Recurs. Obligația convocării gestionarului fondului de vânătoare

DREPT ADMINISTRATIV

Recurs. Obligația convocării gestionarului fondului de vânătoare

- art. 3 alin. 3 și a art. 7 lit. b) din HG nr. 1679/2008

- Legea nr. 407/2006

Din interpretarea coroborată a prevederilor art. 3 alin. 3 și a art. 7 lit. b) din HG nr. 1679/2008, rezultă că nu este opțională convocarea reprezentantului gestionarului fondului cinegetic, ci obligatorie. Chiar dacă legiuitorul folosește sintagma “poate participa” în ce îl privește pe reprezentantul gestionarului fondului cinegetic, obligația de a fi convocat de către comisia constituită rezultă din prevederile art. 7 lit. d), care impun ca la dosarul întocmit pentru constatarea și evaluarea pagubelor, să existe documente care să ateste că au fost convocați atât membrii comisiei, cât și persoana păgubită, dar și reprezentantul fondului cinegetic.

Această nerespectare a dispozițiilor legale este de natură a produce recurentei reclamante o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului administrativ, întrucât în ipoteza unei convocări corecte, recurenta ar fi avut posibilitatea să cunoască lucrările Comisiei referitoare la soluționarea dosarului de pagubă, să își facă apărarea și să depună înscrisuri în susținerea și dovedirea faptului că și-a îndeplinit obligațiile impuse de lege.

Curtea de Apel Oradea – Secția de contencios administrativ și fiscal

Decizia nr. 27 din 15 ianuarie 2021

Prin Sentința nr. (...) din 30.06.2020, Tribunalul (...) a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi (...) în contradictoriu cu pârâtele Garda Forestieră (...) și SC (P) SRL, fără cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi (...), solicitând casarea hotărârii atacate, și în principal, retrimiterea dosarului în fața primei instanțe, în subsidiar, reținerea în vederea rejudecării, cu consecința anulării în parte a Deciziei nr. (...)19.04.2019 prin care s-a aprobat Procesul verbal nr. (...)/19.09.2019 de constatare și evaluare a pagubelor produse de speciile de fauna de interes cinegetic culturilor agricole deținute de persoana păgubită S.C. (P) S.R.L, în ceea ce privește angajarea răspunderii sale civile, în cota de 50%, pentru repararea pagubelor constatate și evaluate în acest proces verbal.

Cu privire la necitarea sau neînștiințarea sa asupra procedurii realizate de Comisie, recurenta arată că nu a fost convocată în cadrul acestor proceduri. Instanța a reținut că „reclamanta a fost convocată prin e-mail”, deși a arătat că adresa sa de email este ajvps(...)@yahoo.com, și nu [email protected].

Pe de altă parte, instanța a reținut că nu este obligatorie convocarea potrivit art. 3 alin. 3 din HG 1679/2008 care spune că pot participa și reprezentanții asociațiilor cinegetice. În realitate însă, încheierea Procesului verbal se face cu condiția convocării obligatorii și a reprezentanților gestionarului fondului cinegetic, potrivit art. 7 al aceleiași reglementari.

Lipsa citării atrage nulitatea procedurii cu consecința reluării procedurii, citării asociației, și acordării dreptului de a depune dovada îndeplinirii obligațiilor cinegetice.

Referitor la inexistența unui situații legale ca cea reținută de comisie, recurenta arată că potrivit art. 8 din H.G. nr. 1679/2008 și art. 13 din Legea 407/2006, paguba se poate datora proprietarului atunci când acesta nu și-a îndeplinit obligațiile, caz în care își suportă singur paguba, fie gestionarului fondului cinegetic, caz în care acesta este chemat să suporte paguba. O a treia posibilitate este aceea de a suporta paguba autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, dacă ambele parți și-au îndeplinit obligațiile.

Așadar textul legal indică 3 posibili plătitori: proprietarul, gestionarul sau autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură. Varianta aleasă de Comisie nu exista, fiind un adaos la lege. Susține că răspunderea sa este subsidiară răspunderii proprietarului.

În procedura prealabilă pârâta de rd. 1, datorită faptului că realizează răspunsuri standard, nici măcar nu a observat tipicitatea situației de față și nu a răspuns chestiunii privind inexistența cazului legal invocat de aceasta în procesul verbal.

Cu privire la lipsa culpei gestionarului fondului cinegetic, recurenta susține că din cele 5 obligații pe care legea le pune în sarcina sa, toate au fost realizate integral. Observațiile comisiei privitor la îndeplinirea doar parțial a unora dintre ele trebuie să fie înlăturate ca nereale, în următoarele condiții: recoltarea integrală a numărului de exemplare aprobat pentru sezonul de vânătoare anterior producerii pagubei - Comisia reține obligația ca îndeplinită; asigurarea și administrarea hranei complementare pentru exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic - Se reține în procesul verbal că “gestionarul AJVPS nu a prezentat procesele verbale de administrare a hranei complementare”.

Susține recurenta că instanța omite să solicite întreg dosarul administrativ de la pârâta Garda Forestieră (depus anexat contestației formulate) în care s-ar fi observat că a asigurat hrana complementară.

Instanța reia din nou cele menționate în procesul verbal faptul că “nu a depus procesele verbale încheiate cu ocazia realizării acestor acțiuni”, însă în procedura prealabilă a depus adresa nr. (...)/15.05.20219 către Garda Forestieră (...) în care anunța acțiunile de îndepărtare ca având loc în datele de 18.05.2019 și respectiv 19.05.2019 pe mai multe fonduri de vânătoare, printre care și 28 (...). De asemenea, a anexat procesele verbale din datele de 18 și respectiv 19 mai 2019 în care se confirma realizarea acestor acțiuni de îndepărtare.

Cu privire la reținerea din procesul verbal că “gestionarul AJVPS nu a solicitat Gărzii forestiere aprobări pentru vânarea în afara perioadelor legale de vânătoare ...“, recurenta învederează că, din nou judecătorul fondului ia de bună această mențiune, reținând-o ca atare în cuprinsul hotărârii. Cu toate acestea, la dosarul administrativ există două cereri pentru suplimentarea cotelor de recoltă și recoltarea în afara perioadelor legale, ambele înregistrate la pârâta Garda Forestieră, una sub nr. (...) din data de 3.04.2019 și alta sub nr. (...)/26.07.2019.

Referitor la reținerea din procesul verbal că “gestionarul AJVPS nu a prezentat Comisiei solicitat autorizații de vânătoare prin care ...“, recurenta arată că, în mod identic, că în celelalte cazuri nu s-a solicitat dosarul administrativ. În acel dosar, există un număr de 28 de autorizații individuale depuse la dosar care complinesc exact lipsurile indicate privitoare la vânarea cu prioritate în zonele expuse.

Menționează recurenta că dacă dovezile pretinse nu au fost depuse în fața comisiei, ele se aflau înregistrate chiar la Garda Forestieră, astfel el ar fi trebuit să fie oricum regăsite în dosarul administrativ al pârâtei.

Chiar dacă nu existau în dosarul administrativ, aceste probe se găseau oricum comunicate cu Garda Forestieră, întrucât procedura o obligă a comunica toate aceste documente cu Garda Forestieră, așadar, chiar dacă nu le-ar fi depus în instanță și chiar dacă nu le-ar fi depus la Garda Forestieră în dosarul administrativ aferent contestației ele se aflau oricum la această instituție care ar fi trebuit să le aibă în vedere la pronunțarea deciziei.

În fata instanței de judecată a fost prezentat martorul (M1) care a confirmat realizarea în concret a tuturor acestor obligații, lămurind în detaliu cum au fost acestea realizate, că există documente oficiale scrise pentru îndeplinirea fiecăreia dintre ele și că au fost în concret realizate.

În drept, recurenta a invocat art. 20 din Legea nr. 554/2004.

Prin întâmpinare, intimata Garda Forestieră (...) a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În motivare, intimata a reluat susținerile din întâmpinarea depusă în fața primei instanțe.

Comisia special constituită a consemnat în procesul verbal aprobat prin decizia contestată modul de îndeplinire a obligațiilor ce revin atât persoanei păgubite cât și gestionarului fondului cinegetic pentru prevenirea pagubelor ce pot fi cauzate de exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic culturilor agricole, fapt ce a dus implicit și la posibilitatea stabilirii răspunderii civile și față de gestionarul fondului cinegetic - Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi (...), pe raza căruia s-au produs pagube, respectiv Fondul cinegetic nr. 28 denumit (...), la culturile agricole (floarea soarelui) deținute de (...) reprezentantul legal al persoanei juridice păgubite S.C “(P)” S.R.L și față de acesta. Gradul de vătămare a culturii a fost de 18% pe o suprafață de 11.42 ha și sub 1% pe o suprafața de 21 ha.

Raportat la prevederile art. 1 lit. b) din Anexa nr. 4 la H.G nr. 1670/2008, membrii comisiei au considerat în unanimitate că nu s-a îndeplinit obligația. Pentru a se pronunța astfel, comisia a constatat ca gestionarul fondului cinegetic nu a prezentat comisiei procese verbale de administrare a hranei complementare în locurile destinate pentru hrănire și abatere.

Raportat la prevederile art. l lit. c) din Anexa nr. 4 la H.G. nr. 1679/2008 privind executarea de acțiuni de îndepărtare a exemplarelor din speciile de faună de interes cinegetic din zonele expuse, în unanimitate comisia a considerat ca nu s-a îndeplinit obligația, precizându-se fără echivoc că gestionarul nu a prezentat comisiei procese verbale încheiate cu ocazia desfășurării acțiunilor de îndepărtare a exemplarelor din speciile de faună de interes cinegetic din zonele periclitate în care acestea au fost frecventate de vânat pentru hrană.

În cazul în care acțiunile s-ar fi derulat în mod corespunzător nu se poate vorbi în acest moment despre o pagubă pe o suprafață de 32.42 ha. Totodată, comisia legal constituită a stabilit faptul că reprezentanții persoanei păgubite nu au notificat în scris gestionarul pentru a putea întreprinde acțiunile respective strict în zona expusă, dar ar fi fost normal și firesc ca paznicii gestionarului (și ai păgubitului) să observe din timp că zona respectiv este frecventată de fauna de interes cinegetic.

Mai precizează intimata că membrii comisiei legal constituite au apreciat că la art. l din Anexa nr. 4 la H.G. nr. 1679/2008 se face referire strict la obligațiile gestionarului.

Conform prevederilor art. 1 lit. d) din Anexa nr. 4 la H.G. nr. 1679/2008, comisia constata (tot în unanimitate) că nu s-a îndeplinit obligația pentru suplimentarea cotelor de recoltă și pentru vânarea în afara perioadelor legale de vânătoare.

Reprezentantul G.F. (...) a precizat numărul de exemplare aprobat pentru recoltă la cele doua specii. Comisia mai menționează că de la data producerii pagubei vânarea exemplarelor din specia cerb comun nu a fost permisă.

Totodată, în cursul lunii februarie 2014, G.F. (...) a adus la cunoștința reclamantului adresa nr. (...)/DMRC/21.02.2019 emisă de către Ministerul Apelor și Pădurilor înregistrată la G.F. (...) cu nr. (...)/21.02.2019 care aduce clarificări referitoare la modul de stabilire a răspunderii civile, pentru pagubele produse de fauna de interes cinegetic.

Consideră intimata că nu au fost îndepărtate/împușcate acele exemplare care produc pagube, cu toate că și păgubitul trebuia să se sesizeze mai repede despre existența unor pagube minore, nu să se ajungă la procentul de pagubă menționat și pe o suprafață de peste 30 ha.

Pornind de la prevederile art. 1 și 3 din Anexa 3 la H.G. nr. 1679/2008, comisia legal constituită a apreciat că păgubitul nu și-a îndeplinit a doua obligație, respectiv asigurarea pazei culturii.

Această constatare coroborată cu neîndeplinirea obligațiilor ce revin proprietarilor culturilor agricole și silvice și ai animalelor domestice, pentru prevenirea pagubelor ce pot fi cauzate de exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic potrivit art. 1 lit. c) și d) din Anexa nr. 3 la H.G. nr. 1679/2008, îndreptățește reclamantul să răspundă procentual mai puțin decât persoana păgubită pentru pagubele produse.

Astfel, persoana păgubită nu a prezentat nici un document potrivit art. 1 lit. c) Anexa nr. 3 la H.G. nr. 1679/2008 din care să rezulte că a solicitat în scris persoanei juridice care gestionează fauna de interes cinegetic întreprinderea de acțiuni pentru prevenirea pagubelor la culturile agricole și/sau vegetației forestiere, în perioadele în care acestea sunt frecventate pentru hrană de exemplare din speciile de faună de interes cinegetic, nu a amplasat în culturile agricole expuse mijloace de îndepărtat exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic (fixe sau mișcătoare), fizice ori chimice, permise de lege, încălcând prevederile art. 1 lit. d) din Anexa 3 la hotărârea amintită.

Din susținerile reclamantului rezultă că acesta încerca în mod deliberat să creeze o legătură de condiționalitate între obligația proprietarului culturii prevăzută în Anexa nr. 3 la HG 1679/2008.

Precizează intimata că în conformitate cu prevederile HG 1679/2008 între aceste două obligații distincte nu există nici o legătură de condiționalitate.

În fapt, obligația gestionarului este de a urmări permanent prin personalul angajat pentru paza fondului cinegetic - paznicii de vânătoare (obligație prevăzută de art. 18 (1) din Legea 407/2006) evoluția efectivelor de faună de interes cinegetic de pe întreaga suprafață a fondului cinegetic, iar în cazul în care paznicii de vânătoare constată că în anumite zone (suprafețe) din fondul cinegetic culturile agricole pot fi sau sunt expuse producerii de pagube de către exemplarele din fauna de interes cinegetic, aceștia ar trebui să informeze conducerea executivă a gestionarului pentru ca aceasta să acționeze în consecință și anume să organizeze de îndată și să execute acțiuni de îndepărtare a exemplarelor din speciile de faună de interes cinegetic din acele zone expuse, acțiuni de îndepărtare pe care gestionarul are obligația de a le aduce la cunoștința structurii teritoriale de specialitate a autorității publice centrale care răspunde de silvicultură cu cel puțin 24 de ore anterioare desfășurării acestora.

Faptul că AJVPS (...), la eliberarea, autorizațiilor de vânătoare colective individuale, nu a respectat prevederile OM 353/04.06.2008, în sensul că nu a completat rubrica „zona” din formular, a făcut ca membrii comisiei de constatare și evaluare a pagubelor să considere ca neîndeplinită obligația prevăzută în formularul Anexa 1 la HG 1679/2008.

Referitor la susținerea reclamantului că “nu a fost citat înștiințat cu privire la întrunirea comisiei”, intimata precizează că la dosarul privind constatarea și evaluarea pagubei există adresa de mail a Primăriei (...) din 12.09.2019 ora 12.26, prin care îl înștiințează pe reclamant despre întrunirea comisiei la data de 17.09.2019 la sediul primăriei. La data de 16.09.2019 ora 14.19, primăria revine către A.J.V.RS. (...) cu o nouă adresă de reconvocare a comisiei prin email, stabilind data de 18.09.2019 ora 10. Mai mult, în Nota de constatare înregistrată la Primăria comunei (...) cu nr. (...) din 02.07.2109 se precizează că au fost respectate termenele de convocare, dar pentru întrunirea din data de 02.07.2019 nu a fost convocat nici gestionarul fondului cinegetic pe raza căruia s-a produs paguba și nici reprezentantul Direcției pentru Agricultură (...).

Cu privire la susținerea A.J.V.R.S. (...) că “nu putea proceda la îndeplinirea propriilor obligații impuse de reglementarea legală” - cu privire la proprietarul culturii, în condițiile în care nu a fost înștiințat de acesta pentru a întreprinde acțiuni de îndepărtare a vânatului, intimata consideră că într-o bună măsură are dreptate, dar reclamantul nu a respectat prevederile art. 1 lit. e) din Anexa nr. 4 la H.G. nr. 1679/2008, nu au fost îndepărtate/împușcate acele exemplare care produc pagube.

Consideră intimata că abordarea ideii că proprietarul își poate suporta singur paguba de 18% pe o suprafață de 11.42 ha în condițiile în care nu a amplasat mijloace de îndepărtare a exemplarelor din speciile de faună de interes cinegetic care produc pagube și nu a înștiințat în scris despre posibilitatea producerii unor pagube este greșită.

Apreciază intimata ca fiind justă concluzia comisiei care a considerat că nu este logic ca păgubitul să rămână cu întreaga pagubă, iar reclamantul să se îmbogățească fără just temei, fauna cinegetică aflată în gestionarea sa distrugându-i cultura.

În speța de față, intimata apreciază că prezumția de legalitate de care beneficiază Decizia nr. (...)15.10.2019 emisă de Inspectorul șef al Gărzii Forestiere (...), în temeiul art. 6 alin 5 din H.G. nr. 1679/2008, pentru aprobarea procesului verbal nr. (...)/18.09.2019 de constatare și evaluare a pagubelor produse de speciile de faună de interes cinegetic culturilor agricole și a cărui anulare se solicită de către reclamant, nu poate fi răsturnată pe baza unor simple afirmații făcute de acesta în plângere și lipsite de suport probator.

De asemenea, ca urmare a lecturării Deciziei nr. (...)15.10.2019, nu se identifică niciun element care să contureze o “îndoială serioasă” în sensul legii, decizia aflată la discuție fiind detaliată/motivată de către Garda Forestieră (...), atât în fapt, cât și în drept, inclusiv în privința accesoriilor.

În drept, intimata a invocat art. 205 Cod de procedură civilă.

Prin întâmpinare, intimata SC (P) SRL a solicitat respingerea recursului ca nefondat și neîntemeiat, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, arată intimata că Recurenta reia criticile aduse în fața instanței de fond, și în plus depune o serie de înscrisuri noi prin care încearcă să demonstreze îndeplinirea obligațiilor legale ce-i revin, înscrisuri care însă se referă la recoltarea de specii de faună care produc pagube culturilor din zonă din anul 2018, în timp ce pagubele ce fac obiectul actului administrativ contestat sunt cele aduse culturilor societății în anul agricol 2019.

Răspunderea juridică a recurentei este antrenată pentru pagubele aduse culturilor societății urmare a neîndeplinirii obligațiilor ce-i reveneau pentru anul 2019. Lipsa dovezilor privind îndeplinirea obligațiilor pentru anul 2019 confirmă o dată în plus neîndeplinirea obligațiilor ce-i reveneau potrivit art. 1 lit. c) din Anexa nr. 4 la H.G. nr. 1679/2008.

În ciuda susținerilor recurentei, în speță sunt îndeplinite toate condițiile răspunderii sale juridice. Paguba a fost clar constatată, și cu privire la cuantumul acesteia recurenta nici nu a formulat obiecțiuni clare în afară de neinvitarea sa la procedura constatării, susținere infirmată de altfel de dovada convocării prin poșta electronică, potrivit înscrisului ce se găsește la pag. 119 - 120 din dosarul de fond.

Stabilită fiind paguba și raportul de cauzalitate între acțiunea animalelor sălbatice din fauna de pe teritoriul administrat de recurentă se impune stabilirea celor care trebuie să suporte această pagubă.

Cu privire la stabilirea subiectului de drept răspunzător, se remarcă acuratețea raționamentului instanței de fond, urmare a concursului existent între culpa recurentei și culpa societății în calitate de proprietar al culturilor avariate de fauna din zona administrată cinegetic de recurentă.

În ceea ce privește obligațiile efectiv neîndeplinite, intimata susține că acestea sunt corect reținute și constatate în actele de control, fiind vorba de neîndeplinirea a 3 dintre obligațiile impuse prin art. 1 din Anexa nr. 4 la H.G. nr. 1679/2008, în condițiile în care art. 2 din Anexa nr. 4 la H.G. nr. 1679/2008 prevede antrenarea răspunderii juridice chiar și în cazul neîndeplinirii și a uneia singure dintre ele. Or, probațiunea scrisă administrată în fața instanței de fond, proba testimonială administrată și înscrisurile depuse de recurentă în susținerea recursului relevă că recurenta nu și-a îndeplinit în mod corespunzător obligațiile prevăzute la art. 1 lit. b), c), d) și e) din Anexa nr. 4 la H.G. nr. 1679/2008, fiind astfel răspunzătoare de paguba suferită de societate, chiar și în situația în care, așa cum a recunoscut de la început nu și-a îndeplinit propriile obligații în paza culturilor sale.

Administrarea unui fond cinegetic, dincolo de beneficiile practicării vânătorii ca și sport de relaxare aduce după sine în sarcina administratorului fondului o serie de responsabilități a căror neîndeplinire antrenează răspunderea sa juridică. Pretențiile recurentei în a se reține că aceste responsabilități sunt de fapt subsidiare proprietarilor de culturi, contravine nu doar literei, ci și spiritului Legii nr. 407/2006. Gestionarea fondului cinegetic presupune luarea unor măsuri de asigurare a unui echilibru decent între necesitatea protejării faunei sălbatice și necesitatea protejării cultivatorilor agricoli din zonele vizitate de fauna sălbatică din zonă. A pretinde că întreaga răspundere aparține doar cultivatorilor care trebuie să-și ia absolut toate măsurile independent de îndeplinirea de către gestionarul fondului cinegetic a obligațiilor legale ce-i revin presupune o negare a însăși responsabilității juridice a administratorului fondului cinegetic.

În drept, intimata a invocat art. 35, art. 205 și urm., art. 453 Cod procedură civilă, art. 13 din Legea nr. 407/2006, art. 1-2 din Anexa nr. 4 la H.G. nr. 1679/2008.

Analizând recursul prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța a reținut următoarele:

Prin Decizia nr. (...) 15.10.2019 s-a aprobat procesul verbal nr. (...)/ 18.09.2019 de constatare și evaluare a pagubelor produse de speciile de faună de interes cinegetic culturilor agricole deținute de persoana păgubită SC (P) SRL, prin care s-a reținut antrenarea răspunderii civile a recurentei reclamante Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi (...) și respectiv a proprietarului păgubit SC (P) SRL în proporție de câte 50 % fiecare.

Recurenta a formulat critici care se circumscriu motivului de casare prev. de art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Prima critică se referă la greșita interpretare de către instanța de fond a prevederilor art. art. 3 alin. 3 și 7 din HG 1679/2008, a doua caracterul subsidiar al răspunderii gestionarului fondului cinegetic în raport cu răspunderea proprietarului culturii, care nu a fost reținut ca atare de către instanța de fond, iar a treia critică se referă la lipsa culpei sale.

Primele două reprezintă critici de nelegalitate la adresa sentinței, în timp ce prin cea de a treia critică se invocă motive de netemeinicie.

Analizând criticile prin care recurenta reclamantă susține că instanța de fond a interpretat greșit prevederile art. 3 alin. 3 și 7 din HG 1679/2008, din perspectiva neobligativității convocării reprezentanților asociațiilor cinegetice la lucrările Comisiei, instanța de recurs a constatat că sunt întemeiate.

Potrivit art. 3 din HG nr. 1679/2008, privind modalitatea de acordare a despăgubirilor prevăzute de Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006, precum și obligațiile ce revin gestionarilor fondurilor cinegetice și proprietarilor de culturi agricole, silvice și de animale domestice pentru prevenirea pagubelor:

 (1) Constatarea pagubelor, evaluarea acestora și stabilirea răspunderii civile se realizează de către o comisie special constituită în acest scop, denumită în continuare comisie, din care fac parte:

 a) un reprezentant al aparatului de specialitate al primarului unității administrativ-teritoriale pe raza căreia s-a sesizat paguba;

 b) un reprezentant al structurii teritoriale de specialitate a Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile;

 c) un reprezentant al structurii teritoriale de specialitate a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

 (2) Conducătorii instituțiilor prevăzute la alin. (1) au obligația de a-și desemna reprezentanți care să participe în comisii.

 (3) La constatarea pagubelor pot participa reprezentanți ai gestionarului faunei de interes cinegetic din cuprinsul fondului cinegetic și ai structurii de administrare a ariei protejate neincluse în fonduri cinegetice sau în care vânătoarea nu este admisă, după cum paguba a fost produsă în fondul cinegetic sau în aria protejată.

Conform prev. art. 7 pentru constatarea și evaluarea pagubelor, comisia întocmește un dosar care trebuie să cuprindă:

 a) cererea persoanei păgubite;

 b) documentele prin care au fost convocați membrii comisiei, persoana păgubită, precum și reprezentantul prevăzut la art. 3 alin. (3);

 c) înscrisuri pentru dovedirea îndeplinirii obligațiilor ce revin persoanei păgubite și/sau gestionarului faunei cinegetice de pe cuprinsul fondului cinegetic, conform pct. II și III din anexa nr. 1, respectiv pct. II și III din anexa nr. 2;

 d) probe administrate de comisie privind producerea și constatarea pagubei: fotografii, înregistrări video, declarații ale martorilor și alte asemenea probe;

 e) procesul-verbal de constatare și evaluare a pagubei prevăzut la art. 6 alin. (2) și (3).

Contrar opiniei instanței de fond, instanța de recurs a constatat că din interpretarea coroborată a prevederilor art. 3 alin. 3 și a art. 7 lit. b) din HG nr. 1679/2008, rezultă că nu este opțională convocarea reprezentantului gestionarului fondului cinegetic, ci obligatorie. Chiar dacă în cuprinsul art. 3 alin. 3 din HG, legiuitorul folosește sintagma “poate participa” în ce îl privește pe reprezentantul gestionarului fondului cinegetic, obligația de a fi convocat rezultă din prevederile art. 7 lit. d), care impun ca la dosarul întocmit pentru constatarea și evaluarea pagubelor, să existe documente care să ateste că au fost convocați atât membrii comisiei, cât și persoana păgubită, dar și reprezentantul prevăzut la art. 3 alin. (3).

Intimata pârâtă susține că și-a îndeplinit această obligație prin transmiterea prin e-mail către recurenta reclamantă Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi (...), a adresei de informare cu privire la convocarea Comisiei pentru soluționarea dosarului de pagubă a SC (P) SRL, conform dovezii de la dosar.

Verificând această susținere, instanța de recurs a observat că informarea a fost trimisă la adresa de e-mail [email protected]. Potrivit susținerilor recurentei reclamante nu aceasta este adresa sa de e-mail, ci ajvps(...)@yahoo.com.

Este evident în acest context, în care convocarea a fost trimisă la o adresă de e-mail ce nu aparține recurentei, că nu a fost îndeplinită în cauză obligația de convocare a reprezentantului gestionarului fondului cinegetic în conformitate cu prevederile art. 7 lit. d) din HG nr. 1679/2008.

Această nerespectare a dispozițiilor legale este apreciată de către instanță ca fiind de natură a produce recurentei reclamante o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului administrativ, întrucât în ipoteza unei convocări corecte, recurenta ar fi avut posibilitatea să cunoască lucrările Comisiei referitoare la soluționarea dosarului de pagubă a SC (P) SRL, să își facă apărarea și să depună înscrisuri în susținerea și dovedirea faptului că și-a îndeplinit obligațiile impuse de lege.

Prin faptul îndeplinirii necorespunzătoare a obligațiilor legale privind convocarea reprezentantului gestionarului fondului cinegetic, recurentei reclamante i-a fost înlăturată posibilitatea de a face dovada contrară celor reținute prin procesul verbal cu documentele deținute, care de altfel au fost depuse la dosar.

În consecință, a apreciat că este întemeiat motivul de casare prev. de art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, neimpunându-se și analizarea celorlalte motive de nelegalitate invocate la adresa sentinței atacate.

Prin urmare, în temeiul art. 496 Cod procedură civilă, a admis recursul declarat de recurenta-reclamantă Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi (...), pe care a casat-o în totalitate și rejudecând fondul a admis acțiunea formulată de reclamanta Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi (...) în contradictoriu cu pârâtele Garda Forestieră (...) și SC (P) SRL și a anulat în parte Decizia nr. (...)15.10.2019 emisă de pârâta Garda Forestieră (...) în ceea ce privește angajarea răspunderii civile a reclamantei în cotă de 50%.

Domenii speta

Spete similare