Ucidere din culpă. Accident rutier. Legătură de cauzalitate. Omisiunea diagnosticării unor leziuni cu efect tanatogenerator. Legătură secundară de cauzalitate între leziunile constatate şi deces.

Penalităţi de întârziere la sumele stabilite cu titlu de daune morale. Data de la care se calculează penalităţile.

Cod procedură penală art. 19, 25

Cod penal art. 192,

Cod civil art. 1357

Art. 36, 37 din Ordinul nr. 14/2011

Pentru stabilirea legăturii de cauzalitate, contribuțiile fiecărei persoane necesită a fi evaluate cu ajutorul criteriului sine qua non, respectiv contribuția inculpatului prin cauzarea accidentului rutier trebuie izolată de contribuția medicilor de a nu diagnostica la timp leziunea persoanei vătămate, în așa fel încât a se vedea dacă rezultatul, în concret decesul persoanei vătămate, s-ar fi produs în același fel și în aceleași condiții.

Decesul persoanei vătămate nu ar fi avut loc fără contribuția inculpatului prin producerea accidentului rutier, acest factor declanșând întregul lanț cauzal și reprezentând condiția sine qua non pentru decesul victimei. Cu toate acestea, acțiunile ulterioare ale medicilor de a nu identifica semne clinice specifice abdomenului acut și de a întârzia în diagnosticarea în timp util a leziunii de care suferea victima, reprezintă o contribuție fără de care rezultatul nu s-ar fi produs în același fel sau cel puțin în aceleași proporții. Prin urmare, această eventuală contribuție nu poate fi eliminată din antecedența cauzală.

Fiind în prezenţa a două contribuții care au condus la producerea rezultatului, s-a observat că întârzierea medicilor în a diagnostica leziunea inculpatului nu a reprezentat o condiție indispensabilă în producerea rezultatului respectiv a decesului victimei, în comparație cu contribuția inculpatului, care a fost una indispensabilă.

S-a apreciat că a existat un singur lanț cauzal, legătură de cauzalitate dintre accidentul produs de inculpat și decesul persoanei vătămate fiind dovedită în mod indubitabil. Acțiunile medicilor nu aparțin unui alt lanț cauzal și nu întrerup legătura de cauzalitate, însă putem vorbi de o posibilă influențare a parcursului lanțului cauzal prin diagnosticarea târzie a persoanei vătămate. 

Lanțul cauzal a avut ca punct de plecare accidentul rutier cauzat de inculpat, contribuția acestuia fiind una esențială și cauzal necesară, fără de care rezultatul nu s-ar fi produs în niciun mod și în nicio măsură. Astfel, fapta penală săvârșită de inculpat este uciderea din culpă, iar nu vătămarea corporală, fiind îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru a se constata incidența acestei infracțiuni atât cu privire la latura obiectivă, cât și cu privire la latura subiectivă.

Penalitățile de întârziere stabilite de lege, în cuantum de 0,2 % pe zi din debitul principal având ca obiect despăgubirile civile acordate cu titlu de daune morale celor 3 părţi civile sunt datorate de asigurator după împlinirea termenului de 10 zile care curge de la primirea de către asigurător a hotărârii definitive, în ipoteza în care asigurătorul înăuntrul termenului menţionat nu-şi îndeplineşte obligaţia de plată.

Prin sentinţa penală nr. x din data de 29 decembrie 2020, pronunţată de Judecătoria Gheorgheni, în dosarul penal nr. x/234/2018, instanţa de fond a dispus următoarele:

În temeiul art. 192 al. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea 374 al. 4, art. 375 şi art. 396 al. 10 Cod procedură penală, a condamnat pe inculpatul F.T. la pedeapsa închisorii de 1 (un) an și 8 (opt) luni pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.

În baza art. 91 al. 1 Cod penal, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 (un) an și 8 (opt) luni închisoare aplicată inculpatului.

În baza art. 92 al. 1 Cod penal, a stabilit față de inculpat un termen de supraveghere de 2 ani, de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 93 al. 1 Cod penal, a impus inculpatului respectarea următoarelor măsuri de supraveghere:

a)să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Harghita, la datele fixate de acesta,

b)să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c)să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d)să comunice schimbarea locului de muncă;

e)să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 al. 2 lit. b Cod penal a impus condamnatului să execute următoarea obligaţie: să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Harghita sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 al. 3 Cod penal, a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Comunei Suseni sau a Primăriei Municipiului Gheorgheni, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 al. 4 Cod Penal a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 Cod Penal privind situaţiile care atrag revocarea suspendării pedepsei sub supraveghere, respectiv săvârşirea unei noi infracţiuni în termenul de supraveghere şi neîndeplinirea cu rea-credinţă a măsurilor şi obligaţiilor de supraveghere, stabilite prin prezenta hotărâre.

În baza art. 397 al. 1 Cod procedură penală raportat la art. 19 și 25 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 1357 Cod civil și art. 49 al. 1 din Legea nr. 136/1995, a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă F.A., împotriva părții responsabile civilmente S.A.R.A. SA, prin lichidator K.R. SPRL, și în consecință a obligat partea responsabilă civilmente S.A.R.A. SA, prin lichidator K.R. SPRL la plata către partea civilă F.A. a sumei de 40.000 EURO cu titlu despăgubiri reprezentând daune morale.

În baza art. 397 al. 1 Cod procedură penală raportat la art. 19 și 25 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 1357 Cod civil și art. 49 al. 1 din Legea nr. 136/1995, a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă F.R. împotriva părții responsabile civilmente S.A.R.A. SA, prin lichidator K.R. SPRL și în consecință a obligat partea responsabilă civilmente S.A.R.A. SA, prin lichidator K.R. SPRL la plata către partea civilă F.R. a sumei de 50.000 EURO cu titlu despăgubiri reprezentând daune morale.

În baza art. 397 al. 1 Cod procedură penală raportat la art. 19 și 25 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 1357 Cod civil și art. 49 al. 1 din Legea nr. 136/1995, a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă F.A. împotriva părții responsabile civilmente S.A.R.A. SA, prin lichidator K.R. SPRL și în consecință a obligat partea responsabilă civilmente S.A.R.A. SA, prin lichidator K.R. SPRL la plata către partea civilă F.A. a sumei de 50.000 EURO cu titlu despăgubiri reprezentând daune morale.

În baza art. 397 al. 1 Cod procedură penală raportat la art. 19 și 25 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 1357 Cod civil și art. 49 al. 1 din Legea nr. 136/1995, a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă S.C.J.U.C.N. împotriva părții responsabile civilmente S.A.R.A. SA, prin lichidator K.R. SPRL și în consecință a obligat partea responsabilă civilmente S.A.R.A. SA, prin lichidator K.R. SPRL la plata către partea civilă S.C.J.U.C.N. a sumei de 54.292,53 lei cu titlu de despăgubiri reprezentând daune materiale.

În baza art. 397 al. 1 Cod procedură penală raportat la art. 19 și 25 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 1357 Cod civil și art. 49 al. 1 din Legea nr. 136/1995, a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă S.M.G. împotriva părții responsabile civilmente S.A.R.A. SA, prin lichidator K.R. SPRL și în consecință a obligat partea responsabilă civilmente S.A.R.A. SA, prin lichidator K.R. SPRL la plata către partea civilă S.M.G. a sumei de 373,19 lei cu titlu de despăgubiri reprezentând daune materiale.

În baza art. 397 al. 1 Cod procedură penală raportat la art. 19 și 25 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 1357 Cod civil și art. 49 al. 1 din Legea nr. 136/1995, a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă S.J.U.M.C. împotriva părții responsabile civilmente S.A.R.A. SA, prin lichidator K.R. SPRL și în consecință a obligat partea responsabilă civilmente S.A.R.A. SA, prin lichidator K.R. SPRL la plata către partea civilă S.J.U.M.C. a sumei de 1.481,68 lei cu titlu de despăgubiri reprezentând daune materiale.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş, în dosarul cu nr. x/P/2018, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul  F.T.  pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută şi pedepsită de art. 192 al. 1 şi 2 Cod penal.

În fapt, s-a reţinut că, la data de 01 septembrie 2014, organele de poliţie din cadrul I.P.J. Harghita - Poliţia mun. Gheorgheni s-au sesizat din oficiu cu privire la producerea unui accident de circulaţie pe D.N. 13B, la km 24+500 m.

Potrivit procesului verbal de cercetare la fața locului, organele de cercetare penală au identificat, la data de 01.09.2014, la orele 2:55, la faţa locului, respectiv pe D.N. 13B, la km. 24+500 m. autovehiculul implicat în accidentul rutier, autoutilitara cu numărul de înmatriculare XXX care se afla sprijinită cu partea din faţă de un copac aflat la o distanţă de 3 m. de bordura din partea dreaptă a drumului. De la roata stânga faţă a autovehiculului pe banda din dreapta a drumului (faţă de direcţia iniţială de deplasare, Praid-Joseni) au fost identificate două urme de frânare-rulare, cea din stânga pornind de la roata stânga spate, se întindea pe o lungime de 13,50 m. spre localitatea Praid, urma terminându-se la 5 m de bordura din stânga şi 3 m de cea din dreapta a drumului. Cealaltă urmă, cea din dreapta, pornește de la roata dreapta spate şi se întinde pe spaţiul verde, acostamentul din dreapta şi se termină pe bordura din dreapta a drumului, având o lungime de 5,50 m.

S-a mai constatat că segmentul de drum pe care s-a produs accidentul este în aliniament, la intrare într-o curbă deosebit de periculoasă, la stânga, semnalizată cu indicatorul rutier „curbă deosebit de periculoasă” şi indicatorul de avertizare temporară „drum cu denivelări” şi „panouri succesive pentru curbe deosebit de periculoase”. În zonă nu s-au identificat alte indicatoare sau marcaje care să creeze interdicții pentru circulaţia vehiculelor.

Din procesul-verbal a mai reieșit că circulaţia vehiculelor se desfăşoară pe două sensuri, câte o bandă pe sens, drumul fiind în pantă de aproximativ 5%, carosabilul fiind confecționat din asfalt neted şi uscat la momentul producerii accidentului, având o lăţime de 8 m, mărginit pe partea dreaptă de un acostament consolidat la nivelul carosabilului cu o lăţime de 0,8 m şi de spaţiu verde în lăţime de 4 m. Din procesul-verbal reiese că în urma accidentului au suferit leziuni corporale ambii ocupanţi ai autoturismului, respectiv conducătorul auto F.T. şi pasagerul F.A.. În cazul pasagerului autoturismului, leziunile suferite urmare accidentului i-au curmat viaţa.

Din Raportul de expertiză tehnică nr. 790755 întocmit de expertul tehnic în specialitatea autovehicule şi circulaţie rutieră, au reieșit următoarele:

La 31.08.2014 inculpatul s-a deplasat, începând cu orele 19:30 din localitatea Lipova, jud. Arad, la volanul autoutilitarei marcat „Fiat” tip „Doblo Cargo”, cu numărul de înmatriculare XXX, avându-l drept pasager pe scaunul din dreapta sa pe victima F.A.. Inculpatul intenţiona să ajungă în localitatea de domiciliu, Xxx. Având în vedere distanţa de parcurs, de circa 450 km, potrivit inculpatului, acesta a oprit şi s-a odihnit timp de o oră între Bălăuşeri şi Sovata după care a oprit din nou pentru a alimenta cu combustibil în Sovata. În jurul orelor 2:45 – 2:55 autoturismul condus de inculpat se apropia de locul producerii accidentului, pe D.N. 13B, în direcţia localităţii Joseni. Ajungând la km. 24+500 m., autoturismul condus de inculpat circula, anterior înscrierii în curba deosebit de periculoasă la stânga cu viteza de 58 km/h, aşa cum reiese din Raport de expertiză tehnică indicat anterior. Spre a nu părăsi curba (care avea o viteză de 30 km/h de deplasare în deplină siguranţă - aşa cum s-a reţinut în raportul de expertiză din adresa nr. 3328/23.07.2018 a C.N.A.I.R. S.A. București - D.R.D.P. Brașov, adresă aflată la dosarul de u.p. la vol. I filele 188-199), inculpatul a fost nevoit să frâneze. Autovehiculul şi-a continuat deplasarea pe o distanţă de 13,5 m, în frânare, a părăsit carosabilul şi s-a izbit de copacul lângă care a fost găsit de organele de poliţie. La momentul impactului cu obstacolul dur, viteza de deplasare a autovehiculului condus de inculpat scăzuse la 36 km/h.

Din declarațiile date de numitul F.T. în calitate de suspect și inculpat, doar următoarele aspecte se coroborează cu raportul de expertiză tehnică, și anume faptul că imediat anterior momentului când a sesizat prezenţa curbei la stânga, văzuse că de axul drumului se apropia un autoturism care circula din sens opus, astfel că efectuase o uşoară virare spre dreapta. Cu privire la posibila prezență a unui autoturism care se deplasa pe contrasens, F.T. a dat declarații contradictorii.

Inculpatul a susţinut în cursul urmăririi penale că producerea accidentului de circulaţie precum şi decesul victimei s-au produs din circumstanţe independente de voinţa sa, invocând, în principal starea drumului precum şi, într-o anumită măsură, o culpă medicală în diagnosticarea şi tratarea victimei F.A.. S-a arătat că susținerile inculpatului cu privire la prezenţa criblurii pe carosabil, sunt contrazise atât de cele consemnate în procesul-verbal de cercetare la faţa locului, dar în special de concluziile Raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză.

În ce priveşte lipsa parapetelor, o altă împrejurare invocată de inculpat, s-a reţinut că, potrivit celor stabilite de expert, prezenţa unui parapet de protecţie pe partea dreaptă a sensului de mers putea împiedica părăsirea carosabilului şi conducea la micșorarea caracterului de șoc prin faptul că acesta este deformabil.

Potrivit art. 84 al. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, în afara localităților, limitele laterale ale platformei drumului se semnalizează cu stâlpi de ghidare lamelari, de culoare albă, omologați, instalați la intervale de 50 m între ei sau prin parapete. În consecinţă, potrivit sus-menționatei prevederi legale, administratorul drumului în cauză îşi putea îndeplini obligaţia legală de a asigura semnalizarea limitelor laterale ale drumului nu doar prin instalarea de parapete ci şi prin instalarea unor stâlpi de ghidare, la intervale de 50 m, stâlpi care, în mod evident, nu ar fi putut avea vreun rol în împiedicarea ieșirii de pe carosabil a unui autovehicul ce şi-a abandonat traiectoria normală. Prin urmare, s-a constatat că nu poate fi vorba de existenţa vreunui indiciu în sensul posibilității existenţei unei culpe concurente a administratorului drumului în ce priveşte uciderea victimei F.A..

De asemenea, vehicul era în stare normală de funcționare conform verificării tehnice.

În ceea ce privește susținerile inculpatului privind faptul că decesul victimei s-ar fi datorat descoperirii şi tratării tardive a infecţiei din organism, Ministerul Public a reținut următoarele cu privire la o posibilă culpă medicală:

Ţinând cont de concluziile actelor medico-legale existente la dosar şi, în special de avizul Comisiei Superioare Medico-Legale s-a reţinut că în cauză nu pot fi considerate ca existente indicii temeinice în sensul vreunei culpe medicale, în ce priveşte diagnosticarea şi tratamentul aplicat victimei F.A., care să se suprapună culpei inculpatului în producerea accidentului, indicii de natură să justifice extinderea acţiunii penale împotriva vreunui membru al personalului medical pentru comiterea faptei de ucidere din culpă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul primei instanțe la 09.11.2018 sub nr. 2571/234/2018.

Prin Încheierea penală nr. 34 din data de 03.04.2019, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul emis în dosarul nr. 317/P/2018 emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș, privind pe inculpatul F.T., precum şi legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, dispunând începerea judecăţii.

La data de 06.12.2018 numitele F.A., F.A. şi F.R. au depus la dosarul cauzei constituire de parte civilă prin care au solicitat obligarea părţii responsabile civilmente SC A.R.A. SA la plata daunelor morale în cuantum de 300.000 euro sau echivalentul în lei la cursul BNR din data plății pentru fiecare parte civilă.

La data de 01.10.2019 părţile vătămate F.A., F.A. şi F.R. au depus la dosarul cauzei completare la constituirea de parte civilă precum şi o serie de înscrisuri. Prin completarea la constituirea de parte civilă, părţile civile au solicitat obligarea asiguratorului SC A.R.A. SA la plata de penalităţi de întârziere aferente sumelor stabilite cu titlu de daune morale în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere conform art. 37 şi 38 din Ordinul nr. 23/2014 al ASF.

La data de 01.10.2019, inculpatul a depus la dosarul cauzei, cerere de probaţiune prin care a solicitat administrarea unui supliment la raportul de nouă expertiză medico-legală.

La data de 01.10.2019, inculpatul a depus la dosarul cauzei o cerere prin care solicită ca instanţa să încuviinţeze cererea privind judecarea cauzei în procedura abreviată prevăzută de art. 374 al. 4 Cod procedură penală, arătând că doar sub aspectul stabilirii încadrării juridice solicită administrarea unui supliment la expertiza medico-legală.

La data de 01.10.2019, inculpatul a depus la dosarul cauzei, în susţinerea cererii de administrare probe, în vederea stabilirii corectei încadrări juridice a faptei, încheierea penală emisă în dosarul nr. 1635/112/2016 al Tribunalului Bistrița Năsăud.

La data de 02.10.2019, s-a depus la dosarul cauzei de către părţile civile F.A., F.A. şi F.R. cerere în probaţiune. La data de 05.11.2019, inculpatul a depus la dosarul cauzei notă de consultanţă medico-legală, în susţinerea cererii de efectuare a unui supliment la raportul de expertiză medico-legală.

La data de 25.11.2019, partea responsabilă civilmente SC A.R.A. SA a formulat note de şedinţă, prin care a solicitat admiterea în parte a acţiunii civile formulată de părţile civile, în sensul acordării daunelor materiale în măsura în care au fost dovedite cu documente fiscale şi acordării daunelor morale în cuantum apreciat de instanţă.

Potrivit părţii responsabile civilmente sumele solicitate de părţile civile, respectiv 300.000 euro pentru fiecare în parte, reprezentând daune morale, este o sumă exagerată.

Cu privire la solicitarea părţilor civile de completare a constituirii de parte civilă, prin obligarea asigurătorului la plata de penalităţi de întârziere de 0,2%/zi, partea responsabilă civilmente a solicitat respingerea acestei cereri, invocând prevederile art. 37 al. (4) din Norma 23/2014 a A.S.F., care prevede că asigurătorul de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule are obligaţia de a efectua plata despăgubirii în termen de maximum 10 zile de la data la care dosarul de daună este complet, în sensul că s-a depus şi ultimul document necesar stabilirii răspunderii şi cuantificării daunei sau de la data la care a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la despăgubirea datorată.

Potrivit părţii responsabile civilmente, în prezenta cauză la dosarul de daună nu a fost ataşat ultimul document necesar stabilirii răspunderii şi cuantificării daunei, iar în situaţia dată, este atributul instanţei să stabilească răspunderea şi întinderea prejudiciului.Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:

În fapt, la data de 31.08.2014, inculpatul F.T. împreună cu victima F.A., s-au deplasat cu autovehiculul marca Fiat Doblo Cargo cu nr. de înmatriculare xxx condus de inculpat, începând cu orele 19:30, din loc. Lipova, jud. Arad, înspre domiciliul celor doi situat în loc. Xxx, având de parcurs o distanță de 450 km. Inculpatul s-a oprit timp de o oră pentru a se odihni între loc. Bălăușeri și Sovata, iar apoi a alimentat autovehiculul cu combustibil în loc. Sovata, continuându-și deplasarea. Aproximativ în jurul orei 2:45-2:55, în timp ce se deplasa pe D.N. 13B, între loc. Praid și Joseni, în dreptul km 24+500m, inculpatul s-a angajat într-o curbă deosebit de periculoasă la stângă, având o viteză de 58 km/h. Pentru a nu părăsi curba, inculpatul a fost nevoit să frâneze, iar autovehiculul și-a continuat deplasarea pe o distanță de 13,5 m în frânare, a părăsit carosabilul și s-a izbit de un copac. În urma impactului, inculpatul și victima au fost răniți, fiind conduși la S.M.G., de unde au fost transferați în aceeași zi la Spitalul Municipal Miercurea Ciuc. Starea de sănătate a victimei F.A. s-a agravat, motiv pentru care, inclusiv la solicitarea inculpatului, aceasta a fost transferată în data de 03.09.2014 la Spitalul Clinic Municipal de Urgență Cluj-Napoca, fiind supusă succesiv la 3 operații chirurgicale, dar cu toate acestea, decedând la data de 30.09.2014.În reținerea situației de fapt, instanța a avut în vedere declarația din data de 16.09.2020 prin care inculpatul a recunoscut în totalitate fapta pentru care a fost trimis în judecată.

Analizând declarațiile inculpatului din cursul urmăririi penale, instanța a remarcat faptul că inițial inculpatul a declarat că de pe contrasens venea un autovehicul care s-a apropiat de axul drumului, pentru ca apoi să revină și să arate că autovehiculul respectiv ar fi intrat parțial pe contrasens. Instanța a înlăturat aceste susțineri, deoarece nu se coroborează cu ansamblul materialului probator, neexistând niciun indiciu că respectivul autovehicul ar fi determinat manevra de evitare a accidentului efectuată de inculpat. Totodată, din Procesul-verbal de cercetare la fața locului și din Raportul de expertiză tehnică a rezultat că pe sau lângă carosabil nu exista criblură care să fi determinat o derapare a autovehiculului, motiv pentru care aceste aspecte declarate de inculpat au fost înlăturate ca nesincere. Cu privire la susținerea că nu existau indicatoare rutiere de avertizare a condițiilor de drum, aceasta este contrazisă de mijlocul de probă constând în procesul-verbal de cercetare la fața locului și schița accidentului din datat de 01.09.2014, conform cărora segmentul de drum pe care s-a produs accidentul este în aliniament, la intrare într-o curbă deosebit de periculoasă, la stânga, semnalizată cu indicatoare rutiere "Curbă deosebit de periculoasă", pe care este montat un indicator de avertizare temporară "Drum cu denivelări" și "Panouri succesive pentru curbe deosebit de periculoase". În egală măsură, instanța a reţinut că sunt nefondate și criticile inculpatului conform cărora accidentul s-ar fi datorat si datorită lipsei montării la momentul producerii accidentului de către administratorul de drum a unor parapeți de protecție. Din Raportul de expertiză tehnică reiese că prezența unui parapet de protecție, care deformabil fiind reduce caracterul de șoc, ar fi împiedicat părăsirea carosabilului și ar fi contribuit prin forța tangențială care ia naștere la impact, la păstrarea autovehiculului pe traiectoria curbilinie. Cu toate acestea, inexistența unor parapeți de protecție la drum nu întrerupe lanțul cauzal dintre faptă și rezultat și nu determină exonerarea de răspundere penală a inculpatului.

Astfel, s-a stabilit că acțiunea culpabilă a inculpatului a generat producerea accidentului rutier, soldat cu rănirea inițială a victimei F.A., iar în final cu decesul acestuia. Aceste aspecte au rezultat din mijloacele de probă ante menționate care se coroborează cu Raportul de expertiză medico-legală nr. 5830/III/458 din 03.04.2015 al I.M.L. Cluj-Napoca.

Din Raportul de nouă expertiză medico-legală nr. 4694/VI/f/8/2015 din data de 11.07.2016 al I.M.L. Cluj-Napoca a rezultat suplimentar față de mijlocul de probă ante menționat că victima a fost internată la data de 01.09.2014 la S.M.G. cu diagnosticul „Politraumatism prin accident rutier”, fiind ulterior transferată la Spitalul Judeţean Miercurea-Ciuc şi internată între 01-03.09.2014 cu diagnosticul „fractură tasare amielică instabilă L3”, iar începând cu data de 03.09.2014 a fost internată la Clinica de Neurochirurgie Cluj-Napoca cu diagnosticul de internare „traumatism vertebro-medular amielic, fractură L3, accident rutier”. Legat de obiectivul dacă s-a intervenit pentru fractura amielică L3 şi dacă aceasta a avut vreun rol în mecanismul tanatogenerator s-a răspuns că pentru această leziune, care nu a avut rol în mecanismul tanatogenerator nu s-a intervenit deoarece au fost diagnosticate leziuni la nivelul duodenului şi pancreasului a căror rezolvare era mai urgentă. În ce priveşte obiectivul referitor la determinarea datei când s-a stabilit prima dată diagnosticul de ruptură de duoden s-a menţionat că prima examinare CT abdominală s-a efectuat la data de 04.09.2014 la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj şi a evidenţiat prezenţa modificărilor de abdomen acut chirurgical, fiind posibil ca simptomatologia abdominală să nu fi fost foarte evidentă iar cea algică să fie explicată în contextul fracturii amielice L3 stabilită ca urmare a examinărilor imagistice efectuate la Spitalul Judeţean Miercurea-Ciuc. În ce priveşte întrebările referitoare la explicaţiile motivelor pentru care diagnosticul a fost omis o perioadă îndelungată de timp, la investigaţiile care au determinat diagnosticarea rupturii de duoden, la consecinţele acestui traumatism, la şansele de supravieţuire şi vindecare ale victimei în ipoteza descoperirii la timp a acestei leziuni, la posibilitatea interpretării greşite a simptomelor victimei, comisia medico-legală a precizat că prezenţa durerii abdominale este un simptom comun celor două categorii de traumatisme care afectau şi pe F.A., investigaţiile clinice şi paraclinice care se pot efectua depind de dotarea unităţii spitaliceşti şi calificarea personalului medical. Se mai menţionează că examenul CT efectuat la data de 04.09.2014 a impus efectuarea laparotomiei chirurgicale cu practicarea suturii cu fir continuu şi gastro-entero-anastomoza posterioară. S-a mai determinat că simptomatologia prezentată de victimă la spitalele din Gheorgheni şi Miercurea-Ciuc pledau atât pentru fractura cu tasare amielică L3 cât şi pentru ruptura de duoden. Acest din urmă traumatism a avut o evoluţie nefavorabilă, putând duce la complicaţii de genul peritonitei şi în final stare toxico-septică. Cât priveşte şansele de supravieţuire ale lui F.A. dacă ruptura de duoden ar fi fost diagnosticată la data de 01.09.2014, se menţionează că acestea ar fi fost mai mari însă nu pot fi cuantificate cu exactitate datorită complicaţiilor septice extrem de redutabile - peritonită, stare toxico-septică. Dacă nu ar fi suferit complicaţii, ruptura traumatică de duoden ar fi necesitat 35-40 zile de îngrijiri medicale iar fractura 45-50.

La data de 27.07.2016 Comisia de avizare şi control din cadrul I.M.L. Cluj-Napoca a avizat conţinutul şi concluziile raportului de nouă expertiză medico-legală, menţionat mai sus.

Prin suplimentul la raportul de nouă expertiză medico-legală menţionat mai sus, al I.M.L. Cluj-Napoca din 11.11.2016 au fost menținute concluziile din raportul precedent. S-a arătat că probele menționate mai sus se coroborează și cu Avizul nr. El/835/04.04.2017, eliberat de Comisia Superioară Medico-Legală care a aprobat în principiu actele medico-legale efectuate în cauză, cu următoarele precizări: Leziunea care a cauzat parcursul evolutiv ulterior a fost ruptura retroperitoneală a duodenului care a fost diagnosticată la mai multe zile de la producere. Necunoaşterea leziunii a fost probabil posibilă datorită faptului că a evoluat blocat, fiind situată retroperitoneal şi nu a generat semne clinice de abdomen acut. Din momentul diagnosticării abdomenului acut şi a primei intervenţii toate gesturile chirurgicale efectuate au fost impuse de caracterul acut al leziunilor constând din urmările peritonitei prin perforaţia duodenului. Suturile efectuate în mediu septic au generat fistule cu peritonită secundară, context în care a apărut tromboza de trunchi celiac ce a dus la necroze viscerale multiple ce au necesitat exereze colice, intestinale, hepatice, biliare şi pancreatice. Toate acestea au agravat starea pacientului, ajungându-se la starea toxico-septică gravă ce a dus la deces. Complicaţiile ar fi putut fi eventual evitate dacă ruptura duodenală ar fi fost diagnosticată în primele ore de la producere, şansele de recuperare fiind mult mai mari. Examenul clinic, paraclinic şi imagistic efectuat în primele 24 de ore posttraumatic nu au dus la stabilirea diagnosticului de abdomen acut. Examenul clinic şi urmărirea unui pacient politraumatizat trebuie făcute de o echipă complexă din care nu trebuie să lipsească chirurgul generalist.

Prin adresa nr. E1/835/2017 din 22.09.2017, Comisia Superioară Medico-Legală și-a menținut avizul anterior şi, în ce priveşte solicitarea organelor de cercetare penală cu privire la eventualitatea malpraxisului a stabilit următoarele: Comisia a considerat că nu sunt deficienţe în ceea ce priveşte stabilirea diagnosticului clinic de abdomen acut la spitalele din Gheorgheni şi Miercurea-Ciuc având în vedere că la niciuna dintre cele două unităţi nu s-au interpretat semne clinice specifice abdomenului acut. Simptomatologia dureroasă a fost interpretată în contextul existenţei fracturii. Diagnosticul de abdomen acut şi necesitatea intervenţiei chirurgicale au fost stabilite după efectuarea CT. Descoperirea rupturii de duoden nu a fost probabil posibilă la S.M.G. şi la Spitalul Judeţean de Urgenţă Miercurea-Ciuc întrucât tabloul clinic a fost modificat de faptul că leziunea fiind retroperitoneală a evoluat mascat de durerile provocate de fractură. Indicaţia efectuării unei explorări imagistice de tipul CT la pacientul F.A. ar fi putut eventual ridica suspiciunea leziunii digestive.

În consecinţă, ţinând cont de concluziile actelor medico-legale existente la dosarul cauzei, instanța a reţinut că aceste probe științifice conduc la concluzia conform căreia între leziunile traumatice produse victimei ca urmare a nerespectării de către inculpat a dispozițiilor legale incidente în ceea ce privește activitatea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice și decesul victimei există legătură de cauzalitate.

În drept, fapta inculpatului care la data de 01.09.2014, în jurul orei 2:45-2:55, conducând autoturismul cu nr. de înmatriculare XXX pe D.N. 13B, în direcția loc. Joseni, s-a înscris cu viteza de 58 km/h în curba deosebit de periculoasă la stânga situată la km 24+500m, cu încălcarea obligațiilor care îi reveneau în calitate de conducător auto la întâlnirea indicatorului auto „curbă deosebit de periculoasă„ conform art. 123 lit. b din Regulamentul de aplicare a O.U.G nr. 195/2002, provocând astfel un accident de circulație în urma căruia victima F.A., pasager în autovehicul, a suferit leziunea traumatică – ruptură duodenală asociată cu leziuni complexe pancreatico-biliare, care prin complicațiile survenite, i-au provocat acestuia moartea la data de 30.09.2014, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 al. 1 și 2 Cod penal

Elementul material al laturii obiective a infracțiunii de ucidere din culpă a constat în nerespectarea de către inculpatul F.T. a dispozițiilor legale ante menționate prevăzute pentru efectuarea activității de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice. În concret, imediat anterior înscrierii în curba deosebit de periculoasă la stânga situată la km. 24+500 m, inculpatul a ignorat obligaţiile care-i reveneau în calitate de conducător auto la întâlnirea indicatorului „curbă deosebit de periculoasă” conform art. 123 lit. b) al Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 şi anume de a reduce viteza la cel mult 50 km/h, în afara localităților, înscriindu-se în curba în cauză cu viteza de 58 km/h. Curba era în mod clar semnalizată cu indicatorul corespunzător iar potrivit concluziilor Raportului de expertiză tehnică auto efectuată în cauză, inculpatul putea evita producerea accidentului dacă ar fi respectat susmenționatele prevederi legale. Acesta ar fi putut frâna într-un spaţiu de 35,9 m. dacă ar fi circulat cu viteza maximă legală, 50 km/h.

Urmarea imediată a constat în producerea, ca rezultat al infracțiunii, de leziuni traumatice care au cauzat ulterior decesul victimei F.A., iar raportul de cauzalitate a rezultat din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză, conform mențiunilor de mai sus

Din perspectiva laturii subiective, instanța a reținut culpa inculpatului în comiterea infracțiunii ce constituie obiectul prezentului dosar. Alegând să conducă autoturismul, imediat anterior producerii impactului, cu încălcarea obligaţiilor ante menționate, inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, fără a-l accepta socotind fără temei că nu se va produce. Cu toate acestea, accidentul de circulaţie s-a produs iar urmarea directă a acestuia a fost constituită şi de leziunea traumatică - ruptura duodenală asociată cu leziuni complexe pancreatico-biliare, suferită de victima F.A., leziune care, prin complicaţiile survenite, i-a provocat acestuia din urmă moartea la data de 30.09.2014.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal

Cu privire la circumstanțele privitoare la faptă prevăzute de art. 74 lit. a-d Cod penal, instanța a reținut că prin raportare la împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, respectiv ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale prevăzute pentru activitatea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice, prin raportare la consecințele produse prin fapta imputată inculpatului, respectiv decesul victimei, s-a remarcat un pericol social mediu.

Cu privire la criteriile referitoare la persoana inculpatului prevăzute de art. 74 al. 1 lit. e-g Cod penal, a fost luat în considerare că inculpatul este la prima confruntare cu legea penală, astfel cum rezultă din fișa de cazier, că a colaborat cu organele judiciare în faza de urmărire penală, s-a prezentat la toate chemările acestora și că a avut o poziție procesuală de recunoaștere a faptei în faza de judecată.

Cu toate acestea, prima instanță  a constatat că referitor la conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, inculpatul a avut o atitudine procesuală oscilantă, invocând aspecte de natură a prelungi durata procesului și a exclude sau diminua culpa sa în producerea accidentului. Acesta a invocat existența culpe concurente în cauză care ar fi determinat producerea rezultatului constând în decesul victimei, aspecte ce au necesitat pentru clarificare efectuarea de expertize tehnice și medico-legale.

Instanța a remarcat atitudinea constantă a inculpatului de a tergiversa soluționarea procesului prin invocarea diverselor aspecte de fapt ce au necesitat clarificări prin intermediul mijloacelor de probă științifice. După prevalarea de procedura simplificată, admisă în mod corect din punct de vedere al condițiilor prevăzute de art. 349 al. 2, art. 374 al. 4 și art. 375 al. 1 Cod procedură penală de către instanță, inculpatul a revenit la atitudinea sa din cursul urmăririi penale, aspect care conduce practic la deturnarea procedurii recunoașterii de la scopul instituit de legiuitor, și anume acela de a reduce durata procesului penal și a costurilor sale, în măsura în care sunt îndeplinite condițiile de fond și de procedură prevăzute în textele ante menționate. Pe de altă parte, inculpatul este deplin integrat în societate, fiind un cetățean activ, care a contribuit prin crearea de locuri de muncă la dezvoltarea societății, bucurându-se de aprecierea semenilor săi și a autorităților. Nu în ultimul rând, instanța reține că riscul ca inculpatul să comită noi infracțiuni este unul redus.

Referitor la solicitarea inculpatului de aplicare a circumstanţelor atenuante judiciare, instanţa a reținut că nu se impune reținerea circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 75 al. 2 lit. a și b Cod penal Pe de o parte, instanța a remarcat din declarațiile inculpatului, precum și din poziția sa procesuală exprimată în cauză, faptul că acesta se afla în relații apropiate cu victima, atât din punct de vedere al raporturilor de serviciu, cât și al celor sociale, cei doi fiind prieteni. În acest sens, fără a minimaliza eforturile depuse de acesta pentru ca victima să fie salvată, instanța a apreciat că aceste eforturi erau unele normale în raport de relația existentă între aceștia. Suplimentar, comportamentul uman, de apreciat, al inculpatului după comiterea faptei, nu a condus la înlăturarea sau diminuarea consecințelor faptei sale, în condițiile în care decesul victimei a survenit ca urmare acțiunii culpabile a inculpatului. Pe de altă parte, nu există nicio circumstanță legată de faptă care să diminueze gravitatea infracțiunii, câtă vreme fapta tip a constat în nerespectarea vitezei de deplasare și a indicatoarelor rutiere care semnalizau curba periculoasă, faptă care a generat producerea accidentului în urma căruia victima a decedat.

Cu privire la latura civilă,

Instanța a constatat că numitele F.A., F.A. și F.R. s-au constituit părți civile la data de 03.12.2018, în termenul legal, anterior începerii cercetării judecătorești, cu sumele de 300.000 euro fiecare, cu titlu de daune morale, iar la data de 01.10.2019, și-au majorat cuantumul pretențiilor, solicitând suplimentar plata penalităților de întârziere aferente sumelor ce vor fi stabilite cu titlu de daune morale, de 0,2%/zi de întârziere.

De asemenea, s-a constatat îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie prevăzute de art. 1357 Cod civil, în raport de situația de fapt reținută.

Referitor la cuantumul daunelor morale, prima instanță a avut în vedere jurisprudență relevantă și a arătat că la stabilirea cuantumului daunelor morale datorate pentru repararea prejudiciului nepatrimonial cauzat prin săvârşirea unei infracţiuni înseamnă aprecierea multilaterală a tuturor consecințelor negative ale prejudiciului şi implicaţiile acestuia pe toate planurile vieţii sociale ale persoanelor vătămate.

Însă instanța a apreciat că solicitările părților civile privind daunele morale în cuantum de 300.000 euro sunt excesive, prin raportare la vârsta victimei, a părților civile, precum și a nivelului de trai din România, fără a aduce atingere suferinței psihice încercate de acestea, care este una însemnată.

În ceea ce priveşte prejudiciul moral, în acord cu practica Curții de Apel Târgu-Mureș, instanța a apreciat că suma de 40.000 euro pentru partea civilă F.A. - soția victimei și suma de câte 50.000 euro pentru părțile civile F.A. și F.R. – fiicele victimei, reprezintă o sumă echitabilă în raport de criteriile amintite mai sus, reprezentând o reparație justă a prejudiciului moral produs părților civile de către inculpatul F.T. prin fapta ce face obiectul prezentului dosar. Aceste sume de bani sunt în măsură să compenseze suferinţa psihică la care a fost expusă fiecare parte civilă şi în aceleaşi timp, se încadrează în coordonatele stabilite de practica judiciară proprie a Curţii de Apel Târgu-Mureş.

În raport de Decizia nr. 1/2016 a ÎCCJ pronunțată în recurs în interesul legii, instanța, constatând calitatea de parte responsabilă civilmente, a dispus obligarea S.A.R.A. SA, prin lichidator K.R. SPRL la plata daunelor morale în favoarea părților civile.

În ceea ce priveşte solicitarea părţilor civile de obligare a asigurătorului la plata penalităţilor de întârziere aferente sumelor stabilite cu titlu de daune morale în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere conform art. 37 şi 38 din Norma nr. 23/2014 al A.S.F. (în vigoare la momentul producerii accidentului rutier) de la data avizării daunei – 29.07.2015 şi până la plata integrală a daunelor morale, instanţa va respinge această solicitare ca neîntemeiată.

S-a arătat că având în vedere faptul că suma de bani datorată cu titlu de daune morale s-a stabilit de către instanţa de judecată, plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere se poate raporta exclusiv de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri. Abia după acest moment, în cazul în care asigurătorul nu va proceda la achitarea sumelor de bani stabilite de instanţă, se va naşte dreptul părţilor civile la constrângerea asigurătorului la plată prin solicitarea de achitare a penalităţilor de întârziere pentru fiecare zi până la achitarea integrală a debitului datorat. Prin urmare, s-a conchis că în prezentul stadiu procesual, dreptul părţilor civile la penalităţi de întârziere nu este unul actual.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel inculpatul F.T., părţile civile F.A., F.A. și F.R. şi partea responsabilă civilmente S.A.R.A.A. S.A. – în faliment, prin lichidator judiciar K.R. SPRL.

Prin apelul declarat, inculpatul F.T. a solicitat admiterea apelul declarat împotriva Sentinţei penale nr. 284/2020 a Judecătoriei Gheorgheni. În rejudecare, în principal s-a cerut ca în baza art. 386 Cod procedură penală, să se dispună schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de ucidere din culpă prevăzută de art. 192 al. 2 Cod penal în infracţiunea de vătămare corporală din culpă fapta prevăzută de art. 196 cod penal raportat la vătămările cauzate, respectiv ruptura de duoden (40/45 de zile de îngrijiri medicale) și fractură tasare amielică L3 (50 de zile), cele 2 leziuni necesitând 90/95 de zile de îngrijiri medicale.

În subsidiar, s-a solicitat ca în urma analizării situaţiei de fapt deduse judecății și raportat la persoana subsemnatului, la lipsa antecedentelor penale, la conduita avută anterior săvârşirii faptei, la împrejurările concrete de săvârşire a faptei, la conduita subsemnatului ulterior săvârşirii faptei pe parcursul cercetărilor atât vizavi de organele judiciare dar și față de familia victimei, să se aprecieze ca fiind oportună reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 75 al. 2 litera a și b ) Cod penal, și prin urmare să se stabilească o pedeapsă in noile limite astfel reduse.

În privința schimbării de încadrare juridică din ucidere din culpă în vătămare corporală din culpă, s-au susținut următoarele:

Parchetul a indicat faptul că victima F.A., pasager în autoturism, a suferit leziunea traumatică-ruptură duodenală asociată cu leziuni complexe pancreatico-biliare, care, prin complicaţiile survenite, i-a provocat acestuia decesul la data de 30 septembrie 2014. Cu toate acestea, pentru existența infracțiunii de ucidere din culpă, este necesar ca acțiunea făptuitorului să producă moartea victimei, fiind necesar ca instanța să ajungă la convingerea certă că moartea victimei a fost datorată faptei inculpatului.

S-a pus în vedere instanței de control judiciar că, potrivit concluziilor Raportului de nouă expertiză Medico-Legală din data de 11 iulie 2016, “între leziunile constatate și deces există legătură secundară de cauzalitate”.

Mai mult, expertul parte desemnat de către inculpat a indicat în cuprinsul Opiniei Expertale faptul că: „Între leziunile posttraumatice produse prin accidentul rutier și deces există legătură secundară de cauzalitate, adică printr-o verigă intermediară, reprezentată de o complicație în legătură cu leziunile posttraumatice suferite. Complicația este reprezentată de şocul toxico-septic survenit în evoluţia rupturii posttraumatice de duoden, tardiv diagnosticată şi tratată. Diagnosticarea tardivă a rupturii posttraumatice de duoden, care reprezintă o urgenţă medico-chirurgicală şi intervenţia chirurgicală tardiv efectuată faţă de acest diagnostic de urgenţă a făcut să apară complicaţii, constând în fistule multiple la nivelul organelor abdominale pe fond de peritonită fecaloidă masivă generalizată, ce au culminat cu starea toxico-septică cu insuficienţă multiplă de organ urmată de deces. Această evoluţie nefavorabilă poate fi pusă în legătură cu o eroare iniţială de diagnostic.”

S-a arătat că diagnosticul corect a fost stabilit doar în data de 05 septembrie 2014, după patru zile de la internare, în cadrul intervenției chirurgicale ce avea ca scop tratarea ocluziei intestinale. Examenul clinic, paraclinic și imagistic efectuat în primele 24 de ore posttraumatic nu au dus la stabilirea diagnosticului de abdomen acut.

Așadar, factorii intermediari care au contribuit Ia producerea decesului victimei au fost peritonita masivă generalizată, complicație a rupturii de duoden tardiv diagnosticată, ce a evoluat nefavorabil, cu tot tratamentul instituit după data de 5 septembrie 2014, ducând la instalarea şocului toxico-septic, cu evoluţie nefavorabilă spre insuficienţă multiplă de organ şi deces.

Inculpatul a susținut că toate probele administrate conduc la concluzia că medicii din cadrul Spitalului Municipal Gheorgheni și Spitalului Județean de Urgență Miercurea Ciuc se fac vinovați de infracțiunea de ucidere din culpă, deoarece au stabilit un diagnostic greșit victimei.

S-a susținut faptul că, în acest caz, culpa inculpatului s-a rezumat la vătămarea corporală a victimei ca urmare a accidentului provocat, lanțul cauzal fiind următorul:

1. În jurul orelor 1:40-1:50 are loc accidentul rutier;

2. La ora 2:20 atât inculpatul cat si victima sunt examinate de către medicul de gardă Dr. D. din cadrul Spitalului Municipal Gheorgheni;

3. După examinarea victimei în jurul orelor 3-3:10 se întocmeşte fișa cameră de gardă cu privire la EXTERNAREA victimei sens in care după examinare medicul de gardă apreciază că leziunile acestuia nu necesită internarea si dispune externarea : „se externează cu următoarele recomandări: repaus la pat 15 zile Glicerol 2X1/zi Control peste 7 zile.”

În opinia inculpatului, lanțul cauzal generat de contribuția inculpatului a fost întrerupt la momentul intervenției medicului specialist. Din expertizele medico-legale a reieșit faptul că timp de 5 zile victimei i s-au acordat îngrijiri medicale aferente unei leziuni care nu necesita internare.

Transferul la Cluj-Napoca s-a efectuat cu scopul de a i se introduce intra operator o tijă la nivelul coloanei pentru a elimina orice fel de risc de fractură, iar recuperarea să fie mult mai rapidă și fără urmări, la data de 04 septembrie 2014 fiind internat in Spitalul Clinic Judeţean de Urgentă Cluj. Astfel cum a indicat și expertul C.B. „Diagnosticul stabilit iniţial a fost de ocluzie intestinala, la S.C.J.U.C.N. - Clinica Radiologie, la data de 4 septembrie 2014. Acest diagnostic reprezenta o urgenţă chirugicală motiv pentru care în data de 5 septembrie 2014 pacientul a fost transferat pe secţie de chirurgie şi s-a intervenit chirurgical stabilindu-se dgs. de: ruptură traumatică duodenală D2 porţiune retroperitoneală; colecţie abcedată retroperitoneală fuzată la baza mezenterului şi retrocolic drept; traumatism vertebro-medular amielic; fractură L3; accident rutier.”

De asemenea, în acord cu opinia expertului P.V., s-a susținut că dacă explorările CT de la spitalele Gheorgheni și Miercurea Ciuc ar fi urmărit organele abdominale, ruptura duodenală ar fi putut fi diagnosticată cu 3 zile mai devreme.

Prin urmare, s-a considerat că acțiunile de a externa victima după examinarea acesteia, internarea pentru o zi cu un diagnostic greșit și operația din data de 05 septembrie 2014, au generat un alt lanț cauzal fără de care victima nu ajungea în situația de a suferi complicații și tromboza trunchiului celiac, leziuni care au condus la deces.

S-a evidențiat aspectul privitor la externarea victimei de către medicul garda după o examinare superficială, arătându-se că la insistențele inculpatului acesta a fost ulterior internat pentru o zi cu scopul monitorizării leziunilor suferite. Medicul de gardă a întocmit o fișă pentru spitalizare de zi și nu o fișă de internare, stabilind că leziunile victimei sunt non urgente.

Mai mult, dacă analizele de laborator efectuate în data de 01 septembrie 2014 ar fi fost corect interpretate și s-ar fi stabilit diagnosticul corespunzător, șansele de supraviețuire ale persoanei vătămate ar fi fost mai mari, iar șansele de apariție ale complicației septice ar fi fost minime.

S-au indicat care sunt mijloacele de diagnosticare ale unui abdomen acut chirurgical, arătându-se ca ulterior stabilirii acestui diagnostic, era necesară efectuarea unui examen CT al tuturor organelor abdominale prin care se putea stabili care dintre organele cavității este afectat și în ce mod. Aceste explorări duceau la o intervenție chirurgicală urgentă, cu ocazia căreia s-ar fi pus diagnosticul de certitudine a cauzei care a general abdomenul acut.

În privința cererii de reindividualizare a pedepsei stabilite, s-au susținut următoarele:

S-a adus la cunoștința instanței de control judiciar faptul că inculpatul este o persoană ce prezintă garanții de reeducare, neexistând niciun risc de reiterare a vreunei fapte care ar încălca normele legale și sociale.

Inculpatul a arătat că a conștientizat greșeala comisă și o regretă în mod sincer, resimțind zilnic durerea pierderii vieții prietenului său și empatizând cu durerea pe care o resimte familia victimei. Acesta a depus eforturi pentru a diminua consecințele faptelor sale, a menținut legătura cu familia victimei și a oferit sprijinul moral și financiar la nevoie.

S-a arătat că prima instanță, în mod nefondat, a considerat că inculpatul a avut o declarație oscilantă, întrucât acesta a recunoscut și a explicat în detaliu de la început cele întâmplate, eventualele aspecte concrete au fost mai amănunțite în declaraţia de inculpat, deoarece este posibil ca organul de urmărire penală să fi adresat suplimentar întrebări.

Pe de altă parte, s-a subliniat faptul că aspectele legate de expertizele efectuate în cauză aveau legătură exclusivă cu schimbarea încadrării juridice. Inculpatul a făcut tot ce a putut ca să se asigure că victima va beneficia de îngrijire de specialitate, efectuând diligențe inclusiv pentru ca victima să fie transferată la o unitate de spital din Cluj-Napoca, în momentul în care a observat că deși prietenul său fusese transferat la Miercurea Ciuc, starea acestuia era pe zi ce trece tot mai grava.

Mai mult, cu toate ca s-a dispus externarea victimei din spital la câteva ore după producerea accidentului, tot datorita inculpatului s-a procedat la reinternarea acestuia.

În consecință, este nedrept din partea instanţei de fond să susțină ca atitudinea inculpatului a fost una normală și că oricine ar fi procedat în acest fel, întrucât acesta, pe fondul prieteniei avute cu victima,  s-a interesat mai mult de starea de sănătate a victimei decât de propria sa stare de sănătate.

Prin apelul declarat, părțile civile F.A., F.A. și F.R.  au solicitat admiterea apelul declarat împotriva Sentinţei penale nr. 284/2020 a Judecătoriei Gheorgheni. În rejudecare, s-a cerut modificarea hotărârii atacate exclusiv în ceea ce privește cuantumul daunelor morale acordate, respectiv majorarea acestora.

În subsidiar, s-a solicitat obligarea la plata penalităților de întârziere aferente sumelor stabilite în cuantum de 0,2 % pe zi de întârziere.

Persoana vătămată F.A. a arătat că nu poate expune în cuvinte suferința pe care o trăiește datorită decesului soțului ei, care a încetat din viață în cea mai frumoasă perioadă din viața lor de familie.

S-a evidențiat că șocul pierderii soțului ei a fost amplificat de faptul că, în seara accidentului medicii au vrut să îl externeze, apreciind că leziunile suferite de acesta nu necesită internare și că se află în afara oricărui pericol, doar insistențele aparținătorilor ducând la internarea acestuia.

Mai mult, starea acestuia de sănătate s-a agravat odată cu trecerea orelor, fiind transferat la Spitalul Județean din Miercurea Ciuc, iar ulterior la Spitalul Județean din Cluj Napoca. Cu toate acestea, decesul s-a ivit în urma unor complicații survenite pe fondul rupturii de duoden care nu a fost diagnosticată la timp și tratată adecvat.

Trauma suferită de familia numitului F.A. a avut ca fundament șocul suferit în urma constatării că deși inițial li se comunicase că acesta se afla în afara oricărui pericol, ulterior au realizat nu se mai poate face nimic pentru salvarea acestuia.

În acest sens, au fost indicate prevederile legale aplicabile răspunderii civile delictuale și jurisprudență națională și comunitară relevantă. În plus, s-au prezentat susținerile apropiaților persoanelor vătămate care au confirmat suferința trăită de acestea datorită pierderii soțului, respectiv tatălui.

S-a pus în vedere instanței de control judiciar faptul că, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a statuat că Directivele europene în materie urmăresc, pe de o parte, să asigure libera circulaţie atât a vehiculelor care provin în mod obișnuit de pe teritoriul Uniunii, cât şi a persoanelor aflate la bordul acestora şi, pe de altă parte, să garanteze că victimele accidentelor de circulaţie cauzate de aceste vehicule vot beneficia de un tratament comparabil, indiferent de locul de pe teritoriul Uniunii în care s-a produs accidentul {hotărârea CJUE din data de 23.10.2010în cauza C300/10).

De asemenea, persoana care a suferit un prejudiciu este îndreptățită la repetarea acestuia, astfel încât să fie repusă într-o situaţie cât mai apropiată de cea în care s-ar fi aflat dacă paguba nu s-ar fi produs.

În consecință, s-a evidențiat că atât din jurisprudenţa citată, cât şi din textele legale amintite, reiese ca voinţa legiuitorului european, dar şi a celui naţional, este de a asigura cu prioritate protecţia socială a victimelor accidentelor rutiere.

Prin apelul declarat, persoana responsabilă civilmente numita S.A.R.A.A. S.A. – în faliment, prin lichidator judiciar K.R. SPRL a solicitat admiterea apelului declarat împotriva Sentinţei penale nr. 284/2020 a Judecătoriei Gheorgheni.

Motivele de apel au fost depuse la dosarul cauzei în data de 21 aprilie 2021 și prin acestea s-a solicitat admiterea apelului și în consecință desființarea sentinței cu privire la latura civilă a cauzei.

În concret s-a cerut reanalizarea despăgubirilor morale și materiale acordate părților civile, raportat la culpa administratorului drumului (astfel cum reiese din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză), precum și raportat la culpa personalului medical (astfel cum a fost identificată prin Avizul nr. El/835/2017 emis de Comisia Superioară Medico-Legală.

S-a arătat că potrivit probatoriului administrat, există o culpă concurentă a administratorului drumului și a personalului medical, fiind necesar a fi diminuate daunele morale și materiale acordate, precum și cheltuielile de judecată.

S-a invocat aplicabilitatea dispozițiilor art. 28 al. 1 din Ordinul 14/2011, asiguratorul ASTRA fiind obligat la repararea prejudiciului cauzat părților civile proporțional cu culpa inculpatului. De asemenea, s-a pus în vedere instanței aplicabilitatea dispozițiilor Ordinului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, conform cărora asiguratorul RCA plătește despăgubiri în baza contractului de asigurare RCA, și nu pe bază delictuală. Prin urmare, despăgubirea acordată de asigurator RCA nu urmărește principiul reparației integrale a prejudiciului statuat de Codul civil.

S-a susținut că daunele morale trebuie acordate într-un cuantum decent și rezonabil, să corespundă prejudiciului moral și real efectiv produs victimei, în așa fel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără justă cauză al celui îndreptățit să pretindă și să primească daune morale.

Mai mult, s-a adus la cunoștința instanței că este important a se ține cont și de realitatea economic-socială, pentru a se evita discrepanțele dintre sumele mari acordate și veniturile pe care părțile vătămate nu le-ar fi obținut în întreaga viață de muncă.

S-a cerut  a se ține cont de plafonul valoric al despăgubirilor ce se acordă prin acest tip de asigurare RCA conform Directivei 2005/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005. Rostul plafonului de 5.00.000 euro pentru daune morale nu este acela de a da cât mai mult pentru un singur decedat, ci pentru a se acoperi prejudiciile materiale și morale rezultate în urma unor catastrofe unde există mai mulți decedați, în așa fel încât persoanele prejudiciate să nu fie discriminate.

Mai mult, s-a evidențiat că o serie de state ale UE cu un nivel de dezvoltare mult mai ridicat decât al României au un nivel mediu al despăgubirilor morale pentru deces în jurul valorii de 15.000-25.000 euro. Așadar, este necesar a se avea în vedere ca despăgubirile să nu aibă un caracter punitiv și nici să nu se transforme într-o sursă de câștiguri exagerate.

S-a opinat, în dezacord cu doctrina în domeniu, că la stabilirea întinderii despăgubirii trebuie luată în considerare starea materială a victimei și ceea ce este obișnuit pentru familia respectivă.

S-a invocat jurisprudență în sensul aplicării unor despăgubiri rezonabile, și nu unor amenzi excesive pentru autorii daunelor. De asemenea, s-a arătat că trebuie făcută o diferență între faptele săvârșite cu intenție și cele săvârșite din culpă.

Fără a nega suferința părților civile, s-a subliniat că nu e corect a induce societății ideea că o tragedie, fie ea și rutieră, poate fi o ocazie pentru constituirea unei averi considerabile. Pretențiile părților civile trebuie raportate la condițiile socio-economice individuale ale acestora și la nivelul general, în concret la venitul mediu la nivel național, pentru o susținere obiectivă.

Partea responsabilă civilmente a cerut să se analizeze dacă se poate reține și o eventuală culpă a victimei în producerea accidentului rutier.

În concluzie s-a solicitat obligarea exclusivă a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare, acestea fiind excluse de la plată de către asigurator prin Ordin CSA aplicabil, s-a solicitat analizarea cererilor de constituire ca parte civilă și gradul de culpă al fiecărei părți implicate.

Examinând apelurile promovate, prin prisma materialului aflat la dosarul nr. 2571/234/2018 al Judecătoriei Gheorgheni, a motivelor invocate, precum şi din oficiu, în limitele efectului devolutiv, potrivit dispoziţiilor art. 417 Cod procedură penală, instanţa de control judiciar a constatat următoarele:

Cu privire la latura penală:

Pornind de la conţinutul materialului probator administrat pe parcursul desfăşurării procesului penal în faţa primei instanţe, s-a arătat că starea de fapt a fost corect reţinută de instanța de fond.

Aşadar, s-a constatat că din materialul probator administrat se confirmă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, faptul că la data de 31 august 2014, inculpatul F.T. împreună cu victima F.A., s-au deplasat cu autovehiculul marca Fiat Doblo Cargo cu nr. de înmatriculare XXX condus de inculpat, începând cu orele 19:30, din loc. Lipova, jud. Arad, înspre domiciliul celor doi situat în loc. Xxx, având de parcurs o distanță de 450 km. Inculpatul s-a oprit timp de o oră pentru a se odihni între loc. Bălăușeri și Sovata, iar apoi a alimentat autovehiculul cu combustibil în loc. Sovata, continuându-și deplasarea. Aproximativ în jurul orei 2:45-2:55, în timp ce se deplasa pe D.N. 13B, între loc. Praid și Joseni, în dreptul km 24+500m, inculpatul s-a angajat într-o curbă deosebit de periculoasă la stângă, având o viteză de 58 km/h. Pentru a nu părăsi curba, inculpatul a fost nevoit să frâneze, iar autovehiculul și-a continuat deplasarea pe o distanță de 13,5 m în frânare, a părăsit carosabilul și s-a izbit de un copac. În urma impactului, inculpatul și victima au fost răniți, fiind conduși la S.M.G., de unde au fost transferați în aceeași zi la Spitalul Municipal Miercurea Ciuc. Starea de sănătate a victimei F.A. s-a agravat, motiv pentru care, inclusiv la solicitarea inculpatului, aceasta a fost transferată în data de 03 septembrie 2014 la Spitalul Clinic Municipal de Urgență Cluj-Napoca, fiind supusă succesiv la 3 operații chirurgicale, dar cu toate acestea, decedând la data de 30 septembrie 2014.

S-a remarcat faptul că inculpatul F.T. a încălcat dispozițiile art. 48 al. 1 din OUG nr. 195/2002, potrivit cărora conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză şi să o adapteze în funcţie de condiţiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiţii de siguranţă. Astfel, inculpatul, la intrarea într-o curbă deosebit de periculoasă la stângă, nu a adaptat viteza la condițiile de drum, a pierdut controlul asupra direcției de mers și a părăsit partea carosabilă în partea dreaptă, izbindu-se de un copac.

De asemenea, în baza Procesului-verbal de cercetare la fața locului din data de 01 septembrie 2014 (filele 33-34, vol. I dosar urmărire penală) și în baza Raportului de expertiză tehnică nr. 790755 din 05 august 2018 (filele 137-149, vol. I dosar urmărire penală), s-a constatat că accidentul rutier a fost cauzat de acțiunea culpabilă a inculpatului de a nu adapta viteza la condițiile de drum, și nu din circumstanțe independente de voința sa întrucât carosabilul era uscat și fără criblură, iar autoturismul care circula pe contrasens nu a pătruns parțial pe sensul de deplasare al inculpatului.

Mai mult, potrivit mijloacelor de probă indicate anterior, cât și potrivit art. 84 al. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, reiese faptul că deși drumul nu era instalat cu parapete de protecție (a căror prezență ar fi redus caracterul de șoc, ar fi împiedicat părăsirea carosabilului și ar fi contribuit la păstrarea autovehiculului pe traiectoria curbolinie), administratorul drumului și-a îndeplinit obligația legală de a asigura semnalizarea limitelor drumului în cauză prin instalarea indicatoarelor rutiere „Curbă deosebit de periculoasă” pe care era montat un indicator de avertizare temporară „Drum cu denivelări” și „Panouri succesive pentru curbe deosebit de periculoase”.

Ulterior producerii accidentului rutier, autoturismul condus de inculpat a fost puternic avariat, iar inculpatul împreună cu numitul F.A. au suferit leziuni corporale, fiind necesară transportarea lor la S.M.G. pentru îngrijiri medicale.

La S.M.G. victima a fost internată cu diagnosticul politraumatism prin accident, i s-a făcut o tomografie computerizată care a concluzionat fractură cu tasare la nivelul L3, iar la examenul clinic nu s-au găsit semne de abdomen acut. Victima a fost transferată la S.J.U.M.C. și a fost internată în perioada 01.09.2014-03.09.2014 cu diagnosticul fractură tasare amielică instabilă L3, urmând ca apoi să fie transferată la Clinica de Neurochirurgie Cluj-Napoca unde i s-a atribuit diagnosticul traumatism vertebro-medular amielic. Fractură L3. Accident rutier. La data de 05 septembrie 2014 F.A. a fost operat, intra operator găsindu-se ruptura de duoden D2 retroperitoneal, colecție în baza mezocolonului, retroperitoneal, iar datorită acestei afecțiuni târziu diagnosticate, persoana vătămată a suferit diferite complicații care au condus la decesul acesteia în data de 30 septembrie 2014.

Pentru a se identifica leziunile, mecanismul de producere a acestora, data decesului, raportul de cauzalitate între urmele de violență și deces, cât și pentru stabilirea existenței sau inexistenței unei culpe medicale în producerea decesului persoanei vătămate, s-au efectuat mai multe raporturi de expertiză medico-legală. Având în vedere contradicțiile dintre următoarele expertize medico-legale: Raportul de expertiză medico-legală nr. 5830/III/458 întocmit de către I.M.L. Cluj-Napoca la data de 03.04.2015, Raportul de nouă expertiză medico-legală din 11.07.2016, Suplimentul la raportul de nouă expertiză întocmit la 11.11.2016 de către I.M.L. Cluj-Napoca și opinia expertului parte B.C., s-a cerut avizarea actelor medicale din cauză de către Comisia Superioară Medico-Legală si stabilirea existenței unei eventuale culpe medicale în ce privește producerea decesului.

Potrivit Avizului nr. EL/835/2017 din 14.04.2017 (filele 122-124 vol. I dosar urmărire penală) al Comisiei Superioare legale, s-a arătat că nu există niciun dubiu că leziunea care a cauzat întreg procesul evolutiv care a avut ca finalitate decesul inculpatului, a fost ruptura duodenului 2, care a fost diagnosticată la mai multe zile de la producere.

Cu privire la solicitarea inculpatului de a se schimba încadrarea juridică a faptei săvârșite din infracțiunea de ucidere din culpă prevăzută de art. 192 al. 2 Cod penal în infracțiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 196 Cod penal, s-au arătat următoarele:

Susținerile inculpatului potrivit cărora acesta se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, deoarece lanțul cauzal generat de acesta prin producerea accidentului rutier a fost întrerupt în momentul în care medicul de gardă de la S.M.G. a dispus externarea persoanei vătămate, nu au fost primite.

Aplecându-ne atenția asupra stabilirii legăturii de cauzalitate dintre fapta inculpatului și decesul persoanei vătămate, s-a evidenţiat că analiza trebuie realizată prin identificarea în antecedența cauzală a tuturor contribuțiilor umane care ar putea avea legătură cauzală cu rezultatul produs.

Contribuțiile fiecărei persoane necesită a fi evaluate cu ajutorul criteriului sine qua non, respectiv contribuția inculpatului prin cauzarea accidentului rutier trebuie izolată de contribuția medicilor de a nu diagnostica la timp leziunea persoanei vătămate, în așa fel încât a se vedea dacă rezultatul, în concret decesul persoanei vătămate, s-ar fi produs în același fel și în aceleași condiții.

S-a subliniat că deși ruptura de duoden nu a fost descoperită decât intra operator de către medicii din cadrul Spitalului Județean Cluj-Napoca în data de 05 septembrie 2014, această leziune a fost cauzată de accidentul rutier suferit la data de 01 septembrie 2014, accident cauzat prin acțiunea inculpatului de a nu respecta dispozițiile legale pentru efectuarea unei anumite activități, în concret prin neadaptarea vitezei la condițiile de drum.

Referitor la diagnosticarea târzie a rupturii de duoden D2 retroperitoneal, s-a remarcat că aceasta s-ar fi putut datora unei potențiale culpe medicale a medicilor de la S.M.G. și de la S.J.U.M.C..

Arătăm că deși nerecunoașterea leziunii a fost probabil posibilă datorită faptului că a evoluat blocat, fiind situată retroperitoneal și nu a generat semne clinice de abdomen acut (Avizul nr. EL/835/2017 al Comisiei Superioare medico legale din 14.04.2017 - filele 122-124 vol. I dosar urmărire penală) și la niciuna dintre cele două unități nu s-au identificat semne clinice specifice abdomenului acut, simptomatologia dureroasă fiind interpretată în contextul existenței fracturii cu tasare la nivelul L3; efectuarea unei explorări imagistice de tipul CT ar fi putut eventual ridica suspiciunea leziunii digestive (Adresa nr. E1/835/2017 a Comisiei Superioare  medico legale din 22.09.2017 – fila 130 vol. I dosar urmărire penală).

Așadar, deși nu se poate garanta că viața persoanei vătămate putea fi salvată dacă ruptura duodenală ar fi fost diagnosticată în primele ore de la producere, existau șanse de recuperare mult mai mari, iar complicațiile puteau fi evitate.

Revenind asupra precizării anterioare, reiterăm că decesul persoanei vătămate nu ar fi avut loc fără contribuția inculpatului prin producerea accidentului rutier, acest factor declanșând întregul lanț cauzal și reprezentând condiția sine qua non pentru decesul victimei. Cu toate acestea, acțiunile ulterioare ale medicilor de a nu identifica semne clinice specifice abdomenului acut și de a întârzia în diagnosticarea în timp util a leziunii de care suferea F.A., reprezintă o contribuție fără de care rezultatul nu s-ar fi produs în același fel sau cel puțin în aceleași proporții. Prin urmare, această eventuală contribuție nu poate fi eliminată din antecedența cauzală.

Astfel, subliniem existența a două contribuții care au condus la producerea rezultatului, deși întârzierea medicilor în a diagnostica leziunea inculpatului nu a reprezentat o condiție indispensabilă în producerea rezultatului respectiv a decesului victimei, în comparație cu contribuția inculpatului, care a fost una indispensabilă.

În consecință, apreciem că a existat un singur lanț cauzal, legătură de cauzalitate dintre accidentul produs de inculpat și decesul persoanei vătămate fiind dovedită în mod indubitabil. Acțiunile medicilor nu aparțin unui alt lanț cauzal și nu întrerup legătura de cauzalitate, însă putem vorbi de o posibilă influențare a parcursului lanțului cauzal prin diagnosticarea târzie a persoanei vătămate. 

Un alt criteriu de stabilire a contribuțiilor la rezultatul produs este cel al stabilirii aspectului psihic al legăturii de cauzalitate, respectiv nu orice antecedent cauzal contribuie la rezultatul final, ci doar contribuțiile față de care s-a stabilit atât aspectul fizic, cât și cel psihic al legăturii de cauzalitate. Raportat la situația de fapt, arătăm că doar în privința faptei inculpatului regăsim un aspect psihic materializat sub forma culpei cu prevedere deoarece acesta, deși a prevăzut rezultatul faptei sale, din imprudență, nu a acceptat acest rezultat, sperând şi crezând în mod ușuratic că acesta nu se va produce.

În concluzie, s-a opinat că lanțul cauzal a avut ca punct de plecare accidentul rutier cauzat de inculpat, contribuția acestuia fiind una esențială și cauzal necesară, fără de care rezultatul nu s-ar fi produs în niciun mod și în nicio măsură. Astfel, fapta penală săvârșită de inculpat este uciderea din culpă, iar nu vătămarea corporală, fiind îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru a se constata incidența acestei infracțiuni atât cu privire la latura obiectivă, cât și cu privire la latura subiectivă.

Referitor la solicitările de a se reține incidența circumstanțelor atenuante prevăzute la art. 75 al. 2 lit. a și b Cod penal, de a se aplica o pedeapsă îndreptată spre minimul special de 11 luni și de a se alege ca modalitate de executare suspendarea sub supraveghere a pedepsei, s-au constatat următoarele:

S-a remarcat că este incidentă circumstanța atenuantă judiciară prevăzută la art. 75 al. 2 lit. a Cod penal deoarece inculpatul a depus eforturi pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, respectiv a făcut tot ce i-a stat în putință pentru ca viața victimei să fie salvată.

Deși inculpatul la rândul lui a suferit leziuni în urma accidentului rutier, acesta s-a preocupat de starea de sănătate a prietenului său chiar mai mult decât de propria stare de sănătate, solicitând transferul la un spital specializat în tratarea afecțiunilor suferite de persoana vătămată pentru a i se asigura o îngrijire corespunzătoare. De asemenea, a încercat să fie un ajutor și un sprijin pentru familia persoanei vătămate după accidentarea lui F.A..

În consecință, s-a observat că inculpatul a depus toate eforturile care au fost în limitele posibilităților sale pentru ca prietenul său să supraviețuiască și pentru ca familia acestuia să fie ajutată.

Pe de altă parte, s-a subliniat că nu este incidentă circumstanța atenuantă prevăzută la art. 75 al. 2 lit. b Cod penal, neexistând nicio circumstanță legată de faptă care să diminueze gravitatea infracțiunii, câtă vreme fapta inculpatului de a nu respecta viteza de deplasare și indicatoarele rutiere care semnalizau curba periculoasă, a generat producerea accidentului.

Cu toate acestea, ținând cont de incidența circumstanței atenuante prevăzute la art. 75 al. 2 lit. a Cod penal, s-a menţinut reducerea limitelor de pedeapsă efectuată în baza art. 396 al. 10 Cod procedură penală și s-a procedat la o nouă reducere a limitelor de pedeapsă ale infracțiunii de ucidere din culpă cu 1/3, rezultând limitele cuprinse între 10 luni și 20 de zile și 3 ani, 1 lună și 10 zile.

Astfel, analizând circumstanțele personale ale inculpatului, s-a avut în vedere că acesta se află la primul contact cu legea penală, existând riscuri minime de recidivă, cât și faptul că inculpatul și-a asumat greșeala comisă și a regretat-o în mod sincer. Mai mult, inculpatul s-a interesat de starea victimei după producerea accidentului rutier și a rămas în relații apropiate cu familia acesteia.

Ținând cont de aceste aspecte, s-a stabilit o pedeapsă cu închisoarea îndreptată spre minimul special, respectiv o pedeapsă de un 1 an și 4 luni, iar în baza art. 91 al. 1 Cod penal vom dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicată inculpatului.

În lumina celor anterior expuse, sub aspectul laturii penale, s-a admis apelul declarat de inculpatul F.T. împotriva Sentinţei penale nr. 284/2020 din data de 29 decembrie 2020 a Judecătoriei Gheorgheni, cu consecinţa desfiinţării în parte a sentinţei atacate.

Cu privire la latura civilă:

S-a constatat că prima instanță a admis în parte acțiunea civilă exercitată de părțile civile F.A., F.A. și F.R., acordând despăgubiri reprezentând daune morale în cuantum de 40.000 EURO soției persoanei vătămate și în cuantum de 50.000 EURO fiecărui copil al persoanei vătămate.În privința cererii de majorare a cuantumului daunelor morale, s-a arătat că aceasta se va respinge întrucât întinderea daunelor morale acordate de prima instanță reprezintă o compensație rezonabilă și este în acord cu jurisprudența Curții de Apel Târgu Mureş.

S-a menţionat că stabilirea cuantumului daunelor morale acordate pentru repararea prejudiciului nepatrimonial cauzat prin săvârşirea unei infracţiuni, presupune aprecierea multilaterală a tuturor consecințelor negative, cât și a implicațiilor pe care un prejudiciu le va degaja asupra vieții părților civile.

Datorită faptului că daunele morale reprezintă despăgubiri echivalente unui prejudiciu nepatrimonial, ele nu exprimă o realitate materială susceptibilă de o constatare fixă şi obiectivă şi spre deosebire de daunele materiale, care se stabilesc pe bază de probe, daunele morale se orientează pe baza evaluării instanţei, cuantumul acestora determinându-se de completul de judecată, ţinând cont de specificul cauzei deduse judecăţii.

Astfel, instanța neavând pârghiile necesare pentru a stabili în mod obiectiv o sumă de bani care să aline durerea resimțită de părțile civile, va ține cont de aspecte precum conținutul și gravitatea prejudiciului, consecințele negative și implicațiile acestuia pe toate planurile vieții personale, familiale și sociale ale părților civile.

În același timp este necesară identificarea unor compensații bănești ancorate în  jurisprudența  și  realitatea economică generală din România, compensațiile bănești neavând rolul de a conferi un grad de satisfacție persoanei prejudiciate prin sancționarea pe latură civilă a persoanei responsabile pentru producerea prejudiciului.

Așadar, pe lângă gravitatea și conținutul prejudiciului moral, la stabilirea compensației bănești trebuie avut în considerare și principiul echității, astfel încât sumele acordate să nu se transforme în amenzi excesive pentru persoanele răspunzătoare și nici să nu constituie venituri nejustificate pentru victime.

În legătură cu solicitarea părţilor civile vizând acordarea penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,2%, reținem că potrivit dispozițiilor art. 36 al. 5 din Ordinul nr. 14/2011, despăgubirea se plătește de către asigurătorul RCA în maximum 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii răspunderii şi cuantificării daunei, solicitat în scris de către asigurător, sau de la data la care asigurătorul a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească. Art. 37 din Ordinul 14/2011, prevede că dacă asigurătorul RCA nu îşi îndeplinește obligaţiile în termenele prevăzute la art. 36 sau şi le îndeplinește defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea, la suma de despăgubire cuvenită, care se plătește de asigurător, se aplică o penalizare de 0,2%, calculată pentru fiecare zi de întârziere. În raport cu aceste dispoziţii legale, găsim fondate criticile aduse de părţile civile privind neacordarea de către prima instanţă a acestor penalităţi.

Însă, în ceea ce priveşte data de la care încep să curgă aceste penalități de întârziere, în dezacord cu opinia părţilor civile, considerăm că acest moment trebuie să fie raportat la data scadenței obligației asigurătorului, întrucât dispozițiile art. 37 din Ordinul 14/2011 au un caracter sancţionator aferent refuzului asiguratorului de a efectua plata sumelor datorate cu titlu de daune, însă sancţiunea plății unor penalităţi de întârziere nu poate fi aplicată numai dacă există o culpă în întârzierea plății despăgubirilor pentru un prejudiciu devenit cert, lichid şi exigibil.

S-a arătat că în prezenta cauză nu a fost depus ultimul document necesar stabilirii răspunderii şi cuantificării daunei, iar în situaţia dată, este atributul instanţei să stabilească răspunderea şi întinderea prejudiciului.

În acest context, reținem că penalitățile de întârziere stabilite de lege, în cuantum de 0,2 % pe zi din debitul principal având ca obiect despăgubirile civile acordate cu titlu de daune morale celor 3 părţi civile sunt datorate de asigurator după împlinirea termenului de 10 zile care curge de la primirea de către asigurător a hotărârii definitive, în ipoteza în care asigurătorul înăuntrul termenului menţionat nu-şi îndeplineşte obligaţia de plată.

Pentru considerentele expuse, sub aspectul laturii civile a cauzei, în temeiul art. 421 pct. 2  lit. a Cod procedură penală, au fost admise apelurile declarate de apelantele-părţi civile F.A., F.A. şi F.R. împotriva sentinţei penale nr. x din 29 decembrie 2020, pronunţată de Judecătoria Gheorgheni, în dosarul penal nr. x/234/2018 şi în consecinţă:

În baza art. 423 al. 1 Cod procedură penală, s-a procedat la desfiinţarea parţială a hotărârii atacate și s-a rejudecat cauza în limitele de mai jos:

A fost obligată partea responsabilă civilmente S.C. A.R.A. S.A., prin lichidator judiciar provizoriu K.R. S.P.R.L. să achite părţilor civile F.A., F.A. şi F.R. daunele morale stabilite precum şi penalitățile de întârziere aferente de 0,2% pe zi întârziere, penalităţi care se calculează – în situaţia în care asiguratorul nu-şi îndeplinește obligaţia de plată - după împlinirea termenului de 10 zile de la primirea de către asigurător a prezentei decizii.

Domenii speta

Spete similare