Apel. Anulare acte frauduloase, respectiv contracte de garanție încheiate de debitoare cu un asociat deținând mai mult de 20% din capitalul social, cu o lună înainte de deschiderea procedurii, la cererea sa, pentru o creanță decurgând dintr-un contract

PROCEDURA INSOLVENȚEI

Apel. Anulare acte frauduloase, respectiv contracte de garanție încheiate de debitoare cu un asociat deținând mai mult de 20% din capitalul social, cu o lună înainte de deschiderea procedurii, la cererea sa, pentru o creanță decurgând dintr-un contract de împrumut încheiat cu trei zile înainte. Neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 117 alineat 1 litera e) din Legea nr. 85/2014, creanța nefiind una chirografară, potrivit voinței părților, ci una garantată la momentul nașterii sale. Prezumția relativă de fraudă instituită de art. 117 alineat 4 litera a). Răsturnarea prezumției. Neîndeplinirea condiției privind prejudiciul. Temeinicia apelului. Netemeinicia acțiunii

- art. 117 alineat 1 litera e) și alineat 4 litera a) din Legea nr. 85/2014, art. 2371, 2377 și 2378 Cod civil

Curtea de Apel Oradea – Secția a II-a civilă

Decizia nr. 450 din 10 decembrie 2021

Prin Sentința nr. (...)/F din 08.10.2020 pronunțată de Tribunalul (...), s-a admis cererea formulată de (Aj) S.P.R.L., în calitate de administrator judiciar al debitoarei (D) RO S.R.L.. S-a dispus anularea contractului de ipotecă mobiliară asupra conturilor bancare încheiat în data de 14.10.2019, a contractului de ipotecă mobiliară asupra creanțelor încheiat în data de 14.10.2019 și a contractului de ipotecă imobiliară autentificat de BNP (...) sub nr. (...) din 14.10.2019, toate încheiate între pârâtă și debitoare. S-a dispus repunerea părților în situația anterioară, respectiv radierea garanțiilor mobiliare din Registrul Național de Publicitate Mobiliară, precum și ipoteca imobiliară înscrisă în Cartea Funciară (...).

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, în fapt, la data de 11.10.2019, a fost încheiat un contract de împrumut între (D) RO S.R.L., în calitate de împrumutat, și (D) CZ Spol s.r.o., în calitate de creditor, obiectul acestuia fiind o sumă de până la 1.000.000 euro, pentru plata cauțiunii judiciare dintr-un dosar precum și necesități operaționale și de investiții ale debitoarei (D) RO S.R.L. La art. 6 din acest contract se reglementează o serie de garanții ce urmează a se încheia între părți, la data de 14.10.2019 fiind încheiate trei contracte de garanție, respectiv contractul de ipotecă mobiliară asupra conturilor bancare, contractul de ipotecă mobiliară asupra creanțelor și contractul de ipotecă imobiliară autentificat de BNP (...) sub nr. (...) din 14.10.2019, contracte ce fac obiectul prezentului dosar. La data de 06.11.2019 se consemnează de către pârâta (D) CZ Spol s.r.o. la (Banca) suma de 994.401 lei la dispoziția Înaltei Curți de Casație și Justiție (fila 139 dosar). Pârâta (D) CZ Spol s.r.o. face referire și la alte cauțiuni achitate în baza contractului de credit încheiat, dar nu s-a depus la prezentul dosar dovada aceasta, dar asupra acestor operațiuni, precum și a existenței împrumutului, părțile din dosar nu au poziții contradictorii, iar la soluționarea prezentului dosar nu sunt esențiale.

S-a mai reținut că pârâta (D) CZ Spol s.r.o. este asociat majoritar al debitoarei (D) RO S.R.L..

La data de 29.11.2019, față de debitoarea (D) RO S.R.L. s-a deschis procedura generală a insolvenței.

Judecătorul sindic, deși a constatat că contractul de împrumut încheiat nu poate fi apreciat ca și o operațiune frauduloasă a debitoarei în dauna creditorilor, cele trei contracte de garanție subsecvente au această natură. Astfel, prin contractele de garanție, asociatul majoritar al societății debitoare devine un creditor garantat asupra tuturor bunurilor mobiliare și creanțelor debitoarei, cât și asupra unui teren și a halei de producție de la sediul debitoarei. Chiar și în măsura în care se reține că garanția este constituită doar în limita sumei împrumutate și nu a sumei maxime ce face obiectul contractului de împrumut și a garanțiilor, pentru aceste trei contracte de garanție se menține caracterul fraudulos în dauna creditorilor. Astfel, operațiunea frauduloasă nu constă în activitatea de creditare a debitoarei înainte de intrarea în insolvență, ci faptul că prin constituirea garanțiilor, pârâtul (D) CZ Spol s.r.o. a schimbat practic natura creanței sale de la subordonată la beneficiară a unei clauze de preferință. În acest context, nu are relevanță că împrumutul a fost acordat doar în măsura în care s-ar fi încheiat și garanțiile, pârâtul (D) CZ Spol s.r.o. neputând invoca necunoașterea legii, acesta asumându-și riscul anulării acestor acte, în baza legii insolvenței, în caz de intrare în procedură.

Pentru aceste motive, constatând că raportat la starea de fapt, sunt incidente prevederile art. 117 alin. 2 lit. e) precum și prevederile art. 117 alin. 4 lit. a) din Legea 85/2014, fiind îndeplinite condițiile pentru admitere, judecătorul sindic a admis cererea formulată în dosar și a dispus anularea contractului de ipotecă mobiliară asupra conturilor bancare încheiat în data de 14.10.2019, a contractului de ipotecă mobiliară asupra creanțelor încheiat în data de 14.10.2019 și a contractului de ipotecă imobiliară autentificat de BNP (...) sub nr. (...) din 14.10.2019, încheiate între pârâta (D) CZ Spol s.r.o. și debitoarea (D) RO S.R.L.

Ca o consecință a anulării celor trei contracte, în baza art. 1254 Cod civil, a dispus și repunerea părților în situația anterioară, respectiv radierea garanțiilor mobiliare din Registrul Național de Publicitate Mobiliară, precum și ipoteca imobiliară înscrisă în Cartea Funciară (...).

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel (As), în nume propriu și în reprezentarea debitoarei, în calitate de administrator special, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să dispună anularea sentinței atacate în sensul a respingerii cererii de chemare în judecată formulată de administratorul judiciar (Aj) SPRL și menținerea celor 3 contracte de garanție încheiate între (D) RO SRL și (D) CZ ca fiind legal încheiate.

În susținerea apelului arată că regula instituită de art. 117 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 este că vor fi anulate “actele sau operațiunile frauduloase ale debitorului în dauna drepturilor creditorilor”. Așadar, actele care fac obiectul prezentei cereri vor putea fi anulate doar dacă acestea sunt “frauduloase” sau “în dauna drepturilor creditorilor”, ceea ce nu este cazul în speța de față.

După cum s-a reținut în literatura de specialitate, acțiunea în anulare prevăzută la art. 117 alin. (2) și (4) din Legea nr. 85/2014 este o acțiune specială “deoarece, pe lângă celelalte particularități (calitate procesuală, obiect, etc.), este instituită în favoarea reclamantului (administratorului judiciar sau lichidatorului) o prezumție relativă (iuris tantum) de fraudă. Fiind relativă, această prezumție poate fi răsturnată”.

Acțiunea în anulare nici nu îndeplinește condițiile legale prevăzute pentru exercitarea ei (art. 117 alin. (2) din Legea 85/2014), nici nu a existat o fraudă și creditorii nu au suferit nicio daună, deci prezumția relativă de fraudă a fost răsturnată (cu privire la ambele temeiuri de drept ale acțiunii – art. 117 alin. (2) și alin. (4) din Legea 85/2014).

Există la dosarul cauzei, prezentată, rațiunea pentru care au fost încheiate contractele de garanție, respectiv garantarea unei creanțe noi, inexistente până la data încheierii contractelor de garanție, creanță care a fost asumată de către (D) RO SRL tocmai pentru a evita starea de insolvență și a obține resursele financiare pentru plata unei garanții de peste 200.000 de EUR.

Cu referire la dispozițiile art. 117 alin. (2) lit. e) din Legea 85/2014, o condiție esențială pentru anularea contractului de garanție este existența unei situații premisă: creanța să fi existat anterior, să fi fost chirografară (deci negarantată) și, în cele 6 luni anterioare deschiderii procedurii insolvenței, să fi dobândit un rang de prioritate mai mare (adică să devină garantată).

Or, până la momentul semnării contractului de împrumut și a contractelor de garanție, creanța care a fost garantată nu exista, deci situația premisă nu este îndeplinită, astfel încât nu sunt aplicabile prevederile art. 117 alin. (2) lit. e) din Legea 85/2014. Dreptul de creanță al (D) CZ, născut în baza contractului de împrumut, s-a născut simultan cu dreptul de preferință constituit în favoarea sa, deci contractele de garanție nu au constituit un drept de preferință pentru o creanță care exista anterior și era chirografară (operațiunea fiind simultană).

Contractele de garanție nu sunt frauduloase și nu au produs daune creditorilor în sensul art. 117 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 85/2014

Art. 117 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 85/2014 prevede că “următoarele acte sau operațiuni, încheiate în cei 2 ani anteriori datei deschiderii procedurii cu persoanele aflate în raporturi juridice cu debitorul, vor putea, de asemenea, să fie anulate și prestațiile recuperate: a) cu un asociat comanditat sau cu un asociat deținând cel puțin 20% din capitalul societății ori, după caz, din drepturile de vot în adunarea generală a asociaților, în situația în care debitorul este acea societate în comandită, respectiv o societate agricolă, în nume colectiv sau cu răspundere limitată.

După cum a arătat mai sus, anularea nu este o chestiune automată (dependentă doar de deținerea a cel puțin 20% din părțile sociale ale debitoarei), ci o opțiune a instanței atunci când se dovedește că actele sau operațiunile au fost încheiate fraudulos, în dauna creditorilor săi. Or, creditoarele nu au suferit nicio daună, potențialul impact economic al garanției fiind neutralizat de împrumutul acordat.

Dubla operațiune juridică încheiată (contract de împrumut și garantarea sumei împrumutate) nu a avut drept scop fraudarea creditorilor, ci a avut drept scop majorarea patrimoniului (D) RO SRL cu suma împrumutată, majorare care nu ar fi fost posibilă fără instituirea unor garanții adecvate, în vederea evitării insolvenței și a suspendării executării silite. Gajul general al creditorilor chirografari nu a scăzut pentru că, în fapt, patrimoniul (D) RO SRL a fost majorat cu suma împrumutată (pentru care s-a instituit garanția), deci aparenta scădere a gajului este compensată sută la sută cu majorarea corelativă a patrimoniului. Astfel, prin contractul de împrumut, patrimoniul (D) RO SRL s-a mărit, o cauțiune considerabilă fiind achitată în numele (D) RO SRL (994.240,08 lei) și fiind la dispoziția Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Operațiunea de creditare și garantare este una firească, (D) RO SRL încercând să obțină și de la bănci din România resursele necesare pentru plata cauțiunii, dar, din cauza popririlor înființate și a executării silite, (D) RO SRL nu a reușit să convingă nicio bancă să îi acorde acest împrumut, asociatul majoritar fiind singurul care a răspuns nevoilor sale de finanțare în vederea salvgardării patrimoniului societății.

Administratorul judiciar își bazează acțiunea pe aspectul că, creanța asociatului (D) CZ ar fi fost o creanță subordonată conform ordinii de preferință prevăzută la art. 161 pct. 10 lit. a) din Legea nr. 85/2014. Or, niciodată această creanță nu a avut acest rang de preferință, creanța asociatului (D) CZ fiind de la bun început o creanță garantată (aceasta fiind și o condiție prealabilă pentru perfectarea împrumutului). Mai arată că, în mod incorect, administratorul judiciar induce ideea că prin încheierea contractelor de garanție s-ar fi schimbat ordinea de preferință a creanței - acest fapt este nereal, întrucât părțile niciodată nu au convenit cu privire la un împrumut subordonat, negarantat, ci au agreat exclusiv un împrumut garantat.

În drept, invocă dispozițiile art. 8 din Legea 85/2014.

Împotriva aceleași sentințe a declarat apel și (D) CZ Spol s.r.o., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să dispună anularea hotărârii atacate, respingerea cererii de chemare în judecată formulată de administratorul judiciar (Aj) SPRL și menținerea celor 3 contracte de garanție încheiate între (D) RO SRL și (D) CZ ca legal încheiate.

În susținerea apelului, arată că instanța de fond nu a făcut analiza argumentelor privind răsturnarea prezumției de fraudă.

Analizând cele doar 6 paragrafe care redau considerentele instanței pentru pronunțarea soluției de admitere a cererii de chemare în judecată și anularea celor 3 contracte de ipotecă, se poate observa că unicul raționament care a stat la baza deciziei a fost acela că „prin constituirea garanțiilor, pârâtul (D) CZ a schimbat practic natura creanței sale de la subordonată la beneficiară a unei clauze de preferință”, și atât.

Cu alte cuvinte, prin aplicarea și coroborarea prevederilor art. 117 alin. 2 lit. e) cu art. 117 alin. 4 lit. a) din Legea nr. 85/2014, instanța a considerat în mod superficial și eronat că (1) dreptul de creanță existent în favoarea (D) CZ Spol s.r.o. ar avea un ordin inferior de preferință; că (2) dreptul de creanță garantat este unul anterior constituirii garanției; și că (3) actele de garanție încheiate ar fi avut un caracter fraudulos, fiind încheiate în dauna creditorilor.

Motivele pentru care instanța a apreciat că dreptul de creanță al (D) CZ Spol s.r.o. născut în baza unui contract de împrumut este unul (1) anterior și (2) având un ordin de preferință inferior, iar nu garantat, cât și argumentele pentru care au fost respinse toate dovezile (D) CZ Spol s.r.o. și ale pârâtei (D) RO SRL privind înlăturarea prezumției de fraudă nu sunt în niciun fel prezentate.

Menționează că creanța (D) CZ nu este anterioară.

Art. 117 alin. (2) lit. e) din Legea 85/2014 prevede că '“următoarele acte sau operațiuni ale debitorului vor putea fi anulate, pentru restituirea bunurilor transferate sau a valorii altor prestații executate: (...) e) constituirea unui drept de preferință pentru o creanță care era chirografară, în cele 6 luni anterioare deschiderii procedurii”.

Or, ca urmare a unei analize logico-gramaticale a acestei prevederi legale, este incontestabil că legiuitorul a avut în vedere, ca situație premisă, existența unei creanțe anterior momentului constituirii dreptului de preferință. În acest sens s-au pronunțat inclusiv Tribunalul București prin Sentința civilă nr. (...)/14.11.2016: „Scopul normei legale este acela de a se oferi posibilitatea lipsirii de efecte juridice a manevrei unui creditor chirografar care tinde să-și amelioreze, în dauna celorlalți creditori, condiția juridică. Textul este aplicabil în toate situațiile în care este absentă concomitența nașterii creanței cu constituirea garanției. [..] De regulă, în relațiile comerciale o obligație se naște însoțită de o cauză de preferință sau se naște fără o astfel de cauză de preferință. Atunci când debitorul și creditorul se învoiesc ca obligația să fie garantată printr-o garanție reală, aceasta va exista din momentul nașterii creanței. [...] Din formularea textului lit. e) rezultă că legiuitorul a avut în vedere pentru anulare doar constituirea ulterioară a garanțiilor reale pentru o creanță anterioară (chirografară), iar NU și constituirea în mod concomitent sau anterior cu nașterea creanței. Justificarea diferențierii pe care legiuitorul o face între aceste momente rezidă în aceea că o constituire concomitentă sau anterioară nu generează neegalitate de tratament sau prejudicierea creditorilor, ba chiar aduce securitate celor care creditează profesioniștii cu astfel de împrumuturi.”

De asemenea Tribunalul Iași, prin Sentința civilă nr. 906/31.05.2017, a reținut că, „din formularea textului art. 117 alin. 2 lit. e) din Legea 85/2014 rezultă că legiuitorul a avut în vedere pentru anulare doar constituirea ulterioară a garanțiilor reale pentru o creanță anterioară (chirografară), iar nu și constituirea în mod concomitent sau anterior cu nașterea creanței. “

În situația de față, prin analiza contractului de împrumut încheiat la data de 11.10.2019 între (D) CZ și (D) RO SRL, se poate observa că la secțiunea 6, intitulată expres „Garanții”, părțile au agreat că în scopul contractului de împrumut și al obligațiilor de plată aferente împrumutului și dobânzii, împrumutatul este de acord să ofere garanții adecvate sub formă de credite ipotecare, care vor fi încheiate separat între Creditor și împrumutat odată cu încheierea Contractului de împrumut.

Mai mult, în fapt, din punct de vedere temporal, creanța (D) CZ a fost ulterioară momentului încheierii contractelor de garanție a căror anulare se cere: contractele de garanție au fost încheiate la data de 14.10.2019, creanța (D) CZ s-a născut la data de 06.11.2019 (a se vedea copia recipisei de consemnare a cauțiunii în cuantum de 994.401 lei), respectiv la data de 19.11.2019, când o nouă sumă de 100.000 de lei a fost împrumutată către (D) RO SRL.

Așadar, anterior momentului încheierii contractelor de garanție (14.10.2019), nu exista nicio creanță a (D) CZ împotriva (D) RO SRL care să fi avut un rang de preferință inferior și care, prin încheierea garanțiilor, să fi dobândit un rang de preferință superior prin încălcarea drepturilor celorlalți creditori, întrucât creanța (D) CZ Spol s.r.o. împotriva (D) RO SRL este ulterioară, în niciun caz anterioară încheierii contractelor de ipotecă. Dreptul de creanță al (D) CZ împotriva (D) RO SRL s-a născut doar la momentul la care sumele au fost efectiv împrumutate (și anume 06.11.2019, respectiv 19.11,2019), deci ulterior contractelor de garanție a căror anulare s-a solicitat (încheiate la data de 14.10.2019).

Menționează că, creanța (D) CZ nu are un rang de preferință inferior.

Instanța a reținut că dreptul de creanță al asociatului (D) CZ ar fi fost o creanță inferioară ca grad de preferință, și prin încheierea contractelor de garanție s-ar fi încălcat această ordine, (D) CZ devenind un creditor preferat.

Or, așa cum reiese din însuși contractul de împrumut - secțiunea 6 - care a stat la baza încheierii contractelor de credit, creanța asociatului (D) CZ a fost de la bun început o creanță garantată (aceasta fiind și o condiție prealabilă pentru perfectarea împrumutului.

În acest sens s-a pronunțat inclusiv Tribunalul Arad prin Sentința civilă nr. 358/04.06.2018: ”Izvorul obligațiilor dintre debitoarea insolventă și pârâta creditoare s-a născut ca urmare a încheierii Contractului de furnizare bunuri nr. 35/23.03.2016. [...] Totodată, părțile au convenit un termen de prescripție pentru plata produselor, precum și garanții cu privire la plăți, după cum urmează: [...J contract de garanție reală mobiliară asupra culturilor în 20 de zile de la data semnării contractului, beneficiarul fiind de acord cu înscrierea unui astfel de contract la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare [...]. Prin urmare, judecătorul sindic va reține că, în baza prevederilor art. 4.12 rap. la art. 4.19 și 4.20 din Contractul părților, pârâta creditoare nu deținea doar o creanță chirografară fată de debitoare, ci o garanție garantată prin ipoteca mobiliară și fidejusiune. Înscrierea la Arhiva Electronică a Garanțiilor Reale Mobiliare este făcută doar pentru a fi opozabilă terților.

Cu alte cuvinte, prin hotărârea judecătorului sindic se statuează faptul că niciodată, în perioada suspectă, nu ar putea lua naștere o creanță garantată, întrucât s-ar încălca ordinea de preferință stabilită la art. 161 pct. 1-10 din Legea nr. 85/2014. Or, această interpretare nu poate fi primită, întrucât dacă legiuitorul ar fi avut în vedere o astfel de interdicție, ar fi prevăzut-o expres.

Mai arată că, contractele de ipotecă nu sunt frauduloase.

După cum s-a reținut în literatura de specialitate, acțiunea în anulare prevăzută la art. 117 alin. (2) și (4) din Legea nr. 85/2014 este o acțiune specială „deoarece, pe lângă celelalte particularități (calitate procesuală, obiect, etc.), este instituită în favoarea reclamantului (administratorului judiciar sau lichidatorului) o prezumție relativă (iuris tantum) de fraudă. Fiind relativă, această prezumție poate fi răsturnată.” Este important de subliniat faptul că legiuitorul a lăsat la latitudinea judecătorului sindic aprecierea caracterului fraudulos al operațiunii contestate și nu a impus, ope legis, nulitatea absolută și automată a acestor acte. Astfel, atât art. 117 alin. (2) lit. e) din Legea 85/2014, cât și art. 117 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 85/2014, prevăd posibilitatea, și nu obligația instanței de judecată de a anula pretinsul act fraudulos, și doar dacă debitoarea sau părțile interesate nu răstoarnă prezumția de fraudă. Astfel, elementul esențial pe care judecătorul sindic trebuie să-1 analizeze este în ce măsură contractele de garanție au un caracter fraudulos, în sensul în care drepturile celorlalți creditori ai debitoarei (D) RO SRL sunt prejudiciate.

Or, în cauză, nu a existat o fraudă și creditorii nu au suferit nicio daună, deci prezumția relativă de fraudă nu operează în raport cu ambele temeiuri de drept ale acțiunii – art. 117 alin. (2) și alin. (4) din Legea 85/2014.

Când (D) CZ Spol s.r.o., împreună cu (D) RO SRL au încheiat simultan contractul de împrumut și contractele de garanție, posibilitățile de recuperare a celorlalte creanțe nu au fost în niciun fel afectate, dat fiind că la data încheierii contractelor de garanție patrimoniul (D) RO a fost majorat cu contravaloarea exactă a împrumutului. În concret, efectul a fost unul neutru, în raport de creanțele celorlalți creditori. Astfel, este adevărat că (D) CZ va avea prioritate față de ceilalți creditori, doar până la cuantumul sumei împrumutate, dar în schimbul acestei priorități patrimoniul (D) RO este deja reîntregit cu contravaloarea contractului de împrumut. Astfel, pentru că împrumutul (cauțiunea) a rămas la dispoziția Înaltei Curți de Casație și Justiție, practic suma pe care o va obține (D) CZ ca urmare a executării garanțiilor va fi compensată prin rămânerea în patrimoniul (D) RO (și deci la dispoziția celorlalți creditori) a cauțiunii (care este echivalentă cu suma recuperabilă din împrumut de către (D) CZ).

Menționează că prevederile art. 117 alin. 2 lit. e) și alin. 4 lit. a) nu sunt aplicabile.

Practic, singurul argument reținut de instanță în legătură cu pretinsa operațiune frauduloasă este încheierea contractelor de garanție în perioada suspectă, determinată pe baza prezumțiilor legale de fraudă instituite de prevederile art. 117 alin. (2) și alin. (4) din Legea nr. 85/2014. Aplicarea acestor prevederi în cauza de față este însă neîntemeiată pentru că dreptul său de creanță s-a născut ulterior încheierii contractelor de ipotecă, a fost constituit ca un drept garantat prin contractul de împrumut și, chiar dacă nu se recunoaște caracterul anterior și garantat al creanței, prezumția de fraudă a fost răsturnată.

Mai mult, creditorii (D) RO SRL nu au suferit nicio daună, potențialul impact economic al garanției fiind neutralizat de împrumutul acordat, care a majorat patrimoniul (D) RO SRL.

De asemenea, art. 117 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 85/2014 presupune recuperarea prestațiilor prin anularea exclusiv a acelor acte care presupun o prestație (adică transferul unui bun sau al unei valori dintr-un patrimoniu în altul, în schimbul unei contraprestații). Or, în cazul unor contracte de garanție, nu există nici contraprestație, nici transfer de bunuri sau alte valori, astfel încât contractele de garanție nu pot fi anulate în baza acestui temei juridic.

În probațiune, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.

În drept, apelanta invocă prevederile legale menționate în cuprinsul apelului.

Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimatul Cabinete Asociate de Practicieni în insolvență (P1) & (P2), a solicitat respingerea apelului formulat de (D) CZ Spol s.r.o., respingerea apelului formulat de (As), în calitate de administrator special desemnat, în nume propriu și în reprezentarea (D) RO SRL, ca neîntemeiate, și menținerea sentinței apelate ca fiind temeinică și legală.

În susținerea poziției sale procesuale, arată că, urmare a verificărilor efectuate de fostul administrator judiciar, acesta a identificat faptul că, în data de 11.10.2019, debitoarea a încheiat un contract de împrumut cu asociatul majoritar (D) CZ Spol s.r.o., împrumut garantat cu ipotecă mobiliară asupra conturilor bancare ale debitoarei, ipotecă mobiliară asupra bunurilor mobile ale debitoarei, ipotecă imobiliară și ipotecă mobiliară asupra creanțelor debitoarei. Prin urmare, cu o lună înainte de deschiderea procedurii de insolvență, ca urmare a cererii de deschidere a procedurii formulate de societatea debitoare, aceasta procedează la garantarea împrumutului cu dobândă obținut de la (D) CZ Spol s.r.o., ce are calitatea de asociat majoritar al debitoarei, cu 76,0935% din capitalul social al (D) RO S.R.L., cu bunurile imobile constând în teren și construcții, bunurile mobile, conturile și creanțele debitoarei, încheind astfel 3 contracte de garanție.

Prevederile art. 117 din Legea 85/2014 sunt foarte clare și consideră că cele 3 contracte de garanție încheiate cu o lună înainte de deschiderea procedurii de insolvență a debitoarei se încadrează în prevederile art. 117 alin. 2) lit. e) coroborat cu prevederile alin. 4) lit. a) din Legea 85/2014.

Prima condiție reglementată de art. 117 din Legea 85/2014 este ca actul ce formează obiectul acțiunii în anulare să fie încheiat în cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii insolvenței, adică în perioada suspectă. Consideră că această condiție este îndeplinită, întrucât încheierea celor trei contracte de garanții a avut loc în data de 14.10.2019, respectiv cu o lună înainte de deschiderea procedurii de insolvență, 29.11.2019, încadrându-se astfel în cei doi ani anteriori deschiderii procedurii insolvenței.

A doua condiție pentru introducerea și respectiv admiterea unei acțiuni întemeiate pe dispozițiile art. 117 din Legea nr, 85/2014 este cea a dovedirii caracterului fraudulos al actului. Apreciază că cele trei contracte de garanții se încadrează perfect la prevederile art. 117 alin. 2 lit. e) – constituirea unui drept de preferință pentru o creanță care era chirografară, în cele 6 luni anterioare deschiderii procedurii.

Se întâmplă în foarte multe cazuri ca anterior deschiderii procedurii insolvenței, debitorul să procedeze la efectuarea unor operațiuni controversate, scopul urmărit fiind ascunderea anumitor bunuri de creditori, ararea anumitor avantaje injuste, etc. De foarte multe ori, debitorii neonești procedează practic la o așa zisă pregătire a insolvenței, alegând să își pună la adăpost activele importante, prin perfectarea unor tranzacții fictive sau artificiale. Pericolul social generat de asemenea practici este unul evident, legiuitorul român incriminând, prin intermediul art. 239 Cod penal infracțiunea de abuz de încredere prin fraudarea creditorilor.

În ceea ce privește acțiunea întemeiată pe dispozițiile art. 117 din Legea 85/2014, în doctrina de specialitate este considerată o adevărată acțiune în reîntregirea patrimoniului debitorului.

În prezenta speță există un contract de împrumut cu dobândă garantat prin trei contracte de garanții încheiate între societatea debitoare și asociatul majoritar al societății, prin care debitoarea a garantat împrumutul obținut de la asociatul majoritar cu ipoteci și cu universalitatea bunurilor din patrimoniul debitoarei, conturi bancare, creanțe.

Pentru exercitarea acțiunii în anulare prevăzută de acest text legal, se cere dovedirea participării la fraudă a cocontractanților, respectiv faptul că frauda există în cazul în care părțile cunoșteau starea de insolvență a debitorului în momentul încheierii actului în cauză.

Menționează faptul că societatea debitoare, prin administrator (As) a notificat AJFP (...) cu privire la intenția de deschidere a procedurii de insolvență în data de 13.11.2019, a depus cerere de deschidere a procedurii de insolvență în 26.11. 2019, iar procedura s-a deschis la data de 29.11.2019. Atât contractul de împrumut încheiat în 11.10.2019, cât și cele trei contracte de garanție, încheiate în data de 14.10.2019, au fost încheiate între SC (D) RO SRL prin administrator (As) și (D) CZ Spol s.r.o. reprezentată în mod legal tot de (As), în calitate de mandatar. Societatea (D) RO SRL are asociați pe: asociat majoritar pe (D) CZ Spol s.r.o., care deține 76,0935% din capitalul social al debitoarei, asociat (As) care deține 23,9065% din capitalul social al debitoarei.

Aceste trei contracte de garanții încheiate cu o lună înainte de deschiderea procedurii sunt încheiate în dauna creditorilor, întrucât atât debitorul – prin administrator (As) care este și asociat, cât și asociatul majoritar, cunoșteau starea de insolvență a debitoarei, cât timp chiar debitoarea a formulat cererea de deschidere a procedurii de insolvență și, cu toate acestea, debitoarea garantează cu toate bunurile sale, creanțele și conturile, împrumutul de la asociat. Prin aceste operațiuni s-a urmărit, de fapt, nașterea unei creanțe și crearea unui rang de preferință în favoarea creditorului (D) CZ Spol s.r.o., pentru că în absența încheierii acestor contracte de garanții, creanța creditorului (D) CZ Spol s.r.o. s-ar încadra în prevederile art. 161 pct. 10 lit. a) din Legea 85/2014.

Este evident că aceste contracte de garanții încheiate cu o lună înainte de deschiderea procedurii insolvenței au avut un singur scop, respectiv favorizarea creditorului (D) CZ Spol s.r.o., în condițiile în care creanțele beneficiare ale unei cauze de preferință, spre deosebire de celelalte grupe de creanțe prevăzute la art. 161 din Legea 85/2014, se îndestulează cu prioritate și integral din bunurile aduse în garanție. Astfel, prin încheierea acestor contracte de garanții se ajunge la favorizarea creditorului (D) CZ Spol s.r.o. în detrimentul celorlalți creditori ai societății debitoare.

În doctrină, pentru a acționa fraudulos, presupune ca părțile implicate să acționeze cu rea-credință, cu vinovăție, condiție care, în cazul de față consideră că a fost demonstrată prin faptul că cele trei contracte de garanție vizează toate bunurile debitoarei, mobile și imobile, creanțe, conturi, pentru a sustrage aceste bunuri de la urmărirea lor de către ceilalți creditori ai societății. Toate acestea au fost efectuate cu rea-credință, în scop fraudulos, cauzându-se un real prejudiciu creditorilor înscriși la masa credală a societății.

De asemenea, este îndeplinită și condiția raportului de cauzalitate între faptă și prejudiciu, cele trei contracte de garanție fiind încheiate în (D) RO SRL prin administrator și asociat (As), care deține 23,9065% din capitalul social, și asociatul majoritar al debitoarei, (D) CZ Spol s.r.o. – reprezentată prin (As), în calitate de mandatar – care deține 76,9035% din capitalul social.

Astfel, din motivele prezentate mai sus, se observă că toate părțile implicate în actele anulate prin Sentința nr. (...)/F/2020 cunoșteau starea de insolvență a societății, iar la momentul încheierii acestor contracte, prin acțiunile lor, cu vinovăție, urmăreau lezarea drepturilor creditorilor prin crearea unei creanțe cu un rang de preferință, acel împrumut de la asociat fiind garantat cu toate bunurile debitoarei.

A treia condiție pe care trebuie să o îndeplinească actul apreciat “fraudulos” sau operațiunea frauduloasă este aceea ca, prin actul respectiv, creditorii să fie prejudiciați material, cu alte cuvinte, prin încheierea acestuia, creditorii să fie puși în situația de a recupera mai puțin decât în cazul în care actul respectiv nu ar fi fost încheiat.

După cum a arătat deja, contractele de garanții încheiate cu o lună înainte de deschiderea procedurii insolvenței au avut un singur scop, respectiv favorizarea creditorului (D) CZ Spol s.r.o., în condițiile în care creanțele beneficiare ale unei cauze de preferință, spre deosebire de celelalte grupe de creanțe prevăzute la art. 161 din Legea 85/2014, se îndestulează cu prioritate și integral din bunurile aduse în garanție. Astfel, prin încheierea acestor contracte de garanții se ajunge la favorizarea creditorului (D) CZ Spol s.r.o. în detrimentul celorlalți creditori ai societății debitoare.

Contrar celor susținute prin apelul formulat de (D) CZ Spol s.r.o., creanța acestui creditor este o creanță chirografară născută anterior deschiderii procedurii, întrucât contractul de împrumut a fost încheiat la data de 11.10.2019, înainte de deschiderea procedurii.

Apelantul (D) CZ precizează în apelul formulat că creditorii (D) RO SRL “nu au suferit nicio daună, potențialul impact economic al garanției fiind neutralizat de împrumutul acordat, care a majorat patrimoniul (D) RO SRL.

Face trimitere la prevederile Contractului de împrumut, la pct. 3, cap. 5, la cap. 7.

Este evident faptul că prin contractul de împrumut sunt stabilite anumite clauze de neîndeplinire a obligațiilor și de condiționare a acordării acestor împrumuturi, dar aceste sume sunt cerute și acordate în cunoștință de cauză chiar pentru o asemenea situație. Mai mult chiar, prima sumă este plătită de creditor cu 6 zile înainte de a depune cererea de deschidere a procedurii, iar a doua sumă după depunerea cererii și două zile înaintea deschiderii procedurii. Se poate observa așadar că părțile nu au respectat condițiile stabilite chiar de ele prin contractul de împrumut garantat cu aceste contracte de garanție anulate de prima instanță.

Consideră că judecătorul-sindic, în mod corect a apreciat că cele trei contracte de garanție subsecvente contractului de împrumut au natura unei operațiuni frauduloase: “pentru aceste trei contracte de garanție se menține caracterul fraudulos în dauna creditorilor, întrucât (D) CZ Spol s.r.o. nu poate invoca necunoașterea legii, acesta asumându-și riscul anulării acestor acte, în baza legii insolvenței, în cazul intrării societății în procedură.

Pentru a face o analiză cât mai complexă a speței, a încercat chiar să facă o paralelă cu un credit bancar pe care l-ar fi accesat debitoarea în asemenea condiții, încercând să înlocuiască asociatul finanțator cu un terț finanțator, adică cu o bancă. În opinia sa, orice bancă ar fi refuzat acordarea unui împrumut cu acest scop și în aceste condiții, pentru că în urma unei elementare verificări, ar fi rezultat debitele și executările silite pornite de (...) și starea iminentă de insolvență a debitoarei.

În drept, invocă prevederile art. 117 alin. 2) lit. e) coroborat cu prevederile alin. 4) lit. a), art. 118, art. 122 din Legea 85/2014.

Examinând apelurile formulate, prin prisma motivelor invocate de apelanți, Curtea de Apel a constatat că acestea sunt întemeiate și le-a admis, pentru următoarele considerente:

Încheierea contractului de împrumut, anterior încheierii celor trei contracte de garanție, precum și clauzele acestor contracte, au fost în mod corect reținute de instanța de fond, nefiind contestate nici de părți în apel.

Instanța de fond a reținut în mod corect că prin contractul de împrumut încheiat între pârâte, la data de 11.10.2019, s-a prevăzut că suma de până la 1.000.000 euro este acordată cu titlu de împrumut pentru plata cauțiunii judiciare dintr-un dosar aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și pentru necesități operaționale și de investiții ale debitoarei, iar la art. 6 din acest contract se reglementează o serie de garanții ce urmează a se încheia între părți, la data de 14.10.2019 fiind încheiate, în aplicarea acestei clauze din contractul de împrumut, trei contracte de garanție, respectiv contractul de ipotecă mobiliară asupra conturilor bancare, contractul de ipotecă mobiliară asupra creanțelor și contractul de ipotecă imobiliară autentificat de BNP (...) sub nr. (...) din 14.10.2019, contracte ce fac obiectul prezentului dosar.

De asemenea, instanța de fond a reținut în mod corect că la data de 06.11.2019 se consemnează de către pârâta (D) CZ Spol s.r.o., împrumutătorul din contractul de împrumut, la (Banca), suma de 994.401 lei, la dispoziția Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu titlu de cauțiune achitată în numele debitoarei și pentru aceasta. S-a mai reținut că pârâta (D) CZ Spol s.r.o. este asociat majoritar al debitoarei (D) RO S.R.L., iar la data de 29.11.2019, față de debitoarea (D) RO S.R.L. s-a deschis procedura generală a insolvenței.

Judecătorul sindic, deși a constatat că acest contract de împrumut nu poate fi apreciat ca și o operațiune frauduloasă a debitoarei în dauna creditorilor, cele trei contracte de garanție subsecvente au această natură, fiind incidente, în opinia sa, atât prevederile art. 117 alineat 1 litera e), cât și cele ale alineatului 4 litera a) al aceluiași articol din Legea nr. 85/2014.

Curtea a reținut, pentru început, că în speță nici nu s-a invocat de către administratorul judiciar reclamant caracterul fraudulos al contractului de împrumut.

Analizând clauzele contractelor încheiate între părți, precum și contextul în care acestea au fost încheiate, Curtea de Apel a constatat că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 117 alineat 1 litera e) din Legea nr. 85/2014, iar pârâtele apelante au răsturnat prezumția de fraudă instituită de lege, astfel încât cele trei contracte nu pot fi anulate nici în temeiul dispozițiilor alineatului 4 litera a) al aceluiași text de lege.

Astfel, așa cum în mod întemeiat arată apelantele, în cauză nu sunt întrunite condițiile reglementate de art. 117 alineat 1 litera e), întrucât creanța creditoarei nu a fost chirografară, iar apoi a devenit una garantată, ca urmare a încheierii contractelor de garanție, ci creanța a fost una garantată încă de la momentul nașterii sale, născându-se concomitent cu dreptul de preferință, și nu anterior, cum cere textul de lege. Din cuprinsul contractului de împrumut, ale cărui clauze au fost reținute în mod corect de instanța de fond, rezultă în mod expres că intenția comună și reală a părților a fost, fără dubiu, aceea ca această creanță să fie încă din momentul nașterii sale una garantată, fiind arătate în mod detaliat și garanțiile care se constituie în favoarea creditoarei, prin încheierea însă în mod separat a unor contracte de garanție. Împrejurarea că aceste contracte au fost încheiate în mod separat, după trei zile de la data încheierii contractului de împrumut, nu conduce la concluzia că această creanță era una chirografară la momentul nașterii sale, câtă vreme înțelegerea părților, concretizată în cuprinsul contractului de împrumut, este una clară, respectiv aceea ca împrumutul să fie unul garantat, de la bun început, beneficiind de garanțiile descrise în mod expres și în detaliu în cuprinsul său, doar încheierea propriu-zisă a contractelor de garanție fiind făcută separat, însă în același context și în baza înțelegerii părților.

Așadar, în speță, nu este îndeplinită ipoteza prevăzută de textul de lege indicat, nefiind constituit, prin încheierea celor trei contracte de garanție, un drept de preferință pentru o creanță anterioară, care era chirografară, ci creanța s-a născut ca fiind una garantată, concomitent cu nașterea garanțiilor. Susținerile apelantelor în acest sens sunt întemeiate, iar instanța de fond a aplicat în mod greșit aceste dispoziții legale la situația de fapt greșit apreciată.

Instanța a reținut și dispozițiile art. 2371 Cod civil care reglementează garanția constituită în avans și care prevăd că, în cazul în care garanția este constituită pentru a garanta plata unei sume de bani, ipoteca este valabilă, chiar dacă, la momentul constituirii, debitorul nu a primit sau a primit doar în parte prestația în considerarea căreia a constituit ipoteca, astfel că, în speță, o dată în plus, modalitatea în care părțile au înțeles să constituie garanțiile este una valabilă, chiar dacă suma ce face obiectul contractului de împrumut nu a fost încă predată debitorului.

În sensul celor reținute mai sus sunt și dispozițiile art. 2387 Cod civil potrivit cărora ipoteca mobiliară se constituie prin încheierea contractului de ipotecă, însă ea produce efecte de la data la care obligația garantată ia naștere, iar constituitorul dobândește drepturi asupra bunurilor mobile ipotecate. Este adevărat că, potrivit art. 2377 din același act normativ, ipoteca asupra unui bun imobil se constituie prin înscrierea în cartea funciară, însă aceste dispoziții legale nu schimbă în speță caracterul de creanță garantată, potrivit înțelegerii părților la momentul încheierii contractului de împrumut.

În ceea ce privește celălalt temei juridic invocat de reclamant și reținut de instanța de fond, art. 117 alineat 4 litera a) din Legea nr. 85/2014, astfel cum s-a arătat mai sus, pârâtele au răsturnat prezumția de fraudă instituită de lege în sarcina lor.

Astfel cum în mod întemeiat arată apelantele, textul de lege nu instituie o prezumție absolută de fraudă în situația încheierii unor acte sau operațiuni, în cei doi ani anteriori datei deschiderii procedurii, cu persoanele aflate în raporturi juridice cu debitorul, respectiv cu un asociat deținând cel puțin 20% din capitalul societății, ci aceste acte pot fi anulate numai în situația în care se dovedește că sunt frauduloase, fiind încheiate în dauna creditorilor, legea însăși instituind o prezumție relativă de fraudă care însă poate fi răsturnată.

În analiza pretinsului caracter fraudulos al celor trei contracte de garanție, trebuie pornit, apreciază Curtea, de la împrejurarea că, așa cum s-a arătat și mai sus, în speță nu s-a invocat de către administratorul judiciar reclamant caracterul fraudulos al contractului de împrumut, precum și de la contextul în care acesta, precum și contractele de garanție accesorii lui, au fost încheiate.

Pârâtele apelante au arătat și în fața instanței de fond și în apel, iar susținerile lor sunt confirmate de actele dosarului, că acest contract de împrumut a fost încheiat la data de 11.10.2019, ca urmare a respingerii apelului pe care debitoarea l-a declarat în dosarul nr. (...)/2010 al Tribunalului (...), strămutat în apel la Curtea de Apel Alba Iulia, cu consecința rămânerii definitive a Sentinței nr. (...)/21.12.2015 a Tribunalului (...) prin care a fost obligată să plătească reclamantei SC (...) SA suma de 9.799.464 lei.

Din cuprinsul actelor dosarului rezultă că Decizia Curții de Apel Alba Iulia a fost pronunțată la data de 03.10.2019, fiind redactată la data de 22.01.2020 și comunicată debitoarei la data de 23.01.2020. La data de 05.11.2019 însă, debitoarea a înregistrat recurs împotriva acesteia, solicitând și suspendarea executării sale, până la soluționarea recursului, în condițiile în care la data de 31.10.2019 creditoarea reclamantă a început executarea silită împotriva sa, fiindu-i poprite conturile bancare pentru suma de 10.078.956, 64 lei reprezentând debit și cheltuieli de executare. Totodată, la data de 08.11.2019, debitoarea a formulat cerere de suspendare provizorie a executării Deciziei Curții de Apel Alba Iulia, solicitând judecarea ei de urgență și fără citarea părților. La data de 06.11.2019 a fost consemnată de către creditoarea din prezentul dosar, pârâta apelantă (D) CZ SPOL s.r.o., cauțiunea în cuantum de 994.401 lei, în numele și pe seama debitoarei SC (D) RO SRL, în dosarul aflat în recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție, iar la data de 12.11.2019, instanța supremă a soluționat cererea de suspendare provizorie în sensul respingerii ei pe considerente de ordin procedural, fără a fi analizată temeinicia ei. La data de 29.11.2019, s-a deschis procedura insolvenței împotriva debitoarei, ca urmare a cererii sale, debitoarea afirmând și în prezenta cauză că a solicitat intrarea sa în insolvență pentru a se pune sub protecția oferită de Legea nr. 85/2014, până la soluționarea recursului declarat în dosarul nr. (...)/2010.

Față de succesiunea acestor evenimente, este evident că acest contract de împrumut a fost încheiat pentru asigurarea fondurilor necesare debitoarei în vederea achitării cauțiunii datorate de aceasta în recursul ce urma a fi înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție, aspect menționat și în cuprinsul contractului, cu indicarea expresă a numărului de dosar și a cuantumului cauțiunii. Deși contractul prevede acordarea unui împrumut de până la 1.000.000 euro, nu există dovezi că ar fi fost predate efectiv debitoarei și alte sume de bani, în afară de cauțiunea pe care însăși creditoarea a achitat-o în numele debitoarei.

Cu privire la pretinsul caracter fraudulos doar al contractelor de garanție, Curtea apreciază că, dată fiind perioada foarte scurtă de timp pe care debitoarea a avut-o la dispoziție și imposibilității contractării unui credit bancar în acest timp, mai ales în contextul începerii executării silite împotriva sa și popririi conturilor sale bancare, pentru o creanță de aproximativ 2 milioane de euro, aspect recunoscut și de actualul administrator judiciar, acordarea unui împrumut în cuantum de până la 1 milion euro, fără constituirea nici unei garanții, nu putea fi acceptată de către nici o persoană, în legătură cu debitorul sau terță.

Așa cum s-a arătat mai sus, simpla încheiere a unor contracte de garanție cu un asociat al debitorului deținând cel puțin 20% din capitalul social, chiar cu o lună înainte de deschiderea procedurii, nu conduce la prezumția absolută că acestea au fost încheiate în dauna creditorilor. Aparent, instanța de fond a procedat în acest fel, considerând că pârâta creditoare cunoștea foarte bine posibilitatea anulării contractelor, dar a încheiat aceste contracte în dauna creditorilor și pe riscul său. Instanța de fond a tras concluzia caracterului fraudulos al actelor doar din împrejurarea că acestea au fost încheiate cu o lună înainte de deschiderea procedurii, cu asociatul majoritar la debitorului, ambele părți fiind reprezentate prin aceeași persoană.

Or, pe de o parte, legea nu instituie o prezumție absolută de fraudă, iar pe de altă parte, aspectele de fapt reținute mai sus nu relevă încheierea contractelor cu scopul de fraudare a drepturilor și intereselor creditorilor, ci contractul de împrumut și constituirea garanțiilor care a fost făcută tocmai în vederea acordării împrumutului, au avut drept scop împiedicarea executării silite a debitoarei și intrarea sa în insolvență, iar împrejurarea că acest scop nu a fost atins nu are nici o înrâurire asupra caracterului contractelor. Din nici o altă împrejurare nu rezultă că actele au fost încheiate în frauda creditorilor. Este adevărat că reprezentantul comun al pârâtelor cunoștea foarte bine starea de insolvență iminentă în care se afla debitoarea și situația ei patrimonială, însă nu trebuie omis faptul că acest contract de împrumut, însoțit de garanții, a fost încheiat imediat consecutiv respingerii apelului său de către Curtea de Apel Alba Iulia, ceea ce relevă faptul că această împrejurare a determinat încheierea lui, așa cum susțin și dovedesc pârâtele. În speță nu există alte elemente din care să rezulte că pârâtele au premeditat încheierea contractelor în scopul fraudării intereselor creditorilor.

În plus, așa cum în mod întemeiat arată apelantele, nu trebuie omis faptul că în patrimoniul debitoarei a intrat o sumă de bani din care creditorii se pot îndestula, chiar dacă creditorul apelant o va face cu prioritate, iar ca urmare a încheierii contractelor de garanție, patrimoniul debitorului nu s-a micșorat.

Pentru toate aceste motive, constatând temeinicia motivelor de apel invocate, Curtea de Apel, în baza art. 480 Cod de procedură civilă, a admis apelul formulat și a dispus schimbarea în totalitate a sentinței atacate, în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii formulate de administratorul judiciar. (Decizie redactată și rezumată de judecător Alina TITERLEA)

Domenii speta

Spete similare