Contestaţiei privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu. Art.715 alin. 3 Cod procedură civilă. Termen de formulare.

- art. 715 alin. 3 Cod procedură civilă

Potrivit art.715 alin. 3 Cod procedură civilă „Contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se poate face oricând înăuntrul termenului de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită”.

Curtea apreciază că prevederile art. 715 alin. 3 Cod procedură civilă reglementează posibilitatea formulării contestaţiei privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu pe tot parcursul executării silite, oricând înăuntrul termenului de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită.

Acest termen la care se face trimitere nu este termenul fix de prescripţie, ci este termenul particular de prescripţie aferent executării silite în discuţie, or, în cauză, în mod cert termenul de prescripţie nu s-a împlinit, instanţa de executare neconstatând împlinirea termenului de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită.

Termenul de formulare a contestaţiei la titlu este acelaşi pentru toate părţile, momentul expirării sale fiind momentul împlinirii termenului de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită. Întrucât termenul de prescripţie este supus întreruperii, conform prevederilor art. 709 Cod procedură civilă, efectele întrerupătoare ale fiecărui act de executare efectuat în cauză se repercutează asupra termenului de formulare a contestaţiei la titlu, neavând relevanţă faptul că actul de executare a fost efectuat de creditor şi nu de debitorul care a formulat contestaţia la titlu.

Prin sentinţa civilă nr. 736/25.10.2019, Tribunalul Argeş – Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal a respins ca tardiv formulată cererea de lămurire a dispozitivului Sentinţei Civile nr. 686/2015  formulată de reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu C. S.R.L..

Împotriva acestei hotărâri, reclamanţii au formulat recurs prin care au solicitat admiterea acestuia, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

În motivarea recursului, recurenta au invocat aplicarea greşită de către instanţa de fond a normelor de drept material, aspecte ce se circumscriu motivelor de casare prevăzute de art.488 alin.1 pct. 8 Cod procedură civilă.

Recurenta a arătat că prima instanţă a interpretat în mod eronat prevederile art. 709, art. 706 şi art. 715  alin 3 şi 4 Cod procedură civilă.

Arată recurenta reclamantă că în mod eronat instanţa de fond a aplicat dispoziţiile art. 706 coroborat cu art. 715 Cod procedură civilă, atunci când a avut în vedere data de 19.01.2016 (data depunerii de către C. S.R.L. a cererii de executare silită) ca fiind data de la care începe să curgă termenul de prescripţie de 3 ani, câtă vreme, raportat la dispoziţiile legale citate, termenul de prescripţie a fost întrerupt cu fiecare act de executare realizat în dosarul execuţional nr. x/2016, iar după fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripţie.

Astfel, recurenta a precizat că, chiar dacă, aşa cum a reţinut instanţa de fond, potrivit art. 715 alin. 3 Cod procedură civilă, contestaţia privind lămurirea şi întinderea titlului executoriu se poate face înlăuntrul termenului de prescripţie a dreptului de executare silită, referirea expresă a legiuitorului la instituţia prescripţiei conduce şi la dispoziţiile legale care stipulează întreruperea prescripţiei şi/sau suspendarea curgerii acesteia.

A subliniat recurenta reclamantă că orice act de natură să întrerupă cursul prescripţiei executării silite are drept rezultat începerea curgerii unui nou termen de prescripţie de 3 ani şi, pe cale de consecinţă, nu doar posibilitatea executării silite, dar şi cea a formulării unei contestaţii de natura celei care formează obiectul prezentului litigiu.

Spre exemplificare, recurenta reclamantă a făcut trimitere la Procesul-verbal întocmit de Biroul Executorului Judecătoresc D. la data de 27.03.2018 despre care se face vorbire în conţinutul Deciziei nr. 5616/2018 din 19.12.2018 pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. xxx/109/2016** şi a arătat că de la data de 27.03.2018 a început să curgă un nou termen de prescripţie de 3 ani, astfel că nu se poate aprecia că cererea care formează obiectul prezentei judecăţi ar fi tardiv formulată. 

Or, susţine recurenta reclamantă, în cazul de faţă, termenul de prescripţie la care instanţa s-a referit a fost întrerupt la fiecare dată la care debitorul a îndeplinit în mod voluntar un act de executare a obligaţiei impusă de instanţă (ca efect al dispoziţiilor art. 709, pct. 1 Cod procedură civilă), precum şi cu fiecare act de executare îndeplinit în cursul executării silite (ca efect al dispoziţiilor art. 709 pct. 4 Cod procedură civilă), iar ultimul act de executare a fost Procesul-verbal din data de 14 mai 2019.

A fost achitată taxa judiciară de timbru.

Intimata-pârâtă S.C. C. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea  recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei civile recurate.

În motivare, a arătat că argumentele ce fac obiectul recursului nu au fost invocate de recurenţi la fond până la închiderea dezbaterilor, prin recursul declarat recurenţii aduc înscrisuri şi argumente noi faţă de cele afirmate la fond, arătând că termenul de prescripţie ar fi fost întrerupt prin actele executorului întocmite la data de 07.05.2019 şi 14.05.2019, dar şi prin procesul verbal de constatare de la data de 27.03.2018, acest înscris fiind depus în susţinerea recursului.

A mai arătat că termenul de la art. 715 alin. 3 Cod procedură civilă este un termen de decădere, contestaţia la titlu putând fi formulată cel mai târziu în termen de 3 ani de la data naşterii dreptului de a obţine executarea silită, termen care a început să curgă de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, respectiv data de 04.11.2015, data rămânerii definitive a sentinţei civile nr. 686/19.06.2015 pronunţată de Tribunalul Argeş. Or, potrivit art. 2548 din Codul civil termenele de decădere nu sunt supuse suspendării şi întreruperii, iar recurenţii nu au probat existenţa vreunei forţe majore, nici exercitarea unei acţiuni în justiţie care să conducă la realizarea vreunui drept, în condiţiile în care aceştia au renunţat expres la alte două contestaţii la titlu în cursul anului 2016, caz în care sunt aplicabile dispoziţiile art. 2539, alin. 2 din Codul civil.

A mai precizat că recurenţii nu au efectuat nici un act voluntar de executare care să conducă la întreruperea termenului de prescripţie timp de peste de 3 ani de la data rămânerii definitive a titlului executoriu şi nici nu au întreprins vreun act întreruptiv al prescripţiei care să le profite. Or, cauzele întreruptive de prescripţie îşi produc efectele prevăzute de lege numai dacă intervin după ce prescripţia a început să curgă şi înainte ca ea să se împlinească.

Prin urmare, intimata pârâtă a concluzionat că procesele verbale din 05.04.2019, 07.05.2019 şi 14.05.2019, emise de executorul judecătoresc în dosarul de executare nr. x/2016 sunt acte de executare emise după împlinirea termenului de prescripţie pentru recurenţi, primele acte pe care a început să le execute de bună voie sunt în aprilie 2019, termenul de 3 ani expirând din ianuarie 2019 pentru recurenţi.

Pe fond, mai arată că, odată transformată contestaţia la executare în contestație la titlu nu s-a invocat niciun fel de apărare, în cuprinsul contestației la titlu nu se invocă niciun fel de argumente, ci exclusiv chestiuni de executare şi consideră că argumentele din recurs sunt în afara situatei de fapt, ele nu pot fi analizate direct în recurs având în vedre că ele nu au fost invocate la fond.

În drept, au fost invocate dispoziţiile codului de procedură civilă.

Prin cererea înregistrată la data de 14.10.2020, sub nr. xxxx/1/2020, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal, pârâta C. S.R.L. E. a solicitat strămutarea judecăţii cauzei.

Prin încheierea nr. 6126/18.11.2020, Înalta Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal a admis cererea formulată de petenta C. S.R.L. privind strămutarea cauzei ce face obiectul dosarului nr. xxxx/109/2019 al Curţii de Apel Piteşti, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi a dispus strămutarea acestui dosar la Curtea de Apel Braşov, Secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Curtea de Apel Piteşti, prin încheierea din 20.11.2020 a luat act de strămutarea recursului declarat de reclamanţii A. şi B., intimaţi fiind pârâţii C. S.R.L. şi Primarul Municipiului E. şi a dispus înaintarea cauzei la Curtea de Apel Braşov, Secţia de contencios administrativ şi fiscal.

În recurs nu au fost administrate probe noi.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Instanţa de fond a admis excepţia tardivităţii formulării acţiunii raportat la prevederile art. 715 alin. 3 Cod procedură civilă, apreciind că termenul de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 689/19.06.2015 pronunţată de Tribunalul Argeş şi rămasă definitivă prin decizia nr. 1836/R/04.11.2015 a Curţii de Apel Piteşti s-a împlinit la data de 04.11.2018.

Curtea apreciază că instanţa de fond nu a interpretat corect prevederile art. 715 alin. 3 Cod procedură civilă.

Potrivit acestui articol „Contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se poate face oricând înăuntrul termenului de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită”.

Contrar celor reţinute de instanţa de fond, Curtea apreciază că prevederile art. 715 alin. 3 Cod procedură civilă reglementează posibilitatea formulării contestaţiei privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu pe tot parcursul executării silite, oricând înăuntrul termenului de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită.

Acest termen la care se face trimitere nu este termenul fix de prescripţie, ci este termenul particular de prescripţie aferent executării silite în discuţie, or, în cauză, în mod cert termenul de prescripţie nu s-a împlinit, instanţa de executare neconstatând împlinirea termenului de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită.

Termenul de formulare a contestaţiei la titlu este acelaşi pentru toate părţile, momentul expirării sale fiind momentul împlinirii termenului de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită. Întrucât termenul de prescripţie este supus întreruperii, conform prevederilor art. 709 Cod procedură civilă, efectele întrerupătoare ale fiecărui act de executare efectuat în cauză se repercutează asupra termenului de formulare a contestaţiei la titlu, neavând relevanţă faptul că actul de executare a fost efectuat de creditor şi nu de debitorul care a formulat contestaţia la titlu.

În concluzie, întrucât nu s-a constatat împlinirea termenului de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită, aceasta fiind în derulare, nu se poate considera împlinit termenul de a formula contestaţie la titlu, excepţia tardivităţii cererii fiind în mod greşit admisă.

Pentru aceste motive, în baza art. 498 alin. 2 Cod procedură civilă şi art. 145 alin. 3 Cod procedură civilă,  Curtea va admite recursul formulat, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Covasna.

Domenii speta

Spete similare