Tâlhărie calificată. Conducere fără permis. Conducere sub influenţa alcoolului. Influenţarea declaraţiilor. Reindividualizarea judiciară a pedepselor sub aspectul modalităţii de executare a acestora. Modalitatea greşită de aplicare a pedepselor

Decizie 240 din 07.04.2021


DREPT PENAL

Tâlhărie calificată. Conducere fără permis. Conducere sub influenţa alcoolului. Influenţarea declaraţiilor. Reindividualizarea judiciară a pedepselor sub aspectul modalităţii de executare a acestora. Modalitatea greşită de aplicare a pedepselor complementare şi accesorii

- art. 233 și art. 234 Cod penal

- art. 45 alin. 1, alin. 3 lit. a) și alin. 5 Cod penal

- art. 65 alin. 3, art. 66 alin. 1 lit. a) și b) și n), art. 67 alin. 1 și 2 și art. 68 alin. 1 lit. c) Cod penal

- art. 177 Cod penal

Din cuprinsul dispoziţiilor art. 233 Cod penal rezultă natura complexă a infracțiunii de tâlhărie şi faptul că ea presupune, între altele, pe de o parte, sub aspectul elementului material al laturii obiective, o acțiune principală de luare a bunului și o acțiune adiacentă de violență fizică sau morală. Ele trebuie să se afle într-un raport de intercondiționare, deoarece, altfel, activitatea subiectului activ nu mai poate fi considerată infracțiunea unică de tâlhărie, ci trebuie disociate și examinate distinct actele de furt și cele de violență. Sub aspectul laturii subiective s-a reţinut că, aceasta, la rândul ei, prezintă o structură complexă, întrucât cuprinde intenția cu care se comit atât activitatea principală cât şi cea secundară. Intenția, în cazul infracțiunii de tâlhărie este una calificată atât prin scopul special urmărit de făptuitor, respectiv însușirea pe nedrept a bunului, cât şi prin folosirea violenței sau a amenințării.

Curtea, faţă natura infracțiunilor comise, împrejurările, modul și mijloacele de comitere a infracţiunilor imputate, gradul ridicat al pericolului social al acestora, mobilul şi scopul urmărit, urmarea produsă și care s-ar fi putut produce, persoana inculpaților și conduita procesuală a acestora, nivelul de educație, vârsta, situația socială și familială, a apreciat că în ce priveşte regimul de executare a pedepselor aplicate inculpaţilor, respectiv suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, acesta nu este apt să răspundă scopului preventiv şi de reeducare, cât şi principiului proporţionalităţii în sensul corectei adecvări a pedepsei penale faţă de situaţia de fapt şi scopul legii penale și că, în cazul inculpaților din prezenta cauză, numai o pedeapsă rezultantă cu închisoarea în cuantumul stabilit de prima instanță, cu executare însă în regim privativ de libertate este aptă să răspundă scopului preventiv şi de reeducare al inculpaţilor.

S-a constatat că prima instanţă nu a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi pentru nicio infracțiune aflată în concurs (ci în mod greșit, direct pedepsei principale rezultante), situaţie în care prevederile art. 45 alin. 1 Cod penal nu au fost respectate. Interzicerea unor drepturi este o pedeapsă complementară care se aplică pe lângă pedeapsa principală a închisorii în condiţiile prevăzute de art. 67 Cod penal. Având în vedere regimul de executare a pedepsei închisorii și anume în regim privativ de libertate, odată aplicată pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi, se impune aplicarea și a pedepsei accesorii a interzicerii exercitării acelorași drepturi, care au fost interzise ca pedeapsă complementară, conform art. 67 Cod penal. Prin urmare, se impunea aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi pentru fiecare infracțiune în parte, potrivit art. 67 alin. 1 și 2 Cod penal și apoi a pedepsei accesorii aferente, de asemenea pentru fiecare infracțiune în parte. Ulterior, potrivit art. 45 Cod penal, se stabilesc pedepsele complementare și accesorii ce urmează să se execute în cazul pluralității de infracțiuni.

Dacă referitor la persoana vătămată s-a apreciat că se justifică interzicerea dreptului inculpaților de a comunica cu aceasta în raport de specificul infracţiunii săvârşite, modalitatea de comitere și persoana acestora, interzicerea dreptului inculpaților de a comunica cu membrii de familie ai acesteia nu este justificată. În cauză nu s-a dovedit că fapta săvârşită de inculpaţi a dus la traumatizarea psihică a acestora sau că aceștia s-ar afla într-o stare de pericol, care să justifice aplicarea acestei sancțiuni. Art. 177 Cod penal definește ce se înțelege prin ,,membru de familie”, însă instanței îi revine obligația de a arăta motivat, prin raportare la datele speței, de ce apreciază că se impune o astfel de pedeapsă și care sunt în concret persoanele din familia victimei cu care inculpatului îi este interzis să comunice.

Curtea de Apel Oradea – Secția penală și pentru cauze cu minori

Decizia penală nr. 240 din 7 aprilie 2021

Prin Sentinţa penală penală nr. (...)/2020 din data de 5 noiembrie 2020 pronunţată de Judecătoria (...),

1. În baza art. 234 alin. (1) lit. d) Cod penal, în raport cu art. 233 şi 230 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 2 şi Cod procedură penală şi art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată, a fost condamnat inculpatul (I1), posesor al C.I., (...), CNP (...), cu domiciliul în (...), cu domiciliul procesual ales în (...), la pedeapsa închisorii de 2 ani de zile.

În baza art. 335 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 2 Cod procedură penală şi art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere fără permis, a fost condamnat inculpatul (I1) la pedeapsa închisorii de 9 luni închisoare.

În baza art. 336 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 2 şi Cod procedură penală şi art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere sub influenţa alcoolului, a fost condamnat inculpatul (I1) la pedeapsa închisorii de 9 luni închisoare.

În temeiul art. 38 Cod penal, s-a constatat că faptele comise sunt concurente şi, în conformitate cu dispoziţiile art. 39 alin. (1) lit. b) Cod penal, s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare, reprezentând 1/3 din totalul celorlalte pedepse aplicate, urmând ca pedeapsa stabilită în sarcina inculpatului (I1) să fie de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În temeiul art. 91 alin. (1) Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de supraveghere de 4 ani conform art. 92 alin. 1 Cod penal.

Pe durata termenului de supraveghere s-a stabilit obligaţia ca inculpatul să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. 1 lit. a) - e) Cod penal:

- să se prezinte la serviciul de probaţiune (...) la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea;

- să anunţe în prealabil schimbarea locuinţei si orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă;

În temeiul art. 93 alin. 2 lit. b) Cod penal a fost obligat inculpatul să frecventeze două programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. 2 lit. a) Cod penal a fost obligat inculpatul să urmeze un curs de pregătire şcolară.

În temeiul art. 93 alin. 3 Cod penal s-a stabilit că inculpatul, pe parcursul termenului de supraveghere, va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 120 zile în cadrul Primăriei municipiului (L1) sau în cadrul Primăriei (L2).

S-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 96 Cod penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 66 Cod penal i s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, drepturile prev. de art. 66 lit. a) şi b), precum şi, în condiţiile art. 66 lit. n), dreptul de a comunica cu victima sau cu membrii de familie ai acesteia.

S-a constatat că inculpatul a fost reţinut prin ordonanţa de reţinere din 20.09.2019 în dosar (...)/P/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria (...), arestat preventiv prin încheierea penală nr. (...)/20.09.2019 a judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Judecătoriei (...), măsură înlocuită cu măsura arestului la domiciliu prin încheierea penală nr. (...)/07.10.2019, definitivă la 10.10.2019, menţinută până la 01.02.2020, conform încheierii penale nr. (...)/30.01.2020 pronunţată în dosar nr. (...)/2019/a1.5.

În temeiul art. 274 alin. (1) şi (2) Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în folosul statului în sumă de 1000 lei.

2. În baza art. 234 alin. (1) lit. d) Cod penal, în raport cu art. 233 şi 230 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 2 şi Cod procedură penală şi art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată, a fost condamnat inculpatul (I2), posesor al C.I. (...), CNP (...), cu locuinţa efectivă în (...), cu domiciliul procesual ales în (...), la pedeapsa închisorii de 2 ani de zile.

În baza art. 272 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 2 şi Cod procedură penală şi art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, pentru săvârşirea infracţiunii de influenţarea declaraţiilor, a fost condamnat inculpatul (I2) la pedeapsa închisorii de un an închisoare.

În temeiul art. 38 Cod penal, s-a constatat că faptele comise sunt concurente şi, în conformitate cu dispoziţiile art. 39 alin. (1) lit. b) Cod penal, s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 4 luni închisoare, reprezentând 1/3 din totalul celorlalte pedepse aplicate, urmând ca pedeapsa stabilită în sarcina inculpatului (I2) să fie de 2 ani şi 4 luni închisoare.

În temeiul art. 91 alin. (1) Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de supraveghere de 4 ani conform art. 92 alin. 1 Cod penal.

Pe durata termenului de supraveghere s-a stabilit obligaţia ca inculpatul să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. 1 lit. a) - e) Cod penal:

- să se prezinte la serviciul de probaţiune (...) la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea;

- să anunţe în prealabil schimbarea locuinţei si orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă;

În temeiul art. 93 alin. 2 lit. b) Cod penal a fost obligat inculpatul să frecventeze două programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. 2 lit. a) Cod penal a fost obligat inculpatul să urmeze un curs de pregătire şcolară.

În temeiul art. 93 alin. 3 Cod penal s-a stabilit că inculpatul, pe parcursul termenului de supraveghere, va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 120 zile în cadrul Primăriei municipiului (L1) sau în cadrul Primăriei (L2).

S-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 96 Cod penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 66 Cod penal i s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, drepturile prev. de art. 66 lit. a) şi b), precum şi, în condiţiile art. 66 lit. n), dreptul de a comunica cu victima sau cu membrii de familie ai acesteia.

S-a constatat că inculpatul a fost reţinut prin ordonanţa de reţinere din 20.09.2019 în dosar (...)/P/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria (...), arestat preventiv prin încheierea penală nr. (...)/20.09.2019 a judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Judecătoriei (...), măsură înlocuită cu măsura arestului la domiciliu prin încheierea penală nr. (...)/07.10.2019, definitivă la 10.10.2019, menţinută până la 01.02.2020, conform încheierii penale nr. (...)/30.01.2020 pronunţată în dosar nr. (...)/2019/a1.5.

În temeiul art. 274 alin. (1) şi (2) Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în folosul statului în sumă de 900 lei.

S-a constatat că persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria (...) la data de 24.10.2019 în dosarul (...)/P/2019 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest la domiciliu a inculpatului (I1), cu domiciliul în (...) cu domiciliul procesual ales în (...), trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor de tâlhărie calificată (coautor), prev. de art. 234 alin. (1) lit. d) Cod penal, în rap. cu art. 233 Cod penal, în rap. cu art. 230 alin. (1) Cod penal, conducere fără permis, prev. de art. 335 alin. (1) Cod penal și conducerea sub influența alcoolului, prev. de art. 336 alin. (1) Cod penal, toate cu aplic. art. 38 alin. (1) și (2) Cod penal şi a inculpatului (I2), cu domiciliul în (...), cu domiciliul procesual ales în (...), trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor de tâlhărie calificată (coautor), prev. de art. 234 alin. (1) lit. d) Cod penal, în rap. cu art. 233 Cod penal, în rap. cu art. 230 alin. (1) Cod penal și influențarea declarațiilor, prev. de art. 272 alin. (1) Cod penal, cu aplic. art. 38 alin. (1) Cod penal.

În fapt, prin actul de sesizare s-a reţinut, în esenţă, că inculpatul (I1), în data de (...).2019, în timpul nopții, respectiv în jurul orei 21:00, în timp ce se afla în loc. (L3), jud. (...), zona denumită popular „(L3) ...”, cu participaţia penală în calitate de coautor a inculpatului (I2), i-a sustras persoanei vătămate (Pv) autoturismul personal (marca (...), model (...), cu nr. (...), în vederea folosirii lui pentru a se deplasa pe drumurile publice (în calitate de șofer), după ce, în prealabil, împreună cu suspectul (I2) a ameninţat cu moartea şi cu acte de violență persoana vătămată şi a exercitat acte de violenţă asupra acesteia, în vederea comiterii furtului de folosință.

Totodată, s-a arătat că inculpatul (I1), în data de (...).2019, în intervalul orar 21:00 - 22:00, a condus autoturismul marca (...), model (...), cu nr. (...) (sustras anterior ca urmarea a comiterii presupusei infracţiuni de tâlhărie calificată) pe drumurile publice din loc. (L3) până în loc. (L4), (DJ ...), fără să dețină permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule. De asemenea, s-a mai reţinut că inculpatul (I1) în data de (...).2019, în intervalul orar 21:00 - 22:00, a condus pe drumurile publice, și anume din loc. (L3) spre loc. (L4) (ambele din jud. (...) pe D.J. ... autoturismul marca (...), model (...), cu nr. (...) (din posesia persoanei vătămate (Pv) ca urmarea a comiterii presupusei infracțiuni de tâlhărie calificată comisă de inculpat împreună cu inculpatul (I2), cu o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80g/l alcool pur în sânge, în concret, 1,78 g/l la momentul prelevării primei probe biologice (ora 23:30) şi 1,60 g/l alcool pur în sânge la momentul celei de a doua prelevări (ora 00:30).

Cu privire la inculpatul (I2) s-a reţinut că în data de (...).2019, în timpul nopții, respectiv în jurul orei 21:00, în timp ce se afla în loc. (L3), jud. (...), zona denumită popular „(L3) ...”, cu participaţia penală în calitate de coautor a inculpatului (I1), i-a sustras persoanei vătămate (Pv) autoturismul personal (marca (...), model (...), cu nr. (...) ), în vederea folosirii lui pentru a se deplasa pe drumurile publice (în calitate de pasager), după ce în prealabil, împreună cu inculpatul (I1) a amenințat cu moartea și cu acte de violență persoana vătămată și a exercitat acte de violență asupra acesteia, în vederea comiterii furtului de folosință.

Totodată, s-a mai reţinut că inculpatul (I2), în data de (...).2019, pe timpul nopții (după momentul comiterii infracțiunii de tâlhărie calificată reținută mai sus), a amenințat persoana vătămată cu moartea, în vederea influențării declarațiilor sale, în sensul de a nu sesiza organele de urmărire penală (întrucât inculpatul avea probleme cu poliţia şi dosare penale pe rol).

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: fișa de intervenție la eveniment (fila 90 dosar U.P.); proces verbal de consimțământ, cererea de analiză, buletinul de examinare clinică, procesul verbal de recoltare a probelor biologice (filele 92-95 dosar U.P.); declarația persoanei vătămate (Pv) (filele 96-99 dosar U.P.); proces-verbal de verificare a numitului (I1) în baza de date IPJ (fila 100 dosar U.P.); procesul-verbal întocmit de către procurorul de caz (fila 101 dosar U.P.); proces verbal de cercetare la fața locului și planșa foto aferentă (103-113 dosar U.P.); declarațiile martorilor (M1), (M2), și (M3) (114-120 dosar U.P.); declarațiile inculpatului (I1) din data de 20.09.2019 (filele 35-36 dosar U.P.); declarațiile inculpaților (I1) (filele 75-76, 78-79, 87-88 dosar U.P.) și (I2) (filele 81-82, 84-85 dosar U.P.); încheierile de ședință din data de 07.10.2019, respectiv 10.10.2019 (filele 62,69 dosar U.P.); buletinul de analiză toxicologică nr. (...)Al/1098-1099 din 21.09.2019 (fila 121 dosar U.P.); acordul de mediere încheiat între inculpați și persoana vătămată (filele 124-126 dosar U.P.); procese verbale de investigații (filele 127-128 dosar U.P.); raportul de constatare criminalistică nr. 117.(...) din data de 10.10.2019 (filele 133-146 dosar U.P.); înscris-copie Sentința penală nr. (...)/2019 emisă de către Jud. (...) (filele 147-149 dosar U.P.); caziere judiciare ale inculpaților (filele 154-155 dosar U.P.); înscrisuri.

Persoana vătămată (Pv) nu s-a constituit parte civilă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei (...) la data de 24.10.2019 sub nr. dosar (...)/2019.

Prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei (...) nr. (...) din data de 14.02.2020 în baza art. 345 alin. (1) Cod procedură penală au fost respinse cererile şi excepţiile formulate de inculpaţi, în procedura de cameră preliminară şi s-a constatatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi s-a dispus începerea judecăţii.

Prin Încheierea nr. (...)/CCPF/2020 din data de 19.06.2020, s-a dispus respingerea contestaţiei formulate de inculpaţi, împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei (...) nr. (...) din data de 14.02.2020, ca nefondată.

La termenul de judecată din data de 21.10.2020 ulterior prezentării în baza art. 374 Cod procedură penală a actului de sesizare, instanţa i-a întrebat pe inculpaţi dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de părţi, aducându-li-se la cunoştinţă dispoziţiile art. 396 alin. (10) Cod procedură penală iar, în urma răspunsului pozitiv al acestora şi a audierii inculpaţilor care au recunoscut în integralitate acuzaţia formulată de procuror şi şi-au însuşit probele administrate în cursul urmăririi penale, instanţa a încuviinţat ca judecata să se desfăşoare potrivit procedurii abreviate a recunoaşterii învinuirii.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Cu privire la acuzaţia adusă inculpaţilor, în raport de dispoziţiile art. 396 alin. 2 şi 10 Cod procedură penală, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:

În data de (...).2020, în jurul orei 21:00, în timpul nopţii, în localitatea (L3), zona denumită popular (L3) ..., inculpaţii (I1) şi (I2), aflaţi sub influenţa băuturilor alcoolice (inculpatul (I1) 0,77 mg/l alcool pur în aerul expirat, conform testării cu aparatul Drager; inculpatul (I2) 0,05 mg/l alcool pur în aerul expirat, conform testării cu aparatul Drager), au deposedat persoana vătămată (Pv) de autoturismul personal marca (...), model (...), cu nr. (...), prin ameninţarea cu moartea şi cu exercitarea unor acte de violenţă, precum şi prin întrebuinţarea efectivă de violenţe.

Inculpaţii şi martora (M3) au fost transportaţi cu autoturismul de către persoana vătămată pe direcţia (L1) - (L4). La un moment dat inculpaţii au ameninţat-o pe persoana vătămată cu moartea şi cu acte de violenţă (spunându-i-se că va fi introdusă forţat în portbagaj, dacă nu se conformează) şi au agresat-o fizic prin tragere de haine până la ruperea tricoului în zona gâtului pentru ca aceasta să coboare şi să le predea autoturismul, deposedând-o în cele din urmă de vehiculul personal.

După scoaterea cu forţa din maşină a persoanei vătămate şi în timp ce aceasta încerca să fugă de inculpaţi, inculpatul (I2) a proferat din nou ameninţări cu moartea la adresa persoanei vătămate (Pv), pentru a încerca să-l determine să nu sesizeze organele de urmărire penală cu privire la cele petrecute, indicând că are probleme cu poliţia şi are cinci dosare pe rol.

La volanul autoturismului s-a urcat (I1) care se afla sub influenţa băuturilor alcoolice (cu o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, în concret 1,78 g/l la momentul prelevării primei probe biologice – ora 23:30 şi 1,60 g/l alcool pur în sânge la momentul celei de a doua prelevări, 00:30) şi nu poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule. Inculpatul (I1) a condus în jurul orelor 21:00 - 22:00 pe drumurile publice (DJ ...) din localitatea (L3) până în (L4), jud. (...), unde, împreună cu inculpatul (I2), au abandonat vehiculul cu cheile în contact, la circa 2 metri de imobilul cu nr. (...) din localitatea (L4), jud. (...), pe o stradă lăturalnică ce se intersectează cu DJ .... În apropierea locului de abandon s-au găsit o pătură (luată din interiorul autoturismului) şi un tricou pentru copii (folosit de către martora (M3), aruncate pe acoperişul unui imobil.

S-a reţinut că această situație de fapt rezultă din următoarea coroborare a mijloacelor de probă:

- fişa de intervenţie la eveniment – din cuprinsul căreia rezultă că la data de (...).2019, în localitatea (L4), pe o stradă laterală a DJ ... a fost observat autoturismul marca VW (...) cu numărul de înmatriculare (...), reclamat ca furat prin apelul SNUAU 112 de către persoana vătămată (Pv); au fost efectuate verificări în localitatea (L4), inculpatul (I1) fiind găsit la imobilul cu nr. (n2) din (L4), iar (I2) a fost găsit la imobilul cu nr. (n3) unde locuiau bunicii acestuia;

- proces verbal de recoltare mostre biologice, cerere de analiză şi fişa examenului clinic efectuat de către Centrul de Permanenţă (L5);

- declarația persoanei vătămate (Pv) (filele 96-99 dosar u.p.) care arată că în data de (...).2018, în jurul orelor 20:05 a fost de acord să îi ducă pe (I1) şi pe soţia lui care avea mâna ruptă la spitalul din (L1), iar la plecare, în autoturism s-a urcat şi (I2), pe bancheta din spate despre care ştia că este o persoană cu probleme, în sensul că este agresiv. Ajuns la Spitalul Municipal (L1) i-a aşteptat pe cei trei aproximativ 30 de minute, iar la ieşirea lor a observat că au avut un schimb de replici cu portarul instituţiei, ulterior aflând de la aceştia că au făcut scandal în incinta spitalului. La 20:35 a pornit spre localitatea (L4) şi pe traseu i-a auzit pe inculpaţi, aflaţi amândoi în stare de ebrietate, cum discutau pe limba ţigănească şi a dedus faptul că ar fi spus „o să îl aranjăm pe ăsta în seara asta” (fără să cunoască cu exactitate limba), însă şi-a continuat deplasarea. Inculpaţii i-au solicitat să oprească de mai multe ori, însă a refuzat, realizând că este în pericol, însă, în cele din urmă, în localitatea (L3) a oprit deoarece cei doi au început să strige la el. În acel moment (I1) i-a luat cheile din contact şi i-a solicitat să coboare, însă el a refuzat, cerându-i cheile înapoi de mai multe ori într-un interval de aproximativ 10 minute, perioadă în care a fost ameninţat verbal. (I2) a început să îl tragă de haine ca sa iasă din autoturism, ameninţându-l că dacă nu coboară îl va omorî. Apoi inculpaţii au coborât amândoi din autoturism şi au început să îl tragă afară până au reuşit să-i rupă tricoul, spunându-i amândoi că dacă nu coboară îl vor omorî şi îl vor băga în portbagajul autoturismului. După ce au reuşit să îl dea jos din maşină a fugit, fiindu-i frică de materializarea ameninţărilor, iar în timp ce fugea l-a auzit pe (I2) cum l-a ameninţat că îl va omorî pe el şi pe familia lui dacă va anunţa poliţia, menţionând că are cinci dosare pe rol. A arătat că nu a văzut cine a condus autoturismul, dar cheile erau la (I1). A declarat că nu le-a solicitat inculpaţilor nicio sumă de bani pentru transport şi nu au existat discuţii cu privire la acest aspect. Pătura găsită de către organele de poliţie îi aparţine, iar haina a văzut că o avea înfăşurată pe mână (M3). În final a declarat că nu doreşte ca inculpaţii să facă închisoare, nu are pretenţii de la aceştia decât să fie lăsat în pace el şi familia lui, nu a formulat plângere împotriva celor doi şi nici nu va formula în viitor;

- proces verbal de cercetare la faţa locului din care rezultă că în apropierea imobilului cu nr. (...) s-a găsit o pătură din material textil de culoare albă şi un tricou pentru copii; după examinarea criminalistică a autoturismului au fost găsite şi ridicate 16 urme papilare; de la persoana vătămată au identificat şi ridicat un tricou care era rupt în zona gâtului;

- planşe fotografice (filele 105-113);

- declaraţia martorului (M1) agent de poliţie din cadrul IPJ (...), Postul Comuna (L3), care declară că în localitatea (L3), după arteziană, l-a găsit ascuns pe numitul (Pv) care i-a relatat cele întâmplate. S-a deplasat cu acesta la locul unde a fost găsit autoturismul abandonat. După circa 50 de minute de căutări au fost găsiţi numiţii (I1) şi (I2);

- declaraţia martorei (s Pv) soţia persoanei vătămate, din care rezultă soţul său a sunat-o spunându-i că se află ascuns şi detaliindu-i cele întâmplate, inclusiv faptul că (I2) l-a ameninţat că îl omoară dacă va anunţa organele de poliţie despre incident deoarece el mai are şi alte probleme penale. Mai arată că ei personal şi familiei sale le este foarte frică de cei doi care sunt cunoscuţi ca fiind foarte agresivi, precum şi datorită faptului că l-au ameninţat pe soţul ei că îl va omorî dacă anunţă poliţia;

- declaraţia martorei (M3) potrivit căreia au fost transportaţi de către persoana vătămată la Spitalul Municipal (L1), însă la întoarcere acesta le-ar fi cerut suma de 500 RON pentru transport, ei nefiind de acord cu această sumă. Persoana vătămată a oprit autoturismul în (L3) şi a coborât împreună cu concubinul ei, după care s-au certat, iar (I1) l-a împins pe acesta şi a urcat el la volanul autoturismului şi a condus până în (L4), în apropierea locuinţei lui (Pv). Nu îşi aminteşte ca (I2) să se fi dat jos din autoturism, (I1) nu deţine permis de conducere şi a consumat bere cu alcool, fără să ştie cantitatea;

- buletin de analiză toxicologică din care rezultă cantitatea de alcool exprimată în grame la 1000 ml avută de inculpatul (I1), respectiv 1,78 grame la mie la prima probă recoltată la 23:30 şi 1,60 grame la mie la cea de a doua probă recoltată la 00:30;

- acord de mediere din care rezultă că inculpaţii şi persoana vătămată au rezolvat pe cale amiabilă eventualele pretenţii civile (în cauză nu există constituire de parte civilă) şi că persoana vătămată declară că îşi retrage plângerea sau se împacă cu inculpaţii dacă încadrarea juridică va permite;

- raport de constatare criminalistică din care rezultă că urmele ridicate cu ocazia cercetării la faţa locului şi prezentate în foto 1, 2, 3, 6, 8 aparţin inculpatului (I1), iar cele prezentate în foto 4 şi 5 aparţin inculpatului (I2).

Cu privire la poziţia procesuală a inculpaţilor, instanţa a reţinut că aceştia au uzat de dreptul la tăcere pe parcursul urmăririi penale, însă în cursul judecăţii au declarat că recunosc în totalitate acuzaţiile formulate de Parchet, în modalitatea descrisă în rechizitoriu, arătând că recunosc şi regretă faptele imputate, nu solicită administrarea de probe şi nu contestă probele administrate.

La termenul de judecată acordat în cauză pentru data de 21.10.2020, inculpaţii, prin apărător ales au solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie în infracţiunea de furt în scop de folosinţă prevăzută de art. 230 alin. (1) Cod penal şi infracţiunea de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 193 Cod penal.

În esenţă, s-a susţinut că inculpaţii nu au luat rezoluţia de a comite infracţiunea de furt anterior momentului în care a început executarea actelor de violenţă, ci ulterior şi, prin urmare, s-ar impune schimbarea de încadrare din tâlhărie, în două fapte în concurs, respectiv furt în scop de folosinţă şi loviri sau alte violenţe.

Instanţa, prin încheierea din 21.10.2020, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice.

Argumentarea care a stat la baza solicitării de schimbare a încadrării s-a sprijinit pe frânturi de declaraţii interpretate samavolnic. S-a arătat că, din întregul material probator administrat în cursul urmăririi penale şi analizat anterior se desprinde cu forţa evidenţei concluzia că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie şi nu a două infracţiuni de furt în scop de folosinţă şi loviri sau alte violenţe.

În continuare, s-a reţinut că, din cuprinsul dispoziţiilor art. 233 Cod penal rezultă natura complexă a infracțiunii de tâlhărie şi faptul că ea presupune, între altele, pe de o parte, sub aspectul elementului material al laturii obiective, o acțiune principală de luare a bunului și o acțiune adiacentă de violență fizică sau morală. Ele trebuie să se afle într-un raport de intercondiționare, deoarece, altfel activitatea subiectului activ nu mai poate fi considerată infracțiunea unică de tâlhărie, ci trebuie disociate și examinate distinct actele de furt și cele de violență.

Sub aspectul laturii subiective s-a reţinut că, aceasta, la rândul ei, prezintă o structură complexă, întrucât cuprinde intenția cu care se comit atât activitatea principală cât şi cea secundară. Intenția, în cazul infracțiunii de tâlhărie este una calificată atât prin scopul special urmărit de făptuitor, respectiv însușirea pe nedrept a bunului, cât şi prin scopul folosirii violenței sau a amenințării - pentru săvârșirea furtului în cazul de faţă.

Instanţa de fond a constatat în primul rând că declaraţia martorei (M3) este una nesinceră necoroborându-se cu niciuna din celelalte probe directe sau indirecte. Din declaraţiile persoanei vătămate, a martorei (...), a martorului (M1), din cele consemnate în fişa de intervenţie la eveniment, din cuprinsul procesului verbal de cercetare la faţa locului şi din concluziile raportului de constatare criminalistică, rezultând limpede faptul că au existat violenţe fizice şi verbale îndreptate împotriva persoanei vătămate şi că acestea au fost făcute cu scopul de a sustrage autoturismul. Instanţa a reţinut că varianta declarată de martora (M3) în sensul că inculpatul (I1) doar a împins-o pe persoana vătămată şi apoi s-a urcat la volanul autoturismului este infirmată de existenţa tricoului rupt al persoanei vătămate, aspect care nu s-ar fi putut produce în urma unor simple împingeri, ci doar în urma unor trageri de îmbrăcăminte. De asemenea declaraţia persoanei vătămate corespunde întru-totul cu ce a relatat martorilor (...) şi (M1) imediat după incident, ambii arătând că persoana vătămată le-a spus că inculpaţii au folosit violenţa şi ameninţările pentru a sustrage autoturismul.

În consecință, constatând existenţa elementului material și a celui subiectiv specific infracțiunii de tâlhărie care a fost dedusă judecății, instanţa a apreciat că se impune respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice.

Cu ocazia dezbaterilor, pentru inculpatul (I2), avocatul ales a solicitat achitarea în privinţa infracţiunii de influenţare a declaraţiilor, arătând că nu există probe care să demonstreze săvârşirea infracţiunii de către acesta.

În ceea ce priveşte insuficienţa probatoriului invocată, instanţa a reţinut că săvârşirea infracţiunii rezultă din declaraţia persoanei vătămate care a descris circumstanţele de loc, timp şi mod în care aceasta a fost săvârşită, coroborată cu declaraţia martorilor (...) şi (M1), care ilustrează caracterul sincer al susţinerilor persoanei vătămate şi care conferă credibilitate acestui mijloc de probă. De asemenea, în cursul judecăţii, inculpaţii au arătat că recunosc în totalitate faptele săvârşite şi le regretă, nu contestă probele administrate în cursul urmăririi penale, aspecte ce au determinat instanţa să admită cererea de judecată potrivit procedurii abreviate, apreciind că recunoașterea este totală, adică atât sub aspectul laturii obiective, cât și al celei subiective.

În continuare s-a reţinut că, în drept, fapta inculpatului (I1), care, în data de (...).2019, în timpul nopții, respectiv în jurul orei 21:00, în timp ce se afla în loc. (L3), jud. (...), zona denumită popular „(L3) ...” i-a sustras persoanei vătămate (Pv) autoturismul personal (marca (...), model (...), cu nr. (...), în vederea folosirii lui pentru a se deplasa pe drumurile publice (în calitate de șofer), după ce, în prealabil, împreună cu suspectul (I2) a amenințat cu moartea și cu acte de violență persoana vătămată și a exercitat acte de violență asupra acesteia, în vederea comiterii furtului de folosință, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie calificată, prev. de art. 233-234 alin. 1 lit. d) Cod penal rap. la art. 230 alin. 1 Cod penal.

Fapta inculpatului (I1), care, în aceeaşi dată, în intervalul orar 21:00 - 22:00, a condus autoturismul marca (...), model (...), cu nr. (...) pe drumurile publice din Loc. (L3) până în loc. (L4), (DJ ...), fără să dețină permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. 1 Cod penal.

Fapta inculpatului (I1) care, în aceeaşi dată, în intervalul orar 21:00 - 22:00, a condus pe drumurile publice, și anume din loc. (L3) spre Loc. (L4) (jud. (...) pe D.J. ... autoturismul marca (...), model (...), cu nr. (...), cu o îmbibație alcoolică de peste 0,80g/l alcool pur în sânge, în concret, 1,78 g/l la momentul prelevării primei probe biologice (ora 23:30) și 1,60 g/l alcool pur în sânge la momentul celei de a doua prelevări (ora 00:30) întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. de art. 336 alin. 1 Cod penal.

Fapta inculpatului (I2) care, în data de (...).2019, în timpul nopții, respectiv în jurul orei 21:00, în timp ce se afla în loc. (L3), jud. (...), zona denumită popular „(L3) ...”, cu participația penală în calitate de coautor a inculpatului (I1), i-a sustras persoanei vătămate (Pv) autoturismul personal (marca (...), model (...), cu nr. (...), în vederea folosirii lui pentru a se deplasa pe drumurile publice (în calitate de pasager), după ce în prealabil, împreună cu inculpatul (I1) a amenințat cu moartea și cu acte de violență persoana vătămată și a exercitat acte de violență asupra acesteia, în vederea comiterii furtului de folosință, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie calificată, prev. de art. 233-234 alin. I lit. d) Cod penal rap. la art. 230 alin. 1 Cod penal.

Fapta inculpatului (I2), care, în data de (...).2019, pe timpul nopții (după momentul comiterii infracțiunii de tâlhărie calificată reținută mai sus), a amenințat persoana vătămată cu moartea, în vederea influențării declarațiilor sale, în sensul de a nu sesiza organele de urmărire penale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de influențarea declarațiilor, prev. de art. 272 alin. 1 Cod penal.

În continuare, instanța a constatat că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 396 alin. 1 şi 2 Cod procedură penală, apreciind că rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpat.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpaţilor, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal şi nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială. S-au avut în vedere şi dispoziţiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, sens în care instanţa a redus limitele de pedeapsă cu o treime.

În privința împrejurărilor și modului de comitere a faptelor, instanța a avut în vedere că infracţiunea de tâlhărie a fost comisă de două persoane, ameninţările au vizat fapte grave şi fapta a fost îndreptată împotriva unei persoane care s-a oferit să o ajute pe soţia unuia dintre inculpaţi. Autoturismul sustras a fost condus din (L3) până în (L4) cu o alcoolemie ridicată. Faptele au fost săvârşite în scopul folosirii pentru o scurtă durată a bunului. Nu s-au produs urmări materiale semnificative, iar persoana vătămată nu a suferit leziuni care să necesite zile de îngrijiri medicale.

Din fişa de cazier a inculpatului (I1) s-a reţinut că acesta este la primul contact cu legea penală, neavând antecedente penale. Este în vârstă de 19 ani, fără studii, necăsătorit însă a declarat că are doi copii minori. De asemenea, a declarat că în prezent munceşte în străinătate. În cursul judecăţii, inculpatul a adoptat o poziţie procesuală sinceră şi a recunoscut şi regretat săvârşirea faptei. Pe parcursul urmăririi penale s-a încheiat acordul de mediere al cărui conţinut a fost redat pe scurt mai sus.

În privinţa inculpatului (I2) instanţa a constatat că acesta nu este la primul contact cu legea penală şi că acestuia i-a fost aplicată măsura educativă a stagiului de formare civică pe o durată de 2 luni, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere. Este în vârstă de 19 ani, ca studii a declarat 6 clase, necăsătorit şi a învederat instanţei că în prezent munceşte în străinătate.

Astfel, ţinând cont de cele de mai sus şi având în vedere vârsta inculpaţilor, educaţia precară şi mediul din care provin, instanţa s-a orientat în pedeapsa aplicată către minimul redus ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 396 alin. (10) Cod procedură penală.

Pentru toate aceste motive, instanţa constatând dincolo de orice dubiu rezonabil că faptele există, constituie infracţiuni şi au fost comise de inculpaţi, în baza art. 396 alin. (1) şi (2) Cod procedură penală cu aplicarea art. 396 alin. (10) Cod procedură penală, i-a condamnat pe inculpaţi după cum urmează:

1. În baza art. 234 alin. (1) lit. d) Cod penal, în raport cu art. 233 şi 230 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 2 Cod procedură penală şi art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată, l-a condamnat pe inculpatul (I1), la pedeapsa închisorii de 2 ani de zile.

2. În baza art. 335 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 2 şi Cod procedură penală şi art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere fără permis, l-a condamnat pe inculpatul (I1) la pedeapsa închisorii de 9 luni închisoare.

3. În baza art. 336 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 2 şi Cod procedură penală şi art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere sub influenţa alcoolului, l-a condamnat pe inculpatul (I1) la pedeapsa închisorii de 9 luni închisoare.

În temeiul art. 38 Cod penal s-a constatat că faptele comise sunt concurente şi, în conformitate cu dispoziţiile art. 39 alin. (1) lit. b) Cod penal, s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare, reprezentând 1/3 din totalul celorlalte pedepse aplicate, pedeapsa stabilită în sarcina inculpatului (I1) fiind de 2 ani şi 6 luni închisoare.

Raportat la circumstanţele personale favorabile prezentate mai sus, ţinând cont cu precădere de vârstă, nivelul scăzut de educaţie, lipsa antecedentelor, eforturile depuse pentru a se dezdăuna persoana vătămată, s-a apreciat că nu se impune privarea de libertate a inculpatului, acesta având posibilităţi reale de îndreptare şi reintegrare socială şi fără a fi depus în mediul penitenciar, iar pedeapsa în sine reprezintă un avertisment pentru el, impunându-se însă supravegherea sa, în condiţiile legii, de către autorităţile specializate ale statului.

În temeiul art. 91 alin. (1) Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de supraveghere de 4 ani conform art. 92 alin. 1 Cod penal.

Pe durata termenului de supraveghere s-a stabilit obligaţia ca inculpatul să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. 1 lit. a) - e) Cod penal:

- să se prezinte la serviciul de probaţiune (...) la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea;

- să anunţe în prealabil schimbarea locuinţei si orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. 2 lit. b) Cod penal a fost obligat inculpatul să frecventeze două programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. 2 lit. a) Cod penal a fost obligat inculpatul să urmeze un curs de pregătire şcolară.

În temeiul art. 93 alin. 3 Cod penal s-a stabilit obligaţia ca inculpatul, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 120 zile în cadrul Primăriei municipiului (L1) sau în cadrul Primăriei (L2).

În temeiul art. 66 Cod penal i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, drepturile prev. de art. 66 lit. a) şi b), precum şi, în condiţiile art. 66 lit. n), dreptul de a comunica cu victima sau cu membrii de familie ai acesteia.

În temeiul art. 274 alin. (1) şi (2) Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în folosul statului în sumă de 1000 lei.

2. În baza art. 234 alin. (1) lit. d) Cod penal, în raport cu art. 233 şi 230 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 2 Cod procedură penală şi art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată, a fost condamnat inculpatul (I2), la pedeapsa închisorii de 2 ani de zile.

În baza art. 272 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 2 şi Cod procedură penală şi art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, pentru săvârşirea infracţiunii de influenţarea declaraţiilor, a fost condamnat inculpatul (I2) la pedeapsa închisorii de un an închisoare.

În temeiul art. 38 Cod penal, s-a constatat că faptele comise sunt concurente şi, în conformitate cu dispoziţiile art. 39 alin. (1) lit. b) Cod penal, s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 4 luni închisoare, reprezentând 1/3 din totalul celorlalte pedepse aplicate, pedeapsa stabilită în sarcina inculpatului (I2) fiind de 2 ani şi 4 luni închisoare.

Raportat la circumstanţele personale favorabile prezentate mai sus, ţinând cont cu precădere de vârstă, nivelul scăzut de educaţie, eforturile depuse pentru a se dezdăuna persoana vătămată, s-a apreciat că nu se impune privarea de libertate a inculpatului, acesta având posibilităţi reale de îndreptare şi reintegrare socială şi fără a fi depus în mediul penitenciar, iar pedeapsa în sine reprezintă un avertisment pentru el, impunându-se însă supravegherea sa, în condiţiile legii, de către autorităţile specializate ale statului.

În temeiul art. 91 alin. (1) Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de supraveghere de 4 ani conform art. 92 alin. 1 Cod penal.

Pe durata termenului de supraveghere s-a stabilit obligaţia ca inculpatul să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. 1 lit. a) - e) Cod penal:

- să se prezinte la serviciul de probaţiune (...) la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea;

- să anunţe în prealabil schimbarea locuinţei si orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. 2 lit. b) Cod penal a fost obligat inculpatul să frecventeze două programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. 2 lit. a) Cod penal a fost obligat inculpatul să urmeze un curs de pregătire şcolară.

În temeiul art. 93 alin. 3 Cod penal s-a stabilit obligaţia ca inculpatul, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 120 zile în cadrul Primăriei municipiului (L1) sau în cadrul Primăriei (L2).

I s-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 96 Cod penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 66 Cod penal i s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, drepturile prev. de art. 66 lit. a) şi b), precum şi, în condiţiile art. 66 lit. n), dreptul de a comunica cu victima sau cu membrii de familie ai acesteia.

În temeiul art. 274 alin. (1) şi (2) Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în folosul statului în sumă de 900 lei.

În privinţa laturii civile instanţa a constatat că persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria (...) solicitând admiterea acestuia, desființarea hotărârii atacate şi pronunţarea unei noi hotărâri prin care să se procedeze la reindividualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor.

Prin motivele de apel formulate în scris şi precizate oral de către reprezentantul parchetului s-a solicitat majorarea pedepselor aplicate inculpaţilor (I1) și (I2), cu executarea pedepselor rezultante în regim de detenţie.

S-a mai arătat că în sentinţa atacată s-a făcut o nelegală aplicare a dispoziţiilor legale şi în ceea ce priveşte aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi n), direct pe lângă pedeapsa rezultantă, în condiţiile în care legea prevede că pedepsele complementare trebuie aplicate individual.

Totodată, în ceea ce priveşte modalitatea de individualizare a executării pedepsei, s-a arătat că instanţa de fond nu a făcut o analiză completă a stării de fapt şi a persoanei inculpaţilor, apreciindu-se că suspendarea executării pedepsei sub supraveghere nu este aptă să realizeze scopul pedepsei penale.

S-a menţionat că inculpatul (I1) a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor de tâlhărie calificată, conducere fără permis și conducerea sub influența alcoolului, iar inculpatul (I2) a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor de tâlhărie calificată și influențarea declarațiilor, în circumstanţe care nu ar trebui să permită aplicarea unor pedepse atât de blânde.

Astfel, s-a arătat că cei doi inculpaţi, după ce au solicitat unui vecin să îi ducă la spital pentru ca soţia unuia dintre cei doi să urmeze un tratament, la întoarcerea în localitatea de domiciliu, pe fondul consumului de alcool de către cei doi, ca o modalitate de „mulţumire” vecinului binevoitor, au înţeles să îl agreseze pe acesta, să îl deposedeze de autoturism, amenințându-l pentru a nu încerca să sesizeze organele de urmărire penală cu privire la cele petrecute, după care l-au lăsat pe acesta în câmp, în toiul nopţii, inculpaţii continuându-și drumul cu autoturismul acestuia.

S-a considerat că, față de împrejurările şi modul de comitere a infracțiunilor, faptele prezintă o gravitate sporită, iar recunoaşterea faptelor de către inculpați, lipsa antecedentelor penale în cazul inculpatului (I1), (I2) nefiind la primul contact cu legea penală, nu este suficientă pentru a justifica aplicarea unui tratament sancționator atât de blând.

În concluzie, s-a apreciat că suspendarea executării pedepsei sub supraveghere nu este aptă să realizeze scopul pedepsei penale, anume prevenirea săvârșirii de infracțiuni, formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, de ordinea de drept şi față de regulile de conviețuire socială.

Curtea, examinând hotărârea atacată, conform articolului 420 alineatul 8 din Codul de procedură penală, pe baza actelor şi materialului din dosarul cauzei, în raport de motivele invocate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi drept potrivit articolului 417 din Codul de procedură penală, a constatat următoarele:

Referitor la apelul declarat de parchet, curtea reţine:

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar rezultă că instanţa de fond în mod corect a reţinut situaţia de fapt, cât şi vinovăţia inculpaţilor (I1) și (I2) în deplină concordanţă cu probele administrate în cauză.

De altminteri, inculpații (I1) și (I2) au recunoscut săvârșirea infracțiunilor de care sunt acuzați şi au solicitat aplicarea procedurii simplificate, potrivit art. 375 Cod procedură penală, cerere admisă de către instanță.

Din probele dosarului rezultă că, în data de (...).2020, în jurul orei 21:00, în timpul nopţii, în localitatea (L3), zona denumită popular (L3) ..., inculpaţii (I1) şi (I2), aflaţi sub influenţa băuturilor alcoolice (inculpatul (I1) 0,77 mg/l alcool pur în aerul expirat, conform testării cu aparatul Drager; inculpatul (I2) 0,05 mg/l alcool pur în aerul expirat, conform testării cu aparatul Drager), au deposedat persoana vătămată (Pv) de autoturismul personal marca (...), model (...), cu nr. (...), prin ameninţarea cu moartea şi cu exercitarea unor acte de violenţă, precum şi prin întrebuinţarea efectivă de violenţe.

Inculpaţii şi martora (M3) au fost transportaţi cu autoturismul de către persoana vătămată pe direcţia (L1) - (L4). La un moment dat inculpaţii au ameninţat-o pe persoana vătămată cu moartea şi cu acte de violenţă (spunându-i-se că va fi introdusă forţat în portbagaj, dacă nu se conformează) şi au agresat-o fizic prin tragere de haine până la ruperea tricoului în zona gâtului pentru ca aceasta să coboare şi să le predea autoturismul, deposedând-o în cele din urmă de vehiculul personal.

După scoaterea cu forţa din maşină a persoanei vătămate şi în timp ce aceasta încerca să fugă de inculpaţi, inculpatul (I2) a proferat din nou ameninţări cu moartea la adresa persoanei vătămate (Pv), pentru a încerca să-l determine să nu sesizeze organele de urmărire penală cu privire la cele petrecute, indicând că are probleme cu poliţia şi are cinci dosare pe rol.

La volanul autoturismului s-a urcat (I1) care se afla sub influenţa băuturilor alcoolice (cu o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, în concret 1,78 g/l la momentul prelevării primei probe biologice - ora 23:30 şi 1,60 g/l alcool pur în sânge la momentul celei de a doua prelevări, 00:30) şi nu poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule. Inculpatul (I1) a condus în jurul orelor 21-22:00 pe drumurile publice (DJ ...) din localitatea (L3) până în (L4), jud. (...), unde, împreună cu inculpatul (I2), au abandonat vehiculul cu cheile în contact, la circa 2 metri de imobilul cu nr. (...) din localitatea (L4), jud. (...), pe o stradă lăturalnică ce se intersectează cu DJ .... În apropierea locului de abandon s-au găsit o pătură (luată din interiorul autoturismului) şi un tricou pentru copii (folosit de către martora (M3), aruncate pe acoperişul unui imobil.

Referitor la critica parchetului sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpaților, curtea, faţă natura infracțiunilor comise, împrejurările, modul și mijloacele de comitere a infracţiunilor imputate, gradul ridicat al pericolului social al acestora, mobilul şi scopul urmărit, urmarea produsă și care s-ar fi putut produce, persoana inculpaților și conduita procesuală a acestora, nivelul de educație, vârsta, situația socială și familială, a apreciat că în ce priveşte regimul de executare a pedepselor aplicate inculpaţilor, respectiv suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, acesta nu este apt să răspundă scopului preventiv şi de reeducare, cât şi principiului proporţionalităţii în sensul corectei adecvări a pedepsei penale faţă de situaţia de fapt şi scopul legii penale, apelul declarat de parchet fiind astfel întemeiat sub acest aspect, al stabilirii greșite a modalității de executare a pedepselor aplicate inculpaţilor.

Curtea a avut în vedere în cazul inculpaților (I1) și (I2) gradul de pericol social al infracțiunii de tâlhărie calificată conferit de faptul că prin săvârşirea acestei infracţiuni se produce încălcarea unor relaţii sociale de mare însemnătate, referitoare la integritatea personală și patrimoniul persoanei, faptul că aceasta a fost săvârșită pe timp de noapte, prin amenințări și exercitarea unor acte violență împotriva unei persoane, care s-a oferit să o ajute pe soţia unuia dintre inculpaţi, în vederea deposedării acesteia de autoturismul său, autoturism pe care inculpatul (I1) l-a condus fără a poseda permis de conducere și cu o alcoolemie 1,78 g/l la momentul prelevării primei probe biologice şi 1,60 g/l alcool pur în sânge la momentul celei de a doua prelevări.

În privința inculpatului (I1), curtea a reținut și gradul de pericol social concret al infracțiunilor de conducere fără permis și de conducere sub influenţa alcoolului săvârşite (infracţiuni de pericol şi nu de rezultat), valorile sociale care au fost puse în pericol - viaţa persoanelor, sănătatea şi integritatea fizică a participanţilor la trafic, precum şi siguranţa traficului rutier, circumstanţele reale ale faptelor - periclitarea relaţiilor sociale privind circulaţia pe drumurile publice generată de conducerea vehiculului după ingerarea unei băuturi alcoolice - aspecte ce se repercutează negativ în ceea ce priveşte atenţia şi reflexele pe care le presupune activitatea de conducere auto, urmările care s-au produs (crearea unei stări de pericol pentru relațiile sociale ocrotite prin norma penală, stare de pericol intervenită ca urmare directă a săvârșirii faptei) - și care s-ar fi putut produce (rănirea inculpatului ori a vreunei/vreunor persoane, chiar a pasagerilor din autoturismul condus de inculpat) și valoarea ridicată a alcoolemiei.

În privința inculpatului (I2), curtea a reținut de asemenea și gradul de pericol social al infracțiunii de influențarea declarațiilor, starea de pericol pentru înfăptuirea actului de justiție, faptul că acesta după momentul comiterii infracțiunii de tâlhărie calificată a amenințat persoana vătămată cu moartea, în vederea influențării declarațiilor sale, în sensul de a nu sesiza organele de urmărire penală, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului, care nu este la primul conflict cu legea penală, acestuia fiindu-i aplicată măsura educativă a stagiului de formare civică pe o durată de 2 luni, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. 1 Cod penal, astfel cum rezultă din copia Sentinței penale nr. (...) din 25.07.2019 pronunțată de Judecătoria (...) în dosar nr. (...) aflată la filele 147-149 din dosarul instanţei de fond.

Cât privește cuantumul pedepselor aplicate inculpaților, curtea a constatat că acesta a fost corect individualizat în raport de toate circumstanțele reale ale faptelor și personale ale inculpaților și având în vedere și limitele speciale de pedeapsă prevăzute de textul incriminator reduse cu 1/3 din perspectiva prevederilor art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, pedepsele aplicate acestora fiind în măsură să asigure reeducarea inculpaților și prevenirea comiterii de noi fapte penale, astfel că nu se impun a fi majorate, așa cum a solicitat parchetul.

Ca să-şi poată îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite, în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care-l prezintă, în mod real persoana inculpatului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.

Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio - etice impuse de societate.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei inculpatului, contribuind la reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare şi de a se abţine de la săvârşirea de infracţiuni.

Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată şi pusă în executare, intensitatea şi generalitatea dezaprobării morale a faptei şi făptuitorului, condiţionează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privaţiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracţiunii şi gradul de vinovăţie al făptuitorului.

Numai o pedeapsă justă şi proporţională este de natură să asigure atât exemplaritatea, cât şi finalitatea acesteia, prevenţia specială şi generală înscrise în Legea nr. 254/2013 - art. 3 alin.1 - potrivit căruia „scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni”.

Curtea a apreciat că eficienţa funcţională a pedepsei se poate realiza în cazul inculpaţilor (I1) și (I2) prin aplicarea unor pedepse cu închisoarea în cuantumul stabilit de prima instanţă, însă ca modalitate de executare, în regim privativ de libertate.

Pedeapsa şi modalitatea de executare trebuie individualizate în aşa fel încât inculpaţii să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi evitarea în viitor a săvârşirii unor fapte penale. În acest context, curtea a apreciat că în cazul inculpaților numai o pedeapsă rezultantă cu închisoarea în cuantumul stabilit de prima instanță, cu executare însă în regim privativ de libertate este aptă să răspundă scopului preventiv şi de reeducare al inculpaţilor, o pedeapsă cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, nefiind în măsură să asigure realizarea acestor deziderate.

Curtea a constatat că aplicarea unor pedepse cu închisoarea în condiţiile articolului 91 Cod penal privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere nu este în măsură să răspundă scopului sancţionator şi educativ al pedepsei, raportat la natura, împrejurările și modul de comitere a faptelor, persoana inculpaţilor, aspecte care formează convingerea instanţei de judecată că în cazul inculpaţilor se impune o sancţionare corespunzătoare a acestora prin aplicarea unor pedepse cu închisoarea şi executarea acestora prin privare de libertate.

În ceea ce priveşte persoana inculpaţilor, s-a avut în vedere că aceştia au avut o atitudine sinceră în fața instanței de fond și au recunoscut faptele săvârşite, uzând de procedura simplificată a recunoașterii vinovăției, motiv pentru care au beneficiat de dispozițiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.

De asemenea, în examinarea situaţiei ce s-ar crea inculpaților, instanţa nu putea avea în vedere consideraţii de ordin personal, (vârsta fragedă a inculpaţilor, precum şi la faptul că inculpatul (I1) are doi copii minori în întreţinere, iar soţia inculpatului (I2) este însărcinată), ci numai aspecte de ordin juridic, cum este în speţă, natura pedepsei pronunţate.

S-a constatat faptul că hotărârea apelată este și nelegală cu privire la modalitatea de aplicare a pedepsei complementare inculpaţilor (I1) şi (I2).

Astfel, s-a constatat că prima instanţă nu a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi pentru nicio infracțiune aflată în concurs (ci în mod greșit, direct pedepsei principale rezultante), situaţie în care prevederile art. 45 alin. 1 Cod penal nu au fost respectate.

Potrivit art. 45 alin. 1 Cod penal, dacă pentru una dintre infracţiunile concurente s-a stabilit şi o pedeapsă complementară, aceasta se aplică alături de pedeapsa închisorii.

Rezultă că interzicerea unor drepturi este o pedeapsă complementară care se aplică pe lângă pedeapsa principală a închisorii în condiţiile prevăzute de art. 67 Cod penal.

De asemenea, având în vedere regimul de executare a pedepsei închisorii și anume în regim privativ de libertate, odată aplicată pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi, se impune aplicarea și a pedepsei accesorii a interzicerii exercitării acelorași drepturi, care au fost interzise ca pedeapsă complementară, conform art. 67 Cod penal.

Prin urmare, se impunea aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi pentru fiecare infracțiune în parte, potrivit art. 67 alin. 1 și 2 Cod penal și apoi a pedepsei accesorii aferente, de asemenea pentru fiecare infracțiune în parte.

Ulterior, potrivit art. 45 Cod penal, se stabilesc pedepsele complementare și accesorii ce urmează să se execute în cazul pluralității de infracțiuni.

Astfel, în apelul declarat de parchet, conform art. 67 alin. 1 și 2 Cod penal, curtea a aplicat inculpatului (I1) pentru fiecare dintre cele trei infracţiuni reţinute în sarcina sa, alături de pedepsele principale, şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a), b) Cod penal, pentru infracțiunea de tâlhărie calificată a aplicat și interzicerea dreptului prevăzut de art. 66 alin. 1 lit. n) Cod penal, respectiv dreptul de a comunica cu victima (Pv), pe o durată de 3 ani.

Conform art. 65 Cod penal a aplicat inculpatului (I1) pentru fiecare dintre cele trei infracţiuni reţinute în sarcina sa, alături de pedepsele principale, şi pedeapsa accesorie a interzicerii acelorași drepturi care au fost interzise ca pedeapsă complementară.

În baza art. 45 alin. 3 lit. a) Cod penal, a aplicat inculpatului (I1) pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a), b) și n) Cod penal, respectiv interzicerea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat și de a comunica cu victima (Pv), pe o durată de 3 ani, care se va executa potrivit art. 68 alin. 1 lit. c) Cod penal, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În temeiul art. 45 alin. 5 Cod penal, raportat la art. 45 alin. 3 Cod penal a aplicat inculpatului (I1) pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b și n Cod penal, respectiv interzicerea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat și de a comunica cu victima (Pv), ce se va executa din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală este executată sau considerată ca executată, conform art. 65 alin. 3 Cod penal.

Curtea a apreciat că faţă de natura faptelor săvârşite şi gravitatea acestora, împrejurările cauzei şi persoana inculpatului se impune, conform art. 67 alin. 1 și 2 Cod penal, aplicarea pedepsei complementare în conținutul mai sus arătat, iar în ce priveşte durata acesteia, s-a apreciat că aceasta corespunde nivelului de proporţionalitate şi echitate pe care trebuie să-l aibă orice măsură de sancţionare.

Și în cazul inculpatului (I2), având în vedere natura, gravitatea infracțiunilor, împrejurările cauzei și persoana inculpatului, conform art. 67 alin. 1 și 2 Cod penal, curtea a aplicat inculpatului pentru fiecare dintre cele două infracţiuni reţinute în sarcina sa, alături de pedepsele principale, şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a), b) Cod penal, pentru infracțiunea de tâlhărie calificată a aplicat și interzicerea dreptului prevăzut de art. 66 alin. 1 lit. n) Cod penal, respectiv dreptul de a comunica cu victima (Pv), pe o durată de 3 ani.

Conform art. 65 Cod penal a aplicat inculpatului (I2) pentru fiecare dintre cele două infracţiuni reţinute în sarcina sa, alături de pedepsele principale, şi pedeapsa accesorie a interzicerii acelorași drepturi care au fost interzise ca pedeapsă complementară.

În baza art. 45 alin. 3 lit. a) Cod penal, a aplicat inculpatului (I2) pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a), b) și n) Cod penal, respectiv interzicerea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat și de a comunica cu victima (Pv), pe o durată de 3 ani, care se va executa potrivit art. 68 alin. 1 lit. c) Cod penal, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În temeiul art. 45 alin. 5 Cod penal, raportat la art. 45 alin. 3 Cod penal a aplicat inculpatului (I2) pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a), b) și n) Cod penal, respectiv interzicerea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat și de a comunica cu victima (Pv), ce se va executa din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală este executată sau considerată ca executată, conform art. 65 alin. 3 Cod penal.

Şi în cazul acestui inculpat, curtea a apreciat că durata acesteia corespunde nivelului de proporţionalitate şi echitate pe care trebuie să-l aibă orice măsură de sancţionare, iar limitarea exercițiului lor este proporțională cu scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni.

Curtea a constatat că, dacă referitor la persoana vătămată (Pv) s-a apreciat că se justifică interzicerea dreptului inculpaților de a comunica cu aceasta în raport de specificul infracţiunii săvârşite, modalitatea de comitere și persoana acestora, interzicerea dreptului inculpaților de a comunica cu membrii de familie ai acesteia nu este justificată.

În cauză nu este dovedit că fapta săvârşită de inculpaţi a dus la traumatizarea psihică a acestora sau că aceștia s-ar afla într-o stare de pericol, care să justifice aplicarea acestei sancțiuni.

De altfel, s-a constatat că prima instanţă nu individualizează în concret care sunt persoanele din familia victimei cu care inculpaţilor le-a interzis să comunice și nici nu arată care sunt argumentele care au condus la interzicerea acestui drept.

Este adevărat că art. 177 Cod penal definește ce se înțelege prin ,,membru de familie”, însă instanței îi revine obligația de a arăta motivat, prin raportare la datele speței, de ce apreciază că se impune o astfel de pedeapsă și care sunt în concret persoanele din familia victimei cu care inculpatului îi este interzis să comunice.

De asemenea, în baza art. 72 alin. 1 Cod penal a scăzut din pedepsele aplicate fiecărui inculpat, durata reţinerii şi arestării preventive şi a arestului la domiciliu de la 20.09.2019 până la 01.02.2020, inclusiv.

Pentru toate aceste considerente, curtea, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) Cod procedură penală a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria (...) împotriva Sentinţei penale nr. (...)/2020 din 05 noiembrie 2020 pronunţată de Judecătoria (...), pe care a desfiinţat-o în parte şi, în rejudecare:

I. În ceea ce îl priveşte pe inculpatul (I1) a înlăturat prevederile art. 91 alin. 1 Cod penal, art. 92 alin. 1 Cod penal, art. 93. alin. 1 lit. a) - e) Cod penal, art. 93. alin. 2 lit. a) şi b) Cod penal, art. 93. alin. 3 Cod penal și art. 96 Cod penal.

A înlăturat dispoziţia instanței de fond de aplicare a pedepsei complementare a interzicerii pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), precum și a dreptului prevăzut de art. 66 lit. n) Cod penal, respectiv dreptul de a comunica cu victima sau cu membrii de familie ai acesteia, pe lângă pedeapsa rezultantă.

Conform art. 67 alin. 1 și 2 Cod penal, a aplicat inculpatului (I1) pentru fiecare dintre cele trei infracţiuni reţinute în sarcina sa, alături de pedepsele principale, şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a), b) Cod penal, pentru infracțiunea de tâlhărie calificată a aplicat și interzicerea dreptului prevăzut de art. 66 alin. 1 lit. n) Cod penal, respectiv dreptul de a comunica cu victima (Pv), pe o durată de 3 ani.

Conform art. 65 Cod penal a aplicat inculpatului (I1) pentru fiecare dintre cele trei infracţiuni reţinute în sarcina sa, alături de pedepsele principale, şi pedeapsa accesorie a interzicerii acelorași drepturi care au fost interzise ca pedeapsă complementară.

A dispus ca inculpatul (I1) să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare în regim privativ de libertate.

În baza art. 45 alin. 3 lit. a) Cod penal, a aplicat inculpatului (I1) pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a), b) și n) Cod penal, respectiv interzicerea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat și de a comunica cu victima (Pv), pe o durată de 3 ani, care se va executa potrivit art. 68 alin. 1 lit. c) Cod penal, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În temeiul art. 45 alin. 5 Cod penal, raportat la art. 45 alin. 3 Cod penal a aplicat inculpatului (I1) pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a), b) și n) Cod penal, respectiv interzicerea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat și de a comunica cu victima (Pv), ce se va executa din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală este executată sau considerată ca executată, conform art. 65 alin. 3 Cod penal.

II. În ceea ce îl priveşte pe inculpatul (I2) a înlăturat prevederile art. 91 alin. 1 Cod penal, art. 92 alin. 1 Cod penal, art. 93. alin. 1 lit. a) - e) Cod penal, art. 93. alin. 2 lit. a) şi b) Cod penal, art. 93. alin. 3 Cod penal și art. 96 Cod penal.

A înlăturat dispoziţia instanței de fond de aplicare a pedepsei complementare a interzicerii pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), precum și a dreptului prevăzut de art. 66 lit. n) Cod penal, respectiv dreptul de a comunica cu victima sau cu membrii de familie ai acesteia, pe lângă pedeapsa rezultantă.

Conform art. 67 alin. 1 și 2 Cod penal, a aplicat inculpatului (I2) pentru fiecare dintre cele două infracţiuni reţinute în sarcina sa, alături de pedepsele principale, şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a), b) Cod penal, pentru infracțiunea de tâlhărie calificată a aplicat și interzicerea dreptului prevăzut de art. 66 alin. 1 lit. n) Cod penal, respectiv dreptul de a comunica cu victima (Pv), pe o durată de 3 ani.

Conform art. 65 Cod penal a aplicat inculpatului (I2) pentru fiecare dintre cele două infracţiuni reţinute în sarcina sa, alături de pedepsele principale, şi pedeapsa accesorie a interzicerii acelorași drepturi care au fost interzise ca pedeapsă complementară.

A dispus ca inculpatul (I2) să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 4 luni închisoare în regim privativ de libertate.

În baza art. 45 alin. 3 lit. a) Cod penal, a aplicat inculpatului (I2) pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a), b) și n) Cod penal, respectiv interzicerea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat și de a comunica cu victima (Pv), pe o durată de 3 ani, care se va executa potrivit art. 68 alin. 1 lit. c) Cod penal, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În temeiul art. 45 alin. 5 Cod penal, raportat la art. 45 alin. 3 Cod penal a aplicat inculpatului (I2) pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a), b) și n) Cod penal, respectiv interzicerea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat și de a comunica cu victima (Pv), ce se va executa din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală este executată sau considerată ca executată, conform art. 65 alin. 3 Cod penal.

În baza art. 72 alin. 1 Cod penal a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului (I1) durata reţinerii şi arestării preventive şi a arestului la domiciliu de la 20.09.2019 până la 01.02.2020, inclusiv.

În baza art. 72 alin.1 Cod penal a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului (I2), durata reţinerii şi arestării preventive şi a arestului la domiciliu de la 20.09.2019 până la 01.02.2020, inclusiv.

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei atacate.