prevederile articolului 31 din Legea nr. 7/1996 se aplică în mod corespunzător. S-a menționat apoi că articolul 31 alineatul 5 prevede că: „Hotărârea pronunțată de judecătorie poate fi atacată numai cu apel”.

S-a mai invocat faptul că potrivit articolului 483 alineatul 2 teza finală din Codul de procedură civilă prevede, „De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului”.

Raportat la netemeinicie s-a susținut că este real aspectul potrivit căruia, din punct de vedere faptic, suprafețele de teren care au rezultat din dezmembrarea numărului topografic (xxxx) sunt mai mari decât cele înscrise în C.F., însă din măsurătorile extrajudiciare efectuate de către domnul expert (E2) au rezultat suprafețe de teren mai mari decât cele scriptice, însă mai mici decât cele arătate de către apelanta recurentă în acțiunea introductivă.

În acest sens intimatul a considerat că hotărârea primei instanțe de judecată a fost legală și temeinică în ceea ce privește respingerea petitului de a-l obliga la plata cheltuielilor de judecată, întrucât intimatul nu a manifestat opoziție cu privire la cererea de rectificare a suprafețelor de teren, fiind de acord cu admiterea acțiunii, însă în varianta solicitată de către intimat, variantă dispusă de altfel de către instanța de fond.

S-a făcut trimitere și la articolul 454 Cod de procedură civilă care prevede că: „pârâtul care a recunoscut pretențiile reclamantului, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, nu va putea fi obligată la plat cheltuielilor de judecată”.

În drept, intimatul, a invocat articolele 483 alineatul 2, 496 alineatul 1 Cod de procedură civilă și articolele 31 și 33 din Legea nr. 71/1996.

Prin întâmpinare intimatul, Municipiul (P6) prin Primar, a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.

S-a susținut că în mod corect și legal instanța de apel a reținut faptul că Municipiul (P6) a avut calitatea procesuală pasivă doar pentru capătul de cerere privind uzucapiunea, capăt de cerere care a fost respins ca neîntemeiat, împotriva acestei soluții nefiind declarată cale de atac.

În ceea ce privește rectificarea înscrierilor de carte funciară s-a precizat faptul că nu a avut o opțiune de opunere.

Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor de nelegalitate invocate, Curtea a reținut următoarele:

În baza art.248 Cod de procedură civilă, Curtea s-a pronunțat mai întâi asupra excepției de inadmisibilitate, a cărei admitere ar atrage inutilitatea cercetării fondului.

Intimatul (P3) a invocat excepția inadmisibilității recursului, invocând în acest sens dispozițiile art. 33 alin 1 și 5 din Legea nr. 7/1996, apreciind că acestea sunt aplicabile în cauză.

Dispozițiile art. 31 din Legea nr. 7/1996 reglementează procedura plângerii împotriva încheierii pronunțate de registratorul de carte funciară, astfel: “31 (3) Împotriva încheierii registratorului-șef emise potrivit alin. (2) cei interesați sau notarul public pot formula plângere, în termen de 15 zile de la comunicare. Cererea de reexaminare și plângerea împotriva încheierii se depun la biroul teritorial și se înscriu din oficiu în cartea funciară. Oficiul teritorial este obligat să înainteze plângerea judecătoriei în a cărei rază de competență teritorială se află imobilul, însoțită de dosarul încheierii și copia cărții funciare.

 (4) Plângerea împotriva încheierii se poate depune de cei interesați sau notarul public și direct la judecătoria în a cărei rază de competență teritorială se află imobilul, situație în care instanța va solicita din oficiu biroului teritorial comunicarea dosarului încheierii și copia cărții funciare, precum și notarea plângerii în cartea funciară.

 (5) Hotărârea pronunțată de judecătorie poate fi atacată numai cu apel.”

Această procedură detaliat reglementată vizează în mod exclusiv plângerile împotriva încheierilor de Carte Funciară care debutează ca o procedură administrativă, urmată de una judiciară.

În prezenta cauză obiectul judecății nu se circumscrie unei plângeri CF ci este o acțiune în rectificare de Carte Funciară, iar invocarea împrejurării că orice drept se înscrie sau se radiază din CF în baza unei hotărâri judecătorești nu face aplicabilă în speță procedura specială, atâta timp cât în prezentul litigiu reclamanții nu au formulat o plângere de CF pentru refuz de înscriere în CF a unui drept recunoscut printr-o hotărâre judecătorească ci au solicitat rectificarea cărții funciare deoarece situația reală a topograficelor nu mai corespundea cu situația din CF, astfel încât în baza art. 33 din Legea nr.7 /1996 s-a dispus rectificarea. Trimiterea făcută de legiuitor în textul art. 33 la aplicarea corespunzătoare a art. 31 se referă la procedura de înscriere și de contestare a hotărârii definitive ce se pronunță în rectificare de carte funciară și nu la calea de atac împotriva hotărârii instanței care s-a pronunțat în fond pe rectificare.

Rezultă cu puterea evidenței din tot cuprinsul art. 31 Legea nr. 7/1996 că reglementarea vizează doar plângerea împotriva încheierii de CF, textul neputând fi preluat trunchiat din moment ce trimiterea nu se face doar la un singur alineat ci la tot textul articolului, or este evident că împotriva hotărârii recurate nu se putea formula o plângere CF la 15 zile de la comunicare.

În consecință atâta timp cât în textul Legii nr. 7/1996 și în Codul de procedură civilă nu există o normă specială care să prevadă că hotărârea pronunțată de instanță în apel în acțiunile având ca obiect rectificare de CF este definitivă, sau că hotărârea pronunțată în fond este supusă doar apelului, devine aplicabilă regula reglementată de art. 483 alin. 1 teza I Cod de procedură civilă potrivit căreia hotărârile date în apel sunt supuse recursului.

Pentru toate aceste motive Curtea a respins ca nefondată excepția inadmisibilității căii de atac.

Pe fondul recursului instanța a reținut că reclamanta a formulat cale de atac doar în privința modului de soluționare de instanțele de fond a pretențiilor sale privind acordarea cheltuielilor de judecată, apreciind că se impunea admiterea acestui capăt de cerere în contradictoriu cu pârâții (P3) și Municipiul (P6), care trebuie să suporte costurile procesului.

Cu caracter prealabil Curtea a reținut că prin Decizia nr. 3/2020 pronunțată de ICCJ în Recurs în Interesul Legii s-au dispus următoarele: „În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 488 alin. (1) din Codul de procedură civilă, motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanța de fond s-a pronunțat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din Codul de procedură civilă, asupra proporționalității cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților, solicitate de partea care a câștigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din Codul de procedură civilă.”

În consecință este inadmisibil recursul prin care se aduc critici cu privire la proporționalitatea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocatului, deoarece acestea sunt critici de netemeinicie și nu de nelegalitate care, potrivit decizii obligatorii a ICCJ nu se pot încadra nici în motivul de casare reglementat de art.488 pct.5 și nici la art.488 pct.8 Cod de procedură civilă.

Curtea a constatat însă că prezentul recurs nu vizează proporționalitatea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat ci legalitatea cheltuielilor de judecată solicitate în raport cu pârâtul (P3), cheltuieli în sumă de 742,4 lei, reprezentând parte din costurile expertizei topografice efectuate în fața instanței de fond, pe care s-a fundamentat cererea de rectificare CF cât și cheltuielile în contradictoriu cu Municipiul (P6), în privința căruia s-a susținut că a căzut în pretenții și trebuia să le suporte.

Analizând criticile în raport cu fiecare pârât Curtea a reținut că în privința Municipiului (P6), instanța de apel a reținut că acesteia i s-a reținut calitatea procesuală pasivă față de cel de al doilea capăt de cerere, vizând uzucapiune, care a fost respins astfel încât nu a căzut în pretenții, neaplicându-i-se art. 453 Cod de procedură civilă.

Din analiza dispozitivului și considerentelor hotărârii judecătoriei rezultă că cererile reclamantei privind rectificarea de CF și reconfigurarea numerelor topografice, singurele admise au fost formulate în contradictoriu cu pârâții persoane fizice proprietari de CF și nu cu Municipiul (P6). În privința acestui pârât, s-a formulat doar o cerere de uzucapiune care a fost respinsă, instanța de fond reținând în considerente că nr. top. (xxxx)/11 nici nu se află în vecinătatea imobilului reclamantei, aspecte ce i-au fost comunicate reclamantei prin adresă emisă de Primăria (P6) chiar înainte de proces.

În consecință în acord cu instanța de apel Curtea a reținut că Municipiul (P6) nu a căzut în pretenții în proces, nu are nici o culpă procesuală, neputând fi obligat la plata cheltuielilor de judecată conform art. 453 Cod de procedură civilă, motive pentru care recursul în contradictoriu cu acest intimat este nefondat.

Cu privire la pârâtul intimat (P3) instanța de apel a reținut că nu poate fi obligat la cheltuieli deoarece nu s-a opus admiterii acțiunii fiind incident art. 454 Cod de procedură civilă.

Din cuprinsul întâmpinării depuse la dosar în fața instanței de fond (filele 94-96 ) rezultă însă că pârâtul (P3) a avut o poziție nuanțată, solicitând de fapt ca în urma administrării probatoriului să fie admisă acțiunea în parte, neopunându-se rectificării cărților funciare, în situația în care se vor avea în vedere măsurătorile extrajudiciare efectuate sau dintr-o eventuală expertiză judiciară.

Rezultă deci că nu există o recunoaștere pură și simplă a pretențiilor care să ducă la desistarea instanței și care, față de obiectul acțiunii nu putea produce nici un efect concret. Așa cum arată foarte clar și pârâtul (P3) și cum rezultă în mod evident din obiectul acțiunii, soluția în cauză, indiferent de poziția părților, presupunea efectuarea unei expertize topografice judiciare prin care să se constate suprafața reală actuală a numerelor topografice, deoarece numai o asemenea lucrare de expertiză putea sta la baza rectificării de carte funciară, ea neputând opera pe baza acordului părților.

Esențial în cauză este faptul că prin specificul ei, o acțiune de rectificare de carte funciară prin care mai mulți proprietari de imobile limitrofe și care provin din același topografic dezmembrat urmăresc rectificarea cărții funciare, astfel încât ea să reflecte suprafețele reale aflate în proprietatea părților litigante deoarece situația reală nu corespunde cu situația din CF, este similară cu o acțiune în partaj judiciar în care ambele părți au atât calitatea de reclamant cât și calitatea de pârât, urmărind realizarea propriilor interese patrimoniale, astfel încât în acest caz toții proprietarii de carte funciară care prin această acțiune și-au realizat și clarificat drepturile sunt obligați să suporte cheltuielile de judecată cu expertiza judiciară, singura care putea sta la baza admiterii acțiunii.

Or pârâtul (P3) în calitate de proprietar al nr. top. (xxxx)/48 a obținut rectificarea cărții funciare proprii în sensul că s-a înscris suprafața reală de 833 mp în loc de 611 mp cât apărea în CF, operațiune ce nu era posibilă în lipsa unei lucrări de expertiză.

În consecință în baza art. 455 Cod de procedură civilă, care este aplicabil în cauză se impunea ca instanța de fond să admită cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată în contradictoriu cu pârâtul (P3) și să-l oblige la suportarea în parte a cheltuielilor cu efectuarea lucrării de expertiză de care a profitat pe deplin, alături de reclamantă și de ceilalți pârâți, proprietari de CF.

În consecință pentru toate aceste motive de drept, Curtea în baza art. 496 Cod de procedură civilă a admis ca fondat recursul formulat de recurenta-reclamantă (R), identificată prin C.N.P. (...), în contradictoriu cu intimații Municipiul (P6) prin Primar și (P3), împotriva Deciziei civile nr. (...)/A, din data de 7 octombrie 2021, pronunțată de Tribunalul (...), pe care a casat-o în parte și în consecință a admis apelul formulat de apelanta (R) împotriva Sentinței civile nr. (...), din data de 04 mai 2021, a Judecătoriei (...) pe care a schimbat-o în parte în sensul că a obligat pe pârâtul (P3) la plata către reclamanta (R) a sumei de 742,4 lei reprezentând cheltuieli de judecată la fond.

Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței și deciziei recurate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 453 alin 2 Cod de procedură civilă având în vedere că recursul reclamantei a fost admis doar în parte cu privire la pretențiile vizând un singur intimat și respins pentru altul, Curtea a obligat pe intimatul (P3) la plata către recurenta (R) a sumei de 700 lei reprezentând cheltuieli de judecată parțiale în recurs dovedite cu chitanța nr. CAB AV (...) din 12.11.2021 depusă în original în termen legal la dosarul cauzei.

(Decizie redactată și rezumată de judecător Loreley-Emese MIREA-GAJDO)

Domenii speta

Spete similare