Ucidere din culpă

Dosar nr. 11192/280/2010

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA PITEŞTI

SECTIA PENALĂ

SENTINTA PENALA  NR. 2530/2010

Şedinţa publică de la 21 Decembrie 2010

Instanţa constituită din :

PREŞEDINTE: A.P.

Grefier I.D.

Pe rol pronuntarea in cauza penala privind pe inculpat R.E.  şi pe parte civilă S.M.,

precum şi pe asiguratorii S.C. Omniasig Vienna Insurance Group SA şi Asigurarea

Romanească- Asirom Vienna Insurance Group SA, având ca obiect infr. de ucidere din culpă- 

latura civila disjunsă.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică  au lipsit partile.

Procedura legal îndeplinită, fără citarea părţilor.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de sedinta, care invedereaza ca dezbaterile in

fond asupra cauzei au avut loc in sedinta publica din data de 07.12.2010, iar sustinerile partilor

prezente si ale reprezentantului parchetului sunt consemnate in incheierea de sedinta din acea

data, care face parte integranta din prezenta sentinta, instanta dispunând amanarea pronuntarii

la data de 14.12.2010 si apoi la data de astazi, la care hotaraste urmatoarele:

INSTANŢA,

Constată că prin rechizitoriul nr. 4712/P/2008 emis la data de 23.06.2009 de Parchetul

de pe lângă Judecătoria Piteşti şi înregistrat pe rolul acestei instanţe la data de 30.06.2009, s-a

dispus trimiterea în judecată a inculpatului R.E., pentru infracţiunile prev.de art.178 alin. 2 şi

art.184 alin.1, 3 C.pen, cu aplic. art. 33 lit. b C.pen.

În actul de sesizare s-a reţinut, în esenţă, că la data de 09.08.2008, orele 19,40, în timp ce

conducea autoturismul Hyundai Accent cu nr. de înmatriculare X pe raza localităţii Cotmeana,

sat Linţeşti, judeţul Argeş, prin nerespectarea regulilor de circulaţie, inculpatul a acroşat

autoturismul Opel Corsa cu nr. de înmatriculare X, din accident rezultând decesul victimei R.C.,

precum şi vătămarea corporală a părţii vătămate S.M., vătămare ce a necesitat cca 30 de zile de

îngrijiri medicale.

În cursul urmăririi penale, partea vătămată S.M. s-a constituit parte civilă cu suma de

51.500 lei.

Dosarul a fost înregistrat la data de 30.06.2009 sub nr. unic 8625/280/2009 pe rolul

Judecătoriei Piteşti.

În faţa instanţei, anterior citirii actului de sesizare, s-a dispus introducerea asiguratorilor

de răspundere civilă S.C. Omniasig Vienna Insurance Group SA şi Asigurarea Romanească-

Asirom Vienna Insurance Group SA, faţă de precizările civile, la data de 06.10.2009, în sensul

că înţelege să solicite despăgubiri şi de la inculpat şi de la societăţile în cauză.

Prin cererea depusă la data de 08.12.2009, anterior citirii actului de sesizare, partea civilă

şi-a majorat şi precizat cuantumul pretenţiilor civile, solicitând suma totală de 60.000 lei, din

care: - 19.500 lei reprezentând avans la autoturism dat în temeiul unui contract de leasing, ratele

plătite în baza contractului, taxe înmatriculare, etc.; - 5.000 lei reprezentând medicamente,

analize, tratamente medicale, etc; - 2.000 lei reprezentând costul combustibilului pentru

deplasări la spital, la asigurator, poliţie; - 30.000 lei reprezentând daune morale; 3.500 lei

reprezentând onorarii avocat. În cadrul prezentului proces s-a mai depus chitanţă de onorariu

suplimentar de avocat.

În cadrul cercetării judecătoreşti, au fost audiaţi: inculpatul, partea civilă, martorii C.D.,

R.C., propuşi pe latura civilă de partea vătămată-civilă; martora F.D. propusă de inculpat pe

latura civilă.

Instanţa a respins audierea pe latura civilă a martorului V.D., propus de inculpat, în

raport de gradul II de afinitate al acestuia cu inculpatul şi de opoziţia expresă a părţii civile, fiind

aplicabile dispoziţiile art. 189 alin.1 pct. 1 şi alin. 2 C.pr.civilă.

Totodată, a fost administrată în cursul judecăţii proba cu înscrisuri, sens în care s-au

depus la dosar acte de către partea civilă şi de catre inculpat, precum şi referat de evaluare a

inculpatului, întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

În faza cercetării judecătoreşti,  inculpatul  a declarat în esenţă, raportat la latura civilă a

cauzei, că a oferit şi oferă 3000 euro părţii civile ca despăgubiri, că 85 % din valoarea

autoturismului a fost obţinută din aceasta în baza asigurării, iar pretenţiile acesteia sunt prea

mari.

 Prin sentinţa penală nr. 1256/08.06.2010 pronunţată în dosarul nr. 8625/280/2010,

instanţa a soluţionat latura penală a cauzei, dispunând condamnarea inculpatului pentru

săvârşirea ambelor infracţiuni pentru care a fost trimis în judecată, iar în baza art. 347

C.pr.pen., a disjuns acţiunea civilă şi a dispus judecarea ei în cadrul unui dosar separat, cu

respectarea principiului continuităţii şi a principiului contradictorialităţii,  în vederea discutării

suplimentării probatoriului pe latura civilă.

 Totodată,  a obligat pe inculpat la plata sumei de 1.000 lei către partea civilă (onorariu

de avocat parţial, aferent laturii penale), precum şi a sumei de  330 lei către stat, cu titlu de

cheltuieli judiciare aferente laturii penale.

Ca urmare a disjungerii, latura civilă a fost astfel înregistrată pe rolul acestei instanţe la

data de 10.06.2010 sub nr. unic de dosar 11192/280/2010.

La dosar s-au depus înscrisuri suplimentare pentru soluţionarea laturii civile.

Din analiza întregului probatoriu administrat anterior, dar şi după disjungerea laturii

civile, instanţa reţine următoarele:

La data de 09.08.2008, în timp ce conducea autoturismul marca Hyundai Accent cu

numărul de înmatriculare X pe raza loc. Cotmeana, jud. Argeş, prin nerespectarea măsurilor de

prevedere pentru conducerea autovehiculelor şi angajându-se neregulamentar în depăşirea unui

autoturism pe marcajul longitudinal continuu, a cauzat producerea unui accident de circulaţie în

urma căruia partea vătămată S.M. a suferit leziuni traumatice care au necesitat cca. 30 de zile de

îngrijiri medicale, iar autoturismul condus de aceasta, marca Opel Corsa cu nr. de înmatriculare

X, a fost avariat, dauna fiind constatată ca fiind totală.

Autoturismul condus de inculpat avea încheiată asigurare de răspundere civilă obligatorie

la asiguratorul SC Asigurarea Românească- ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP SA,

pe perioada 12.04.2008-11.04.2009, dar şi asigurare de răspundere civilă facultativă la

asiguratorul SC OMIASIG VIENNA INSURANCE GROUP SA, pe perioada 13.04.2008-

12.04.2009.

Partea vătămată S.M. a suferit în accident leziuni traumatice constând în TCF acut,

excoriaţii, contuzii, traumatism cervical, traumatism torace etc, care au necesitat cca. 30 de zile

de îngriiri medicale, partea vătămată nefiind internată în spital, dar beneficiind de concediu

medical în perioada 11.08-22.08.2008. Ulterior, partea vătămată a mai necesitat tratament

medical şi investigaţii medicale, suferind in urma accidentului rutier un prejudiciu moral

constând în traume fizice (dureri şi suferinţă fizică din cauza leziunilor traumatice), dar şi

psihice.

În accident, autoturismul condus de partea vătămată, care fusese achiziţionat în leasing

de la BCR Leasing (conform contractului de leasing financiar nr. 47061/17.05.2007), a fost total

distrus, contractul de leasing încetând, iar asiguratorul de răspundere facultativă plătind suma

asigurată aferentă daunei totale. Partea vătămată S.M. a primit doar epava autoturismului,

precum şi o diferenţă bănească ce i se cuvenea din prima de asigurare menţionată, în urma

reţinerii de către locatorul BCR Leasing a sumelor convenite prin contractul de leasing.

În baza clauzelor contractului de leasing, partea vătămată S.M. achitase suma de

17,889,73 lei la încheierea contractului (reprezentând avans din costul total al autoturismului,

comision de leasing şi taxă pentru prima înmatriculare), iar ulterior sume lunare cuprinse între

298,40 lei şi 358,92 lei, în perioada 06.06.2007-08.08.2008 (reprezentând ratele lunare de leasing

convenite prin contract, de 77,89 Euro, plătibile în lei la cursul din data plăţii fiecărei rate). Mai

achitase sumele de bani reprezentând rate periodice de plată pentru asigurarea obligatorie, dar şi

pentru asigurarea facultativă a autoturismului achiziţionat în leasing, asigurări care erau

obligatorii potrivit contractului de leasing, precum şi impozitul local pentru autovehicul, stabilit

de Primăria Mun. Bucureşti.

După declararea daunei totale la autoturism, prin încetarea contractului de leasing şi

plata asigurării facultative de către asiguratorul BCR Asigurări SA, partea vătămată S.M. a rămas

lipsită de autoturismul distrus şi de posibilitatea de a dobândi dreptul de proprietate după pata

restului ratelor de leasing, dar a primit suma de 1361,66 lei Ron, precum şi epava

autoturismului, aceasta din urmă fiind evaluată în cadrul dosarului de daună la suma de 1642

Euro (5134,35 lei).

Totalul sumei asigurate a fost de 10.947 Euro, din care asiguratorul BCR Leasing IFN

SA a achitat despăgubirea de 9.305 Euro (34.229,03 lei Ron), reprezentând 85% din suma

asigurată, valoarea epavei (1.642 Euro=5.134,35 lei) reprezentând diferenţa de 15% din suma

asigurată.

Totodată, partea vătămată S.M. a fost nevoită, după producerea accidentului şi

rămânerea fără autoturism, să facă deplasări cu alte autoturisme, inclusiv în regim de taxi,

pentru rezolvarea problemelor legate de calitatea de parte vătămată şi civilă în dosarul penal

întocmit, a celor legate de încetarea contractului de leasing şi deschiderea dosarului de daună,

pentru investigaţii medicale, deplasări la serviciu, la medic, etc., în total partea cheltuind suma

de 527,26 lei cu transportul.

În plus, aceasta a mai cheltuit suma de 487,45 lei pentru efectuarea unor investigaţii în

urma leziunilor traumatice suferite şi pentru cumpărarea de medicamente în cadrul

tratamentului medical.

Aspectele de fapt sunt reţinute de instanţă din analiza şi coroborarea declaraţiilor părţilor

şi ale  martorilor cu menţiunile rezultate din actele depuse la dosar.

În concret, faptul că autoturismul condus de inculpat era asigurat la data accidentului,

având încheiate atât asigurare de răspundere obligatorie, cât şi facultativă, rezultă din cuprinsul

poliţelor depuse la dosar: poliţa de asigurare obligatorie pentru răspundere civilă nr. 000613912

încheiată la data de 09.04.2008 la asiguratorul  Asigurarea Românească -Asirom SA, de către

inculpatul R.E. pentru autoturismul Hyundai, cu valabilitate de la data de 12.04.2008 până la

11.04.2009, respectiv poliţa de asigurare facultativă seria C nr. 606730  încheiată la data de

11.04.2008 la asiguratorul  Omiasig SA, de către inculpatul R.E. pentru autoturismul Hyundai,

cu valabilitate de la data de 13.04.2008 până la 12.04.2009 (f. 13, 14).

În urma citării ambilor asiguratori, inclusiv cu copia rechizitoriului şi a cererii de

constituire ca parte civilă completată, depusă la data de 08.12.2009 de partea civilă, s-au depus la

dosar puncte de vedere din partea ambilor asiguratori: SC Omniasig Vienna Insurance Group

SA a arătat în esenţă că nu poate răspunde pentru prejudiciile produse prin fapta pentru care

inculpatul a fost trimis în judecată, întrucât, potrivit poliţei de asigurare facultativă a

autovehiculului inculpatului, societatea de asigurare răspunde doar pentru pagubele produse

însuşi autovehiculului asigurat, iar pentru pagubele produse altor  autovehicule răspunde celălalt

asigurator din dosar, care a încheiat poliţa de asigurare obligatorie (f. 18 si urm. ).

 SC Asigurarea Românească- Asirom Vienna Insurance Group SA a nu a contestat iniţial

existenţa contractului de asigurare de răspundere civilă obligatorie conform poliţei depuse la

dosar de către inculpat, anterior menţionate. Asiguratorul a solicitat însă ca la pronunţarea

soluţiei să ţină cont de limitele de despăgubire prevăzute în contractul de asigurare obligatorie

de răspundere civilă pentru accidente de circulaţie produse în anul 2008, a considerat prea mare

suma solicitată ca daune morale şi a solicitat ca la acordarea cheltuielilor medicale si cu

transportul să fie avute în vedere acte justificative.

Ulterior, după administrarea probatoriului în cauză pe latura civilă disjunsă, în şedinţa

publică din 07.12.2010 şi în cadrul concluziilor scrise, acelaşi asigurator s-a apărat în sensul că

nu se poate stabili în mod exact dacă autoturismul inculpatului, pentru care s-a încheiat poliţa

de asigurare obligatorie de răspundere pentru accidente nr. 000613912/09.04.2008, este acelaşi

cu autoturismul condus de inculpat la momentul accidentului rutier, invocându-se faptul că în

cuprinsul poliţei nu s-a menţionat decât numărul de identificare al autoturismului (serie şasiu),

dar nu şi cel de înmatriculare.

Instanţa nu poate reţine această apărare, invocată după ce anterior societatea nu

contestase existenţa poliţei de asigurare obligatorie de răspundere civilă depusă la dosar. Chiar

dacă nu s-ar avea în vedere faptul că iniţial asiguratorul nu a contestat în niciun mod aspectul

menţionat, se constată din actele deja depuse la dosar următoarele aspecte: poliţa de asigurare

obligatorie pentru răspundere civilă nr. 000613912 încheiată de către inculpatul R.E. la data de

09.04.2008 la asiguratorul  Asigurarea Românească -Asirom SA (actualmente SC Asigurarea

Românească- Asirom Vienna Insurance Group SA), priveşte autoturismul marca Hyundai,

pentru care nu se indică în poliţă numărul de înmatriculare, dar se indică numărul de identificare

(serie şasiu), respectiv KMHCG41FPYU121117, capacitatea cilindrică/puterea, respectiv

1341/63, precum şi numărul de locuri, respectiv 5(f. 13).

Totodată, poliţa de asigurare facultativă pentru autovehicule seria C nr. 606730 

încheiată la data de 11.04.2008 la asiguratorul  Omiasig SA (actualmente SC Omniasig Vienna

Insurance Group SA) de către inculpatul R.E. priveşte autoturismul marca Hyundai, pentru

care se indică numărul de identificare (serie şasiu), respectiv KMHCG41FPYU121117,

capacitatea cilindrică/nr. locuri/puterea, respectiv 1341/5/63, şi în plus şi  numărul de

înmatriculare al autoturismului asigurat, respectiv B-04-DNT (f. 13).

Aşadar, se constată că autoturismul având datele de identificare (marca, seria şasiu,

puterea, capacitatea cilindrică, numărul de locuri) menţionate pe poliţa de asigurare obligatorie,

aceleaşi cu cele menţionate pe poliţa de asigurare facultativă, purta la data respectivă numărul de

înmatriculare X, fiind chiar autoturismul condus de inculpat la data accidentului rutier din

09.08.2008.

Instanţa mai reţine declaraţia părţii vătămate-civile S.M. (f. 27), coroborată cu actele

depuse la dosar de aceasta, respectiv contractul de leasing financiar nr. 47061/17.05.2007 cu

graficul de rambursare aferent (f. 30-37), înscrisurile referitoare la autovehiculului achiziţionat în

leasing, contractul de asigurare actele emise de Primăria Mun. Bucureşti (f. 38-44), ordinele de

încasare numerar (f. 44-47), precum şi desfăşurătorul de plăţi anexat adresei nr.

DDC1262/04.08.2008 (f. 83-86). Din aceste probe rezultă plata de către partea civilă a

avansului la autoturism, inclusiv comision de leasing şi taxă de primă înmatriculare, apoi plata

ratei lunare în baza contractului de leasing până la data de 08.08.2008 inclusiv, respectiv

achitarea după această dată a restului contravalorii autoturismului (restul ratelor), dar de către

asiguratorul BCR Asigurări IFN SA, din despăgubirea stabilită ca urmare a deschiderii dosarului

de daună.

Modul de închidere a contractului de leasing financiar, respectiv de închidere a dosarului

de daună (suma asigurată, despăgubirea totală plătită de asigurator, suma efectiv primită de

partea civilă din despăgubire si epava primită în natură de aceasta, suma primită de locatorul

bunului din despăgubire, etc.) rezultă din procesul-verbal încheiat la data de 27.08.2008  de

BCR Asigurări-Sucursala Argeş (f. 102-105), coroborat cu adresele nr. 887/11.11.2010, nr.

DDC1560/03.11.2010, nr. 1141/06.012.2010 emise de BCR Leasing IFN (f. 136, 139, 147).

Din declaraţia părţii civile S.M., coroborată cu declaraţiile martorilor D.R.C. (f. 61),

T.C.C. (f. 64-65), F.D. (f. 63), cu certificatele de concediu medical privind pe partea civilă (f.

51), cu raportul de expertiză medico-legală nr. 527/A6/2008 întocmită de SML Argeş (f. 8), cu

biletele de trimitere si de analiză, respectiv cu reţetele depuse la dosar, emise ulterior datei

accidentului rutier (f. 52-60), rezultă că partea civilă a stat în concediu medical până la data de

22.08.2008, s-a întors apoi la serviciu, având încă pe corp leziuni traumatice, la sfârşitul lunii

august 2008 starea sa se îmbunătăţise şi nu mai prezenta leziuni vizibile (aspecte observate de

martora F.D., dar şi de medicul legist), dar a avut în continuare nevoie de tratament medical şi

de investigatii, inclusiv în luna septembrie 2008, după cum, lipsită de autoturismul avariat, a

avut nevoie să apeleze la alte persoane, inclusiv la serviciile de taximetrie, pentru transportul la

unitati medicale pentru investigatii, pentru fizioterapie, etc., la reprezentanţa Opel, la locatarul

bunului luat în leasing. Suma totală cheltuită de partea civilă cu tratamentul medical, de 487,45

lei, respectiv suma totală cheltuită de aceasta pentru a-si asigura transportul, de 527,26 lei,

rezultă din bonurile fiscale si chitanta depuse la dosar (f. 49-50).

Totodată, faptul că părţii vătămate-civile i-au fost produse suferinţe fizice, dar şi psihice,

rezultă din coroborarea declaraţiilor sale cu cele ale martorilor D.R.C. şi T.C.C., instanţa având

în vedere însă şi declaraţia martorei F.D. referitoare la faptul că la sfârşitul lunii august 2008

partea civilă nu mai avea leziuni vizibile şi părea că se comportă normal.

Având în vedere toate aceste declaraţii, dar şi actele medicale (bilete de trimitere şi de

investigaţii) depuse la dosar, instanţa reţine că partea civilă, chiar dacă nu mai prezenta urme

vizibile de leziuni (mai ales la nivelul capului), a avut nevoie de îngrijiri medicale şi după această

dată, iar trauma fizică rezultată din leziunile ce i-au fost produse în accidentul rutier  a generat şi

suferinţă psihică.

În concluzie, instanţa constată că partea civilă a dovedit achitarea sumei de 19.500 lei,

mentionate ca reprezentând totalul cheltuielilor efectuate în baza contractului de leasing,

respectiv avans, taxă de primă înmatriculare, comision de leasing, rate lunare până la data de

08.08.2008. Suma mentionată este dovedită cu actele analizate, chiar fără a se avea în vedere

celelalte cheltuieli pretinse de partea civilă (impozite la primărie pentru autoturism, cheltuielile

pentru asigurările obligatorie si facultativă ale autoturismului luat în leasing).

Totodată însă, constată că o parte din această sumă a fost recuperată de partea civilă, ca

urmare a declarării daunei totale la autoturism, partea civilă primind de la asigurator o

despăgubire la închiderea dosarului de daună şi la încetarea contractului de leasing, despăgubire

care constă, conform celor precizate mai sus, în suma de 1361,66 lei Ron, la care se adaugă

contravaloarea epavei autoturismului predată în natură, respectiv suma de 5134,35 lei (1642

Euro), în total 6.496, 01 lei.

Instanţa constată că nu sunt în totalitate dovedite sumele pretinse ca fiind cheltuieli

efectuate în scop medical, ca urmare a leziunilor cauzate prin accidentul rutier (5.000 lei),

precum şi pentru transportul la unităţi medicale, la poliţie, la asiguratori, etc.(2.000 lei). Actele

depuse la dosar justifică doar sumele de 527,26 lei cheltuieli de transport, şi respectiv 487,45 lei

cheltuieli medicale, deşi în cadrul declaraţiei sale partea civilă a menţionat că are înscrisuri

justificative pentru sumele pretinse cu acest titlu (f. 27).

 Instanţa nu poate reţine solicitarea părţii civile, în sensul de a se avea în vedere la

stabilirea acestor cheltuieli şi declaraţiile martorilor audiaţi pe latură civilă D.C. şi T.C.C., pentru

că, pe de o parte, prima martoră nu cunoaşte aspecte certe legate de cheltuielile efectuate de

partea civilă, iar susţinerile celui de-al doilea martor nu se coroborează cu cele ale părţii civile

(martorul T a afirmat că  la 2-3 săptămâni după accident cheltuielile cu spitalizările şi transportul

părţii civile se ridicau la circa 3000-4000 lei, deşi partea civilă nu fusese spitalizată, după cum

martorul a declarat că ştie de la aceasta din urmă că ar fi cheltuit în total 8000-9000 lei în scop

medical şi pentru transport, în timp ce însăşi partea civilă a menţionat suma totală de 7.000 lei).

Totuşi, chiar dacă instanţa nu poate reţine susţinerile acestor doi martori pentru

stabilirea sumelor cheltuite de partea civilă în scopurile menţionate, declaraţiile lor probează,

astfel cum s-a şi reţinut anterior, faptul că partea civilă a avut nevoie de îngrijiri medicale

(investigaţii, recuperare, tratament medical, etc) şi de transport, ca efect al leziunilor traumatice

suferite în accident şi ca efect al distrugerii totale a autoturismului său cu acea ocazie.

De aceea, având în vedere şi bonurile fiscale depuse la dosar si declaraţiile acestor

martori, instanţa nu poate reţine apărarea formulată de asiguratorul SC Asigurarea Românească-

Asirom Vienna Insurance Group SA, potrivit căreia nu s-a făcut dovada că transportul efectuat

de partea civilă ar fi fost achitat de acesta sau că nu s-ar dovedit că deplasările ar fi fost

efectuate în exclusivitate la spital, la poliţie, la diverse centre de recuperare terapeutică, la

asiguratori.

În fine, instanţa constată că prejudiciul moral suferit de partea civilă în urma accidentului

rutier, constând în suferinţa fizică, dar şi psihică, este dovedit de declaraţiile părţii civile, care se

coroborează cu declaraţiile martorilor R.S. si T.C.C., respectiv cu actele medicale depuse la

dosar, deja analizate. Cuantumul acestui prejudiciu nu poate rezulta în mod direct din probele

administrate, dar se apreciază de către instanţă, în lipsa unor criterii legale exprese,  la suma de

18.000 lei, în raport de numărul de 30 zile de îngrijiri medicale stabilite prin expertiza medico-

legală ca fiind necesare pentru vindecarea leziunilor traumatice, de natura leziunilor şi de zona

corpului în care s-au constatat (traumatism cranio-facial minor grad I, contuzie toracică,

excoriaţie piramidă nazală, policontuzie prin AR), de faptul că leziunile traumatice nu au

necesitat spitalizarea părţii civile, care a fost în concediu medical circa 2 săptămâni, de faptul că

efectele leziunilor traumatice au continuat şi după dispariţia semnelor vizibile, conform

probatoriului testimonial şi raportului de expertiză medico-legală, de efortul suplimentar depus

de partea civilă pentru continuarea activităţii sale normale, în condiţiile persistenţei unor efecte

ale traumatismului fizic suferit, şi de ocuparea, în mod inerent, a timpului său pentru rezolvarea

problemelor medicale sau referitoare la contractul de leasing, contractul de asigurare, etc.

Instanţa mai constată că întreg prejudiciul material, dar şi moral, reţinut ca dovedit de

partea civilă (13.003,99 lei achitată pentru achiziţionarea autoturismului şi nerecuperată  după

distrugerea acestuia în accident; 527,26 lei cheltuieli de transport; 487,45 lei cheltuieli medicale;

18.000 lei daune morale) a fost cauzat părţii civile prin fapta ilicită a inculpatului (fapta pentru

care a fost trimis în judecată), întrucât acesta a fost responsabil pentru producerea accidentului

rutier, prin nerespectarea regulilor de circulaţie rutieră, conform celor constatate şi la

soluţionarea laturii penale a cauzei.

Prejudiciul total cert, material şi moral, suferit de partea civilă nu este la acest moment

acoperit, iar între producerea acestui prejudiciu şi fapta ilicită a inculpatului există o legătură

directă de cauzalitate, fiind îndeplinite toate condiţiile răspunderii civile delictuale prev. de art.

998-999 C.civ.

Totodată, în cauză sunt întrunite şi condiţiile răspunderii civile contractuale, dar numai

în ceea ce priveşte pe asiguratorul SC Asigurarea Românească- Asirom Vienna Insurance

Group SA.

În acest sens, având în vedere contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă

încheiat între acest asigurator şi inculpat, analizat mai sus de instanţă, precum şi dispoziţiile

Legii nr. 136/1995, se constată că SC Asigurarea Românească- Asirom Vienna Insurance

Group SA are obligaţia contractuală de a acoperi întreg prejudiciul material si moral produs

părţii civile prin fapta ilicită a inculpatului la momentul conducerii pe drumurile publice de către

acesta a autoturismului asigurat.

Fără a considera că răspunderea menţionată este solidară sau in solidum cu cea a

inculpatului, în raport de Deciziile în interesul legii nr. I/2005 si nr. 22/2009 pronunţate în

interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se constată că răspunderea asiguratorului în

cazul asigurării obligatorii pentru accidente este una directă, asumată prin contractul de

asigurare, şi priveşte toate pagubele produse terţilor prin accidente de circulaţie produse din

culpa conducătorului autoturismului astfel asigurat.

Instanţa nu poate reţine că apărările asiguratorului SC Asigurarea Românească- Asirom

Vienna Insurance Group SA, în sensul că sumele plătite cu titlu de avans de leasing, taxă de

primă înmatriculare,  rate de leasing n-ar putea fi considerate prejudiciu produs prin fapta

inculpatului, care să fie acoperit de asiguratorul de răspundere civilă obligatorie pentru

accidente.

Este adevărat că plata acestor sume s-a efectuat de partea civilă, la acel(e) moment(e) în

baza clauzelor contractului de leasing, dar în acelaşi timp se constată că scopul era acela al

achiziţionării, la sfârşitul plăţii tuturor ratelor, a autoturismului de către partea civilă.

Partea civilă se găseşte în prezent în situaţia de a fi plătit o parte din contravaloarea unui

autoturism (prin avans, rate de leasing, comision de leasing), respectiv taxa de primă

înmatriculare (necesară pentru exercitarea atributului folosinţei bunului conform naturii sale,

dar care n-ar mai putea fi folosită în cazul achiziţionării oricărui alt autoturism), şi de a fi rămas

efectiv fără acest bun, dar şi fără o mare parte din preţul achitat conform contractului, efect care

este rezultatul direct al faptei săvârşite de inculpat.

Aspectul invocat de asiguratorul mentionat, in sensul că sumele achitate de partea civilă

erau, oricum, obligatii care ii reveneau părţii civile in calitate de utilizator (locatar) al

autoturismului, nu pot fi retinute de instanta, deoarece sunt aspecte care tin de executarea

clauzelor contractului de leasing, contract care nu poate produce efecte nici fata de asiguratorul

din dosar, nici faţă de inculpat, pentru că nu sunt părţi în contract.

Efectele contractului de leasing se verifică de instanţă doar prin prisma părţilor

contractului şi doar pentru stabilirea unui eventual prejudiciu al parţii civile.

În schimb, în raport de partea civilă, de inculpat şi, respectiv de asiguratorul SC

Asigurarea Românească- Asirom Vienna Insurance Group SA, ceea ce se verifică este întrunirea

condiţiilor răspunderii civile delictuale prev. de art. 998-999 C.civ. (în raport de inculpat şi de

partea civilă) şi, respectiv, întrunirea condiţiilor răspunderii contractuale decurgând din

contractul de răspundere civilă obligatorie pentru autoturisme (în raport de inculpat şi de

asigurator).

În plus, susţinerile asiguratorului, potrivit căruia plata sumelor rezultând din contractul

de leasing financiar nu constituie riscuri acoperite din asigurarea RCA şi nu sunt pagube

materiale, nu pot fi reţinute de instanţă, întrucât fără îndoială că prejudiciul produs părţii civile

constând în sumele de bani de care a aceasta a fost lipsită reprezintă daune materiale, iar

asigurarea RCA acoperă toate prejudiciile materiale (care includ, potrivit regulilor răspunderii

civile delictuale, atât „damnum emergens”, cât şi „lucrum cesans”, deci atât prejudiciul efectiv

produs, câr şi foloasele de care păgubitul a fost lipsit prin fapta ilicită) sau morale produse prin

accidentul cauzat de conducătorul auto al vehiculului asigurat.

În schimb, potrivit clauzelor contractuale (f. 13 verso, 19-21), asiguratorul SC Omniasig

Vienna Insurance Group SA nu are răspundere civilă contractuală decât pentru pagubele

produse însuşi autoturismului asigurat, adică autoturismului condus de inculpat, iar nu şi altor

autoturisme (cel al părţii civile) sau altor persoane, cum este cazul în speţă, astfel încât acţiunea

civilă îndreptată împotriva acestuia este nefondată.

 Pentru toate considerentele expuse anterior, instanţa, în baza art. 14 şi 346 C.pr.pen.

corob. cu art.  998-999 Cod civil si cu art. 54 din Legea nr. 136/1995, va admite în parte

acţiunea civilă formulată de partea civilă S.M. şi va obliga pe inculpatul R.E. în temeiul

răspunderii civile delictuale) si pe asiguratorul de răspundere civilă SC Asigurarea Românească-

Asirom Vienna Insurance Group SA (în temeiul răspunderii civile contractuale) la plata către

partea civilă a sumei de 32.018,7 lei, reprezentând  despăgubiri civile, din care 13.003,99 lei

daune materiale aferente distrugerii autoturismului, 527,26 lei daune materiale-cheltuieli de

transport, 487,45 lei daune materiale-cheltuieli medicale, iar  18.000 lei daune morale.

 Totodată, va respinge, ca nefondată, cererea părţii civile având ca obiect acordarea

restului daunelor morale şi daunelor materiale, precum şi obligarea asiguratorului SC Omniasig

Vienna Insurance Group SA  la plata despăgubirilor civile.

 În baza art. 191 alin. 1 C.pr.pen.,  va obligă pe inculpat la 200 lei  cheltuieli judiciare

către stat.

 În baza art. 193 alin. 2 C.pr.pen., obligă pe inculpat la 2.000 lei cheltuieli judiciare către

partea civilă, reprezentând onorariu de avocat achitat în dosarul iniţial, precum şi în cel disjuns.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

 În baza art. 14 şi 346 C.pr.pen. corob. cu art.  998-999 Cod civil si cu art. 54 din Legea

nr. 136/1995, admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă S.M. şi obligă pe

inculpatul R.E. si pe asiguratorul de răspundere civilă ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ -

ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP SA, la plata către  partea civilă a sumei de

32.018,7 lei, reprezentând  despăgubiri civile, din care 13.003,99 lei daune materiale aferente

distrugerii autoturismului, 527,26 lei daune materiale-cheltuieli de transport, 487,45 lei daune

materiale-cheltuieli medicale, iar  18.000 lei daune morale.

 Respinge, ca nefondată, cererea părţii civile având ca obiect acordarea restului daunelor

morale şi daunelor materiale, precum şi obligarea asiguratorului SC OMIASIG VIENNA

INSURANCE GROUP SA  la plata despăgubirilor civile.

 În baza art. 191 alin. 1 C.pr.pen.,  obligă pe inculpat la 200 lei  cheltuieli judiciare către

stat.

 În baza art. 193 alin. 2 C.pr.pen., obligă pe inculpat la 2.000 lei cheltuieli judiciare către

partea civilă.

Cu recurs în 10 zile.

Pronunţată în şedinţa publică de la 21 decembrie 2010.

Preşedinte,

A.P.

Grefier,

I.D.

Red.AP/tehn.AP

13.01.2011/2 ex.

1

Domenii speta

Spete similare