Cameră preliminară. Avize medico-legale cu concluzii contradictorii. Nemitivarea avizului de către Comisia Superioară Medico-Legală

Problema neconformității cu standardul convențional a avizelor medico-legale și în special a avizului dat de Comisia Superioară medico-legală este o chestiune de legalitate și nu de temeinicie, astfel că ea este integral rezervată obiectului camerei preliminare.

CEDO, Cauza Eugenia Lazăr c. România, Tysac c. Polonia, Baldovin c. România

Prin încheierea penală nr. x/CP din data de 24 noiembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Harghita, în dosarul nr. x/96/2020/a1, judecătorul de cameră preliminară a dispus următoarele:

I. În temeiul art. 345 al. 1 Cod procedură penală, a respins, ca nefondate cererile şi excepţiile formulate de inculpatul F.L..

II. In  baza art. 346 al. 2 Cod procedură penală, a constatat legalitatea efectuării actelor de urmărire penală, a administrării probelor şi legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. x/277/P/2015, prin care a fost trimis în judecată în stare de libertate inculpatul F.L., pentru săvârşirea infracţiunii de „loviri sau vătămări cauzatoare de moarte”, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 195 Cod penal.

III. În baza art. 346 al. (2) Cod procedură penală a dispus începerea judecăţii, primul termen de judecată urmând a fi stabilit după rămânerea definitivă a prezentei încheieri.

Pentru a hotărî în sensul celor mai sus dispuse judecătorul de cameră preliminară a avut în vedere următoarele:

I. Prin Rechizitoriul emis în data de 28.09.2020 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita în Dosarul nr. x/277/P/2015 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului  F.L. (poreclă „E.”) pentru săvârşirea infracţiunii de „loviri sau vătămări cauzatoare de moarte”, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 195 C.pen.

Referitor la situaţia de fapt, în rechizitoriu, s-au reţinut, în esenţă, următoarele

La data de 13.09.2015, în jurul orei 19.00, victima B.A. s-a deplasat la restaurantul  Lupeni  din Comuna  Lupeni  unde s-a întâlnit cu  inculpatul F.L., cu S.I., B.A. şi  B.P..

La un moment dat, între victimă si inculpat a izbucnit un conflict, ocazie cu care F.L. a început  să lovească victima cu pumnii în zona feţei, motiv pentru care  persoana vătămată s-a dezechilibrat  şi a căzut de pe scaun.

Ca urmare a  acestui incident, B.A. a fost internat la Spitalul Municipal Miercurea Ciuc unde  s-au constatat mai multe leziuni, fracturi costale în urma cărora i-au fost afectați şi plămânii. Starea pacientului s-a agravat, motiv pentru care a fost transferat la un spital din Debrecen din Ungaria, victima decedând la scurt timp, respectiv la  data de 03.10.2015.

În cauză s-a procedat la efectuarea unui raport de expertiză medico-legală cu examinarea persoanei, nr.A1-77/20.09.2015, precum şi a unui raport medico-legal de autopsie nr. B:901/2016.

Din concluziile Raportului de expertiză medico-legală nr. A1-77/20.09.2015 întocmit de Spitalul Judeţean de Urgenţă Miercurea Ciuc - Serviciul Judeţean de Medicină Legală rezultă următoarele:

•B.A. în vârstă de 63 de ani, prezintă diagnosticul: „traumatism toracic închis bilateral cu fractura coastelor II, III, IV, V, VI pe linia axilară anterioară dreaptă, VIII, IX, X, XI pe linia axilară posterioară dreaptă şi IX, X, XI pe lina axilară mijlocie stângă: fractură cominutivă de corp sternal; hemotorace drept masiv şi hemotorace stâng drenat; insuficienţă respiratorie acută. Echimoze şi Hematoame cranio-faciale, cervicale, toracale şi ale membrelor superioare. Anemis severă. Ciroză hepatică decompensată vascular şi pareenchimatos cu ascită şi encefalopatie portală. Insuficienţă renală acută”.

•Leziunile traumatice suferite s-au putut produce la data de 13.09.2015 prin mecanismul de lovire repetată cu corp dur contondent, lovire de suprafeţe dure şi comprimare între două planuri dure a toracelui.

•Necesită 45-50 zile de îngrijiri medicale, calculate de la data producerii, în condiţiile unei evoluţii favorabile.

•În urma leziunilor traumatice suferite, viaţa persoanei a fost pusă în primejdie.

•In condiţiile unei evoluţii favorabile, persoana nu va prezenta infirmitate posttraumatică.

•Poziţia verosimilă autor-victimă putea fi faţă în faţă şi ulterior cu victima căzută la pământ.

•Patologia preexistentă şi prezentarea tardivă pentru tratament medico-chirurgical au agravat efectele traumatismului.

În Raportul de autopsie întocmit de centrul Clinic Universitar Debrecen - Serviciul de Medicină Legală s-au formulat următoarele concluzii:

Moartea numitului B.A. în vârstă de 63 de ani, nu a fost violentă, cauza directă a decesului fiind insuficienţă circulatorie. Conform datelor din anamneză, acesta a fost internat în Spitalul Kenezy pe data de 30.09.2015, la solicitarea aparţinătorilor, cu semne de insuficienţă hepatică. În urmă cu aproximativ 2-3 săptămâni (13.09.2015) a suferit leziuni traumatice prin agresiune, a fost tratat în Spitalul din Miercurea Ciuc cu diagnosticul: fracturi costale multiple, fractură sternală şi hemotorax. Conform heteroanamnezei de la aparţinători, susnumitul a suferit de boală hepatică din cauza consumului excesiv de alcool. În pofida tratamentelor acordate, starea acestuia s-a înrăutăţit, iar la data de 03.10.2015 a decedat. În urma autopsiei şi a examenelor histopatologice s-a constatat o ciroză hepatică de etiologie, pe fondul căreia s-a dezvoltat insuficienţa circulatorie. Semnele prin care se confirmă acest diagnostic: edem pulmonar, lichid pleural, lichid în cavitatea abdominală, edeme ale membrelor superioare şi inferioare, respectiv semnele de stază venoasă în ţesutul splenic. Bolile asociate: ateroscleroza generală avansată, cardiomegalie medie.

Faţă de aceste constatări, s-a mai evidenţiat fractura costală II pe partea stângă şi fracturi costale multiple în curs de vindecare pe partea dreaptă. În caz de supravieţuire, fracturile costale necesitau - separat şi în totalitate - pentru vindecare îngrijiri medicale peste 8 zile, vindecarea completă se poate calcula în 7 săptămâni. Leziunile enunţate puteau fi cauzate prin loviri directe de mare intensitate, aplicate în cel puţin 3 rânduri, cu corpuri dure, lovituri aplicate cu picioarele, loviri de corpuri dure, posibil cauzate prin agresiunea descrisă în anamneză.

Pe hemifaţa stângă s-au constatat urme de echimoze, care în caz de supravieţuire, necesitau pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 8 zile, vindecarea completă poate fi calculată în 6 zile. Leziunea descrisă putea fi cauzată prin lovire directă de intensitate medie aplicată prin lovire cu un corp dur, de un corp dur, posibil cauzată prin agresiunea descrisă în anamneză.

Între leziunile cauzate prin agresiunile descrise anterior şi decesul victimei nu se poate dovedi legătura de cauzalitate.

Pe baza documentelor medicale care au fost puse la dispoziţie de către Spitalul şi Ambulatoriu de specialitate K.G., nu se poate stabili culpa sau omisiunea medicilor curanţi.

Având în vedere spitalizarea de lungă durată, nu s-au efectuat examinări toxicologice.

În cursul efectuării autopsiei nu s-au constatat semne referitoare la intervenţia vreunei terţe persoane în legătură cu otrăvirea susnumitului ori să fi fost săvârşită vreo infracţiune împotriva acestuia.

În cauză s-a dispus efectuarea  unui raport de expertiză  de către Institutul de Medicină Legală – Târgu Mureş.

În Raportul de expertiză medico-legal nr. 4282/A5/40, Institutul de Medicină Legală – Târgu Mureş s-au formulat următoarea concluzii:

•Moartea numitului B.A., în vârstă de 63 de ani, a fost violentă.

•Ea s-a datorat politraumatismului cu fracturi costale bilaterale cu atelectazie pulmonară, fractură sternală cominutivă; echimoze şi hamatoame cranio-faciale şi de torace şi membre superioare, complicat în evoluţie cu decompensarea cirozei hepatice, patologice preexistente anterior.

•Leziunile traumatice suferite s-au putut produce la data de 13 septembrie 2015 prin mecanismul de loviri directe repetate cu corp dur contondent.

•Între leziunile traumatice suferite şi decesul victimei există legătură de cauzalitate directă, favorizată de patologia preexistentă şi anume ciroza hepatică decompensată.

•Conform consemnărilor din raportul medico-legal de autopsie al centrului Clinic Universitar Debrecen, numitul B.A. a decedat la data de 03 octombrie 2015, ora 06,43.

•Leziunile traumatice suferite la data de 13.09.2015 au avut caracter vital, în număr de cel puţin 4 leziuni toracale, cel puţin 2-3 leziuni faciale şi cervicale, respectiv cel puţin 2 leziuni la nivelul membrelor superioare. Poziţia victimă – agresor a fost în mişcare.

•Prin leziunile traumatice suferite viaţa victimei a fost pusă în primejdie.

Comisia de avizare şi control a actelor medico-legale din cadru I.M.L. Tg. Mureş a avizat parţial concluziile elaborate în raportul de noua expertiză întocmit de I.M.L. Tg. Mureş, respectiv:

Comisia de Avizare şi Control al Actelor Medico-Legale din cadrul Institutului de Medicină Legală Tîrgu-Mureş este de acord şi avizează parţial concluziile elaborate în Raportul de nouă expertiză medico-legală nr. 4282/A5/406 dec. 2016, elaborat de Institutul de Medicină Legală Tg. Mureş, privind pe numitul B.A., în vârstă de 63 ani, cu următoarele precizări:

•Privitor la felul morţii: Comisia apreciază că moartea numitului B.A. a fost NEVIOLENTĂ.

•Cauza medicală a morţii:Moartea s-a datorat insuficienţei circulatorii, consecinţa bolii de bază a susnumitului şi anume ciroza hepatică decompensată vascular (ascită masivă şi colecţie lichideană masivă în cavitatea pleurală, predominent dreapta), afectarea funcţiei renale cu instalarea sindromului hepato-renal, evoluţie

nefavorabilă, confirmată şi de analizele medicale de laborator consemnate în

capitolul discuţia cazului.

•Data şi ora decesului: La acest punct comisia avizează concluziile raportului de nouă expertiză medico-legală.

•Leziunile de violenţă existente: Leziunile traumatice post-agresionale externe descrise la examinarea medico-legală precum şi evidenţiate pe imaginile fotografice puse la dispoziţia comisiei au fost localizate la nivel orbitar, submandibular drept, pe 1/3 superior faţa externă braţ stâng. Privitor la dimensiunea şi extinderea în suprafaţă a acestor leziuni (torace anterior, membru superior stâng), comisia face următoarea precizare: Difuziunea tegumentară a sufuziunilor sanguine s-a datorat tulburărilor de coagulabilitate sanguină fiind consecinţa trombocitopeniei marcate (scăderea numărului de trombocite): Examenul intern efectuat în urma necropsiei a evidenţiat ca leziuni traumatice fracturile arcurilor costale II, III, IV, V, IX şi X arcuri costale drepte şi coasta II stânga. Focarele de fractură erau în curs de consolidare, prezentau infiltrat hematie.

•Evoluţia în timp a fost favorabilă

•Data producerii lor:La această întrebare, nu se poate răspunde cu certitudine, deoarece, există acel interval liber între data de 13 sept. 2015, când afirmativ s-a produs agresiunea şi data de 20 septembrie 2015, când victima s-a prezentat la Serviciul de Urgenţă al Spitalului Municipal Odorheiu Secuiesc. Astfel, se poate afirma pe baza datelor existente în dosar că leziunile traumatice ale victimei B.A. s-au putut produce atât la data de 13 sept. 2015, când afirmativ a fost agresat în barul menţionat, dar şi în perioada următoare 13-20.09.2015,  care nu poate fi exclusă, deoarece, nu avem se dispune de date consemnate la acest interval de timp.

•Numărul leziunilor, localizarea, mecanismul de producere, descrierea

amănunţită, succesiunea acestora: Leziunile traumatice au fost în număr de aproximativ 3-4 cranio-facial şi submandibular stâng, 2-3 toracale şi 1-2 ale membrului superior stâng. Ca mecanism de producere acestea s-au putut produce prin loviri directe repetate cu/şi de corp contondent cele cranio-faciale, prin lovire directă şi s-au comprimare între două planuri dure cele toracale (fracturile costale), în cadrul unor poziţii victimă-agresor în mişcare.

•Caracterul leziunilor (vitale sau postume), numărul şi direcţia acestora: Conform descrierii leziunilor traumatice existente pe corpul victimei şi ulterior al cadavrului comisia apreciază că acestea au avut un caracter vital (au fost produse în timpul vieţii). Referitor la alineatul 2, numărul şi direcţi acestora, s-a răspuns la punctul 6.

• Legătura de cauzalitate dintre leziuni şi deces. Între leziunile traumatice menţionate în actele medicale şi decesul numitului B.A. la data de 03.10.2015, în cadrul Centrului Clinic Universitar Debrecen (Ungaria), comisia opinează că nu se poate stabili o legătura de cauzalitate, decesul survenind în urma decompensării şi evoluţiei nefavorabile a bolii de bază (ciroză hepatică de etiologie etanolică, decompensată vascular şi cu insuficienţă hepato-renală, pentru care, pledează şi examenul clinic şi cel necroptic consemnat în Raportul de necropsie medico-legală B:901/2015, elaborat de Centrul Clinic Universitar. Debrécen – Serviciul de Medicină Legală (Ungaria). Consecinţele traumatismului iniţial, cu

complicaţiile ulterioare (hemotorax şi difuziunea echimozelor şi hematoamelor),

apărute în timp pe fondul patologiei de bază, au fost înlăturate prin tratamentul

corect aplicat.

•Dacă leziunile respective fractura costală II pe partea stângă, şi fracturile costale multiple în curs de vindecare pe partea dreaptă, precum şi urmele de echimoză situate pe hemifaţa stângă ar fi fost de natură să pună în pericol viaţa victimei?

Răspuns: Leziunile traumatice suferite de victimă la care se face referire, comisia apreciază că, direct şi imediat, nu au pus în primejdie viaţa victimei.  Prin complicaţiile survenite, respectiv, apariţia tardivă a hematomului toracal anterior şi la nivelul membrului superior stâng cu pierderea apreciabilă a unei cantităţi de sânge, precum şi existenţa unui hemotorax drept, grefat pe pleurezia preexistentă, fapt ce a dus la scăderea importantă a hemoglobinei, ce a necesitat administrarea a 4 unităţi de sânge, comisia a apreciat că viaţa victimei a fost pusă în primejdie tardiv. Această sângerare masivă, exteriorizată prin dimensiunile hematomului, se apreciază că, a fost favorizată de existenţa trombocitopeniei severe, consecinţa bolii de bază (ciroza hepatică decompensată vascular), salvarea pe moment a vieţii s-a datorat administrării de sânge şi drenajului pleural aspirativ. În cazul unei evoluţii favorabile, dacă, persoana nu prezenta afecţiunea hepatică, leziunile traumatice s-ar fi vindecat în aproximaţie 45-50 zile (leziunile toracale-fracturile costale) şi 7-8 zile echimozele cranio-faciale.

•Referitor la întrebarea pusă de fiul victimei, şi anume: Dacă boala de care suferea B.A. înainte de aplicarea loviturilor din 13.09.2015 a avut astfel de evoluţie încât putea duce la decesul lui B.A., fără aplicarea loviturilor din partea lui F.L.?

• Răspuns: La această întrebare s-a răspuns mai sus prin considerarea morţii ca neviolentă, aceasta fiind cauzată de decompensarea afecţiunii de bază a victimei, şi anume ciroza hepatică decompensată vascular şi instalarea sindromului hepato-renal.

Având în vedere răspunsul Comisiei de Avizare şi Control al Actelor Medico-Legale din cadrul Institutului de Medicină Legală Tîrgu-Mureş  în care se precizează că: Leziunile traumatice suferite de victimă la care se face referire, comisia apreciază că, direct şi imediat, nu au pus în primejdie viaţa victimei.

 Prin complicaţiile survenite, respectiv, apariţia tardivă a hematomului toracal anterior şi la nivelul membrului superior stâng cu pierderea apreciabilă a unei cantităţi de sânge, precum şi existenţa unui hemotorax drept, grefat pe pleurezia preexistentă, fapt ce a dus la scăderea importantă a hemoglobinei, ce a necesitat administrarea a 4 unităţi de sânge, comisia apreciază că viaţa victimei a fost pusă în primejdie tardiv.

 Această sângerare masivă, exteriorizată prin dimensiunile hematomului, se apreciază că a fost favorizată de existenţa trombocitopeniei severe, consecinţa bolii de bază (ciroza hepatică decompensată vascular), salvarea pe moment a vieţii s-a datorat administrării de sânge şi drenajului pleural aspirativ.

 În cazul unei evoluţii favorabile, dacă, persoana nu prezenta afecţiunea hepatică, leziunile traumatice s-ar fi vindecat în aproximaţie 45-50 zile (leziunile toracale-fracturile costale) şi 7-8 zile echimozele cranio-faciale.

În cauză  s-a  dispus efectuarea unei noi expertize nr A5./8843/2018 (data expedierii 16.12.23019) de  către INML M.M.-prin deshumarea victimei, concluziile fiind următoare:

Corelând constatările de la exhumare cu datele din actele medicale, medico-legale, datele de anchetă şi reinterpretarea radiologică solicitată, s-au făcut următoarele aprecieri:

•Moartea numitului B.A. a fost violenta.

•Moartea s-a datorat unui traumatism toracic cu multiple fracturi costale si hemoragie interna trenanta, factor precipitam al instalării sindromului hepato-renal, la un pacient cu ciroza hepatica decompensată vascular si parenchimatos.

•Conform datelor din actele medicale puse la dispoziţie, decesul a survenit la data de 03 octombrie 2015, ora 06:43.

Pe baza actelor medicale şi medico-legale puse la dispoziţie coroborate cu reinterpretarea examenului CT efectuat in data de 20.09.2015 şi cu constatările de la exhumare, s-au făcut următoarele aprecieri:

•Susnumitul a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur şi lovire de corp dur, după cum urmează: leziunile traumatice de la nivelul extremităţii cefalice s-au putut produce prin lovire cu corp dur; leziunile traumatice de la nivelul membrelor superioare s-au putut produce prin lovire cu si de corp/plan dur; leziunile traumatice elementare de la nivelul toracelui obiectivate prin: zona echimotica de 36/30 cm la nivelul hemitoracelui anterior, bilateral, cu extindere epigastrica si la nivelul hipocondrului stâng s-au putut produce prin lovire cu si de corp/plan dur; fracturile costale ( a se vedea şi capitolul Discuţii) s-au putut produce prin lovire cu si de corp dur, fără a se putea exclude comprimarea.

•Între leziunile traumatice constatate si deces exista legătura de cauzalitate directa, dublu condiţionata, pe de o parte de patologia preexistenta (ciroza hepatica decompensată vascular si parenchimatos), pe de alta parte de prezentarea tardiva la spital a susnumitului (la 7 zile de la traumatismul invocat).

•Traumatismul toracic cu fracturi costale de pe partea dreapta a generat o sângerare trenanta cu hemotorax consecutiv, descris la reinterpretarea examenului CT prin „hemotorax masiv de partea dreaptă cu sânge de vârste diferite" care a necesitat evacuare şi transfuzii de sânge.

•Aceasta hemoragie interna a precipitat instalarea sindromului hepato-renal la un pacient cu ciroza hepatica decompensată vascular si parenchimatos.

•Din actele medicale puse la dispoziţie, reiese ca diagnosticul de „ciroza hepatica (Child B). Ascita. Encefalopatie hepato-portală" a fost stabilit pentru prima dată la Spitalul Clinic Judeţean Târgu Mureş în cadrul internării din anul 2013 (respectiv cu circa 2 ani anterior agresiunii care face obiectul dosarului in cauză). La circa 2 luni de la primul episod de decompensare, pe data de 23.04.2013 pacientul a fost internat la Spitalul Municipal Odorheiul Secuiesc, cu diagnosticul „Ciroza hepatica toxică decompensată vascular si parenchimatos; Encefalopatie portală. Hipersplenism trombocitopenizant".

•În cuprinsul Fisei de Prezentare UPU din data de 20.09.2015 întocmita la Spitalul Municipal Oderheiu Secuiesc, se reţine că susnumitul era cunoscut cu ciroză hepatică toxică decompensată vascular şi parenchimatos, encefalopatie portală, hipersplenism, trornbocitopenie (a se vedea rubrica "antecedente patologice personale" - cap. Acte medicale pct. 2).

•În cazul unei ciroze hepatice decompensate (ascită, encefalopatie hepatică, sindrom hepatorenal). prognosticul pacienţilor este unul rezervat în lipsa transplantului hepatic. Rata de supravieţuire după primul episod de encefalopatie hepatică este scăzută (conform datelor din literatura de specialitate - 42% în primul an). Conform ghidului publicat pe site-ul Ministerului Sănătăţii (Anexa 16 privind ciroza hepatica si complicaţiile acesteia), ciroza hepatica decompensată prezintă o rata de supravieţuire de 2-3 ani.

•Leziunile traumatice descrise la data de 20.09.2015 cu ocazia examinării medico-legale pot data din 13.09.2015, aşa cum şi medicul legist care a efectuat examinarea a apreciat in concluziile raportului medico-legal (a se vedea cap. Acte medico-legale, pct.l).

•Tulburările circulatorii pe care susnumitul le prezenta pe fondul patologiei (ciroza hepatica decompensată vascular si parenchimatos) au modificat evoluţia leziunilor traumatice (aspect, morfologie, întinderea leziunilor) printr-o sângerare prelungita si excesiva.

•Conform datelor din actele medicale puse la dispoziţie, la data de 20.09.2015, numitul B.A. a fost transferat de la Spitalul Odorheiu Secuiesc la Spitalul Miercurea Ciuc pentru "dispnee severă de repaus, durere toracică" şi diagnosticul la internare: „Traumatism toracic închis bilateral prin heteroagresiune. Agresiune veche de o săptămână, cu multiple fracturi costale bilaterale. Fractură sternală. Hemitorace masiv compresiv bilateral. Insuficienţă respiratorie severă. Anemie severă."

•Fractura sternală cominutivă precum şi unele fracturi costale au fost infirmate ulterior la reinterpretarea radiologică, autopsie şi exhumare - a se vedea şi Capitolul Discuţii.

•La examenul clinic efectuat în data internării, susnumitul se afla în stare generală gravă şi prezenta tegumente şi mucoase icterice, hepato-splenomegalie. Analizele de laborator efectuate în ziua internării au decelat: leucocitoză, trombocitopenie, anemie severă, afectare hepatică, afectare renală, diselectrolitemie, leucocite 19.120 ( N 4000-10.000), neutrofile 77.6% (N 50-70%), limfocite 11 % ( N 20-45 %), monocite 11.1% ( N 2-10%), Hb 5.7 g/dl (n 12-17.5 g/dl), ht 16.6% (n 36-52%). trombocite 137.000 (n 150.000-450.000), bilirubina totala 5.61 (N 0.1-1.2), bilirubina directa 2.33 (N 0-0.3), GOT 120.7 (N 0-38), LDH 1871 (N 230-460), uree 173 (N 15-50), creatinina 3.9 (N 0.9-1.3), Na 125 (N 135-150), K 7 (N 3.1-5.1), INR 1.73 (N 0.8-1.36).

•Dacă hemotoracele (masiv în cavitatea pleurală dreaptă şi prezent în cavitatea pleurală stângă) este consecinţa fracturilor costale, apărut pe fondul tulburărilor de coagulare, să se aprecieze dacă în condiţiile producerii traumatismului toracic cu multiple fracturi costale şi posibil fractură cominutivă de stern, sus-numitul putea desfăşura anumite activităţi şi dacă pentru acumularea unei astfel de cantităţi de

sânge a fost nevoie de 7 zile ?

Răspuns - Având în vedere capitolul Discuţii, din care reiese că doar o parte din fracturile costale pot fi atribuite agresiunii fizice din data de 13.09.2015 şi că fractura cominutivă de stern a fost infirmată, se poate aprecia că susnumitul putea efectua anumite activităţi. Având în vedere reinterpretarea CT care descrie hemotorax masiv de partea dreaptă cu sânge de vârste diferite, s-a apreciat că sângerarea ca urmare a traumatismului toracic a fost trenanta pe fondul coagulopatiei, hemotoraxul masiv putându-se acumula pe parcursul a 7 zile. Totuşi, s-a precizat că, deşi în actele medicale este consemnat „se extrag 3300 ml sânge”, nu se pot face aprecieri privind conţinutul franc hematie al colecţiei pleurale de pe partea dreaptă, întrucât in cadrul ciroze hepatice decompensate, pacienţii prezintă şi colecţie pleurală în contextul ascitei. Totodată, s-a precizat din nou ca nu se poate exclude un alt traumatism/politraumatism in perioada 13.09-20.09.2015.

•Care sunt motivele internării în Spitalul din Debrecen şi dacă internarea a

fost motivată de traumatismul toracic suferit ? Răspuns: deşi s-au solicitat actele medicale întocmite la Spitalul Debrecen, nu s-au primit cele solicitate, ci doar copia tradusă a raportului de necropsie şi blocurile de parafină efectuate pe probe recoltate la autopsia susnumitului la prosectura Spitalului Debrecen.

•Să se precizeze în ce mod ciroza hepatică decompensată parenchimatos şi

vascular apare/se produce ca şi consecinţă a unui traumatism toracic cu multiple

fracturi costale şi hemitorace, în condiţiile în care la data instalării insuficienţei

hepatice fracturile costale erau în curs de consolidare

Răspuns: Pacienţii  cu patologie hepatica severa prezintă tulburări de hemostaza cu trombocitopenie si funcţie plachetara anormala, precum si niveluri reduse ale factorilor de coagulare. Astfel, riscul de sângerare trenanta consecutiva unor leziuni traumatice este crescut. Prin urmare, politraumatismul cu sângerare trenanta (timp de 7 zile) a reprezentat factorul precipitam al sindromului hepato-renal, la o persoana cu ciroza hepatica decompensa.

Ulterior această nouă expertiză a fost avizată prin avizul nr  xxx/19.12.2019.

În cauză inculpatul F.L. a solicitat cu ocazia efectuării noi expertize de către INML M.M.-prin deshumarea victimei participarea ca expert partea  lui D.P.M. - medic primar  legist.

Prin  înscrisul intitulat  NOTĂ EXPERTALĂ D.P.M. a formulat propriile concluzii care au fost depuse la  Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita la  10.12.2019.

 Din concluziile  acestei NOTE EXPERTALE  rezultă  că  moartea lui B.A.  a  fost  nonviolentă iar leziunile suferite de acesta nu i-au pus în primejdie viaţa.

Ca urmare a  concluziei  NOTEI EXPERTALE  care intră în contradictoriu  cu concluziile noi expertize nr A5./8843/2018( data expedierii 16.12.23019) efectuată de  către INML M.M.-prin deshumarea și implicit cu avizul E.2/8843/2018/19.12.2019  emis de Comisia de Avizare  si Control din cadrul  INML Mina  Minovici, la data de 07.01.2020  organul judiciar a înaintat catre  Comisia de Avizare  si Control din cadrul  INML Mina  Minovici următoarele înscrisuri: NOTĂ EXPERTALĂ  întocmită de  D.P.M.,  expertiza nr A5/8843/2018( data expedierii 16.12.23019) efectuată de  către INML M.M.-prin deshumarea și avizul E.2/8843/2018/19.12.2019.

La data de  10.02.2020  Comisia de Avizare  si Control din cadrul  INML Mina  Minovici  a înaintat  avizul  prin care a  menţionat  că în urma examinării documentelor  trimise își menţine  avizul anterior .

 La data de 02.03.2020 Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita a solicitat verificarea și avizarea din punct de vedere științific de către Comisia Superioară Medico Legală din cadrul  INML M.M. a  raportului de noua expertiză E2/8843/2018 întocmit de INML M.M. fiind înaintată  totodată acestei instituţii și NOTĂ EXPERTALĂ  întocmită de  D.P.M..

 La data de 31.08.2020 Comisia Superioară Medico Legală din cadrul  INML M.M. a înaintat  avizul nr E1/3088/2020.

II. Inculpatul a contestat legalitatea Rechizitoriului din 28 sept. 2020 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita în dosarul nr. x/277/P/2015 precum si legalitatea administrării probelor.

Referitor la neregularitatea Rechizitoriului s-a arătat că faptele inculpatului nu sunt descrise suficient de clar, într-un mod susceptibil de a produce consecinţe juridice, şi anume de a învesti instanţa de judecată.

Rechizitoriul este lipsit de detaliile esenţiale privind fapta presupus a fi comisă de către inculpat, nu s-a precizat de câte ori a fost lovit B.A. de către inculpat, şi nici împrejurările şi urmările exacte ale altercaţiei din data de 13.09.2015, de la restaurantul din Lupeni, com Lupeni, jud. Harghita.

Procedându-se în acest fel, arată inculpatul, s-au încălcat prevederile art. 6 parag. 3 lit. a) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului care prevederi care recunosc inculpatului dreptul de a fi informat, în mod detaliat, atât cu privire la cauza acuzării (faptele materiale de care este acuzat şi pe care este fondată acuzaţia), cât şi cu privire la natura acuzării, adică încadrarea juridică a faptelor.

In acest sens, se face trimitere la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv la cauza Mattei c. Franţei şi la cauza Mattoccia c. Italiei.

Referitor la nelegalitatea administrării probelor s-a invocat faptul că Avizul Comisiei superioare-medico legale nr. x/3088/2020 din data de 21 aug. 2020 şi Avizele Comisiei de avizare şi control din cadrul INML "M.M." nr. x/8843/2018 din 19 dec. 2019 şi cel cu nr. x/8843/2018 din 10 febr. 2020, sunt nemotivate.

În cauza Eugenia Lazăr împotriva României, arată inculpatul,, în paragraful 84, Curtea Europeană a reţinut că obligaţia de motivare a avizelor ştiinţifice este cu atât mai importantă cu cât un astfel de aviz împiedică efectuarea unei noi expertize, limitându-se accesul la o probă esenţială în desfăşurarea unui proces.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că „doar un raport aprofundat dovedit ştiinţific, care includea o soluţie motivată în raport cu eventualele contradicţii între avizele institutelor de rang inferior", ar fi fost de natură să le inspire justiţiabililor încredere în acţiunea justiţiei şi să asiste organele judiciare în exercitarea funcţiilor lor. (mutatis mutandis, cauza Tysiac împotriva Poloniei, nr. 5410/03, pct. 117, CEDO 2007-IV).

Acest aviz al comisiei superioare este nelegal, mai arată inculpatul, şi pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 24 al. (1) teza a doua din Ordonanţa Guvernului nr. 1/2000, potrivit cărora „Comisia superioară medico-legală verifică şi 1..-1 se pronunţă asupra eventualelor concluzii contradictorii ale expertizei cu cele ale noii expertize medico-legale sau ale altor acte medico-legale.

Evident, aceasta înseamnă că trebuie să se pronunţă motivat şi nu printr-o simplă aserţiune, cum s-a întâmplat în speţă.

În cauză se evidenţiază concluzii evident contradictorii între raportul de necropsie din 2015, rapoartele de expertiză medico-legale, avizul dat de Comisia de avizare şi control a actelor medicale din cadrul IML Târgu Mureş, raportul de nouă expertiză medico-legală prin exhumare şi Avizele Comisiei de avizare şi control din cadrul INML "M.M." nr. E2/8843/2018 din 19 dec. 2019 şi cel cu nr. E2/8843/2018 din 10 febr. 2020, precum şi Avizul Comisiei superioare-medico legale nr. E1/3088/2020 din data de 21 aug. 2020, în condiţiile în care au fost înlăturate concluziile contrare expuse prin Nota expertală, întocmită de expertul parte recomandat, dr. M.P.D., tot nemotivat.

Sub acest aspect, în rechizitoriu se arată că, dat fiind Avizul Comisiei superioare-medico legale nr. E1/3088/2020 din data de 21 aug. 2020, organul judiciar "nu poate ţine cont de concluziile formulate în înscrisul intitulat NOTĂ EXPERTALĂ întocmită de D.P.M.".

Concluziile actelor medicale sunt esenţialmente contradictorii, dat fiind că:

1. La data de 13.09.2015 B.A. este victima unei agresiuni, suferind o serie de leziuni traumatice. După un interval liber de 7 zile. timp în care susnumitul desfăşoară o serie de activităţi (exemplu: conducerea autoturismului, deplasări la serviciu, deplasări la cabana proprietate proprie). în data de 20.09.2015. se prezintă la Spitalul Municipal Odorheiu Secuiesc.

2. Este examinat în UPU Odorheiu Secuiesc stabilindu-se diagnosticul -"Politraumatism prin agresiune fizică veche de o săptămână; TCC prin lovire formă uşoară/medie; Traumatism toracic cu fracturi costale multiple lateral dreapta. Pleurezie masivă dr.; Fractură sternală cominutivă; Anemie severă; Ciroza hepatică;Tromhociiopenie.".

3. Ţinând cont de starea susnumitului, este transferat la Spitalul Judeţean Miercurea Ciuc unde este internat cu diagnosticul de - "Traumatism toracic închis bilateral prin heteroagresiune vechi de o săptămână, cu fractura coastelor II, III, IV, V, VI, VIII, IX, X, XI drepte şi IX, X, XI stângi. Hemotorace drept masiv;  Hemotorace stâng ; Fractură cominutivă de stern; Hematoame, echimoze şi peteşii multiple ale feţei, gâtului, membrelor superioare; Insufieieniă respiratorie acută; Anemie severă; Ciroză hepatică decompensată vascular şi parenchimatos cu ascită. Encefalopatie portală; Insuficienţă renală acută".

Deoarece între momentul agresiunii şi momentul internării în spital se scurge o perioadă lungă de timp (7 zile), pe bună dreptate punctul 14 al capitolului Concluzii al Raportul de Nouă Expertiză Medico-Legală nr. A5/8843/20IH al INML Bucureşti se face precizarea că "NU SE POATE EXCLUDE EXISTENTA UNUI ALT TRAUMATISM ÎNTRE AGRESIUNEA DIN 13.09.2015 SI INTERNAREA D/N 20.09.2015".

Situaţia prezentată mai sus necesită o analiză mai atentă. Din documentele emise de către Spitalul Judeţean de Urgentă Miercurea Ciuc rezultă că susnumitul a fost internat în acest serviciu prezentând fractura a nouă coaste la nivelul hemitoracelui drept şi a trei coaste la nivelul hemitoracelui stâng, precum şi fractură cominutivă de stern. Numărul foarte mare de coaste fracturate, precum şi fractura cominutivă de stern ar fi determinat imediat după producerea lor apariţia unui tablou clinic de insuficienţă respiratorie de o severitate excepţională care ar fi trebuit să determine de urgenţă internarea acestuia într-un serviciu medical, altfel riscând să decedeze sau să evolueze spre deces în cel mai scurt timp. În mod logic, se impune concluzia că fracturile descrise cu ocazia internării în Spitalul .Judeţean de Urgenţă Miercurea Ciuc nu s-au produs în momentul agresiunii sau diagnosticarea acestora este greşită, numărul fracturilor fiind mai mic, multe dintre ele lipsind cu desăvârşire. Chiar şi în cazul în care numărul fracturilor suferite în momentul agresiunii ar fi fost mai mic, însă acestea ar fi fost însoţite de leziuni vasculare capabile să determine prin acumulare apariţia unui hemotorace masiv, este greu de crezut că susnumitul ar fi putut rămâne la domiciliu fără un tratament adecvat şi fără ca în aceste condiţii să apară o insuficienţă respiratorie fatală.

Nu există niciun argument indubitabil care să susţină şi să demonstreze faptul că fracturile costale pe care susnumitul le-a prezentat la data de 20.09.2015 şi care sunt consemnate în documentele Spitalului Miercurea-Ciuc au fost produse în data agresiunii (13.09.2015). Mai mult, faptul că susnumitul (sau aparţinătorii săi) nu a fost presat de starea sa gravă să se prezinte într-un serviciu medical, fac mai degrabă credibilă posibilitatea producerii lor ulterior presupusului moment al agresiunii.

4. Examinarea CT efectuată la Spitalul Miercurea Ciuc afirmă existenţa focarelor de fractură a douăsprezece coaste precum şi a unei fracturi cominutive sternale. Reinterpretarea examinării CT făcută la Spitalul Universitar de Urgenţă Elias Bucureşti exclude fractura cominutivă sternală şi afirmă existenţa unor focare de fractură numai la nivelul a trei coaste (III, IV, V dreapta pe două planuri).

 O atenţie deosebită, arată inculpatul, trebuie acordata reinterpretării examinării CT nativ efectuată în data de 20.09.2015 la UPU Spitalul Odorheiu Secuiesc, reinterpretare făcută la Spitalul Universitar de Urgenţă Elias Bucureşti. Această reinterpretare exclude leziuni traumatice la nivelul extremităţii cefalice, neexistând nici măcar revărsate sanguine la nivelul echimozelor extinse descrise la nivel facial. Examinarea evidenţiază însă o suferinţă infecţioasă (sinuzită) a ambelor sinusuri maxilare.

La nivelul toracelui, reinterpretarea CT efectuată la Spitalul Universitar Elias exclude majoritatea fracturilor descrise la spitalul din Odorheiu Secuiesc. Reexaminarea constată prezenţa fracturilor numai la nivelul coastelor III, IV şi V, atât la nivelul arcurilor anterioare cât şi posterioare precum şi prezenţa unui hemotorax masiv pe partea dreaptă cu sânge de vârste diferite ce comprimă în cvasitotalitate lobul inferior şi mediu al plămânului drept cu atelectazia acestuia.

Rămâne de analizat discrepanţa existentă între numărul şi descrierea focarelor de fractură ale scheletului toracic consemnate în examinarea CT din data de 20.09.2015 efectuat la Spitalul Municipal Odorheiu Secuiesc şi starea de fapt reală a scheletului toracic a susnumitului din data de 20.09.2015.

În primul rând reinterpretarea examinării CT din 20.09.2015 realizată la Spitalul Universitar de Urgenţă Elias  Bucureşti exclude existenţa fracturii cominutive sternale, precum şi fracturile coastelor II, VI, VIII, IX, X, XI în dreapta şi IX, X, XI în stânga. Reinterpretarea examinării CT precizează că susnumitul a prezentat în momentul internării la Spitalul Odorheiu Secuiesc fractura coastelor III, IV, V la nivelul arcurilor anterioare şi posterioare, hemotorace masiv pe dreapta cu sânge de vârste diferite cu atelectazia lobilor pulmonari inferior şi mediu.

Pe de altă parte, la autopsia medico-legală efectuată la Debrecen s-a pus în evidenţă fractura coastelor: în dreapta:  II la 5 cm de coloana vertebrală şi 2 cm de stern: III la 6 cm de coloana vertebrală şi 2 cm de stern: IV la 4 cm de coloana vertebrală şi la nivelul joncţiunii sterno-costale: V la 8 cm de coloana vertebrală şi la joncţiunea sterno-costală; IX la joncţiunea sterno-costală: X la joncţiunea sterno-costală. În stânga: Coasta II la 5 cm de coloana vertebrală.

Fractura coastei a IX şi a X-a la joncţiunea sterno-costală nu poate fi reală întrucât aceste coaste nu ajung până la nivelul sternului, ele participând la realizarea rebordului costal imediat după linia axilară anterioară.

După cum se va observa mai jos, se arată în continuare, între fracturile costale descrise la autopsia efectuată la Debrecen şi reautopsierea cadavrului cu prilejul exhumării există diferenţe mari. Un lucru este cert şi anume că focarele de fractură costale descrise cu prilejul exhumării sunt atestate prin imaginile fotografice efectuate eu prilejul exhumării şi de prezenţa medicilor legişti la efectuarea reautopsierii.

Această enumerare însă nu coincide cu situaţia constatată de către comisia de medici legişti care au procedat la exhumarea şi reautopsierea cadavrului în prezenţa expertului recomandat. Cu acest prilej s-au constatat următoarele modificări traumatice la nivelul grilajului sterno-costal:

- Sternul este integru;

- Mobilitate anormală a coastelor V, VI, VII parasternal bilateral: extremităţile costale adiacente zonelor de mobilitate sunt ascuţite, prezintă compacta ascuţită. Fară modificări de vindecare (rotunjirea marginilor, apariţia de modificări fibro-conjunctive adiacente) şi sunt lipsite de caracter vital care s-ar fi tradus prin prezenţa unor zone negricioase în ţesuturile din jur formate din depozite de hemosiderină restante în urma proceselor de putrefacţie. Aceste focare de fractură se găsesc la nivelul cartilajelor sterno-costale. Fracturarea lor chiar dacă se produce imediat după instalarea decesului nu sunt infiltrate cu sânge întrucât ţesutul cartilaginos este foarte slab vascularizat.

- Corespunzător focarelor de fractură costala de la nivelul coastelor II, III, IV, VI, VII, VIII, IX., X în stânga şi respectiv III, IV, VI, VII, VIII, IX, X în dreapta, se observă prezenţa unor depozite de culoare neagră situate în părţile moi adiacente acestora şi care la examenul anatomo-patologic efectuat din aceste ţesuturi s-au dovedii a fi formate din depozite de fier rezultate din descompunerea hemoglobinei din eritrocite. Prezenţa acestora atestă faptul că infiltratul apare imediat după producerea decesului datorită întinderii lor foarte mici (leziune postvitală). Infiltratul hematic a fost obiectivat la nivelul coastelor III în stânga V şi VI în dreapta. Aceste două categorii de fracturi sunt mai probabil rezultatul manoperelor de resuscitare pe care susnumitul le-a suferit imediat după instalarea stopului cardio-respirator.

- Ultima categorie de focare lezionale de la nivelul coastelor este reprezentată de focarele de la nivelul coastelor II şi V în dreapta, focare care sunt îngroşate, lipsite de infiltrat, ţesuturile adiacente focarului având aspect fibros iar marginile osoase sunt rotunjite (proces de vindecare). Aceste focare pot face parte din fracturile descrise de reinterpretarea Computer Tomografiei efectuate în data de 21.01.2019 la Spitalul Universitar de Urgenţă Elias.

Sintetizând, putem spune că niciuna din fracturile descrise cu prilejul internării de urgenţă la Spitalul Odorheiu Secuiesc nu a mai fost regăsită ca atare cu prilejul autopsiei. Acest lucru se explică prin faptul că între momentul presupusei agresiuni şi momentul decesului se scurge un interval de timp de maxim 20 de zile, suficient pentru ca fracturile respective să se vindece. Este evident deci că aceste leziuni traumatice nu pot fi incriminate în niciun fel în producerea decesului susnumitului.

5. Deoarece între momentul agresiunii şi momentul producerii decesului susnumitului se scurge un interval de timp de 3 săptămâni, în focarele de fractură produse cu prilejul agresiunii era obligatoriu să se producă fenomene reparatorii de formare a căluşului provizoriu, dar trebuia încă să persiste în aceste focare fierul rezultat din descompunerea hematiilor ajunse aici ca urmare a infiltrării hematice a focarelor de fractură costală. Din acest motiv la exhumare s-au recoltat focarele de fractură având procese reparatorii şi anume cele corespunzătoare coastelor II, V (două focare) şi VI în dreapta şi III în stânga. Lamele histologice efectuate din aceste focare de fractură au fost colorate cu coloranţi speciali pentru fier rezultând că numai trei din cele 6 focare recoltate conţineau urme de fier. Acestea corespund coastelor V şi VI în dreapta şi coastei III în stânga. Prin urmare, numai aceste trei focare de fractură puteau fi produse cu prilejul agresiunii din intervalul 13-20.09.2015, celelalte două focare de fractură având procese de calusare dar neavând urmele infiltratului sangvin sunt în mod obligatoriu produse anterior datei de 13.09.2015, fierul din aceste focare fiind fagocitat de către macrofage.

6. La începutul anului 2013 susnumitul este diagnosticat la Spitalul Judeţean Târgu Mureş cu "Ciroză hepatică decompensată parenchimatos şi vascular, ascită şi encefalopatie portală". În acelaşi an,  în 23 aprilie este internat la Spitalul Municipal Odorheiu Secuiesc cu diagnosticul de "Ciroză hepatică toxică decompensată vascular şi parenchimatos; encefalopatie portală şi hipersplenism trombocitopenizant ".

Deci din cele expuse mai sus rezultă în mod clar că boala de bază a susnumitului este ciroza hepatică toxică decompensată parenchimatos şi vascular cu ascită, cu encefalopatie portală/hepato-renală şi cu hipersplenism trombocitopenizant.

După cum se precizează la punctul 10 din concluziile Raportului de Nouă Expertiză Medico-Legală nr. A5/8843/201N, bolnavii suferinzi de această afecţiune decedează în proporţie de 12% în primul an după apariţia fenomenelor de decompensare hepatică şi odată cu apariţia sindromului hepato-renal. Din Ghidul Ministerului Sănătăţii anexa 16 cu referire la ciroza hepatică şi complicaţiile acesteia se reţine că supravieţuirea bolnavilor cu ciroza hepatică decompensată parenchimatos şi vascular complicată cu sindrom hepato-renal este de maxim 2-3 ani.

Este evident că în cazul de faţă boala de bază a susnumitului - ciroza hepatică decompensată - poate determina prin ea însăşi decesul acestuia. Orice factor, intern şi/sau extern care precipită/favorizează evoluţia spre deces a acestei boli se constituie în factori favorizanţi ai producerii acestuia.

7. În capitolul concluzii al Raportului de Nouă Expertiză Medico-Legală nr. A5/8843/2018 punctele 1 şi 2 se face precizarea că: moartea numitului B.A. se datorează traumatismului toracic cu multiple fracturi costale şi hemoragie internă, trenantă, factori precipitanţi ai instalării sindromului hepato-renal la un pacient cu ciroză hepatică decompensată vascular şi parenchimatos. B.A. prezenta încă din 2013 ciroză hepatică toxică decompensată vascular şi parenchimatos cu encefalopatie portală. În aceste condiţii, un traumatism toracic cu fractura a trei coaste însoţit de sângerare intermitentă a cărei cantitate nu poate fi apreciată deoarece susnumitul prezenta în acelaşi timp ascită şi pleurezie (dovadă fiind inomogenitatea aspectului imaginii CT toracice) putea să aibă cel mult un rol de factor favorizant/precipitant în producerea decesului susnumitului.

Ne aflăm deci într-o situaţie identică cu cea descrisă în tratatele clasice de medicină legală: traumatismul minim aplicat asupra extremităţii cefalice  urmat de ruperea anevrismului preexistent.

8. Referitor la prezentarea tardivă la spital a numitului B.A. se impun următoarele aprecieri:

oStarea generală a susnumitului în prima parte a intervalului 13-20.09.2015 este relativ bună şi nu a impus prezentarea acestuia într-o unitate spitalicească. Acest lucru s-a datorat fie producerii ulterioare datei de 13.09.2015 a leziunilor costale în cadrul unui alt traumatism, fie sângerării absolut nesemnificative din focarele de fractură costală. In ambele cazuri susnumitul putând desfăşura diferite activităţi.

oO dată cu creşterea colecţiei pleurale datorată cirozei hepatice şi a sângerârii intermitente produse din focarele de fractură costale, starea generală a susnumitului se înrăutăţeşte fiind obligat să se prezinte într-o unitate sanitară, lucru valabil atât în cazul în care a suferit un traumatism ulterior datei de 13.09.2015, cât şi în cazul în care acumulările pleurale s-au accentuat după această dată.

oIn ambele cazuri prezentarea tardivă la spital se constituie în factor favorizant al evoluţiei infauste a patologiei susnumitului.

9. Dacă legătura de cauzalitate stabilită de către Raportul de Nouă Expertiză Medico-Legală nr. xxx este absolut incorectă, rolul jucat de către boala de bază şi de către întârzierea prezentării la spital a susnumitului în producerea decesului nu este precizat în acest raport. Ciroza hepatică decompensată vascular şi parenchimatos, cu sindrom hepato-renal, encefalopatia portală si cu hipersplenismul trombocitopenizant se constituie în factori determinanṭi, în timp ce prezentarea tardivă la spital se constituie în factor favorizant al evoluţiei infauste spre deces.

Pe un astfel de teren patologic şi în astfel de condiţii, traumatismul toracic minim cu fractura dovedită a numai trei coaste şi sângerarea intermitentă datorată bolii dc bază (factorul determinant) are numai rolul de factor favorizant în producerea decesului.

Astfel, nexul de cauzalitate dintre traumatism şi deces se rupe, moartea numitului B.A. fiind neviolentă şi datorându-se cirozei hepatice decompensate vascular şi parenchimatos a cărei evoluţie spre deces a fost numai favorizată de traumatismul toracic şi prezentarea tardivă într-o unitate spitalicească.

Obligativitatea motivării actelor-medico-legale, mai arată inculpatul, a fost reţinută şi de Curtea Constituţională, de exemplu în Decizia nr. 488 din 17 iulie 2018, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 al. (1) teza întâi din Ordonanţa Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activităţii şi funcţionarea instituţiilor de medicină legală

III. In data de 18.11.2020 inculpatul a depus note scrise prin care a invocat faptul că membrii comisiei superioare medico-legale nu s-au întrunit în şedinţa din data de 11.06.2020, la sediul INML „M.M.” din Bucureşti.

In plus, se mai invocă şi faptul că avizul nu a fost dat cu respectarea termenului de 40 de zile prevăzut pentru avizare.

IV. Judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea efectuării actelor de urmărire penală, a administrării probelor şi sesizării instanţei şi a respins ca nefondate cererile şi excepţiile invocate, faţă de considerentele ce succed:

Referitor la pretinsa imposibilitate a stabilirii obiectului şi limitelor judecăţii, judecătorul de cameră preliminară a constatat că este nefondată susţinerea inculpatului referitoare la insuficienta descriere a faptelor.

Astfel, aşa cum se poate observa din cele menţionate la pct. I din prezenta încheiere,  faptele au fost descrise în actul de sesizare într-o manieră care nu ridică dificultăţi în determinarea obiectului judecăţii.

In rechizitoriu, procurorul a descris modul de desfăşurare a evenimentelor şi a făcut o analiză corespunzătoare a probelor administrate în cursul urmăririi penale, inclusiv a rapoartelor de expertiză, iar aspectele care pentru inculpat reprezintă nelămuriri şi neregularităţi ale rechizitoriului sunt de fapt chestiuni ce ţin de temeinicia acuzaţiei, chestiuni specifice fazei de judecată şi nu pot face obiectul camerei preliminare.

Referitor la pretinsa nelegalitate a Avizul Comisiei superioare-medico legale nr. E1/3088/2020 din data de 21 aug. 2020 şi a avizelor Comisiei de avizare şi control din cadrul INML "M.M." nr. E2/8843/2018 din 19 dec. 2019 şi nr. E2/8843/2018 din 10 febr. 2020, s-a constatat din expunerea inculpatului (pct. II din prezenta încheiere) că motivele invocate se referă la modul de interpretare a rapoartelor, aspect ce excedează în mod evident competenţelor judecătorului de cameră preliminară, intrând în sfera de competenţă a instanţei ce judecă fondul.

Trimiterile la cauza Eugenia Lazăr împotriva României sunt irelevante în speţă, dat fiind că prezenta cauză este doar în camera preliminară.

Susţinerile inculpatului în sensul că membrii comisiei superioare medico-legale nu s-ar fi întrunit în şedinţa din data de 11.06.2020 la sediul INML „M.M.” din Bucureşti, chiar dacă ar fi fost dovedite, sunt irelevante, din moment ce în contextul epidemiologic actual, foarte multe şedinţe/întâlniri de lucru etc., au fost realizate în sistem online, acest aspect neducând la nulitatea actelor adoptate/emise.

In privinţa nerespectării termenului de avizare a raportului, s-a constatat că nu există nici un temei legal pentru a exclude un aviz pe motiv că nu s-a respectat termenul de avizare, care, de altfel, este un termen de recomandare.

Faţă de cele expuse mai sus, în temeiul art. 345 al. 1 Cod procedură penală, s-au respins ca nefondate cererile şi excepţiile formulate de inculpatul F.L..

In  baza art. 346 al. 2 Cod procedură penală, s-a constatat că Tribunalul Harghita este instanţa competentă să soluţioneze cauza, că s-au respectat regulile de competenţă a organelor de urmărire penală, iar rechizitoriul a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor art. 328 C. proc. pen., s-a constatat legalitatea efectuării actelor de urmărire penală, a administrării probelor şi legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul întocmit în Dosarul Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita nr. x/277/P/2015, prin care a fost trimis în judecată în stare de libertate inculpatul F.L., având  C.N.P.: xxx, pentru săvârşirea infracţiunii de „loviri sau vătămări cauzatoare de moarte”, faptă prev. şi ped. de art. 195 Cod penal; În baza art. 346 al. 4 Cod procedură penală s-a dispus începerea judecăţii, primul termen de judecată urmând a fi stabilit după rămânerea definitivă a prezentei încheieri.

Împotriva încheierii mai sus menţionate, în termen legal, a formulat contestaţie inculpatul F.L., solicitând ca în urma admiterii contestaţiei şi a desfiinţării hotărârii atacate să se constate neregularităţile actului de sesizare astfel cum au fost ele arătate şi a reiterat criticile formulate în cuprinsul cererilor depuse în faţa judecătorului de cameră preliminară din cadrul instanţei de prim grad.

Examinând contestaţia formulată, prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor art. 1 al. 5 şi art. 20 al. 1 şi 2 din Constituţia României, art. 347 al. 1şi 2 Cod procedură penală, raportat la art. 346 al. 1 şi la art. 4251 din Codul de procedură penală, completul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Târgu Mureş a găsit calea de atac declarată de inculpatul F.L. fondată, pentru considerentele expuse în continuare:

S-a subliniat, pentru început, că inculpatul F.L. – prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita, emis la data de 28 septembrie 2020, în dosarul nr. x/277/P/2015 – a fost trimis în judecată sub aspectul comiterii infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 195 Cod penal.

În privinţa constatării neregularităţii rechizitoriului emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş, la data de 28 septembrie 2020, în dosarul nr. 478/277/P/2015,  un asemenea punct de vedere nu poate fi primit pentru următoarele considerente.

În cauza pendinte, contrar punctului de vedere exprimat de apărătorul inculpatului, în opinia noastră, nu se poate susţine că rechizitoriul din data de 28.09.2020, emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş, în dosarul nr. x/277/P/2015, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului F.L., pentru comiterea infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 195 Cod penal, nu este regulamentar întocmit, fiind astfel imposibil a stabilit obiectul sau limitele judecăţii.

Lecturând rechizitoriul anterior arătat, s-a observat că actul de sesizare cuprinde toate elementele menţionate în economia art. 328 Cod procedură penală, în condiţiile în care în partea expozitivă, procurorul a descris în mod amănunţit activitatea pretins ilicită, reproşată acuzatului şi care în opinia procurorului formează elementul material al infracţiunii pentru care inculpatul a fost deferiţi justiţiei. Totodată, procurorul a realizat o analiză detaliată a probelor administrate în cursul urmăririi penale, descriind mijloacele de probă care fundamentează temeinicia învinuirii adusă inculpatului şi care au stat la baza adoptării soluţiei pronunţate.

Aşadar, s-a apreciat că, în rechizitoriu fapta este descrisă într-o manieră clară şi precisă, în aşa fel încât, atât inculpatul, cât şi instanţa pot să o identifice, fără dificultăţi.

În acest context, în acord cu judecătorul fondului, în condiţiile în care nu am identificat alte împrejurări care să ne conducă la o soluţie contrară, această critică este nefondată şi prin urmare se impune a fi respinsă, cum de altfel a şi procedat judecătorul de cameră preliminară din prim grad.

În cadrul cererilor formulate, inculpatul a invocat nelegalitatea administrării probelor, în concret a făcut referire la Avizul Comisiei Superioare medico legale nr. E1/3088/2020 din data de 21 aug. 2020 şi Avizele Comisiei de Avizare şi Control din cadrul I.N.M.L. "M.M." nr. E2/8843/2018 din 19 dec. 2019 şi cel cu nr. E2/8843/2018 din 10 febr. 2020, considerând că aceste avize sunt nelegale, în principal pe motivul că nu sunt motivate.

S-a reamintit că în cauza pendinte, pe parcursul desfăşurării procedurilor judiciare în cursul urmăririi penale, au fost întocmite mai multe rapoarte de expertiză/avize după cum urmează:

A.) - Raportul de expertiză medico-legală cu examinarea persoanei nr. A1-77 din 20.09.2015, întocmit de Spitalul Judeţean de Urgenţă Miercurea Ciuc - Serviciul Judeţean de Medicină Legală (filele 199-203, vol. I dosar de urmărire penală),

- Raportul medico legal de autopsie B: 901/2015, întocmit de Centrul Clinic Universitar Debrecen - Serviciul de Medicină Legală (filele 163-170, vol. I dosar de urmărire penală),

- Raportul de nouă expertiză medico-legală nr. 4282/A5/40 din 06.12.2016, întocmit de Institutul de Medicină Legală – Târgu Mureş (filele 6-13, vol. II dosar de urmărire penală),

- Avizul Comisiei de Avizare şi Control al actelor medico-legale, nr. 56/E2/2016, întocmit de I.M.L. Tg. Mureş, prin care s-au avizat parţial concluziile elaborate în raportul de noua expertiză medico-legal nr. 4282/A5/40 din 06.12.2016, întocmit de I.M.L. Tg. Mureş (filele 19-31, vol. II dosar de urmărire penală),

- avizul Comisiei Superioare medico-legale nr. E1/3654/2015 din 08.11.2017, întocmit de I.N.M.L. „M.M.”, prin care s-a recomandat efectuarea unui raport de nouă expertiză medico-legală prin exhumarea victimei B.A. (fila 60, vol. II dosar de urmărire penală),

B.) - Raportul de nouă expertiză medico-legală prin exhumare nr. A.5./8843/2018 din 16.12.2019, de I.N.M.L. „M.M.” (filele 56-124, vol. III dosar de urmărire penală),

- nota expertală, întocmit de domnul doctor D.P.M. – medic primar legist, cu ocazia exhumării victimei  (filele 3-55, vol. III dosar de urmărire penală),

- Avizul Comisiei de Avizare şi Control nr. E2/8843/2018 din 19.12.2019, întocmit de I.N.M.L. „M.M.”, prin care s-a avizat raportul de nouă expertiză medico-legală prin exhumare nr. A.5./8843/2018 din 16.12.2019, de I.N.M.L. „M.M.” (fila 125, vol. II dosar de urmărire penală),

- Avizul Comisiei de Avizare şi Control nr. E2/8843/2018 din 10.02.2020, întocmit de I.N.M.L. „M.M.”, prin care Comisia de Avizare şi Control şi-a menţinut avizul anterior (fila 128, vol. II dosar de urmărire penală),

- Avizul Comisiei Superioare medico-legale nr. E1/3088/2020 din 21.08.2020, întocmit de I.N.M.L. „M.M.”, prin care s-a avizat Raportul de nouă expertiză medico-legală prin exhumare nr. A.5./8843 din 16.12.2019, de I.N.M.L. „M.M.”, avizat de Comisia de Avizare şi Control prin avizele nr. E2/8843/2018 din data de 19.12.2019 şi nr. E2/8843/2018 din data de 10.02.2020 efectuate de I.N.M.L. „M.M.” (fila 197, vol. II dosar de urmărire penală),

S-a observat că, în cauză, pentru stabilirea împrejurărilor şi cauzei decesului numitului B.A., la solicitarea inculpatului F.L., în urma exhumării victimei, domnul doctor D.P.M. – medic primar legist, a întocmit raportul de nota expertală, mai sus menţionată.

Prin această notă expertală, în cadrul concluziilor formulate - în privinţa felului decesului victimei - s-a arătat că „Moartea numitului B.A. este neviolentă” (capitolul Concluzii, fila 51 din notă – fila 53, vol. III dosar de urmărire penală).

S-a remarcat faptul că această concluzie este în acord cu cele concluzionate prin Raportul de autopsie întocmit de Centrul Clinic Universitar Debrecen și cu observațiile formulate în Avizul Comisiei de Avizare și Control a actelor medico-legale din cadrul I.M.L. Tg.-Mureș, însă este diametral opusă concluziilor Raportului de expertiză medico-legală nr. 4282/A5/40 al IML Tg.-Mureș, precum și punctului de vedere exprimat de comisia de medici legişti din cadrul I.N.M.L. „M.M.” care a întocmit Raportul de nouă expertiză medico-legală prin exhumare nr. A.5./8843/2018 din 16.12.2019 şi în care – în legătură cu felul decesului victimei - a conchis că „Moartea numitului B.A. a fost violentă” (pct. 1, 2 din capitolul Concluzii, fila 65 din raport – fila 120, vol. III dosar de urmărire penală).

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Eugenia Lazăr împotriva României, Hotărârea din 16 februarie 2010 a statuat următoarele:

„83. Fără a contesta competenţa profesională a celor doisprezece medici care alcătuiesc Comisia superioară, care trebuie să aibă o vastă experienţă în medicină în termenii legii (.....), Curtea consideră că doar un raport aprofundat dovedit ştiinţific, care includea o soluţie motivată în raport cu eventualele contradicţii între avizele institutelor de rang inferior şi care răspunde întrebărilor adresate de parchet au fost de natură să le inspire justiţiabililor încredere în acţiunea justiţiei şi să asiste organele judiciare în exercitarea funcţiilor lor (mutatis mutandis, Tysiac împotriva Poloniei, nr. 5410/03, pct. 117, CEDO 2007 IV).

Curtea evidenţiază că nici O.G. nr. 1/2000, nici normele privind procedura de realizare a expertizelor medicale şi a celorlalte acte medico-legale nu includ precizări cu privire la eventualele informaţii obligatorii pe care aceste avize trebuie să le includă (....). Dacă presupunem că dispoziţiile Codului de procedură penală referitoare la condiţiile privind forma rapoartelor de expertiză se aplică avizelor în cauză prin efectul trimiterii generale la acest text, trimitere efectuată de o dispoziţie a O.G. nr. 1/2000 (.....), trebuie să se constate că, în avizul pe care l-a pronunţat în speţă, Comisia superioară nu a reprodus întrebările la care trebuia să răspundă, nu a descris operaţiile efectuate în cadrul controlului său şi nu a precizat motivele concrete pe care s-a bazat pentru a ajunge la aceste concluzii (s.n.). Dacă obligaţia de a motiva actele medico-legale le revenea doar instituţiilor competente să întocmească primele constatări şi rapoarte de expertiză şi nu instanţelor de control, această garanţie care viza consolidarea credibilităţii avizelor şi a eficienţei întregului sistem de expertiză medico-legală este inutilă deoarece acestea au puterea să modifice în totalitate concluziile instituţiilor în cauză (.......).

 84. Curtea consideră că obligaţia de motivare a avizelor ştiinţifice este cu atât mai importantă în cauză cu cât, conform dispoziţiilor interne care reglementează expertiza medico-legală, formularea unui aviz de către autoritatea naţională supremă în domeniu – Institutul „M.M.” – împiedică institutele de rang inferior să efectueze noi expertize şi să le completeze pe cele efectuate (s.n.) (......).”

În același sens s-a pronunțat Curtea Europeană a Drepturilor Omului și în cauza Baldovin împotriva României, Hotărârea din 7 iunie 2011, pct. 23, 24.

În urma celor două cauze, legislația națională în materie nu a fost însă modificată până în prezent.

În cauza de față, așa cum am precizat mai sus, au fost întocmite mai multe acte medico-legale (rapoarte medico-legale, notă expertală, avize) în care medicii legişti - asupra unei probleme esenţiale care priveşte pricina şi anume stabilirea împrejurărilor şi a cauzei decesului victimei B.A. - au formulat concluzii medicale diametral opuse.

Cu toate acestea, remarcăm că nici Comisia de Avizare şi Control şi nici Comisia Superioară, din cadrul I.N.M.L. „M.M.” nu au reprodus întrebările la care cei care la-au formulat aşteptau un răspuns convingător, nu au descris operaţiile efectuate în cadrul controlului lor şi nu au precizat, în mod detailat, motivele concrete pe care și-au bazat concluziile la care au ajuns.

O asemenea analiză se impunea cât timp asupra aceleiaşi împrejurări esenţiale - stabilirea împrejurărilor şi cauzei decesului lui B.A. - existau opinii divergente, iar motivarea avizelor era necesară şi esenţială pentru lămurirea deplină a acestor chestiuni, cu atât mai mult cu cât formularea avizului de către Comisia Superioară din cadrul I.N.M.L. „M.M.” împiedică, potrivit art. 28 al. 1 din Regulamentul de aplicare a O.G. nr. 1/2000, aprobat prin H.G. nr. 774/2000, institutele de medicină legală de rang inferior să mai efectueze noi expertize sau să le completeze pe cele deja efectuate dacă nu au apărut date noi medicale sau de anchetă.

În acest fel, nemotivarea mai ales a Avizului Comisiei Superioare medico-legale interferează, în mod nepermis, nu doar cu obligația pozitivă a autorităților judiciare de a respecta dreptul la viață, prevăzut de art. 2 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale și art. 22 al. 1 din Constituția României, în dimensiunea sa procedurală, prin efectuarea unei anchete efective cu privire la decesul victimei B.A., dar și cu dreptul la apărare al inculpatului F.L., consacrat de art. 6 par. 3 din Convenția europeană și art. 24 din Legea fundamentală, căci acuzatul - necunoscând rațiunile pentru care Comisia Superioară a emis avizul în discuție - nu dispune de ocazia rezonabilă să le combată pe durata procesului penal.

Diferit de judecătorul de prim grad, s-a subliniat că problema neconformității cu standardul convențional a celor trei avize și în special a avizului dat de Comisia Superioară medico-legală este o chestiune de legalitate și nu de temeinicie, astfel că ea este integral rezervată obiectului camerei preliminare.

 În acest sens, notăm că potrivit prevederilor art. 20 din Constituţia României:

„(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.”

Dispoziţiile art. 1 al. 5 din legea fundamentală stipulează că „În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.”

Conform textelor constituționale citate, jurisprudenţa C.E.D.O., în interpretarea textelor Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, se impune cu caracter obligatoriu în fața autorităților judiciare naţionale.

Aşadar, probele obţinute cu violarea unor drepturi fundamentale de natură constituţională, independent de coexistenţa acestora cu eventuale nulităţi, este supusă unei categorii distincte de reguli de excludere.

Calificarea unei probe ca neconstituţională impune îndeplinirea cumulativă a două condiţii. Prima condiţie constă în existenţa unei restrângeri a dreptului sau libertăţii fundamentale protejate la nivel constituţional, ca efect al obţinerii şi/sau administrării probei pretins patologice. A doua condiţie rezidă din existenţa unui rezultat negativ al testului judiciar de balansare pe care jurisdicţia competentă trebuie să îl efectueze în formatul impus de prevederile art. 53 din Constituţie, pentru a constata dacă restrângerea a fost sau nu legitimă din perspectivă constituţională. Cu alte cuvinte, neîndeplinirea oricărei condiţii reglementate de textul constituţional sus-evocat generează un rezultat negativ al testului de balansare, ceea ce echivalează cu o încălcare a dreptului sau libertăţii fundamentale lezate prin obţinerea si/sau administrarea probei, remediabilă doar prin acţiunea unei reguli de excluziune proprie [în acest sens: M. Udroiu, M. Popa, în M. Udroiu (coord.), Codul de procedură penală. Comentariu pe articole, ed. a 3-a, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, p.623].

Prin urmare, cu excepția cazurilor de nulitate absolută sau relativă, soarta juridică a probelor neconstituţionale va fi guvernată de regula normativă a excluderii lor cuprinsă în varianta normativă a textului art. 102 al. 2 Cod procedură penală, incidentă în virtutea art. 1 al. 5 din Constituţia României.

În lumina considerentelor expuse:

I. a.) Vom admite, în parte, cererile şi excepţiile formulate de inculpatul F.L. şi în consecinţă:

În baza art. 1 al. 5 şi art. 20 al. 1 şi 2 din Constituţia României, art. 347 al. 3 cu referire la art. 345 al. 3 şi art. 102 al. 2 Cod procedură penală, vom exclude din materialul probator următoarele probe:

Avizul Comisiei de Avizare şi Control din cadrul I.N.M.L. „M.M.” nr. E2/8843/2018 din data de 19.12.2019 (fila 125, vol. III, dosar de urmărire penală),

Avizul Comisiei de Avizare şi Control din cadrul I.N.M.L. „M.M.” nr. E2/8843/2018 din data de 10.02.2020 (fila 128, vol. III, dosar de urmărire penală),

Avizul Comisiei Superioare medico-legale din cadrul I.N.M.L. „M.M.” nr. E1/3088/2020 din data de 21.08.2020 (fila 197, vol. III, dosar de urmărire penală),

b.) Vom respinge restul cererilor şi excepţiilor invocate de inculpatul F.L..

II. Având în vedere soluţia asupra căreia ne-am oprit, vom fixa termen de dezbateri la data de 19 februarie 2021, ora 10,30, cu citarea părţilor şi încunoştinţarea avocaţilor aleşi.

În temeiul art. 345 al. 2 teza finală şi al. 3 Cod procedură penală, prezenta  încheiere se comunică Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita pentru a preciza - în termen de 5 zile de la comunicare - dacă îşi menţine dispoziţia de trimitere în judecată sau solicită restituirea cauzei.

Domenii speta

Spete similare